Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 254/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-03-2014 în dosarul nr. 254/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.254/ A
Ședința publică de la 07.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. M.
JUDECĂTOR - F. D.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror S. AMARYL.
Pe rol, judecarea apelului declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr.205/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat R. C. personal și asistat de avocat din oficiu P. A. M., cu delegația nr.6685 emisă de Baroul București, lipsind intimat parte civile R. SA D. OPERAȚIUNI SUD EST-DEPARTAMENT CENTRU OPERAȚIUNI IL-CL. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea 255/2013, constată că în cauză calea de atac este apelul, iar nu recursul, urmând a fi soluționată în complet de apel.
Apelantul inculpat R. C. se legitimează cu Carte de identitate . nr._ eliberată de SPCEP F. și susține ca este de acord cu asistența din oficiu la judecarea cauzei.
In temeiul doisp.art.420 alin.4 Cpp Curtea procedează la ascultarea apelantului inculpat R. C., la solicitarea acestuia, declarația fiind consemnata si atașata la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și declarații suplimentare de făcut, Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul disp.art.388, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat R. C. solicită admiterea apelului, in temeiul disp.art.421 pct.2 lit.a Cpp, desființarea sentinței și rejudecând, sa se dispună încetarea procesului penal, raport de disp.art.16 litc Cpp, întrucât nu există probe ca acesta a săvârșit infracțiunea.
Invoca procesul verbal întocmit la fata locului, din care rezultă că inculpatul nu se afla lângă cabluri ci la circa 30 m distanță, iar asupra inculpatului nu s-au găsit bunuri.
Solicită a se face aplicarea disp.art.5 Cp, respectiv legea mai favorabilă, si solicita schimbarea încadrării juridice a faptelor în disp.art.229 alin.l lit.b, alin.3 lit.h noul Cp.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de admitere a apelului, în temeiul disp.art.421 alin.2 lit.a Cpp, desființarea sentinței și în temeiul disp.art.386 Cpp schimbarea încadrării juridice a faptei în art.33 Cp rap.la art.228 alin.l - art-229 alin.l lit.b alin.3 lit.h NCp și înlăturarea pedepselor accesorii aplicate de prima instanță.
Apreciază ca din probatoriul administrat rezultă, sub aspectul laturii obiective ca inculpatul a efectuat săpături și a secționat trei cabluri telefonice, cabluri ce fac parte din rețeaua de telecomunicații aflata în funcțiune, în vederea sustragerii acestora, actele de executare fiind întrerupte ca urmare a surprinderii acestuia de către o patrulă de politie.
In ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, se constată existenta intenției, inculpatul prevăzând urmarea periculoasa a faptei si urmând producerea acesteia.
In ultimul cuvânt, apelantul inculpat R. C. solicită admiterea apelului și susține că este nevinovat.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.205 din 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria L. Gară, în baza art. 20 C.pen. rap. la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a,g și alin. 3 lit. h C.pen., a fost condamnat inculpatul R. C., la 2 ani închisoare.
În baza art.81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, în cursul unui termen de încercare de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza art.359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 C.p. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În temeiul art.71 alin.5 C.p. s-a suspendat executarea pedepselor acccesorii prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen (privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În baza art.88 C.p s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 25.03.2013 la 28.03.2013, dispuse în cauză în cursul urmăririi penale.
În baza art.14 și 346 C.p.p. rap. la art.1357și urm. C.civ. a fost admisă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă R. SA D. Operațiuni Sud-Est – Departament Centru Operațiuni Il-Cl și a fost obligat inculpatul R. C., în solidar cu P. P. D. - participant la săvârșirea aceleiași fapte (condamnat în mod definitiv prin sentința penală nr.93/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria L.-Gară, în dosarul nr._ din care a fost disjuns prezentul dosar) la plata sumei de 1871,76 lei către partea civilă, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 118 lit. „b” din C.pen. s-a dispus confiscarea specială a unei perechi de mănuși (doua mănuși textile culoare alb cu albastru uzate), aflate in custodia organelor de cercetare penală, conform dovezii . nr._/26.03.2013.
În baza art.109 C.p.p. s-a dispus restituirea către inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii, a gecii din fâș, de culoare mov, uzată, aflată in custodia organelor de cercetare penală, conform dovezii . nr._/26.03.2013.
