Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 484/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 484/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.484/R
Ședința publică de la 12.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
JUDECĂTOR - I. T.
GREFIER - D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr.1870/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat B. F. personal asistat de apărător ales S. A. cu delegație la dosar și de apărător din oficiu S. Ș., cu delegație la dosar, fila 14/dosar, lipsind intimata-parte civilă A.N.I.F. București - Sucursala O..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează
Apărătorul din oficiu S. Ș. solicită să se ia act de încetarea mandatului pentru recurentul inculpat B. F., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariului parțial.
Curtea, în temeiul prev. art. 171 al.5 C.pr.pen, ia lua act de încetarea delegației apărătorului din oficiu, urmând a se pronunța cu privire la onorariul parțial prin încheiere sau decizie, după caz.
În temeiul prev.art.318 C.pr.pen, se procedează la legitimarea recurentului-inculpat B. F., cu CI . nr._ eliberată la 27.12.2010 de către SPCJEP G., având CNP_, domiciliat în comuna Răsuceni, ..
Aparatorul recurentului-inculpat B. F. solicită administrarea probei cu înscrisuri, respectiv plângeri penale prin care arată că numitul B. I., cel despre care instanța de fond a reținut că nu exista, acesta nu numai că există, dar face și presiuni fizice și psihice asupra clientului său, pentru a nu fi implicat în acest proces penal. În același sens deține și declarația d-lui P. P., care atestă că acesta a fost abordat în aceeași maniera ca și inculpatul de numitul B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, însa fiind fost polițist și la sfatul unor foști colegi, nu a dat curs abordărilor acestuia. De asemenea, arartă că dorește să depună planșe foto care atestă că în mod greșit instanța a reținut ca loc la comiterii infracțiunii pompa STP28, aflată în satul Caracacea aflat la 20 km distanta, când în realitate fapta a fost comisă la STP23 amplasată în Satul nou, cunoscut ca satul Coreea, astfel cum rezulta și din declarația martorului I. D. dată în fața instanței de fond.
Mai solicită administrarea probei testimoniale constând în audierea numitului P. P., pentru a dovedi că inculpatul s-a aflat în eroare de fapt la data comiterii infracțiunii, ceea ce duce la eliminarea unui element constitutiv al infracțiunii de uz de fals, cu consecința achitării clientului său. De asemenea, învederează instanței că în prezent toate stațiile hidrofor au fost furate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, după studierea înscrisurilor prezentate de recurentul inculpat, arată că în privința acelor planșe fotografice, acestea au putut fi făcute în orice loc și nu pot fi reținute în combaterea unui proces verbal de cercetare la fața locului întocmit de agenți de poliție în prezenta unor martori asistenți, astfel încât solicită respingerea acestei probe. De asemenea, privind acele plângeri penale, nu le consideră ca fiind relevante în prezenta cauza, iar in privința audierii acelui martor, în raport de împrejurarea că la instanța de fond au fost audiați 4 martori, apreciază că solicitarea nu apare ca fiind utilă și pertinentă în prezenta cauza.
Apărătorul recurentului-inculpat B. F. arată că dorește să facă dovada că autorul acestor infracțiuni este numitul B. I., care face presiuni asupra clientului său și pe care organele judiciare nu doresc să-l identifice, deși le-au fost prezentate semnalmentele. Precizează că acest B. I. este un escroc, de notorietate, că nu și-a declarat datele reale. Menționează că nu cunoaște unde se află, însă inculpatul a fost indus în eroare de această persoană.
Curtea, după deliberare, având în vedere împrejurările invocate în susținerea cererilor de probatorii, respinge ca nefiind utile, pertinente si concludente în prezenta cauză probele solicitate. Astfel, referitor la acele planșe foto, se constată că nu rezultă unde au fost făcute, iar plângerile penale formulate nu au relevanță pentru cauza de față; în ceea ce privește administrarea probei testimoniale constând în audierea numitului P. P. pentru a atesta un eventual modus operandi al numitului B. I., o apreciază ca nefiind utilă în raport de obiectul prezentei cauze. În plus, în fata instanței de fond au fost audiați 4 martori pe situația de fapt, astfel că apreciază ca neconcludentă audierea martorului P. P..
Curtea, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Aparatorul recurentului-inculpat B. F. arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr.1870/20.09.2012 pronunțată de Judecătoria G..
