Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 32/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.32C
Ședința publică din data de 05 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structură Centrală este reprezentat de procuror C. M.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de P. de pe lângă Tribunalul București și de contestatorul condamnat B. I. împotriva sentinței penale nr.208/12.02.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală din dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat, personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales Păcleșan M., în baza împuternicirii . nr._/05.03.2014 (atașată la fila 12 din dosar) și de apărătorul din oficiu P. A., în baza delegației nr.7345/03.03.2014 (atașată la fila 9 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra contestațiilor.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat arată că acesta dorește să își retragă contestația formulată.
Contestatorul condamnat, personal, declară că își retrage contestația formulată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea de voință a condamnatului, în sensul retragerii contestației formulate în cauză.
În ceea ce privește contestația formulată de P., solicită respingerea acesteia, ca nefondată, apreciind că în mod just atât comisia, cât și instanța au dispus înlăturarea pedepsei complementare.
Apărătorul ales al contestatorului condamnat solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulată de P..
Contestatorul condamnat, personal, în ultimul cuvânt, reiterează solicitarea de a se lua act de voința sa, în sensul retragerii contestației.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.208/F/12.02.2014 Tribunalul București – Secția I Penală, a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din cadrul Centrului de Reținere și Arestare Preventivă nr. 7, formulată în condițiile H.G. nr. 836/2013, privind pe condamnatul B. I.,
În baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Codului de procedură penală s-a constatat incidenta dispozițiilor art. 6 alin 6 Cod penal cu privire la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a, b Cod penal, pe o durată de 3 ani, aplicată pe lângă pedeapsa principală de 4 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2 și 5 Cod penal prin sentința penală nr. 35/27.01.2011 a Tribunalului Argeș, definitivă prin decizia penală nr. 3363/01.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pe care a înlăturat-o, urmând ca persoana condamnată să execute în continuare pe lângă pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II –a, b Cod penal, pe o durată de 3 ani, aplicată prin aceeași sentință pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
S-a dispus anularea formelor de executare emise în baza hotărârii de condamnare (M.E.P.I. nr. 56/2011 din data de 04.11.2013 emis în dosarul nr._ al Tribunalului Argeș) și emiterea unui nou mandat potrivit dispozițiilor prezentei sentințe.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, conform art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că a fost sesizată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din Centrul de Reținere și Arestare Preventivă nr. 7- Secția 12 Poliție și s-a solicitat instanței să constate incidența dispozițiilor art.6 Cod penal privind aplicarea legii penale mai favorabile după rămânerea definitivă a pedepsei în ceea ce privește pedeapsa complementară aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1,2 și 5 VCP prin sentința penală nr. 35/27.01.2011 pronunțată de Tribunalul Argeș, sentință care îl privește pe condamnatul B. I..
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma art. 6 NCP, instanța a reținut că sentința penală nr. 35/27.01.2011 a Tribunalului Argeș rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3363/01.11.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost condamnat inculpatul B. I. la următoarele pedepsele de:
- 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. c Cod penal și art. 320 ind.1 Cod procedură penală;
- 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 279 alin.1 rap. la art. 248 -244 pct.5 lit.b din Legea nr. 297/2004 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. c Cod penal și art. 320 ind.1 Cod procedură penală;
- 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II –a, b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. c Cod penal și art. 320 ind.1 Cod procedură penală și
- 2 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin.1 și 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. c Cod penal și art. 320 ind.1 Cod procedură penală.
În baza art. 33, 34, 35 Cod penal au fost contopite pedepsele, fiind aplicată inculpatului B. I. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal.
Tribunalul a apreciat că singurul aspect cu privire la care noul Cod penal este mai favorabil persoanei condamnate definitiv potrivit sentinței menționate mai înainte, vizează pedeapsa complementară care a fost aplicată pe lângă pedeapsa principală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
În privința pedepselor stabilite ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 ind. 1 Vechiul Cod de procedură penală, Tribunalul a reținut că acestea sunt sub maximul prevăzut de lege pentru infracțiunile corelative din noua reglementare, astfel încât nu se pune problema aplicării dispozițiilor art. 6 alin.1 Cod penal.
Nici în ceea ce privește pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 215 alin.1,2 și 5 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin. c Cod penal și art. 320 ind.1 Cod procedură penală nu se pune problema aplicării dispozițiilor art. 6 alin.1 Cod penal în condițiile în care faptele persoanei condamnate sunt sancționate potrivit dispozițiilor art. 244 alin.1 și 2 Cod penal, cu închisoare de la 1 la 5 ani, maximul redus ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 375 rap. la art. 396 alin.10 Cod procedură penală – echivalentul dispozițiilor art. 320 ind.1 vechiul Cod de procedură penală – fiind de 3 ani și 4 luni închisoare.