A fost obligat inculpatul R. C. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 641/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria L. Gară, înregistrat sub nr._, au fost trimiși în judecată inculpații R. C. și P. P. D., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 20 C.p. rap. la art. 208 al. 1 C.p.-209 al. 1 lit. „a,g” C.p. al. 3 lit. „h” C.p.
S-a reținut în actul de sesizare că în noaptea de 24/25.03.2013 inculpații R. C. și P. P. D. au efectuat săpături și au secționat tre cabluri telefonice aparținând R. (prejudiciul fiind în valoare de 1871,76 lei, nerecuperat) în vederea sustragerii, cabluri ce fac parte din rețeaua de telecomunicații aflată în funcțiune, între localitățile I. și F., fiind depistați de către agenții de poliție înainte de a-și realiza scopul.
În cursul urmăririi penale s-au administrat probele cu declarațiile inculpaților R. C. și P. P. D., declarațiile martorilor P. I., S. M., Izarescu I., C. M., proba cu înscrisuri, fiind depusa adresa nr. 100/05/05/02/03/471/25.03.2013, emisă de R.. De asemenea, s-au întocmit procesul verbal de constatare a faptei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto.
Prin încheierea de ședința din 22.05.2013 instanța, având în vedere pe de o parte poziția inculpatului P. P. D., aflat in stare de arest preventiv, care a recunoscut săvârșirea faptei și a invocat prevederile art.320¹C.p.p, pe de altă parte poziția inculpatului R. C. de nerecunoaștere a faptei, a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul R. C., formându-se prezentul dosar cu nr._ .
Prin sentința penală nr.93/22.05.2013, pronunțată de Judecătoria L.-Gară în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, inculpatul P. P. D. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 20 C.pen. rap. la art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a,g și alin. 3 lit. h C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. 2, 4 și 7 C.proc.pen., iar în baza art. 81 - 82 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 -termen de încercare, calculat de la data rămânerii definitive a sentinței. De asemenea s-au admis pretențiile civile formulate de partea civilă R. Sa D. Operațiuni Sud-Est – Departament Centru Operațiuni Il-Cl și a fost obligat inculpatul P. P. D. la plata sumei de 1871,76 lei către partea civilă, cu titlul de daune materiale, iar în baza art. 118 lit. „b” din C.pen. s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a unei lopeți uzate cu coada din lemn cu dimensiunea de 1 m lungime și a unei toporiști cu coada din lemn, uzată, bunuri aflate în camera de corpuri delicte a Poliției or. L. Gară potrivit dovezilor . nr._/26.03.2013 și . nr._/26.03.2013.
În cursul cercetării judecătorești s-au administrat probele cu declarațiile inculpatului R. C., declarațiile martorilor P. P. D., Izarescu I., C. G., proba cu înscrisuri, fiind depusa fișa de cazier judiciar a inculpatului. De asemenea, constatându-se imposibilitatea de audiere, s-a dat citire conform art.327 alin. 3 C.p.p., declarației date de martorul P. I. la urmărirea penală.
Inculpatul R. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei.
Analizând materialul probator administrat în cauzã, instanța a constatat că situația de fapt a fost în mod corect reținutã în actul de sesizare.
Astfel din procesul verbal de constatare a faptei a reieșit că în data de 24.03.2013 în jurul orei 2323, organele de poliție din cadrul Secției 8 Poliție Rurală Tămădău M. au fost sesizate telefonic de către ofițerul de serviciu din cadrul Politiei orașului F., cu privire la declanșarea alarmei R. din zona I.-F. unde cablu telefonic este instalat subteran și deplasându-se în zona indicată, pe DN 3-km 46 agenții de poliție au observat, în lumina farurilor, două persoane care au fugit din zona cablurilor R.. Cele două persoane au fost prinse în șanțul din dreapta a DN 3, sensul de mers L. Gară-București, la circa 20 metri, respectiv 15 metri de șanțul săpat deasupra cablurilor R., pe cultura de orz a . și identificate în persoana inculpatului R. C. și coinculpatului (condmanat definitiv) P. P. –D.. Constatările efectuate în aceeași noapte și consemnate în procesul-verbal anterior menționat au relevat existența unui șanț, paralel cu DN 3, proaspăt săpat, care se întindea pe o distanță de 10 metri, având o lățime de 40 cm și o adâncime de 50 cm, iar în șanțul săpat și parțial în afara șanțului s-au găsit trei cabluri tăiate la un capăt. Cu ocazia acelorași cercetări s-a depistat la fața locului o lopată, murdară de pământ, care a fost ridicata pentru cercetări. S-au efectuat fotografii ale suspecților, surprinzându-se îmbrăcămintea și încălțămintea acestora.