Arata ca infractiunea de uz de fals presupune intentie directa, astfel avand in vedere ca inculpatul s-a aflat in eroare, considerand ca inscrisurile ce i-au fost prezentate reflectau adevarul, considera ca lipseste intentia, iar fapta nu constituie infractiune.
Instanta de fond a retinut ca inculpatul ar fi prezentat niste inscrisuri care sunt false, insa ca nu ar fi fost intocmite de inculpat, or in aceasta situatie cine este autorul infractiunii. Mai mult, arată că inculpatul are numai 10 clase si nu detine cunostintele necesare pentru falsificarea acestor inscrisuri si ca nici nu a inteles continutul lor, iar instanta de fond a reținut ca actiunea de falsificare nu ar fi fost comisa de inculpat. Mentioneaza ca apararea a indicat semnalmentele numitului Bitica I., dar nu s-au facut cercetari, ci doar o simpla verificare in baza de date de Inspectoratului de evidenta informatizata a persoanelor si administrarea bazelor de date, concluzionându-se ca este o persoana fictiva. Arata ca aceasta persoana ,,fictivă,, face presiuni fizide si psihice fata de clientul sau, trimite indivizi pentru a-l intimida si teroriza pe clientul sau si pe martori, respectiv pe numitul Masalan I..
Solicita a se avea in vedere declaratia numitului P. P. care atesta ca a fost abordat in aceeasi maniera de acest Bitica I., pentru savarsirea infractiunii de uz de fals, insa fiind fost politist si la sfatul unor fosti colegi nu a dat curs abordarilor acestuia.
Mentioneaza ca inculpatul a fost indus in eroare si a fost tot timpul convins ca Bitica este proprietarul acelor terenuri. Considera ca nu trebuie retinut nici aspectul privind cazierul inculpatului, care nu a mai comis infractiuni de uz de fals, iar vinovatia trebuie dovedita.
Privind retinerea ca inculpatul ar fi refuzat testul poligraf, arata ca nu acesta a refuzat, ci a solicitat a fi amanat la sfatul avocatului, pana la prezentarea actelor medicale care atesta ca sufera, respectiv de hepatita cronica si epilepsie, catre autoritatile de urmarire penale. Arata ca inculpatului i-a fost refuzat dreptul de a-i fi efectuat testul poligraf ca urmare a afectiunilor medicale de care acesta sufera, retinandu-se ca afectiunea de epilepsie, piate vicia acest test.
Mai arata ca la insistentele inculpatului si al avocatilor sai, politia locala a procedat pentru prima data la identificarea dupa planse foto a acestui individ Bitica I., care a fost vazut de inculpat pe holurile Curtii de Apel.
Se mai retine ca martorul Masalan nu-l cunoaste pe acel nea N., ceea ce este normal acesta a asistat numai la niste agresiuni.
Privind infractiunea de furt calificat in forma participatiei improprii s-a concluzionat ca inculpatul est vinovat numai datorită starii de agitatie in care acesta s-a aflat, astfel cum a reținut instanta de fond.
Considera ca instanta a retinut gresit locul amplasarii comiterii faptelor respectiv, pompa STP28, aflata in satul Caracacea aflat la 20 km distanta, cand in realitate fapta a fost comisa la STP23 amplasata in Satul nou, cunoscut ca satul Coreea.
Apreciaza ca in cazul ambelor infractiuni lipseste intentia, astfel ca solicita admiterea recursului astfel cum a fost formulat, a se casa hotararea instantei de fond, si rejudecand a se dispune achitarea inculpatului in temeiul prev.art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.pr.pen
În susținerea celor învederate oral depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului și de menținere a hotărârii instanței de fond ca fiind temeinica si legala.
Considera ca procesul verbal de prindere în flagrant se coroborează cu procesele verbale de cercetare la fata locului, cu declarațiile martorilor G. V., D. I. si P. I..
Apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedita având în vedere probatoriile administrate în faza de urmărire penală și în aceea de cercetare judecătorească, iar prezentul recurs apare ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, este de acord cu cele susținute de apărătorul său, precizează că deși s-a reținut a fi comis infracțiunea în 2011, și în prezent din aceste stații de irigații continuă să se fure material feros și numai 2 stații de irigare se mai află în picioare în prezent.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1870 din data de 20.11.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
În baza art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 208 și la art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. F. la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma participației improprii și în formă continuată.
În baza art. 208 raportat la art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, a fost condamnat inculpatul B. F., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 291C.pen, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal același inculpat a fost condamnat la 1an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în forma participației improprii.
