Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 451/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 451/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 451/2013

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 451

Ședința publică din data de 11 MARTIE 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: S. N.

JUDECĂTOR: V. B.

JUDECĂTOR: C. V. G.

GREFIER: L. A. P.

MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații R. G., S. M. și S. M. R. și de recurentul-parte-civilă I. G. împotriva sentinței penale nr.320/27.11.2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2013, astăzi, când în aceeași compunere,

CURTEA

Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Prin sentința penală nr.157/03.05.2012 Judecătoria Urziceni, în baza art. 20 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a,e,g C.p. cu aplic. art. 21 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.p. a condamnat pe inculpatul R. G. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.

În baza art. 239 alin. 1 și 5 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 33,34 C.p. a aplicat inculpatului R. G. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare.

În baza art. 86 ind. 4 C.p. rap. la art. 83 alin. 1 C.p. a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului R. G. prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B., rămasă definitivă prin nerecurare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 13.01.2012 la zi.

A constatat că prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 h din data de 29.06.2009, urmând ca din pedeapsa cumulată de 5 ani și 6 luni închisoare să fie dedusă și această perioadă.

În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului R. G..

II. În baza art. 20 C.p. rap. la art. 208 alin . 1 -209 al. 1 lit. a,e,g C.p. cu aplic. art. 21 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.p. a condamnat pe inculpatul S. M. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.

În baza art. 86 ind. 4 C.p. rap. la art. 83 alin. 1 C.p. a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului S. M. prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B., rămasă definitivă prin nerecurare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.p.a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 13.01.2012 la zi.

În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului S. M..

I. În baza art. 20 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a,e,g C.p. cu aplic. art. 21 alin. 2 C.p. a condamnat pe inculpatul S. M. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.

În baza art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. e,g C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. a condamnat pe inculpatul S. M. R. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul S. M. R. a fost condamnat prin hotărâre sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 184 din data de 27.01.2012 a Curții de Apel București.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 a Judecătoriei B. în pedepsele componente de 3 ani și 2 luni închisoare și 3 ani închisoare, pe care le repune în individualitatea lor.

În baza art. 36 C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p. a contopit pedepsele indicate mai sus cu pedepsele principale aplicate inculpatului prin prezenta sentință în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul S. M. R. să execute pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 88 și art. 36 alin. 3 C.p. a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 4 luni închisoare perioada reținerii de 24 h din data de 29.06.2009, a reținerii de 24 h din data de 13.01.2012, perioada arestării preventive și a perioadei executate de la 14.01.2012 la zi.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

A anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 535 din 19.10.2011 a Judecătoriei B. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 184 din data de 27.01.2012 a Curții de Apel București și a dispus emiterea unui nou mandat de executare corespunzător prezentei sentințe.

În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului S. M. R..

În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p., art. 1357 cod civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată/civilă I. G. și a dispus obligarea inculpatului R. G. la plata sumei de 7000 de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății către partea vătămată/civilă I. G. cu titlu de daune morale.

A luat act că părțile vătămate . SRL și . nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b C.p. a confiscat de la cei trei inculpați următoarele bunuri: 9 bidoane din plastic a 20 l fiecare, un furtun, un clește, două șurubelnițe, trei chei fixe, o cheie artizanală de desfăcut încuietori și trei perechi de mănuși, una din material textil și două albe cu inserție din plastic de culoare albastră.

În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.p. rap. la art. 118 alin. 4 C.p. a confiscat de la inculpatul S. M. R. suma de 1439,86 lei reprezentând contravaloarea motorinei sustrase la data de 27.12.2010.

În baza art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. a obligat pe inculpatul R. G. să plătească suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. a obligat pe inculpatul S. M. să plătească suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. a obligat pe inculpatul S. M. R. să plătească suma de 2500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 de lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu.

Onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată, av. N. Mișeta, în cuantum de 300 lei, precum și onorariul apărătorului din oficiu în faza de urmărire penală, av. I. A. în cuantum de 200 lei au fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Prin decizia penală nr. 1353/08.08.2012 a Curții de Apel București – Secția I-a Penală au fost admise recursurile declarate de inculpații R. G., S. M. și S. M. R. și al părții civile I. G., a fost casată sentința penală nr. 157/03.05.2012 și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond, cu motivarea că aceasta nu a analizat criticile invocate de inculpați și de partea civilă, nu a efectuat o examinare proprie a cauzei și nu a răspuns prin hotărârea pronunțată la criticile și apărările formulate de inculpați, limitându-se la aprecierea că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite, iar din probe rezultă că inculpații au comis faptele deduse judecății.

La rejudecarea cauzei, prin sentința penală nr. 320/27.11.2012 Judecătoria Urziceni, în baza art. 20 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a,e,g C.p. cu aplic. art. 21 al. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.p. a condamnat pe inculpatul R. G. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.

În baza art. 239 alin. 1 și 5 C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În baza art. 33-34 C.p. a aplicat inculpatului R. G. pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 86 ind. 4 C.p. rap. la art. 83 alin. 1 C.p. a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului R. G. prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B., rămasă definitivă prin nerecurare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 13.01.2012 la zi.

