Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 948/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 948/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.948
Ședința publică de la 11 mai 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – E. U.
JUDECĂTOR – F. D.
JUDECĂTOR – P. P.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul T. E. împotriva sentinței penale nr.88/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat T. E. personal și asistat de apărător ales, avocat B. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 emisă de Baroul Călărași – Cabinet Individual și avocat din oficiu M. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012 emisă de Baroul București – Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită a se lua act că delegația sa a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la onorariul parțial.
În temeiul art.318 C.p.p. s-a procedat la verificarea identității recurentului inculpat, care s-a legitimat cu C.I. . nr._, CNP_.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 C.p.p. și solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale recurate și, rejudecând, redozarea pedepsei și schimbarea modalității de executare, în sensul aplicării dispozițiilor art.861 C.p. Consideră că pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea mare în raport de circumstanțele reale ale faptei și de circumstanțele personale ale inculpatului. Clientul său a recunoscut săvârșirea faptei, este tânăr, are un copil în întreținere, mama sa este bolnavă. De asemenea, a depus la dosar acte în circumstanțiere din care rezultă că pericolul social nu este deosebit de mare. Totodată, solicită a se constata faptul că, deși este recidivist, nu a fost condamnat niciodată la o pedeapsă mai mare de un an de zile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate, ca fiind legală și temeinică întrucât instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepsei atât circumstanțele reale ale faptei cât și circumstanțele personale ale inculpatului. De asemenea, aceasta a făcut o corectă individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât și a modalității de executare. Faptul că inculpatului i s-au aplicat anterior pedepse de un an de zile și nu au fost mai mari, apreciază că acestea nu și-au atins scopul.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei.
CURTEA
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.88 din 29.02.2012, pronunțată de Judecătoria Călărași, în baza art.86 alin.1 din O.U.G nr.195/2002 R cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b C. penal și art.3201 alin.7 C. procedură penală, a fost condamnat inculpatul T. E., la 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a deține permis de conducere.
In baza art.71 alin.1 C. penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II- a și lit. b C. penal.
Conform art.191 alin.1 lit. a C. procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 15.07.2011, inculpatul T. E., deși nu poseda permis de conducere pentru nici o categorie de vehicule, s-a urcat la volanul autoturismului marca Opel, cu numărul de înmatriculare CC -2673 CK, aparținând prietenei sale Z. D. A. și l-a condus pe drumurile publice din municipiul Călărași, respectiv pe traseul Aleea Constructorilor - . și . se ducă la un depozit pentru materiale de construcții aflat în afara orașului.
Ajuns pe .. Călărași, fiind oprit de organele de poliție aflate in exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu a putut prezenta la solicitarea acestora decât documentele autoturismului, declarându-le totodată că nu posedă permis de conducere.
Prin adresa nr._/10.08.2011 emisă de I.P.J. Călărași - Serviciul Poliției Rutiere Călărași-fila 19 din dosarul de urmărire penală, a rezultat că în urma verificărilor efectuate în Baza Națională Informatizată de date, inculpatul T. E. nu figura ca posesor de permis de conducere.
În drept, fapta inculpatului T. E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C. penal .
Pentru a reține starea de recidivă postexecutorie, instanța a avut în vedere faptul că acesta a fost anterior condamnat prin sentința penală nr.249/2009 a Judecătoriei Călărași la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002 R. cu aplic. art.37 lit. a C. penal, a fost contopită această pedeapsa cu cea aplicată prin sentința penală nr. nr.20/2009, acesta urmând să execute un an închisoare, fiindu-i totodată revocată suspendarea pedepsei de un an acordată prin sentința penală nr.543/2006, inculpatul urmând să execute în final 2 ani închisoare.
Pentru executarea acestei pedepse inculpatul a fost arestat la 27.01.2009 și eliberat condiționat la data de 18.05.2010, având un rest de 253 zile.
Cum fapta reținută în sarcina inculpatului prin prezenta a fost comisă după împlinirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru noua infracțiune este închisoare mai mare de 1 an de zile, în cauză sunt întrunite cerințe reținerii recidivei postexecutorii.