În baza art. 33 lit. a din Codul penal, s-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv cele prevăzute de art. 31 alin 2 Cod penal raportat la art. 208 și la art. 209 alin 1 lit a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, art. 208 raportat la art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal și de art. 31 alin 2 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal, sunt în concurs.
În temeiul art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru faptele prevăzute de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 208 și la art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, art. 208 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal și de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art.291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b Cod penal.
În temeiul art.33 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a fost aplicată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, care a fost sporită până la 3 ani și 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare în regim de detenție.
S-a dispus aplicarea dispoziților art.71 raportat la art. 64 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal a fost respinsă acțiunea civilă a părții civile A. București - Sucursala O. – Argeș, U.A. G. Vest.
În temeiul art.191 alin.1 Cod penal a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 643/P/2011 din 07.12.2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. F., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în forma participației improprii și în formă continuată, faptă prev. de art.31 alin.2 din Codul penal, rap. la art.208-209 alin.l lit.a din Codul penal, cu aplic, art.41 alin.2 din Codul penal, furt calificat, faptă prev. de art.208-209 alin.1 lit.a din Codul penal și uz de fals în forma participației improprii, faptă prev. de art.31 alin.2 din Codul penal rap. la art.291 din Codul penal, toate cu aplic, art.33 lit.a din Codul penal și art.37 lit.b din Codul penal, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 16.12.2011.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 14.01 2011, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului G., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai multe persoane tăiau cu o instalație oxiacetilenică improvizată, peretele unui hidrofor aparținând stației de irigații S.P.P.C. 28, situată în extravilanul comunei Răsuceni, județul G.. Acestea au fost identificate ca fiind N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V.. Cu privire la activitatea de tăiere a utilajului, aceștia au susținut că au fost solicitați în acest scop de către învinuitul B. F., care i-a asigurat că operațiunea este licită, prezentându-le pentru justificare un document scris. În urma verificărilor s-a constatat că actul având ca antet sigla A.N.A.F. G., este falsificat la calculator. Din probele administrate la dosarul cauzei nu a rezultat că falsificarea actului prezentat de către inculpat numiților N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V. ar fi fost comisă de inculpat. Acesta nu a făcut altceva decât să prezinte actul falsificat persoanelor care l-au ajutat la săvârșirea furtului calificat, la dosar neexistând niciun indiciu că acțiunea propriu-zisă de falsificare ar fi fost săvârșită de inculpat. Totodată, cu privire la infracțiunea de înșelăciune, cu toate că a avut loc acțiunea de inducere în eroare a numiților N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V., prin prezentarea de către inculpat, ca adevărat, a înscrisului despre care s-a făcut vorbire în alineatele precedente, nu a rezultat din probele administrate în cauză că s-ar fi pricinuit vreo pagubă, astfel încât s-a reținut că elementele constitutive ale acestei infracțiuni nu sunt întrunite.
Pe cale de consecință, atât pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, faptă prev. de art.288 alin.1 din Codul penal, cât și pentru infracțiunea de înșelăciune, faptă prev. de art.215 alin.1 și 2 din Codul penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului B. F.. Astfel, A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice G. a comunicat că actul în litigiu nu a fost emis de către aceasta (fila 25), iar persoana cu datele de identificare ce figura pe acest act - respectiv numitul B. I. - nu a fost identificată și nu figurează în evidențele Direcției pentru Evidența persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fl.29). Actul falsificat a fost remis de către inculpat persoanelor care au dezmembrat hidroforul, în scopul de a le crea aparența de legalitate, iar acestea, la rândul lor l-au prezentat organelor de poliție cu titlu justificativ, în momentul prinderii în flagrant. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestui fals. Furtul metalului din hidroforul dezafectat a avut loc la datele de 12 ianuarie și 14 ianuarie 2011, fiind săvârșit în baza aceleiași rezoluții infracționale, cu participarea nemijlocită și a inculpatului B. F..
Față de numiții N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art.208-209 alin.1 lit.a din Codul penal, deoarece aceștia au săvârșit fapta fără vinovăție, având reprezentarea că inculpatul B. F. deținea autorizație pentru tăierea fierului din hidroforul dezafectat.