Conform procesului-verbal întocmit la 25.03.2013, în prezența martorilor P. I., S. M., cercetarea la fața locului au continuat pe timp de zi, prilej cu care s-a stabilit că cele trei cabluri tăiate la un capăt aveau diametru de 4-5cm și izolație din plastic, în interior prezentând metal, fiind scoase din pământ pe o lungime de 2,3 m fiecare. De asemenea în apropiere de locul faptei, la 10 m de D.N 3 s-a găsit un topor cu o coada din lemn de 60 cm si lama de 14 cm, iar la un metru, respectiv doi metri de topor s-au găsit o pereche mănuși de lucru de pânză albă și cauciuc albastru în zona palmară, iar peste DN3, in zona șanțului a fost identificată o geacă din fâș de culoare mov, în stare uzată. Cu același prilej s-au efectuat fotografii judiciare.
Martorul P. P. –D. (condamnat definitiv pentru participarea la săvârșirea aceleiași fapte) a declarat ca în data de 24.03.2013, în jurul orelor 22,00, s-a întâlnit cu inculpatul R. C. în zona „la moară" - din localitatea I., potrivit celor stabilite cu acesta in cursul acelei zilei de 24.03.2013, când la propunerea lui R. C. s-au hotărât sa sustragă cabluri de la R. de pe câmp, dintr-o zonă cunoscută de către inculpatul R.. Astfel că, având asupra sa un topor, iar R. C. o lopată si o cazma, s-au deplasat în zona în care au fost depistați de către organele de politie, unde au săpat pe rând la șanț, R. C. fiind cel care a tăiat firele cu toporul.
Inculpatul R. C. a negat comiterea faptei, precizând că la momentul la care și-a făcut apariția echipajul de politie făcea jogging, dar fiind somat, s-a speriat și a fugit.
Declarațiile inculpatului R. C. au fost înlăturate ca nesincere, necoroborându-se cu nici o altă probă de la dosar.
Deși s-a susținut că alerga în scopul întreținerii sănătății, inculpatul R., fiind somat de agenții de poliție să se oprească, nu s-a conformat acestei atenționări, ci a fugit. Or, dacă nu desfășura nicio activitate ilicită, nu avea niciun motiv sa se îndepărteze. De asemenea din planșele fotografice efectuate la data constatării faptei rezultă ca la momentul surprinderii sale de agenții de politie inculpatul R. era încălțat cu bocanci, pe care erau urme de noroi și îmbrăcat cu pantaloni tip salopetă, deci în niciun caz echipat pentru o activitate sportiv-recreativă. De asemenea ora extrem de târzie la care au fost prinși suspecții (ora 23,40), locația (în afara localității), precum și observarea acestora de către agenții de poliție ca îndepărtându-se de locul unde erau cablurile (aspecte menționate in procesul-verbal de constatare) înlătură orice dubiu cu privire la natura activității desfășurate de cei doi.
De altfel, deși a susținut că îl cunoștea pe P. P. –D. doar din vedere, cu ocazia audierii în fața instanței, fără să își dea seama, inculpatul R. îl numește la un moment dat pe acesta „coleg”.
Martorii propuși de inculpat nu au oferit informații care să facă credibile apărările acestuia. Astfel martorul Izărescu I. a arătat că în seara dinaintea surprinderii in flagrant, a făcut jogging cu inculpatul, nefiind prima dată când alerga cu inculpatul, insă acest lucru s-a întâmplat de la orele 19,30 până la 20,30-20,40. In orice caz arată martorul, atunci când alerga o făcea seara, după ce termina munca la grădina, pe la orele 18,19, maxim 20,30. Prin urmare, raportat la datele rezultate din depoziția de mai sus, nu se explică prezența inculpatului R. C. în imediata apropiere a locului faptei (la 20 de m de șanț) la ora 23,40.
