Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 441/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 441/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.441/R
Ședința publică din data de 11 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva Sentinței penale nr.2/F din data de 08 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat M. D., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. M., în baza delegației nr._/2013 emisă de Baroul București (atașată la fila 11 din dosar), lipsă fiind intimații părți civile A. S. I. S., P. C., U. F. și V. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, deși în considerentele sentinței, s-a reținut aplicarea atât a dispozițiilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, cât și a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art.74 din Codul penal, specificându-se că se va da eficiență prevederilor art.76 din același cod, în sensul coborârii pedepselor sub limitele minime speciale, instanța de fond nu a procedat astfel în dispozitivul hotărârii pronunțate, stabilind pedepse peste acele limite, care, în speță, sunt de 2 ani și respectiv 8 luni închisoare. De asemenea, arată că instanța de fond a omis să dispusă confiscarea obiectelor folosite de inculpat la comiterea infracțiunii de furt calificat, conform art.118 alin.1 lit.b din Codul penal. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea parțială a sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale, în sensul celor anterior menționate.
Apărătorul din oficiu al intimatului inculpat solicită admiterea recursului declarat de P., astfel cum a fost motivat și susținut, apreciind că ambele aspecte invocate sunt legale.
Intimatul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă faptele săvârșite.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.2/F din data de 08 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria A. a hotărât astfel:
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, g și i cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal corob. cu art.3201 din Codul de procedură penală și art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul M. D. (fiul lui N. și E., născut la data de 25 mai 1989 în ., domiciliat în aceeași localitate, CNP_) la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal corob. cu art.3201 din Codul de procedură penală și art.74-76 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
A revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.103/2012 a Judecătoriei A. și a cumulat acea pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 2 ani și 6 luni închisoare.
A menținut starea de arest preventiv a inculpatului și a dedus din pedeapsa anterior menționată prevenția acestuia, de la data de 30 octombrie 2012 până la zi.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal, în condițiile art.71 alin.1 din același cod.
A obligat pe inculpat să plătească, cu titlu de despăgubiri, sumele de 100 lei, către partea civilă A. S. I. S., de 1.000 lei, către partea civilă P. C., de 2.000 lei, către partea civilă U. F. și de 1.200 lei, către partea civilă V. T..
A obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin Rechizitoriul nr.3050/P/2012 din data de 20 noiembrie 2012 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor continuate prevăzute de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e, g și i din Codul penal și respectiv de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, ambele cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, fiind acuzat că, în perioada 29 august - 30 octombrie 2012, a comis, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluții, 4 acte materiale de furt calificat și 3 acte materiale de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice, fără a poseda permis.
Până la citirea actului de sesizare, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se realizeze conform procedurii simplificate prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală, învederând că recunoaște faptele imputate și că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală.
Analizând acele probe, Judecătoria a constatat că sunt suficiente pentru soluționarea corectă a cauzei, reținând, pe baza acestora, următoarea situație de fapt:
1. În noaptea de 29/30 august 2012, în jurul orei 0130, inculpatul s-a deplasat în zona blocului 806 din municipiul A., unde a observat un autoturism marca Dacia 1300, de culoare gri, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții civile A. S. I. S., pe care a hotărât să îl sustragă. Astfel, inculpatul, cu ajutorul unei șurubelnițe, a deschis portiera stânga față a autoturismului respectiv, a smuls firele de contact de sub bord și a încercat să îl pornească, prin scurtcircuitarea acelor fire, dar nu a reușit. În continuare, inculpatul a împins autoturismul circa 100 de metri, a scos din rezervor, într-o sticlă din plastic de 2 litri, benzină, pe care a pus-o în carburator, dar tot nu a reușit să îl pornească, fapt ce l-a determinat să abandoneze autoturismul, plecând cu o mașină de ocazie în .. De pe acel autoturism, au fost ridicate urme papilare, despre care, conform adresei nr._/23.10.2012 a Serviciului Criminalistic din cadrul I.P.J. Teleorman, s-a stabilit că aparțin inculpatului, care a recunoscut comiterea faptei.