S-a reținut că inculpatul B. F. nu a dat dovadă de sinceritate pe parcursul urmăririi penale, pretinzând că a acționat în numele altei persoane (B. I.) care i-ar fi remis actele justificative pentru tăierea hidroforului. Din cercetările efectuare a rezultat că B. I. nu figurează în evidențele Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date. Totodată, inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul poligraf. Așa cum rezultă din fișa de cazier, inculpatul B. F. a comis faptele în stare de recidivă postexecutorie (art.37 lit.b din Codul penal), acesta fiind condamnat și executând o pedeapsă cu închisoarea pentru fapte asemănătoare (furt calificat și înșelăciune) - (fl.65). Urmărirea penală a fost începută la 17.01.2011 prin rezoluția procurorului (fl.6). La aceeași dată s-a dispus în baza art.143 și art.144 din Codul de procedură penală, reținerea pe timp de 24 de ore a inculpatului B. F.. La data de 18.01.2011 P. de pe lângă Judecătoria G. a dispus în baza art.145 din Codul de procedură penală obligarea inculpatului B. L. de a nu părăsi localitatea unde locuiește - . - fără încuviințarea procurorului, pe o durată de 30 de zile, respectiv până la data de 16.02.2011, inclusiv.
S-a mai reținut că unitatea păgubită, respectiv A.N.I.F. București, Sucursala O. - Argeș, U.A. G.-Vest, s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma 8.680 lei, prezentând daunele înregistrate la hidroforul de 30 mc. de la stația SPPC-28(fl.21).
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de prindere în flagrant - fl.8; planșă foto -fl. 12- 17; documente falsificate - fl.26-28; adresa nr.2370/17.01.2011 eliberată de A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice G. -fl.25; proces-verbal de verificare în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor Administrarea Bazelor de Date - fl.29; declarațiile martorilor N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V. - fl.32-49; declarațiile inculpatului- fl.66, 67 și 69.
În cursul cercetării judecătorești s-au administrat următoarele probe: declarații inculpat(f.30), declarații martori D. I.(f.42), P. I.(f.43), G. I.(f.44), G. V.(f.45), N. I.(f.46), O. I.(f.81), Măsălan C.(f.82), C. E.(f.83), T. A.(f.84), înscrisuri.
Din analiza materialului probator efectuat în cauză în ambele faze procesuale, instanța de fond a constatat că situația de fapt reținută în rechizitoriu corespunde adevărului.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor nici în faza de urmărire penală, nici în faza judecății.
Cu privire la fapta de uz de fals în forma participației improprii instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 291 Cod penal „Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani când înscrisul este oficial, și cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă când înscrisul este sub semnătură privată.”, iar potrivit art 31 alin 2 C. pen „Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune.”
Din probele administrate s-a reținut că la data de 14.01 2011, organele de poliție din cadrul Poliției Municipiului G., s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că mai multe persoane tăiau cu o instalație oxiacetilenică improvizată, peretele unui hidrofor aparținând stației de irigații S.P.P.C. 28, situată în extravilanul comunei Răsuceni, județul G.. Acestea au fost identificate ca fiind N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V.. Din declarațiile acestora a reieșit faptul că au fost solicitați și plătiți pentru tăierea utilajului de către inculpatul B. F., care i-a asigurat că operațiunea este licită, prezentându-le pentru justificare un document scris. Înscrisul având atentul ANAF – G. privea atribuirea către numitul B. I. a unui drept de folosință definitivă asupra unor terenuri și asupra mijloacelor fixe și mobile existente pe acestea, cu titlu de despăgubire, având la rubrica semnături ștampila unității și semnăturile numiților I. J. și Nemțescu G., reprezentanți ai ANAF G.. În urma verificărilor s-a constatat că actul având ca antet sigla A.N.A.F. G., este falsificat la calculator. Astfel, A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice G. a comunicat că actul în litigiu nu a fost emis de către aceasta (fila 25 dosar urmărire penală), iar persoana cu datele de identificare ce figura pe acest act - respectiv numitul B. I. - nu a fost identificată și nu figurează în evidențele Direcției pentru Evidența persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fl.29 dosar urmărire penală). Actul falsificat a fost remis de către inculpat persoanelor care au dezmembrat hidroforul, în scopul de a le crea aparența de legalitate, iar acestea, la rândul lor l-au prezentat organelor de poliție cu titlu justificativ, în momentul prinderii în flagrant. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestui fals.