În ceea ce privește întrunirea în cauză a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute 86 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al faptei constă în acțiunea de a manevra, pune în mișcare a unui autovehicul pe drumurile publice localitatea Călărași fără a poseda un permis de conducere, urmarea imediată constând în starea de pericol creată de inculpat pentru siguranța circulației rutiere, legătura de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în forma intenției directe astfel cum aceasta este reglementată de art.19 alin. 1 pct. 1 litera a C. procedura penală, acesta prevăzând și acceptând rezultatul faptei sale.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicabile inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare astfel cum sunt ele prevăzute de art. 72 C. penal, respectiv dispozițiile părții generale a prezentului cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială pentru persoana fizică, de gravitatea faptei săvârșite și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei precum și prevederile art.3201 alin.7 C procedură penală.
Astfel, instanța constatând din fișa de cazier a inculpatului că nu este la prima abatere de la norma penală, fiind condamnat anterior în 3 rânduri, pentru săvârșirea unor infracțiuni privitoare la circulația rutieră, respectiv tot pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, apreciază că acesta nu a dat dovadă de o percepere a gradului de pericol social pe care fapta sa îl are asupra siguranței rutiere, iar sancțiunile aplicate, deși chiar privative de libertate, nu au fost în măsură să conducă la o îndreptare a comportamentului său acesta sfidând în continuarea normele juridice ce reglementează dreptul de a conduce autovehicule.
Având în vedere și pericolul pentru siguranța circulației rutiere și a pietonilor, pe care a prezentat-o fapta inculpatului, ce nu deține cunoștințele teoretice și practice pentru manevrarea vehiculelor pe drumurile publice (faptul că a urmat cursurile unei scoli pentru șoferi, dar nu a putut promova examenul cerut de lege pentru obținerea acestuia, atestând acest lucru), perseverența infracțională a inculpatului instanța apreciază că scopul preventiv și punitiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse al cărei cuantum va fi orientat spre maximul special prevăzut de lege, conform prevederilor 39 alin.4 C penal.
Așadar, constatând că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, ținând cont de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de art.86 alin.1 din O.U.G.nr.195/2002R prin raportare la prevederile art. 320 indice 1 alin.7 c procedură penală, potrivit art. 345 alin. 2 C. pr. penală, a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani închisoare, apreciind că pedeapsa astfel cum va fi stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din C. penal.
Aplicarea pedepselor accesorii inculpatului trebuie realizată atât în baza articolelor 71 și 64 C.pen., cât și prin prisma Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a Protocoalelor adiționale la Convenție și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și art. 20 din Constituția României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenții de către România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, în raport de natura faptei săvârșite, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporțională și justificată față de scopul limitării exercițiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C.pen. rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. penal., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Având în vedere că inculpatule este recidivist instanța nu a dat eficiență comportamentului inculpatului avut pe parcursul urmăririi penale și atitudinii sale de recunoaștere a faptelor.
Instanța de fond a mai reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele pentru aplicarea unei pedepse și dispunerea executării sale sub supraveghere.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul T. E., criticând-o ca fiind netemeinică și a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate și executarea acesteia fără privare de libertate, invocând circumstanțele sale personale și poziția sinceră adoptată pe parcursul procesului penal.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 Cod procedură penală constată, nefondat recursul.
Instanța de fond, în raport de poziția procesuală adoptată în cauză de inculpat, înainte de citirea actului de sesizare al instanței, în mod legal a soluționat cauza penală în conformitate cu dispozițiile art.3201 Cod procedură penală.
La stabilirea pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art.72 C.pen., inclusiv și persoana inculpatului, astfel că pedeapsa aplicată este, atât prin cuantum cât și modalitate de executare de natură a-și realiza scopul, așa cum acesta este circumscris în art.52 C.pen.
În raport de antecedentele penale ale inculpatului (fila 10 u.p.), care a fost condamnat anterior prin trei hotărâri judecătorești definitive pentru săvârșirea a trei infracțiuni de aceeași natură, prevăzute de legea privind circulația pe drumurile publice și care a comis o nouă faptă penală, de aceeași natură, se constată că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate acestuia și nici schimbarea modalității de executare a acesteia.
Ca urmare, se reține că nu este întemeiată critica formulată de inculpat iar hotărârea atacată este legală și temeinică, considerente față de care se va respinge ca nefondat recursul în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T. E. împotriva sentinței penale nr.88 din 29.02.2012, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Obligă recurentul la 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu parțial 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
E. U. F. DuțăPetre P.
GREFIER,
A. M.
Red. D.F.
Dact. A.L. 2 ex./17.05.2012
Jud. Călărași – jud.: I. O.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1095/2013.... → |
|---|