Totodată, din depoziția martorului Izărescu I. ar rezulta ca inculpatul, care il însoțea uneori la jogging, desfășura această activitate cel mai târziu la ora 20,30. În schimb, martorul C. G., propus de asemenea de inculpat declară că în perioada martie-aprilie a anului 2012 (ulterior revenind în sensul este vorba de anul 2013) când se întorcea de la serviciu, între orele 22,00-23,00 îl vedea pe inculpat alergând in scopul menținerii sănătății.
Declarația martorului P. P.-D. în sensul participării inculpatului R. C. la săparea șanțului și tăierea cablurilor, în vederea sustragerii, s-a coroborat cu aspectele constatate la fața locului. Astfel toate împrejurările consemnate în procesele-verbale de constatare și cercetare indică săvârșirea tentativei de furt în forma participației penale: s-au găsit astfel doua instrumente (o lopată și un topor), dar și o pereche de mănusi, pe care cu siguranță nu a folosit-o P. P.-D. întrucât, așa cum reiese din fotografiile efectuate, acesta era murdar de pământ pe mâini (în schimb inculpatul R. C. avea mâinile curate); s-a mai găsit o geacă de fâș mov despre care P. P.-D. a afirmat că îi aparținea inculpatului R. C., însă acesta neagă - totuși se poate observa că inculpatul P., la momentul surprinderii sale, avea deja o haină pe el, iar inculpatul R. era sumar îmbrăcat, deși în seara și noaptea aceea era „o bură de ploaie” potrivit chiar martorului Izarescu, propus de inculpatul R. (martor care de altfel arată că el însuși a purtat în seara respectiva, la momentul la care a făcut jogging, o haină de ploaie și este posibil ca și inculpatul să fi avut peste trening o haină).
Aspectul indicat de apărătorul inculpatului ca fiind acea împrejurare ce a reieșit din depoziția martorului P., care nu s-a coroborat cu celelalte probe – faptul ca nu a fost găsită și cazmaua la care face referire martorul - nu este in opinia instanței de natură să creeze dubii asupra participării inculpatului R. C. la săvârșirea tentativei de furt. Dimpotrivă trebuie să se țină cont de împrejurările în care au fost surprinși cei doi participanți (la ora 23,40) și cele în care au decurs cercetările - o parte din acestea s-au efectuat în chiar noaptea respectivă, la lumina artificială, când s-a constatat săparea șanțului și s-a găsit doar lopata, care se afla în imediata apropiere a lui P. (și susține astfel afirmațiile acestuia conform cărora a avut la momentul surprinderii de politie lopata asupra sa), iar restul constatărilor s-au realizat doar a doua zi, când la lumina naturală, începând cu ora 06,30, s-au extins cercetările la împrejurimi, prilej cu care s-au găsit geaca, mănușile și toporul, în locurile indicate de P. (acesta afirmând că au fost abandonate de inculpatul R.). De altfel doar instrumentele găsite nu erau apte pentru a asigura săparea unui șanț de lungimea și adâncimea menționate în procesul-verbal, iar negăsirea cazmalei poate fi explicată și prin timpul curs între momentul încheierii cercetărilor efectuate în cursul nopții și cel al reluării lor, coroborat cu situarea locului faptei în apropierea unui drum național, precum și desfășurarea activității infracționale pe un spațiu mai vast decât s-a crezut inițial (împrejurare ce reiese din depoziția martorului P. – conform căreia mașina poliției a trecut prim oară în sens opus, cei doi ascunzându-se într-un șanț situat de cealaltă parte a DN3, după care au reluat activitatea, fiind surprinși de patrula de poliție la întoarcerea acesteia; aceleași aspecte reies din procesul-verbal de constatare, de unde rezultă că prima oară agenții de politie s-au deplasat la Primăria I., apoi au revenit pe același traseu) imposibil de asigurat pâna la finalizarea cercetărilor.