Instanța de fond nu a reținut apărările inculpatului în sensul că cel care i-a prezentat înscrisul este numitul B. I., întrucât martorii audiați, în special O. I., Măsălan C. și C. E. au relatat despre existența unor agresiuni asupra inculpatului, dar nici unul dintre aceștia nu au putut afirma care era cauza acestor agresiuni și că între aceste agresiuni și existența înscrisului falsificat ar fi fost vreo legătură. Mai mult, inculpatul nu a putut furniza un număr de telefon, o adresa sau o descriere a numitului B. I. astfel încât declarațiile acestuia să fie credibile. Instanța de fond a mai avut în vedere și starea de agitație a inculpatului cu ocazia săvârșirii faptelor, stare descrisă de martorii prezenți, respectiv N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V.. În plus, s-a reținut că modalitatea de contact cu numitul B. I., expusă de inculpat, este una ilogică, avându-se în vedere faptul că numitul B. I., locuind efectiv în Olanda și fiind direct interesat de exploatarea mijloacelor fixe de pe terenurile pe care i se recunoscuse un drept de folosință definitiv, așa cum a declarat inculpatul, nu i-a lăsat nici un număr de telefon și nici o adresă, sunându-l în permanență doar cu număr ascuns.
Ca urmare, prima instanță a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals sub forma participației improprii, inculpatul folosindu-se cu intenție de actul falsificat pentru a-i determina pe martorii N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V. să dezmembreze hidroforul, creându-le aparența de legalitate, așa cum reiese din declarațiile acestor martori și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
S-a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat atrage răspunderea penală a acestuia în sensul art. 17 Cod penal.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, precum și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și care a avut o atitudine nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Cu privire la infracțiunea de furt calificat în forma participației improprii și în formă continuată, s-a reținut că, potrivit art. 208 Cod penal: „Luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l însuși pe nedrept, se pedepsește cu închisoare de la unu la 12 ani.”, iar potrivit art. 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal: „Furtul săvârșit în următoarele împrejurări :a) de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani.”, iar potrivit art. 31 alin 2 Cod penal „Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenție, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care comite acea faptă fără vinovăție, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune”.
Martorii G. V. și G. I. au declarat atât în fază de urmărire penală cât și în fază de judecată că în luna ianuarie 2011 au fost contactați de către inculpat care le-a cerut ajutorul în vederea transportării unei cantități de fier vechi din ., în mun București, la centrul de colectare, și a tăierii unui hidrofor metalic de la o stație de irigații, că la data de 12.01.2011 au mers cu autoutilitara marca IVECO, model 358, cu nr. de înmatriculare_ la locuința inculpatului din ., de unde apoi au mers la stația SPPC 28 după ce le-au fost prezentate mai multe documente de proprietate. Împreună cu inculpatul și cu martorul N. I., în ziua de 12.01.2011 au tăiat și încărcat în remorca tractorului acestuia din urmă cantitatea de cca 2000kg fier, provenind din peretele hidroforului, apoi au transportat și vândut fierul rezultat în mun. București, ca centrul de colectare, obținând împreună suma de cca. 900 lei. În ziua de 14.01.2011, împreună cu inculpatul și martorii N. I., D. I., P. I., ultimii doi fiind chemați de către N. I. să ajute la transportul și încărcarea fierului, s-au deplasat din nou la SPPC 28, fiind însă surprinși de către organele de poliție în timp ce tăiau. Inculpatul a plecat de la stație înainte de prinderea în flagrant, însă le-a înmânat documentele justificative. Au mai arătat martorii că inculpatul a fost într-o continuă stare de agitație, urcând și coborând în mod repetat terenurile mai ridicate din apropriere, uitându-se cu atenție să nu apară cineva.
Martorul N. I. a declarat că în ziua de 12.01.2011 s-a deplasat la SPPC 28 situată în extravilanul ., cu tractorul și remorca sa fiind însoțit de inculpat și martorii G. V. și G. I., că martorul G. I. a tăiat fier din corpul unui hidrofor cu o instalație autogen, că fierul rezultat a fost încărcat de toți cei prezenți, inclusiv de inculpat, în remorcă, transportat la locuința inculpatului și apoi transportat cu autoutilitara IVECO în mun. București, că pentru ajutorul dat a primit suma de 100lei. A mai declarat martorul că în ziua de 14.01.2011 s-a deplasat din nou la locuința inculpatului fiind însoțit de D. I. și P. I., chemați pentru a ajuta la încărcat, că împreună cu martorii G. V. și G. I. s-a deplasat la SPPC 28, că după plecarea în grabă a inculpatului și lăsarea unor documente martorului G. V. au fost surprinși de organele de poliție in timp martorul G. I. tăia fier din peretele hidroforului.