A constatat că prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 h din data de 29.06.2009, urmând ca din pedeapsa cumulată de 5 ani închisoare să fie dedusă și această perioadă a reținerii de 24 de ore.

În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului R. G..

În baza art. 20 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a,e,g C.p. cu aplic. art. 21 alin. 2 C.p. și art. 37 lit. a C.p. a condamnat pe inculpatul S. M. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.

În baza art. 86 ind. 4 C.p. rap. la art. 83 alin. 1 C.p. a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate inculpatului S. M. prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B., rămasă definitivă prin nerecurare și a cumulat această pedeapsă cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 88 C.p. a dedus din pedeapsa închisorii aplicate inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 13.01.2012 la zi.

A constatat că prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de 24 h din data de 29.06.2009, urmând ca din pedeapsa cumulată de 5 ani închisoare să fie dedusă și această perioadă a reținerii de 24 de ore.

În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului S. M..

În baza art. 20 C.p. rap. la art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a,e,g C.p. cu aplic. art. 21 alin. 2 C.p. a condamnat pe inculpatul S. M. R. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat.

În baza art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. e,g C.p. cu aplic. art. 37 lit. b C.p. a condamnat pe inculpatul S. M. R. la pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul S. M. R. a fost condamnat prin prezenta hotărâre sunt concurente cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 535 din 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 184 din data de 27.01.2012 a Curții de Apel București.

În baza art. 36 C.p. rap. la art. 34 alin. 1 lit. b C.p. a contopit pedepsele indicate mai sus cu pedepsele principale aplicate inculpatului prin sentință în pedeapsa cea mai grea, urmând ca în final inculpatul S. M. R. să execute pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 88 și art. 36 alin. 3 C.p. a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare perioada reținerii de 24 h din data de 29.06.2009, a reținerii și arestării preventive de 24 h de la 13.01.2012, la zi.

În baza art. 71 C.p. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.p.

În baza art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest a inculpatului S. M. R..

În baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 346 C.p.p., art. 1357 Cod Civil a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea vătămată/civilă I. G. și a dispus obligarea inculpatului R. G. la plata sumei de 7000 de euro, în echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății către partea vătămată/civilă I. G. cu titlu de daune morale.

A luat act că părțile vătămate . SRL și . nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 118 alin. 1 lit. e C.p. rap. la art. 118 alin. 4 C.p. a confiscat de la inculpatul S. M. R. suma de 1439,86 lei reprezentând contravaloarea motorinei sustrase la data de 27.12.2010.

În baza art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. a obligat pe inculpatul R. G. să plătească suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 191 alin. 1, 2 C.p.p. a obligat pe inculpatul S. M. să plătească suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului din oficiu în faza de judecată, av. N. Mișeta, în cuantum de 300 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța la rejudecare a procedat la audierea inculpaților precum și a martorilor Căpușneanu D., S. D., I. M., T. A., E. F., Șutu D., M. M., T. C. C., O. C. Ș. F. L., D. A., L. S., Rânjă G., B. S. A., M. F., R. C., T. C., D. M., B. S. și T. V..

Din examinarea ansamblului probator administrat în cauză, instanța la rejudecare a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că în noaptea de 12/13.01.2012, în jurul orei 3.30, inculpații R. G., S. M. și S. M. R. au încercat să sustragă combustibil din rezervorul autocamionului cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții vătămate . SRL, staționat în parcarea ., de pe raza jud. Ialomița și au fost surprinși de organele de poliție, care au fost alertate de către martorul sub acoperire R. C..

Inculpații s-au deplasat la locul mai sus arătat cu autoturismul marca Opel de culoare roșie cu nr. de înmatriculare 584 BKP 06, condus de către inculpatul R. G., având depozitate în mașină 9 bidoane din plastic a 20 l fiecare, un furtun, un clește, două șurubelnițe, trei chei fixe, o cheie artizanală de desfăcut încuietori și trei perechi de mănuși, una din material textil și două albe cu inserție din plastic de culoare albastră, care să-i ajute la comiterea faptei.

Inculpații au reușit să desfacă bușonul rezervorul autocamionului cu nr. de înmatriculare_, aparținând părții vătămate . SRL, cu intenția de a sustrage combustibil din rezervor, după care au fost surprinși de organele de poliție.

În data de 21.11.2011, în timp ce partea vătămată/civilă I. G., agent de poliție în cadrul Poliției Mun. Urziceni, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu conform planificării în zona Valea Plopului, a oprit în trafic pentru control un autoturism marca BMW, de culoare gri, înmatriculat în Bulgaria, de la volanul căruia a coborât inculpatul S. M. R., acesta prezentând documentele personale și ale autovehiculului. În timp ce partea vătămată/civilă I. G. verifica documentele solicitate, de pe scaunul din dreapta față a coborât inculpatul R. G., care fără motiv s-a enervat și a început să-i adreseze părții vătămate/civile amenințări, gesticulând violent cu mâinile și folosind următoarele expresii ,, o să te bag în pământ, nu o să mai poți dormi noaptea, după ce o să-mi iau înapoi permisul de conducere, o să dau cu mașina peste tine, o să te distrug, o să fii cercetat penal și o să ajungi la pușcărie, ca alți colegi de-ai tăi”, ceea ce i-a creat părții vătămate o stare de temere reală și serioasă, întrucât inculpatul R. G. este cunoscut în Urziceni ca o persoană violentă.