Din adresa nr. 100/05/05/02/03/471/25.03.2013, emisă de R. SA D. Operațiuni Sud-Est – Departament Centru Operațiuni Il-Cl rezultă că cele trei cabluri secționate fac parte din sistemul instalațiilor de telecomunicații în funcțiune, făcând legătura între centrala telefonică și abonații din loc. F., iar valoarea prejudiciului creat societății menționate se ridică la 1871,76 lei.
Din situația de fapt expusã a rezultat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de tentative la furt calificat prev de art. 20 C.p. rap. la art. 208 al. 1 C.p.-209 al. 1 lit. „a,g” C.p. al. 3 lit. „h” C.p.
Sub aspectul laturii obiective inculpatul R. C., împreună cu P. P.-D., a efectuat săpături și a secționat trei cabluri telefonice aparținând R. între localitățile I. și F., cabluri ce fac parte din rețeaua de telecomunicații aflată în funcțiune, în vederea sustragerii, actele de executare fiind întrerupte ca urmare a surprinderii celor doi de către o patrulă de poliție.
Fapta a fost săvârșită în forma coautoratului, în timpul nopții și a privit cabluri și instalații de telecomunicații, împrejurări ce constituie elemente circumstanțiale în conținutul agravat al infracțiunii, prev. și ped de alin. 1 lit.a și g ale art.209, respectiv alin.3 lit.h a art.209 C.pen
Sub aspectul laturii subiective s-a constatat existența intenției. Inculpatul a prevãzut urmarea periculoasã a faptei sale și a urmãrit producerea acesteia.
Prin urmare, instanța a dispus condamnarea inculpatului R. C. pentru sãvârșirea infracțiunii prevãzute și pedepsite de art. 20 C.p. rap. la art. 208 al. 1 C.p.-209 al. 1 lit. a,g C.p. al. 3 lit. h C.p.
La stabilirea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C.pen. și anume: dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsã fixate în legea specialã, gradul de pericol social al faptei sãvârșite, persoana infractorului și împrejurãrile care atenuaezã sau agreaveazã rãspunderea penalã. De asemenea, fapta fiind săvârșită în forma participației penale (coautorat), instanța va ține cont conform art.27 teza II C.p. de contribuția inculpatului la săvârșirea infracțiunii.
In vederea determinării gradului de pericol social concret, instanța va avea in vedere pe de o parte împrejurările comiterii faptei – încercarea de sustragere a unor cabluri din rețeaua de telecomunicații în funcțiune, pe timp de noapte, în forma coautoratului - pe de alta parte urmările faptei cu referire la valoarea prejudiciului creat, inclusiv aducerea temporara in stare de neîntrebuințare a rețelei de telecomunicații
Cu privire la persoana inculpatului s-a reținut din fișa de cazier că acesta are antecedente penale, fiind anterior condamnat pentru infracțiuni contra patrimoniului. Astfel, prin sentința penală nr.92/15.04.1989 pronunțată de Judecătoria Oltenița, inculpatul a fost condamnat la 4 ani și 6 luni închisoare ptr.art.211 alin.1 C.p., art.225 alin.1 C.p, prin sentința penală nr.626/26.10.1995 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare pentru art.208-209 alin.1, lit.a,c,g C.p., iar prin sentința nr.211/08.08.1997 pronunțată de Judecătoria Urziceni a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru art.26 rap la art.208-209 alin.1, lit.a,e C.p.
Având în vedere aceste împrejurãri - respective faptul că inculpatul are antecedente penale, fiind condamnat pentru fapte de aceeași natura cu cea care face obiectul prezentei cauze, chiar daca acestea nu atrag starea de recidivă, instanța apreciază, că nu se impune reținerea în favoarea acestuia a circumstanțele atenuante prevãzute de art. 74 lit a C.p.
Totodată atitudinea sa de nerecunoaștere a comiterii faptei nu îl indreptatește nici a beneficia de circumstanțele atenuante prevãzute de art. 74 lit c C.p
Totuși având in vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, urmările acesteia, precum și persoana inculpatului, instanța va stabili o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de lege.