Martorii P. I. și D. I. au declarat că în dimineața zilei de 14.01.2011 împreună cu N. I., la solicitarea acestuia din urmă, s-au deplasat la locuința inculpatului de unde au mers apoi la SPPC 28, fiind însoțiți și de martorii G. V. și G. I., că după plecarea în grabă a inculpatului și lăsarea unor documente martorului G. V. au fost surprinși de organele de poliție in timp tăiau fier din peretele hidroforului, că au observat că inculpatul era într-o continuă stare de agitație, urcând și coborând în mod repetat terenurile mai ridicate din apropriere, uitându-se în împrejurimi fără a spune celorlalți ce încerca să observe.
Din declarațiile martorilor N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V. expuse anterior, s-a reținut că la data de 14.01.2011 inculpatul cu intenție i-a determinat pe aceștia să sustragă elemente componente ale hidroforului stației de irigații SPPC28, aparținând A. RA, prezentându-le un înscris falsificat pentru a justifica faptul că are dreptul să dezafecteze acel hidrofor. S-a mai reținut că, anterior, la data de 12.01.2011 martorii N. I., G. I. și G. V. au fost determinați de inculpat să sustragă elemente componente ale aceluiași hidrofor în maniera arătată, activitate la care a participat și inculpatul, în baza aceleiași rezoluții infracționale acționând și la data de 14.01.2011.
În drept, s-a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de prev. și ped. de baza art 31 alin 2 Cod penal raportat la art. 208 și la art. 209 alin 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin 2 C.pen și art 37 lit b C.pen, inculpatul fiind recidivist.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere atât criteriile generale de individualizare prev de art. 72 Cod penal, cât și faptul că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, și nu a colaborat cu organele de urmărire penală. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 208 raportat la art 209 alin 1 lit a Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art 37 lit b Cod penal săvârșită la data de 12.01.2011, dată la care inculpatul a participat personal, instanța pentru considerentele expuse anterior, a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Ca modalitate de executare a pedepsei închisorii, instanța reținând atât considerentele de mai sus, a apreciat că scopul educativ al pedepsei nu poate fi atins decât cu privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 raportat la art. 64 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța a luat act că A. București - Sucursala O. – Argeș, U.A. G. Vest a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 8.680 lei reprezentând valoarea prejudiciului.
S-a arătat că potrivit disp. art. 14 alin.3 Cod de procedură penală repararea pagubei penale se face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art. 1169 C.civ., care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. De asemenea, s-a arătat că acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal trebuie să îndeplinească, pentru admisibilitatea ei, condițiile prevăzute de disp. art. 998-999 C.civ., respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției autorului cu capacitate civilă delictuală.
Instanța de fond a constatat, însă, că partea civilă nu a depus la dosar înscrisuri din care să reiasă cuantumul prejudiciului, înscrisuri din care să reiasă valoarea hidroforului înregistrată în contabilitatea părții civile sau din care să reiasă valoarea cheltuielilor efectuate de partea civilă pentru repararea SPPC -28.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs, în termen legal, inculpatul B. F., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 08.01.2013 sub nr._ (_ ).
În motivele de recurs, recurentul inculpat, prin avocat ales, a solicitat achitarea sa având în vedere că probele existente la dosarul cauzei nu sunt apte să răstoarne prezumția sa de nevinovăție, iar conform principiului in dubio pro reo, acestea trebuie interpretate în favoarea inculpatului și nu înspre condamnarea lui.
Totodată acesta a arătat că s-a aflat într-o eroare de fapt, deoarece nu a cunoscut existența stării sau situației referitoare la faptul că hidroforul se afla în posesia unei alte persoane decât aceea la care făcea referire înscrisul cu sigla ANAF (B. I.) de la care avea acceptul să taie fierul vechi component al acelei stații de pompare ieșită din funcțiune.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul inculpat a arătat că se impune achitarea sa sub aspectul tuturor faptelor reținute în sarcina sa, fiind incidente dispozițiile art. 10 lit. d C.pen. pentru lipsa laturii subiective din conținutul constitutiv al faptelor de care este învinuit.
Cu privire la infracțiunea de furt calificat, a arătat că instanța de fond și-a întemeiat soluția doar cu privire la starea de agitație a inculpatului.