2. În noaptea de 13/14 septembrie 2012, în jurul orei 0200, inculpatul s-a deplasat în spatele blocului I3, situat pe . A., unde a observat autoturismul marca Dacia 1310, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții civile P. C., pe care a hotărât să îl sustragă. Folosind același mod de operare, a forțat, cu ajutorul unei șurubelnițe, portiera stânga față a acelui autoturism, care era închisă, iar, în interior, a găsit cheile acestuia, cu care l-a pornit. Inculpatul a condus autoturismul respectiv pe drumurile publice, fără a poseda permis, până în . dimineața zilei de 15 septembrie 2012, l-a condus până la domiciliul martorei M. D., din ., spunându-i că îi aparține și că vrea să îl vândă. În aceeași zi, inculpatul i-a contactat telefonic pe martorii F. M. și M. M., oferindu-le spre vânzare autoturismul. Cei doi martori s-au întâlnit, pe podul din satul Lăceni, cu inculpatul, care era însoțit de martorul S. C., aceștia conducându-i la domiciliul martorei M. D., unde inculpatul le-a prezentat autoturismul, afirmând că este proprietatea lui, dar este radiat din circulație, astfel că nu mai deține niciun document al său. După ce s-au înțeles la preț, inculpatul a primit suma de 600 lei, reprezentând contravaloarea autoturismului. Acesta a fost identificat de către organele de poliție la data de 15 septembrie 2012, pe raza comunei B., în fața curții locuinței martorului M. M., fiind predat ulterior părții civile.
3. În noaptea de 11/12 octombrie 2012, inculpatul s-a deplasat în zona blocului 713A din municipiul A., unde a observat un autoturism marca Dacia 1300, de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare_, aparținând părții civile U. F., a deschis portiera stânga față a acestuia, cu aceeași șurubelniță pe care a folosit-o și la pornire, s-a urcat la volan și a condus autoturismul pe . ieșirea din municipiul A., iar apoi, pe câmp, până în . doua zi, a valorificat-o la un centru de fier vechi, aparținând martorului O. M., de la care a primit în schimb suma de 600 lei. Până la domiciliul martorului respectiv, autoturismul, lipsit de plăcuțe de înmatriculare, a fost tractat cu un atelaj hipo aparținând martorului S. V., inculpatul afirmând că acesta este proprietatea sa și că este radiat din circulație. Autoturismul a fost recuperat și predat părții civile.
4. La data de 30 octombrie 2012, lucrători de poliție din cadrul I.P.J. Teleorman, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza comunei Orbeasca, satul Lăceni, l-au depistat pe inculpat, în interiorul unui autoturism marca Dacia 1210, de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare_, care era parcat pe . numitului R. G.. La momentul depistării, inculpatul încerca să pornească autoturismul, cu ajutorul firelor de contact de sub volan. În urma cercetărilor efectuate, s-a stabilit că acel autoturism a fost furat în noaptea de 29/30 octombrie 2012, de pe raza municipiului A., din parcarea blocului 359, situat pe . mod de operare (portiera stânga față a fost deschisă cu o șurubelniță, iar conductorii electrici metalici ai contactului au fost tăiați și dezizolați la capete, pentru a face posibilă scurtcircuitarea lor, în vederea pornirii autoturismului). În continuare, inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și, deși nu poseda permis, l-a condus pe drumurile publice, din municipiul A. până în ., intenționând să îl vândă. S-a stabilit că acel autoturism aparține părții civile V. T., căreia i-a fost restituit.
La percheziția corporală efectuată asupra inculpatului cu ocazia depistării, au fost găsite următoarele bunuri: un patent cu mâner din PVC, de culoare roșu cu negru, o șurubelniță cu mâner din PVC negru, un cuțit cu buton, un telefon mobil marca SONY ERICSON și o cartelă S. COSMOTE. Patentul și șurubelnița au fost ridicate, în vederea cercetărilor, fiind depuse la Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Teleorman, conform dovezii . nr._/01.11.2012. De asemenea, preșurile din interiorul autoturismului, oglinzile laterale, ștergătoarele, roata de rezervă, trusa medicală, trusa de scule și triunghiul reflectorizant au fost găsite într-o dependință din curtea locuinței martorilor R. G. și R. I. M., unde fuseseră depuse de către inculpat și de către cei doi martori, cărora le-a spus că autoturismul este proprietatea sa și că dorește să îl vândă, solicitându-le să îl ajute cu depozitarea unor bunuri din acesta. De la fața locului, au fost prelevate și ridicate două urme papilare, despre care, potrivit adresei nr._/04.11.2012 a Serviciului de Criminalistică din cadrul I.P.J. Teleorman, s-a stabilit că au fost create de inculpat, care a recunoscut comiterea faptei.