În seara zilei de 27.12.2010, inculpatul S. M. R. s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia 1310 cu nr._ la stația de alimentare carburanți a . din Urziceni, Calea București, nr. 96, jud. Ialomița, după care, de la pompa nr. 7 a alimentat în mai multe recipiente aflate în autoturism cantitatea de 295 l de motorină, în valoare de 1439,86 lei, după care s-a urcat la volanul autoturismului mai sus arătat și a plecat fără să achite contravaloarea carburantului.

Fiind audiat, inculpatul R. G. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

În declarația dată în fața instanței, fila 92 dosar, inculpatul a declarat că împreună cu inculpatul S. M. R. au sustras carburanți de la Stația de alimentare S.C. R. D. SRL din Urziceni în seara zilei de 27.12.2010.

Fiind audiat, inculpatul S. M. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Inculpatul S. M. R. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de tentativă la furt calificat reținută în sarcina sa și a fi săvârșită în noaptea de 12/13.01.2012 în parcarea S.C. Ciril .. I. R. (Popasul Malu) de pe raza județului Ialomița, iar cu privire la infracțiunea de furt calificat reținută a fi săvârșită în dauna părții vătămate S.C. R. D. SRL din Urziceni în seara zilei de 27.12.2010, inculpatul a recunoscut săvârșirea acesteia, arătând că a săvârșit această faptă împreună cu inculpatul S. M..

În ce privește infracțiunea de tentativă la furt calificat, instanța a reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât și pe parcursul cercetării judecătorești, inculpații nu au recunoscut săvârșirea acesteia.

Au arătat inculpații că în noaptea de 12/13.01.2012 au plecat cu autoturismul Opel cu nr. de înmatriculare 584 BKP 06 condus de S. M. R. la Popasul Malu pentru a servi masa, după care au coborât din mașină și la aproximativ 40 m de popas au fost somați să se oprească de un lucrător de poliție.

Inculpații au arătat că nu au încercat în nici un mod să sustragă combustibil din rezervorul tirului iar bidoanele multe găsite în mașină aparțineau inculpatului S. M. R.. De asemenea, nici unul dintre inculpați nu a atins bușonul rezervorului tirului, care a fost desfăcut de paznicul parcării.

Declarațiile inculpaților cu privire la această faptă date în cursul judecății sunt contrazise de declarațiile acestora date în cursul urmăririi penale, precum și de declarațiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, inculpatul R. Gheroghiță a arătat în cuprinsul declarației olografe că în noaptea de 12/13.01.2012 la domiciliul său au venit ceilalți doi inculpați și a fost de acord cu propunerea inculpatului S. M. R. de a merge la Popasul Malu pentru a mânca sens în care a acceptat să conducă mașina inculpatului S. M., în portbagajul căruia a observat mai multe bidoane deoarece portbagajul nu avea despărțitură față de restul interiorului mașinii. Ajungând în parcarea Malu, au mers inițial cu mașina în fața restaurantului “ lui R.”, fără a coborî, hotărându-se ulterior să meargă să mănânce la Restaurantul V.. S-au deplasat cu mașina către acel restaurant, l-au depășit, au trecut de stația Peco, au virat stânga în parcarea cu plată unde se aflau mai multe tiruri și autoturisme și au staționat în spatele acestora, după care au coborât toți trei, însă s-au răzgândit și au revenit la mașină pentru a se deplasa cu aceasta către restaurant.

A arătat în această declarație inculpatul R. G., că drumul pe jos a fost făcut printre mașini și tiruri, că în momentul în care au urcat toți trei în mașină a venit poliția care i-a legitimat și i-a condus la sediul secției.

După aducerea la cunoștință a învinuirii, inculpatul R. G. a arătat că, după ce au ajuns la Popasul Malu, fără a opri au întors mașina în fața restaurantului lui M. și apoi au parcat-o unde a fost găsită de către organele de poliție, coborând toți trei din mașină fără a încuia, cheile rămânând probabil în contact, s-au deplasat câțiva metri printre mașini și au stabilit să revină la mașină întrucât era foarte frig și în momentul în care au intrat în autovehicul a venit un echipaj de poliție. Inculpatul a mai arătat că în prezența sa la cererea polițistului, persoana care a venit al fața locului a deschis capacul de la un rezervor de motorină a unui tir și a auzit cum polițistul i-a spus aceleiași persoane să nu atingă capacul de la rezervor însă acesta îl desfăcuse deja.

Inculpatul S. M. R. a arătat în cuprinsul declarației olografe că ajunși la Popasul Malu, au intrat cu mașina în prima parcare de pe partea dreaptă înainte de stația Peco, nu au mers nici un metru prin fața restaurantelor, au intrat în parcarea particulară direct și au staționat imediat după ce au intrat în parcare în spatele tirurilor iar imediat cum au coborât din mașină au venit organele de poliție, i-au somat, legitimat și conduși la sediul Secției de poliție.

Inculpatul a afirmat că a intenționat să-și satisfacă nevoile fiziologice, că nici unul nu s-a deplasat mai mult de 1-2 metri de mașină întrucât a venit poliția, că nu au ajuns la tiruri și nici la mijlocul acestora.