Recurentul inculpat a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. P., Curtea respingându-le pentru considerentele expuse în practicaua hotărârii.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform dispozițiilor art.3856 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului B. F. pentru săvârșirea: infracțiunii de furt calificat în forma participației improprii și în formă continuată, faptă prev. de art. 31 alin. 2 din Codul penal rap. la art.208-209 alin. l lit. a din Codul penal, cu aplic. art.41 alin. 2 din Codul penal, furt calificat, faptă prev. de art.208-209 alin.1 lit.a din Codul penal și uz de fals în forma participației improprii, faptă prev. de art.31 alin.2 din Codul penal rap. la art.291 din Codul penal, toate cu aplic, art.33 lit.a din Codul penal și art.37 lit. b din Codul penal.
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că situația de fapt expusă în actul de sesizare este confirmată de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, Curtea reține că la data de 12.01.2011 martorii N. I., G. I. și G. V. au fost determinați de inculpatul B. F. să sustragă elemente componente ale hidroforului stației de irigații SPPC28 aparținând A. RA, prezentându-le un înscris falsificat pentru a justifica faptul că are dreptul să dezafecteze acel hidrofor, activitate la care a participat și inculpatul.
În baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 14.01.2011 inculpatul B. F. i-a determinat cu intenție pe martorii N. I., D. I., P. I., G. I. și G. V., în maniera arătată, să sustragă elemente componente ale hidroforului stației de irigații SPPC28, aparținând A. RA.
Susținerile inculpatului în sensul că nu a știut că înscrisul aflat la fila 27 DUP și înmânat martorului G. V. este falsificat sunt contrazise de materialul probator administrat în cauză.
Astfel, martorul G. I., atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de fond a arătat că la momentul tăierii componentelor hidroforului inculpatul a stat foarte puțin, era foarte agitat îndepărtându-se și apropiindu-se de stație și uitându-se cu insistență pentru a observa dacă vine cineva ( fila 32 DUP), respectiv că inculpatul părea cam timid; se vedea că e fricos; nu era sigur pe actele pe care le are( fila 44 dosar fond).
Analizând și înscrisul aflat la dosar la fila menționată, se constată că se observă cu ușurință faptul că sigla ANAF este aplicată prin suprapunerea unei bucăți de hârtie cu aceste mențiuni peste un alt înscris, sigla fiind delimitată de un contur alb, respectiv marginile hârtiei suprapuse.
Totodată, declarațiile inculpatului în legătură cu modul în care s-a cunoscut cu persoana pe care o numește B. I. și ar fi stabilit că acesta are dreptul de a exploata bunurile aflate pe unul dintre terenurile din extravilanul comunei Răsuceni, jud. G. nu prezintă credibilitate.
Astfel, deși inculpatul, în declarațiile date în fața procurorului afirmă că, de fapt, B. I. aparține unei familii foarte de temut din localitatea Drăgănești V., jud. Teleorman, totuși această persoană nu figurează în bazele de date DEPABD, CNP-ul care se află pe înscrisul de la fila 32 DUP nu există, iar inculpatul a arătat ulterior, prin declarația dată în fața instanței, că acest B. să nu-și fi dat totuși numele real când s-au cunoscut.
Mai mult, varianta în care ar fi comunicat cu numitul B. I. nu este credibilă, respectiv inculpatul neavând nici un număr de telefon al acestei persoane și nicio adresă - nici măcar din România -, fiind sunat în permanență doar cu număr ascuns, deși această persoană, pe care a întâlnit-o făcând autostopul - i-ar fi spus că pleacă în Olanda și împreună au stabilit un mod de exploatare a stațiilor de irigații de pe terenurile pe care i se recunoscuse un drept de folosință definitiv, așa cum a declarat inculpatul. A mai arătat inculpatul, în aceeași declarație, că deși s-au întâlnit în acest mod, nu i-a solicitat nici un act de identitate numitului B. I..