Potrivit adresei nr._/25.10.2012, eliberată de Serviciul Rutier Teleorman, inculpatul nu figurează cu permis de conducere.
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fapte săvârșite de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
La individualizarea pedepselor, Judecătoria a avut în vedere dispozițiile art.3201 din Codul de procedură penală, gradul concret de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările de comitere, precum și datele personale ale inculpatului (reținând că acesta nu a îngreunat ancheta, a recunoscut și a regretat acele fapte), pe care le-a evaluat prin prisma dispozițiilor art.74-76 Cod penal, în sensul coborârii pedepselor sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare prin Sentința penală nr.103/2012 a aceleiași instanțe (rămasă definitivă), iar infracțiunile deduse judecății au fost săvârșite în termenul de încercare, Judecătoria, în temeiul art.83 din Codul penal, a dispus revocarea suspendării condiționate și executarea, prin cumul, a pedepsei respective, alături de pedeapsa rezultantă aplicată în cauză, stabilită potrivit art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b din Codul penal.
Pe latură civilă, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost de acord să plătească despăgubirile solicitate de cele patru părți vătămate.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 14 ianuarie 2013) P. de pe lângă Judecătoria A., care, prin motivele scrise (atașate la filele 4-6 din dosar), susținute întocmai cu ocazia dezbaterilor orale de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), a criticat sentința penală atacată sub două aspecte de nelegalitate: omisiunea aplicării efectelor circumstanțelor atenuante judiciare reținute, în sensul coborârii pedepselor sub limitele speciale minime și omisiunea confiscării speciale, în temeiul art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, a bunurilor folosite de inculpat la săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Prin încheierea de la termenul intermediar din data de 25 februarie 2013 (definitivă), Curtea, în temeiul art.3002 rap. la art.160b alin.1 și 3 din Codul de procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului intimat.
Cu ocazia judecării recursului, nu au fost solicitate și administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de P., precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este fondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, însușit de inculpat, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declarația acestuia, care, optând pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală, a declarat că recunoaște întocmai săvârșirea faptelor imputate (fila 27, d.f.).
Astfel, asemenea primei instanțe, Curtea constată ca fiind dovedite cu certitudine faptele inculpatului, de a sustrage, din locuri publice, pe timp de noapte și prin efracție, patru autoturisme și respectiv de a conduce, pe drumurile publice, trei dintre acestea, în lipsa permisului de conducere.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că prima instanță a stabilit o încadrare juridică legală, care, nici aceasta, nu a fost contestată.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului, Curtea, însușindu-și prima critică a Parchetului, constată că, potrivit considerentelor sentinței penale recurate, prima instanță a reținut, drept circumstanță atenuantă judiciară, conduita procesuală corespunzătoare a inculpatului (menționând că, încă din faza de urmărire penală, aceasta a fost sinceră și cooperantă), care, în drept, se încadrează în dispozițiile art.74 alin.1 lit.c din Codul penal. De asemenea, Curtea constată că, potrivit acelorași considerente, prima instanță a înțeles să dea acelei circumstanțe efectul coborârii pedepselor sub limitele speciale minime, care, ca efect al reducerii cu o treime, determinată de incidența prevederilor art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, sunt de 2 ani închisoare (în cazul infracțiunii prevăzute de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, g, i cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal) și respectiv de 8 luni închisoare (în cazul infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal). Contrar acestei mențiuni exprese din considerente, în dispozitivul sentinței penale pronunțate, prima instanță a aplicat pedepse la nivelul acelor limite, iar nicidecum coborâte sub acestea, astfel cum ar fi impus dispozițiile art.76 alin.1 lit.d din Codul penal (în cazul primei infracțiuni) și respectiv art.76 alin.1 lit.e teza I din același cod (în cazul celei de-a doua infracțiuni), în condițiile în care nu a făcut referire la aplicarea concomitentă a prevederilor art.80 alin.2 din Codul penal, în raport cu existența concurentă a unei cauze de agravare a răspunderii penale, respectiv cea prevăzută de art.41 alin.2 din Codul penal.