Inculpatul S. M. a arătat că autoturismul a intrat direct în prima parcare situată înainte de stația Peco și nu au mers nici un metru prin fața restaurantelor au intrat direct în parcarea particulară, au staționat cu autoturismul în spatele celui de-al doilea autotren, au coborât toți trei din mașină, subliniind că nici unul nu s-a depărtat mai mult de 1-2 metri de autoturism și nu s-au apropiat de vreun tir sau de rezervorul acestuia.

Instanța a reținut contradicțiile dintre declarațiile celor trei inculpați în sensul că inculpatul R. G. a precizat că ajungând în parcarea Malu au mers inițial cu mașina în fața restaurantului lui R. dar fără a coborî din mașină, hotărându-se ulterior să meargă să mănânce la restaurantul V., că s-au deplasat cu mașina către acel restaurant, l-au depășit, au trecut și de stația Peco, au virat stânga în parcarea cu plată unde se aflau mai multe tiruri și autoturisme, au staționat în spatele acestora, au coborât toți trei pentru a se deplasa prin stația Peco către restaurantul V. însă s-au răzgândit și au revenit la mașină pentru a se deplasa cu aceasta către restaurant.

Inculpatul R. G. a precizat că drumul pe jos a fost făcut printre mașini și tiruri în timp ce inculpații S. M. R. și S. M. au afirmat că nu au mers nici un metru prin fața restaurantelor au intrat direct în acea parcare particulară, au staționat cu autoturismul în spatele celui de-al doilea autotren, au coborât toți trei din mașină subliniind că nici unul nu s-a îndepărtat mai mult de 1-2 metri de autoturism și nu s-au apropiat de vreun tir sau de rezervorul acestuia.

Există contradicții între declarațiile inculpaților și cu privire la modalitatea în care s-au întâlnit. Inculpatul R. G. a arătat în cuprinsul declarației olografe că în noaptea de 12/13.01.2012 la domiciliul său au venit ceilalți doi inculpați, prietenii săi, care l-au invitat afară din casă, revenind ulterior, în cursul aceleiași zile și afirmând că i-a văzut pe fereastra propriei locuințe pe inculpații S. M. R. și S. M. cu care stabilise să se întâlnească, motiv pentru care a ieșit în întâmpinarea acestora și au stabilit să se deplaseze cu Opelul cu S. M. care era parcat în apropiere la Popasul Malu pentru a mânca.

Inculpatul S. M. R. a declarat inițial că l-a găsit pe inculpatul S. M. în apartamentul inculpatului R. G., a sunat la ușă, după care toți trei au ieșit afară și au mers pe jos la mașina sa Opel Vectra de culoare roșie cu nr.584 BKP 06. După aducerea la cunoștință a învinuirii a precizat că în noaptea de 12/13.01.2012, l-a găsit pe inculpatul S. M. în spatele blocului lui R. G., menționând însă că nu-și mai amintește dacă a intrat în apartamentul acestuia sau dacă a sunat la ușă sau la interfon, deși ambele declarații au fost date la interval de câteva ore.

Inculpatul S. M. nu susține variantele prezentate de ceilalți doi inculpați, în sensul că a precizat că a fost contactat telefonic de inculpatul S. M. R., prietenul său,care l-a rugat să se întâlnească, la blocul inculpatului R. G. pentru a merge împreună la Popasul Malu pentru a servi masa, că a mers pe jos până la blocul inculpatului R. G., întâlnindu-se cu inculpatul S. M. R. afară cu mașina sa Opel Vectra culoare roșie, iar după 5-10 minute a venit și inculpatul R. G..

Cei trei inculpați nu au putut oferi explicații plauzibile referitoare la prezența lor în parcarea cu plată la o distanță apreciabilă față de restaurantul în care pretindeau că intenționau că ajungă, la faptul că au plasat autoturismul cu care se deplasau într-o poziție propice furtului, la atitudinea pe care au avut-o la vederea organelor de poliție și la prezența bidoanelor din plastic, a furtunului și a uneltelor metalice găsite în interiorul autoturismului aparținând inculpatului S. M. R..

Susținerea inculpaților cu privire la faptul că bușonul rezervorului a fost desfăcut de paznicul parcării S. D., este infirmată de chiar declarația acestui martor (filele 100-101) precum și de declarația martorului T. C., șoferul autoturismului (fila 167) care a menționat că a verificat împreună cu paznicul, S. D. poziția bușonului și a constatat că acesta nu era înșurubat în filet.

Instanța a dat relevanță declarațiilor date de martorul T. C. în faza de urmărire penală și în primul ciclu procesual când acesta a declarat că a găsit bușonul scos din lăcașul său și așezat în poziție normală pe gura rezervorului.

Același martor a arătat că a auzit zgomote de pași și prin oglinda retrovizoare a văzut două siluete de bărbați între tirul său și un alt tir parcat în apropierea sa mergând înspre spatele tirului său, dinspre rezervor, înainte de venirea organelor de poliție.

Martorul a arătat că mecanismul de înfiletare al bușonului era defect și oricine putea să-l desfacă normal prin răsucire.

În declarația dată la data de 10.04.2012 în fața instanței, martorul T. C. a declarat că bușonul rezervorului se putea deschide doar prin rotire normală nu și accidental (fila 143 dosar).