Tribunalul a reținut însă, că în condițiile în care pe vechea reglementare condamnarea a vizat săvârșirea unei infracțiuni în formă continuată, în prezent, potrivit noului Cod penal suntem în prezența unui concurs de infracțiuni potrivit dispozițiilor art. 38 Cod penal.
Prin urmare, pentru a stabili dacă regimul sancționator aplicabil condamnatului potrivit legii în vigoare la acest moment este mai favorabil decât cel anterior, Tribunalul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă, maximul fiind de 3 ani și 4 luni închisoare și regulile de aplicare a pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, respectiv dispozițiile art. 39 Cod penal, situație în care prin aplicarea acestor reguli, chiar reținând criteriile avute în vedere de instanță la individualizarea judiciară a pedepsei, pedeapsa rezultantă pentru concursul de infracțiuni în raport de numărul faptelor care ar putea fi reținute, ar fi depășit pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, astfel încât noua lege nu poate fi considerată mai favorabilă condamnatului.
Prin urmare, reținând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin.1 Cod penal și prin urmare nici cele ale art. 6 alin.5 Cod penal, Tribunalul a examinat în ce măsură sunt incidente dispozițiile art. 6 alin.6 Cod penal, respectiv împrejurarea în care se analizează separat, independent, situația noilor dispoziții în materia pedepselor complementare.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin.6 Cod penal, când legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
Tribunalul a reținut că acesta este textul de lege incident în cauza de față și vizează numai situația pedepselor complementare aplicate prin sentința de condamnare pe lângă pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 215 alin.1, 2 și 5 Vechiul Cod penal, înșelăciunea care a produs consecințe deosebit de grave se pedepsea cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, în baza acestui text persoanei condamnate fiindu-i aplicată și pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a, b Cod penal pe o durată de 3 ani.
Potrivit textului din art. 244 alin.1,2 Noul Cod penal, pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea de înșelăciune este închisoarea de la 1 la 5 ani, fără să se mai prevadă pedeapsa complementară.
În aceste condiții, reținând că în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin.6 cod penal, a înlăturat pedeapsa complementară aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, în condițiile în care această pedeapsă nu mai este prevăzută de noile dispoziții legale.
Împotriva acestei sentințe au formulat contestație P. de pe lângă Tribunalul București și condamnatul B. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În contestația depusă în scris de către parchet (fila 3) se susține că se impunea menținerea pedepsei complementare prevăzute de legea nouă în art. 66 alin. 1 lit.a și b, așa cum s-a aplicat prin hotărârea de condamnare, deși pentru infracțiunea prev. de art. 244 NCP, nu se mai prevede o astfel de pedeapsă.
La termenul pentru dezbateri din data de 05.03.2014, procurorul de ședință a susținut că în mod corect s-a înlăturat pedeapsa complementară, o astfel de pedeapsă nemaifiind prevăzută de norma de incriminare din legea penală nouă.
Tot la termenul din 05.03.2014, condamnatul contestator, declară personal și asistat de avocat ales, că își retrage contestația formulată.
Curtea, examinând, potrivit art. 4251 NCPP contestațiile formulate, urmează a constata netemeinicia celei declarate de parchet și a lua act de retragerea celei declarate de condamnat.
Instanța a examinat sesizarea comisiei prin prisma art. 6 alin. 6 NCP, respectiv numai în privința aplicării legii penale mai favorabile sub aspectul pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b VCP (corespondentă în art. 66 alin. 1 lit. a și b NCP), pedeapsă ce nu mai este prevăzută de art. 244 NCP, corespunzător regimului sancționator prevăzut pentru infracțiunea de înșelăciune pentru care a fost condamnat contestatorul.
În aceste condiții și prin prisma art. 6 alin. 6 NCP, cum legea nouă nu mai prevede aplicarea unei astfel de pedepse complementare, corect aceasta a fost înlăturată, criticile contestației depuse în scris de parchet nefiind fondate, contestația urmând a fi respinsă potrivit art. 421 pct. 1 lit. b NCPP.
În ce privește contestația condamnatului, în temeiul art. 4251 alin. 3 și art. 415 NCPP (cum a fost completat prin OUG nr. 3/2014) urmează a lua act de declarația acestuia de retragere a contestației.
Urmează a face aplicarea art. 275 alin. 2,3 și a art. 272 alin. 1 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP, respinge, ca nefondată, contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 208/F/12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 425/1 alin. 3 în ref. la art. 415 NCPP, ia act de declarația contestatorului condamnat B. I., de retragere a contestației formulate împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.275 alin.2 NCPP, obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art.272 alin.1 NCPP, onorariul parțial al avocatului din oficiu in sumă de 25 lei, se acoperă din fondurile Ministerului Justiției.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP cheltuielile judiciare, în contestația parchetului, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2014.
PREȘEDINTE,
N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. N.S.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L. N. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