D. urmare, Curtea, dând eficiența cuvenită dispozițiilor legale deja invocate, va aplica inculpatului pedepse sub limitele speciale minime anterior menționate, și anume 1 an și 6 luni închisoare (pentru prima infracțiune) și respectiv 6 luni închisoare (pentru cea de-a doua infracțiune), în cuantificarea cărora va ține seama, pe lângă acele dispoziții, de celelalte criterii legale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal (corect reținute de prima instanță).
Totodată, constatând că este legală dispoziția primei instanțe, de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare de 6 luni închisoare, aplicată, pentru infracțiuni de furt calificat, conducere fără permis a unui autovehicul și fals privind identitatea, prin Sentința penală nr.103/2012 a Judecătoriei A. (rămasă definitivă, ca efect al nerecurării sale, la data de 19 aprilie 2012), întrucât cele două infracțiuni deduse judecății în prezenta cauză (datând din perioada 29/30 august 2012 - 29/30 octombrie 2012) au fost săvârșite, cu intenție, înăuntrul termenului de încercare, va dispune, în temeiul art.83 alin.1 din Codul penal, adăugarea pedepsei respective la fiecare dintre pedepsele stabilite în cauză, aplicând astfel inculpatului pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv de 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, va contopi cele două pedepse astfel determinate și va aplica inculpatului, în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, pe durata căreia îi va interzice, ca pedeapsă accesorie, în temeiul art.71 alin.1, 2 din Codul penal, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
Totodată, constatând fondată și cea de-a doua critică a Parchetului, Curtea constată că, în mod nelegal, prima instanță a omis să dispună, ca măsură de siguranță, confiscarea de la inculpat, în temeiul art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, a obiectelor folosite de acesta la săvârșirea infracțiunii de furt calificat (un clește patent și o șurubelniță), depistate asupra sa și indisponibilizate conform dovezii . nr._ din data de 01 noiembrie 2012 (fila 151, d.u.p.), urmând a reforma sentința penală atacată și sub acest aspect.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de P., va casa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, rejudecând cauza în fond, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de casare.
În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului conform acestei decizii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30 octombrie 2012 până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului admis vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a inculpatului intimat, va fi suportat din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.189 alin.1 și 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria A. împotriva Sentinței penale nr.2/F din data de 08 ianuarie 2013, pronunțată de Judecătoria A. în Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului M. D. prin sentința penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e, g, i cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în ref. la art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală și la art.74 alin.1 lit.c rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în formă continuată.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal în ref. la art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală și la art.74 alin.1 lit.c rap. la art.76 alin.1 lit.e teza I din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis a unui autovehicul pe drumurile publice, în formă continuată.
În temeiul art.83 alin.1 din Codul penal, adaugă pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.103/2012 a Judecătoriei A. (rămasă definitivă prin nerecurare la data de 19 aprilie 2012), în privința căreia, prin sentința penală recurată s-a dispus revocarea suspendării condiționate, la fiecare dintre pedepsele aplicate în această cauză, inculpatul urmând să execute pedepsele de 2 ani închisoare și respectiv de 1 an închisoare.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, aplică inculpatului, în vederea executării, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art.71 alin.1, 2 din Codul penal, interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
În temeiul art.118 alin.1 lit.b din Codul penal, dispune confiscarea de la inculpat a bunurilor indisponibilizate conform dovezii . nr._ din data de 01 noiembrie 2012 (fila 151, d.u.p.), respectiv un clește patent și o șurubelniță.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art.38517 alin.4 rap. la art.383 alin.2 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 30 octombrie 2012 până la zi.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 19 martie 2013
F.P. - J.A.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 451/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