Trecând peste faptul că declarația martorului T. C. din cursul cercetării judecătorești a fost dată la un interval mai mare de timp de la comiterea faptei, instanța a mai remarcat și faptul că în cursul urmăririi penale martorul a dat declarație imediat după comiterea faptei, declarație, care în mod evident poate fi avută în vedere la stabilirea situației de fapt, câtă vreme este mult mai apropiată de momentul comiterii faptei și deci, informațiile oferite de martor sunt mult mai exacte, nepunându-se problema alterării lor prin scurgerea timpului.

Atâta vreme cât nu s-a făcut dovada unor mijloace interzise de către lege la administrarea probelor în cursul urmăririi penale, nu există nici un motiv justificat pentru înlăturarea forței probante a acestora și conferirea de forță probantă deplină exclusiv probelor administrate în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, instanța a apreciat că sunt suficiente probe de natură a forma convingerea cu privire la existența tentativei la infracțiunea de furt calificat, reținându-se prevederile art.209 alin.1 lit. a,e,g din Codul penal, respectiv săvârșirea faptelor de două sau mai multe persoane împreună, într-un loc public și în timpul nopții.

În ce privește infracțiunea de ultraj, fapta prev. de art.239 alin.1 și 5 Cod penal cu aplic.art.37 lit. a Cod penal reținută în sarcina inculpatului R. G., instanța va reține că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acesteia, arătând că în data de 21.11.2011 se îndrepta către Slobozia împreună cu prietenii săi S. M. și S. M. R., cu autoturismul condus de acesta din urmă, marca BMW de culoare închisă iar în zona Valea Plopului din Urziceni, autoturismul a fost oprit pentru control de polițistul rutier I. G.. Inculpatul a arătat că nu a răspuns în nici un fel lucrătorului de poliție, nu l-a amenințat și nu a gesticulat.

A mai arătat inculpatul că polițistul rutier I. G. i-a adresat la începutul lunii noiembrie 2011 amenințări, atât direct cât și prin intermediul fratelui său, însă nu a formulat plângere pentru acele amenințări.

Vinovăția inculpatului este dovedită însă de probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate I. G., declarațiile martorilor T. A. (fila 104-105 ), Ș. florin L. ( fila 111), O. C.( fila 110), și E. F. ( filele 106-107 ).

A rezultat din lucrările dosarului că inculpatul R. Gheroghiță a adresat părții vătămate I. G. amenințări directe, explicite, cu un rău determinat “ o să te bag în pământ, nu o să mai poți dormi noaptea, după ce o să-mi iar permisul de conducere înapoi o să dau cu mașina peste tine, o să te distrug, o să fii cercetat ca alți colegi de-ai tăi” fiind evident din coroborarea probelor administrate în cauză că amenințările adresate sunt serioase și i-au produs victimei o temere de natură să o alarmeze.

Instanța a înlăturat ca nesincere depozițiile martorilor S. M., S. M. R. și M. C. D. având în vedere relația de prietenie existentă cu inculpatul.

Referitor la infracțiunea de furt calificat săvârșită în dauna părții vătămate S.C. R. D. SRL din Urziceni, faptă prev. de art.208 alin.1-209 alin.1 lit.e,g Cod penal cu aplicarea art.37 lit. b Cod penal pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. M. R., instanța va reține că inculpatul a recunoscut săvârșirea acesteia.

Instanța a reținut că P. de pe lângă Judecătoria Urziceni nu a extins acțiunea penală cu privire la inculpații R. G. și S. M. conform art.337 C.pr.penală, apreciind că probele administrate în faza de urmărire penală nu îi incriminează în mod indubitabil și pe aceștia doi.

De asemenea, se vor observa și depozițiile martorilor audiați Ș. D. (fila 107), T. C. C. (fila 109), L. S. precum și imaginile video surprinse din care rezultă că în autoturismul Dacia 1310 de culoare galbenă cu număr de înmatriculare_ care a alimentat de la pompa nr.7 în mai multe recipiente carburant se afla doar inculpatul S. M. R..

Toate probele administrate conduc fără dubii la concluzia vinovăției inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunilor deduse judecății astfel cum a fost arătată pe larg în considerentele hotărârii.

În drept, faptele inculpaților R. G., S. M. și S. M. R. care în noaptea de 12/13.01.2012, în jurul orei 3,30 au încercat să sustragă combustibil din rezervorul autocamionului cu nr. de înmatriculare_ aparținând părții vătămate . SRL întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art.20 Cod penal rap.la art.208 alin.1-209 alin.1 lit. a, e, g Cod penal cu aplic.art.37 lit. a Cod penal pentru inculpații R. G. și S. M..

În drept, fapta inculpatului R. G. care a adresat în data de 21.11.2011 în mod direct, amenințări agentului de poliție rutieră I. G. pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1 și 5 Cod penal cu aplic.art.37 lit. a Cod penal.

În drept, fapta inculpatului S. M. R. care în seara zilei de 27.12.2010 s-a deplasat cu autoturismul marca Dacia 1310 cu nr._ la stația de alimentare carburanți a . din Urziceni, Calea București, nr.96, jud. Ialomița, după care, de la pompa nr.7 a alimentat în mai multe recipiente aflate în autoturism cantitatea de 295 l de motorină în valoare de 1439,86 lei, după care s-a urcat la volanul autoturismului mai sus arătat și a plecat fără să achite contravaloarea carburantului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1-209 alin.1 lit. e, g Cod penal cu aplic.art.37 lit.b Cod penal.