Totodatã, având în vedere că antecedentele penale nu sunt de data recentă, situația personală și familială a inculpatului (concubinaj, având doi copii minori), instanța apreciază cã scopul educative al pedepsei va fi atins chiar fãrã privare de libertate. În consecință, constatând îndeplinite condițiile prevãzute de art.81 C.p., instanța va dispune suspendarea condiționatã a executãrii pedepsei pe o perioadã determinată potrivit art.82 alin.1 C.p., constituind termen de încercare.
În baza art.359 C.p.pen. instanța a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 C.pen referitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Instanța de fond a avut în vedere decizia nr.LXXIV/2007 pronunțată de ÎCCJ ca urmare a promovării unui recurs în interesul legii și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu referire la cauza S. și P. împotriva României, instanța, instanța va face aplicarea dispozițiilor art.71 C.p. cu consecința interzicerii inculpatului a exercitării drepturilor prev. de art.64, alin.1, lit.a, teza a II-a și lit.b C.pen (privind dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Potrivit art.71 alin.5 C,p, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
În privința drepturilor cu privire la care se impune restrângerea exercitării, instanța constată că, în măsura în care s-ar revoca sau anula suspendarea condiționata, cu consecința executării pedepsei închisorii într-un loc de detenție, inculpatul s-ar afla într-o imposibilitate obiectivă de exercitare a funcțiilor elective. În schimb, prin natura sa, fapta nu are vreo legătură cu drepturile electorale, astfel că nu se impune și interzicerea dreptului de a alege.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea civilă R. SA D. Operațiuni Sud-Est – Departament Centru Operațiuni Il-Cl a solicitat despăgubiri în cuantum de 1871,76 lei, reprezentând daune materiale.
Din probatoriul administrat a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1357și urm C.civ. pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, vinovăția făptuitorului.
Având in vedere pe de o parte înscrisurile depuse la dosar de partea civilă cu privire la evaluarea prejudiciului, precum și împrejurarea că prin sentința penală nr.93/22.05.2013 pronunțată de Judecătoria L.-Gară, în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, celălalt participant la săvârșirea faptei - P. P. D. - a fost deja obligat la plata sumei de 1871,76 lei către această partea civilă, cu titlul de daune materiale, în baza art.14 și 346 C.p.p. rap. la art.1357și urm. C.civ. a admis cererea de despăgubiri formulată de partea civilă R. SA D. Operațiuni Sud-Est și a obligat inculpatul R. C., în solidar cu P. P. D. la plata sumei de 1871,76 lei către partea civilă, cu titlul de daune materiale.
În baza art. 118 lit. b din C.pen. instanța a dispus confiscarea specială a unei perechi de mănuși (două mănuși textile culoare alb cu albastru uzate), aflate în custodia organelor de cercetare penală, conform dovezii . nr._/26.03.2013.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, recalificat în apel, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea 255/2013, inculpatul R. C., solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând, să se dispună încetarea procesului penal, în raport de dispozițiile art. 16 litera c C.p.p., deoarece nu există probe că inculpatul a comis infracțiunea.
A arătat că procesul verbal întocmit la fața locului, a rezultat că inculpatul nu se afla lângă cabluri ci la circa 30 metri distanță iar asupra inculpatului nu s-au găsit bunuri.
A solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în sensul de a se schimba încadrarea juridică a faptei, în infracțiunea prevăzută de art. 229 alin. 1 litera b și alin. 3 litera h NCP.
Examinând apelul declarat în cauză, nu doar sub aspectul motivelor arătate ci sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, prin prisma dispozițiilor art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este întemeiat, însă numai în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile.
Critica inculpatului, potrivit căreia în mod greșit a fost condamnat, deoarece nu a comis el această infracțiune, fiind la o distanță mare de cablurile furate, este neîntemeiată.
Instanța de fond a făcut o evaluare judicioasă a probelor administrate în cauză, formându-și în mod corect convingerea, pe baza acestor probe, că, inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Așa cum rezultă din probe, organele de poliție din cadrul Secției 8 de Poliție Rurală Tămădău M., au fost sesizate la 24 martie 2013, cu privire la declanșarea alarmei R. din Zona I. F., unde se află un cablu telefonic instalat subteran și deplasându-se în zona respectivă, au observat două persoane care au fugit și pe care le-au prins în imediata apropiere, cele două persoane fiind inculpatul din prezenta cauză și P. P. D..