De asemenea, faptul că inculpatul ar fi fost agresat în martie 2013 de 4 persoane, aspect confirmat de declarațiile martorilor Măsălan și C., nu dovedește faptul că . ar fi fost determinată de acest B. I. și nici nu reprezintă un element care să susține lipsa de vinovăție a inculpatului în folosirea înscrisului falsificat și sustragerea componentelor stațiilor de irigații. Mai mult, deși inculpatul susține că din adresa emisă de Poliția Municipiului G. – Secția 4 Ghimpați (fila 48 dosar fond) ar rezulta că inculpatul ar fi fost agresat de numitul Bțică I. în martie 2012 întrucât ar fi parte în prezenta cauză, analizând înscrisul menționat se constată că nu rezultă acest lucru. Astfel, la paragraful 4 din adresă se menționează că deplasându-se la fața locului organele de poliție au discutat cu apelantul ( adică inculpatul - sbl.ns.), reieșind faptul că persoanele care l-au agresat fizic au fost trimise de numitul B. I.. Prin urmare, aceste aspecte legate de numitul B. au reieșit din discuțiile cu inculpatul. Totodată, dn declarațiile martorilor prezenți la momentul incidentului rezultă că au făcut referire la un anume nea N., iar nu la numitul B. I..
Referitor la faptul că organele de poliție ar fi consemnat că locația unde se află stația de irigare de la care s-au sustras componente este Satul Nou (adică Carapancea) în loc de Satul Nou (adică Coreea), Curtea constată că aceste aspecte nu prezintă relevanță, locația fiind stabilită conform procesului verbal de cercetare la fața locului în Satul Nou, martorii fiind surprinși în flagrant, dând declarații ample în legătură cu modul în care au ajuns să sustragă respectivele componente, iar inculpatul necontestând luarea componentelor stației de irigații, ci susținând că luarea s-a făcut fără vinovăție, în credința că are acordul proprietarului în acest sens.
În ceea ce privește susținerile inculpatului în sensul că ar fi plecat la data de 14.01.2011 de la fața locului întrucât mama sa era bolnavă, respectiv înscrisurile depuse de acesta cu privire la starea de sănătate a mamei sale, Curtea constată că nu s-a contestat faptul că inculpatul ar fi plecat de la fața locului la data menționată, întrucât mama sa ar fi fost bolnavă, iar instanța de fond a reținut starea de agitație pe baza declarațiilor martorilor audiați în cauză G. I. și G. V. care, așa cum s-a reținut deja, au relatat că inculpatul urca și cobora terenurile nou ridicate din apropierea stației, uitându-se parcă să vadă dacă nu vine cineva, după care a plecat - lăsând cele două înscrisuri ,, justificative,, - motivând că mama sa este bolnavă.
Ceea ce a încercat inculpatul să dovedească a fost împrejurarea că starea de agitație s-ar fi datorat faptului că mama sa era bolnavă, însă starea de sănătate a mamei nu justifica acel comportament de a urca și coborî terenurile, de a se uita în permanență dacă nu vine cineva, și nici nu explică impresia lăsată martorului G. I. în sensul că inculpatul nu era sigur pe actele pe care le are ( fila 44 dosar fond).
Față de cele menționate, constatând că instanța de fond a făcut o judicioasă analiză a materialului probator administrat în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală, dovedindu-se că inculpatul a acționat cu vinovăție, cunoscând faptul că înscrisul aflat la fila 32 DUP este falsificat și, în acest condiții, l-a înmânat martorilor pentru a-i determina, cu intenție, să sustragă componente ale stației de irigații, ceea ce s-a și întâmplat, deși avea cunoștință de faptul că nu exista acordul proprietarului terenului în acest sens.
Referitor la modul de individualizare a pedepsei aplicate, Curtea costată că instanța de fond a aplicat în mod corect criteriile prevăzute de art. 72 C.pen., ținând cont de împrejurarea că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor și nu a colaborat cu organele de urmărire penală, dar și de circumstanțele sale personale, acesta nefiind la primul contact cu legea penală, suferind anterior multiple condamnări, printre acestea fiind mai multe condamnări definitive pentru săvârșirea de infracțiuni îndreptate tot împotriva patrimoniului (respectiv furt calificat și înșelăciune), reținându-se în mod corect starea de recidivă postexecutorie. Față de aceste aspecte, pedepsele aplicate de instanța de fond și stabilirea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni, cu executare în regim de detenție, sunt justificate.
Pe cale de consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat B. F. și, în baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, îl va obliga pe acesta la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul inculpat B. F. împotriva sentinței penale nr. 1870 din data de 20.11.2012, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. P. M. D. L. I. T.
GREFIER,
D. P.
Red. A.P.M../Tehnr. P.A.M.. – ex.2/02.04.2013
J. G. – jud.: B. R.C:
| ← Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 451/2013. Curtea de Apel... | Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 58/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