Potrivit art.72 din C.p., la stabilirea și aplicarea pedepselor instanța a ținut seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

S-a avut în vedere de către instanță atitudinea nesinceră de nerecunoaștere a faptelor avută de inculpații R. G. și S. M. precum și recunoașterea parțială a săvârșirii infracțiunii reținute în sarcina sa de către S. M. R., atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul si autoritatea în cazul inc. R. G., dar și faptul că aceștia au antecedente penale.

Inculpații R. G. și S. M. au săvârșit infracțiunile deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie iar inculpatul S. M. R. a săvârșit fapta din 27.12.2010 în dauna . Urziceni în stare de recidivă postexecutorie.

Din fișele de cazier ale inculpaților a rezultat că aceștia au fost condamnați pentru infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr.535 din data de 19.10.2011 pronunțată de către Judecătoria B., astfel: inculpații R. G. și S. M. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare fiecare cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni, iar inculpatul S. M. R. la o pedeapsă de 3 ani și 2 luni închisoare. Cu executare în regim de detenție. Este de remarcat faptul că sentința anterior arătată a rămas definitivă pentru inculpații R. G. și S. M. prin nerecurare la data de 08.11.2011 iar pentru inculpatul S. M. R. prin decizia penală nr.184 din data de 27.01.2012 a Curții de Apel București.

Astfel, instanța a reținut că inculpații R. G. și S. M. au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, deduse judecății în termenul de încercare mai sus arătat, fiind incidente dispoz.art.37 lit.a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie.

Din fișa de cazier a inculpatului S. M. R. rezultă că acesta a mai suferit condamnări, respectiv prin sentința penală nr.94 din 23.03.2007 a Judecătoriei Urziceni, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1424 din 04.10.2007 a Curții de Apel București s-a dispus ca acesta să execute 9 luni închisoare, fiind eliberat la data de 09.05.2008 cu un rest de 77 de zile. Astfel infracțiunea din data de 27.12.2010 reținută în sarcina inculpatului S. M. R. a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie prev.de art.37 lit.b Cod penal.

Aplicarea pedepselor accesorii inculpaților trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 Cod penal cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiționale și a jurisprudenței cât și a jurisprudenței Curți Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art.11 alin.2 și art.20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr.30/1994.

Astfel, raportat la cauzele Colmanovici c.României (hotărârea din 1 iulie 2008) și Hirst c.Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), instanța nu a aplicat în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit.a teza I, ci a analizat în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura infracțiunilor săvârșite sau comportamentul inculpaților.

În plus, față de jurisprudența Curții în materie, instanța a avut în vedere și decizia nr.LXXIV (74) din 5.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că dispozițiile art.71 Cod penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza I-a Cod penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal.

Astfel, natura faptelor săvârșite a determinat instanța să aprecieze să aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică nu ar fi proporțională și justificată, motiv pentru care, în baza art.71 Cod penal și art.3 din Protocolul nr.1 adițional CEDO, a interzis inculpaților drepturile prev.de art.64 lit. a teza a II-a lit. b Cod penal.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații R. G., S. M. și S. M. R., cum și partea civilă I. G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, inculpații nemotivând în scris recursurile declarate, iar partea civilă solicită prin recursul scris majorarea daunelor civile la suma de 20.000 euro.

În susținerea orală a recursurilor inculpații critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul R. G. invocă regăsirea cazului de casare prev. de art. 385⁹pct. 10 Cod procedură penală, întrucât instanța de fond, la rejudecarea cauzei nu a avut în vedere o probă esențială, respectiv declarația unui martor – șoferul TIR-ului, mărturie ce ar fi dus la achitarea inculpatului. Se mai susține că instanța nu a avut în vedere nici celelalte probe testimoniale administrate, cu privire la infracțiunea de ultraj, mărturii care nu confirmă existența amenințărilor adresate de inculpat, părții civile.

De asemenea, inculpatul a făcut un antedenunț cu privire la sustragerea de combustibil de la R., indicând și alte persoane implicate.

Inculpatul S. M. susține că se impune rejudecarea cauzei pentru că instanța de fond nu a avut în vedere poziția de recunoaștere a inculpatului cu privire la o faptă de furt.

Cu privire la fapta de tentativă la furt calificat, arată că probele administrate nu dovedesc vinovăția, la momentul depistării de către polițist, inculpații se aflau în mașină, iar bușonul rezervorului era la locul său.

Solicită achitarea pe temeiul prev. de art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Inculpatul S. M. R. susține, ca și ceilalți inculpați, că se impune rejudecarea cauzei, iar cu privire la infracțiunea de tentativă la furt calificat solicită achitarea potrivit art. 10 lit. a Cod procedură penală.

Cu privire la infracțiunea comisă la data de 27.12.2010, de furt calificat, arată că a recunoscut comiterea ei, este justificată reținerea art. 74 lit. c Cod penal, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei, dorind să și achite prejudiciul.