În zonă, a fost descoperit un șanț proaspăt tăiat, unde se aflau trei cabluri, de asemenea, s-au găsit un topor, o lopată, o pereche de mănuși de lucru, o geacă.
P. P. D., participant la aceeași faptă și condamnat definitiv într-un alt dosar, disjuns, a relatat în mod amănunțit modalitatea în care inculpații au comis faptele, declarațiile acestuia fiind concordante cu cele menționate în procesul verbal întocmit de organele de poliție.
În mod corect a reținut prima instanță că, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 208 alin. 1-209 alin. 1 literele a și g și alin. 3 litera h C.p. de la 1968.
Având în vedere că de la săvârșirea faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, au intervenit două legi penale, instanța are îndatorirea de a identifica și aplica legea penală mai favorabilă, conform art. 5 Noul Cod penal.
Pentru determinarea legii penale mai favorabile trebuie comparate legile penale succesive, cea din momentul comiterii faptei, din momentul judecării dar și cele intermediare, dacă există.
Prin compararea legilor și determinarea celei mai favorabile nu trebuie să se ajungă la combinarea dispozițiilor mai favorabile din legile penale succesive, respectiv așa numita lex terția.
În doctrina și practica dezvoltate sub imperiul codului penal anterior, era unanim acceptată ideea că, legea penală mai favorabilă, în întregul ei, trebuie aleasă pentru a fi aplicată inculpatului, dintre legile penale succesive, apreciindu-se că o combinare a dispozițiilor favorabile din ambele legi este hibridă și conduce la crearea pe cale judecătorească a unei a treia legi, ceea ce este inadmisibil, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu revine acestor organe.
De altfel, în același sens, Curtea Constituțională a statuat că determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex terția, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze.
Aceeași interpretare este consacrată și de decizia Curții Constituționale nr. 265/6 mai 2014, publicată în MO din data de 20 mai 2014.
Analizând cele două incriminări, Curtea constată că nu există diferențe sub aspectul condițiilor de incriminare, al condițiilor de tragere la răspundere penală, însă există diferențe semnificative, în ceea ce privește limitele de pedeapsă. Astfel, spre deosebire de vechiul cod penal, care prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la 4 ani la 18 ani, actuala reglementare prevede o pedeapsă de la 3 ani la 10 ani.
Prin urmare, noua lege penală este mai favorabilă inculpatului și astfel, făcând aplicarea art. 5 N.c. p., în baza art. 386 alin. 1 NCPP va schimba încadrarea juridică a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 33 rap. la art. 228-229 alin. 3 litera h C.p.
Pentru această tentativă la infracțiunea de furt calificat, va menține condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciind că este suficientă pentru realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, de asemenea și modalitatea de executare, aceea a suspendării condiționate a executării pedepsei, apreciind că simpla condamnare va constitui un avertisment pentru inculpat, chiar și fără executarea efectivă.
Față de considerentele arătate, potrivit art. 421 pct. 2 litera a C.p.p., va admite apelul inculpatului, va desființa sentința apelată și rejudecând, va schimba încadrarea juridică a infracțiunii, cu menținerea pedepsei aplicate de prima instanță și a modalității de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul R. C. împotriva sentinței penale nr.205/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria L. Gară în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând:
Face aplicarea art.5 din noul Cod penal.
În baza art.386 C. pr. pen. dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.20 C. pen. raportat la art.208 alin.1-209 alin.1 lit.a și g C. pen. și art.3 lit.h C. pen. în infracțiunea prev. de art.33 C. pen. raportat la art.228-229 alin.1 lit.b și alin.3 lit.h C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul R. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Obligă inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care onorariu avocat oficiu 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.03.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. M. F. D.
Proces-verbal proces-verbal
pentru jud. M. S. suspendat din funcțiept.jud. D. F. aflat la pensie, semnează,
conform Hot. Nr.497/2014 a C.S.M.-ului, PREȘEDINTE SECȚIE,
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
M. C.
Proces-verbal
pentru grefier C. M. suspendat din funcție,
conform Deciziei nr.296/13.05.2014,
semnează, GREFIER ȘEF,
Jud. L. Gară – jud.: S. A.M.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 255/2014. Curtea... → |
|---|