Curtea, examinând potrivit art. 385⁶ alin. 3 Cod procedură penală recursurile declarate în cauză, prin prisma criticilor formulate, cum și din oficiu, constată că doar cel declarat de inculpatul S. M. R. este întemeiat.

Inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea de infracțiuni, respectiv tentativa la furt calificat - comisă la data de 12/13.01.2012 de către cei trei inculpați împreună; la data de 21.11.2012 – inculpatul R. G. a comis infracțiunea de ultraj, iar la data de 27.12.2012 – inculpatul S. M. R. a comis infracțiunea de furt calificat, infracțiuni a căror existență a fost dovedită prin probele administrate.

În rejudecarea cauzei, instanța de fond a procedat la efectuarea nemijlocită a cercetării judecătorești, audiind inculpații (filele 19-23), (filele 92 - 97), dar și pe martorii Căpușneanu D., S. D., I. M., T. A., E. F., Șutu D., M. M., T. C. C., O. C., Ș. F. L., D. A. (filele 98 -112), L. S., Rânjă G., B. S. A., M. F., R. C. (filele 135-142), T. C., D. M., B. S. (filele 167 - 171), S. M. R., S. M. și T. V. (filele 182 – 184).

Se constată de asemenea că probele a căror administrare a fost solicitată la termenul din 23.10.2012 (fila 143) au fost admise de instanță (martori și acte), fiind ulterior administrate, astfel că susținerea din recurs a inculpaților, în sensul că instanța nu s-a pronunțat cu privire la probele solicitate, nu are niciun suport în lucrările dosarului, lipsind un temei care să justifice trimiterea cauzei spre rejudecare, iar aprecierea probelor administrate s-a făcut potrivit art. 63 Cod procedură penală, nefiind, sub acest aspect niciun motiv de nelegalitate a sentinței.

În privința poziției procesuale a inculpaților, aceasta a fost de nerecunoaștere a comiterii infracțiunilor reținute, existând contradicții cu privire la infracțiunea de tentativă la furt calificat chiar între declarațiile inculpaților din fața instanței, dar instanța, justificat le-a cenzurat și a examinat apărările inculpaților, a motivat de ce nu le reține apărarea și le-a coroborat cu celelalte probe administrate, astfel că vinovăția inculpaților, cu privire la toate infracțiunile reținute a fost temeinic dovedită.

În legătură cu infracțiunea de tentativă la furt calificat din data de_.01.2012, instanța a stabilit temeinic împrejurările comiterii, modul de acțiune al inculpaților, constatându-se că inculpații, în afara poziției de negare a comiterii faptei, nu au oferit niciun element rezonabil care să le susțină nevinovăția, cu privire la această faptă, chiar declarațiile celor trei inculpați fiind contradictorii.

Declarațiile paznicului parcării S. D. și alte martorului T. C., alături de constatările că în noaptea comiterii inculpații sau deplasat cu un autoturism în care se aflau mai multe bidoane, furtun și unelte specifice acțiunii puse la cale, ajungând în parcarea în care se aflau mai multe autotrenuri, fără a putea justifica plauzibil scopul prezenței în acel loc și fiind depistați de un lucrător de poliție, conduc la conturarea că inculpații au comis această faptă reținută.

În privința infracțiunii de ultraj, comisă de inculpatul R. G., deși inculpatul a negat, dovezile administrate conduc la constatarea existenței faptei și a vinovăției inculpatului, declarațiile părții civile și alte martorilor T. A., Ș. F. L., O. C. și E. F., fiind relevante sub acest aspect. Amenințările aduse părții civile, au fost serioase, de natură a-i crea o stare de temere, în condițiile în care partea civilă – agent de poliție, se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Referitor la infracțiunea de furt calificat din data de 27.12.2012 comisă de inculpatul S. M. R. se constată că dovezile duc la dovedirea comiterii de către acest inculpat, singur, a infracțiunii, cum a reținut și prima instanță și s-a efectuat trimiterea în judecată, deși, și ceilalți doi inculpați susțin că au participat la comiterea acestei infracțiuni. Această atitudine a inculpaților reflectă modul acestora de raportare la activitatea infracțională și la urmările faptelor, cu urmărirea îngreunării aflării adevărului.

Poziția sinceră a inculpatului S. M. R., nu poate conduce la reținerea art. 74 lit. c Cod penal, această poziție, chiar dacă reflectă participația sa, prin modul de prezentare, respectiv și cu participația celorlalți doi inculpați, deși în sarcina lor nu se reține această faptă, nu poate fi calificată ca o poziție cooperantă și de colaborare cu organele judiciare pentru aflarea adevărului.

Astfel că dovezile administrate, conducând la constatarea vinovăției inculpaților și a existenței infracțiunilor, nu pot fi primite cererile de achitare formulate de inculpați.

Cu privire la pedepsele aplicate, instanța a avut în vedere împrejurările comiterii, pericolul social și gravitatea unor astfel de fapte, modul de acțiune al inculpaților, poziția procesuală avută de fiecare, starea de recidivă a inculpaților R. G. și S. M., așa încât cuantumul pedepselor este suficient pentru a asigura cerințele art. 52 Cod penal.

Pentru aceste considerente, potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursurile inculpaților R. G. și S. M. vor fi respinse ca nefondate, iar recursul inculpatului S. M. R. va fi admis potrivit art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d Cod procedură penală, constatând că instanța greșit a reținut starea de recidivă postexecutorie în sarcina acestui inculpat, cu privire la fapta de furt calificat din data de 27.12.2010.

Potrivit art. 37 lit. b Cod penal, există recidivă când după executarea, când după executarea unei pedepse cu închisoare mai mare de 6 luni, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea termenului de prescripție a executării unei asemenea pedepse, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Ori, în privința acestui inculpat, prin sentința penală nr.94/23.03.2009 a Judecătoriei Urziceni s-a stabilit executarea unei pedepse de 9 luni închisoare, dar aceasta este rezultatul unui cumul aritmetic între pedeapsa de 3 luni și respectiv o lună aplicate în cauză, cu pedeapsa de 6 luni, aplicată prin sentința penală nr. 326/2006, prin revocarea suspendării condiționate potrivit art. 83 Cod penal, constatându-se astfel că nu este îndeplinită cerința primului termen al recidivei, în sensul ca pedeapsa anterioară executată să fie mai mare de 6 luni închisoare.

Astfel că sub acest aspect, sentința este nelegală, iar în urma înlăturării unei cauze de agravare (starea de recidivă) se va proceda la o reindividualizare a pedepsei, condamnând pe inculpat pentru infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit. e,g Cod penal la 3 ani închisoare.

Se constată de asemenea, că faptele din prezenta cauză sunt concurente cu cele prin care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 535/19.10.2011 a Judecătoriei B., de 3 ani și 2 luni închisoare și în urma contopirii, potrivit art. 36 alin. 2 și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul va executa 3 ani și 2 luni închisoare.

Din sentința penală nr. 535/2011 rezultă că inculpatul a fost reținut preventiv 24 h (26/27.06.2009), astfel că potrivit art. 383 alin. 2 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal se va deduce această reținere, cum și perioada de la 13.01.2012 la zi.

În ce privește recursul părții civile I. G., se constată netemeinicia, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b Cod procedură penală.

Partea civilă a fost victima infracțiunii de ultraj comisă de inculpatul S. M. și a solicitat daune civile de 20.000 euro, însă instanța de fond i-a acordat suma de 7000 euro cu titlu de daune morale, sumă suficientă pentru a acoperi pierderea suferită de parte, nerezultând elemente rezonabile care să conducă la confiscarea prejudiciului nepatrimonial încercat.

Potrivit art. 385¹⁶ alin. 2 Cod procedură penală, art. 383 alin. 1 Cod procedură penală și art. 88 Cod penal se va deduce prevenția inculpaților R. G. și S. M. de la 13.01.2012 la zi, cum și reținerea din 26/27.06.2009 regăsite în sentința penală nr. 535/2011 a Judecătoriei B..

Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995 pentru onorariul parțial al avocatului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

I. În temeiul art. 385 ind. 15 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul S. M. R. împotriva Sentinței penale nr.320/F din data de 27 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Urziceni în Dosarul nr._ .

Casează, în parte, sentința penală recurată, numai cu privire la acest inculpat și, în fond, rejudecând:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală recurată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.

În temeiul art.334 din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpatului din infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e, g cu aplic. art.37 lit. b din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e, g din Codul penal.

În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. e, g din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (fapta din data de 27 decembrie 2010).

În temeiul art.36 alin.1 rap. la art.33 lit. a și art.34 alin.1 lit. b din Codul penal, contopește pedeapsa anterior menționată cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală recurată pentru infracțiunea prevăzută de art.20 rap. la art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit. a, e, g din Codul penal – fapta din data de 12/13 ianuarie 2012) și cu pedepsele de 3 ani și 2 luni închisoare și respectiv de 3 ani închisoare (aplicate prin Sentința penală nr.535/2011 a Judecătoriei B., repuse în individualitatea lor) și dispune ca inculpatul să execute, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din această pedeapsă reținerea din data de 26/27 iunie 2009 (conform Sentinței penale nr.535/2011 a Judecătoriei B.), precum și reținerea și arestarea preventivă din prezenta cauză, începând cu data de 13 ianuarie 2012 până la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 300 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

II. În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații R. G. și S. M. și de partea civilă I. G. F. împotriva aceleiași sentințe penale.

În temeiul art. 385 ind. 16 alin. 2 rap. la art. 381 alin.1 din Codul de procedură penală în ref. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedepsele aplicate inculpaților prin sentința penală recurată reținerea din data de 26/27 iunie 2009 (conform Sentinței penale nr.535/2011 a Judecătoriei B.), precum și reținerea și arestarea preventivă din prezenta cauză, începând cu data de 13 ianuarie 2012 până la zi.

În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul de procedură penală, obligă pe recurenții inculpați și pe recurentul parte civilă la plata sumei de câte 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parțiale ale avocaților din oficiu, desemnați pentru cei doi recurenți inculpați, în sumă de câte 75 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

S. N. V. B. C. V. G.

GREFIER,

L. A. P.

Red. N.S.

Dact.G.P./05.04.2013

2 ex.

Red. E.M. C. – Judecătoria Urziceni

← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 441/2013. Curtea de...		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 484/2013. Curtea de... →

Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 451/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 451/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI