Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 242/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 242/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.242/A
Ședința publică din data de 06 martie 2014
Președinte: D. M.
Judecător: A. E. B.
Grefier: C. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror M. S..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpata M. I. împotriva sentinței penale nr.91/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta inculpată M. I. în stare de arest, asistată de avocat ales Gafiuc V. cu împuternicire avocațială emis în baza contractului de asistență judiciară nr.80/06.07.2013 – Baroul Ialomița, intimata parte civilă I. N. C., reprezentantul legal I. D., martorul I. D., lipsă fiind reprezentantul legal I. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care se procedează la verificarea identității părții vătămate I. N. C. și martorului I. D..
Curtea a procedat la audierea părții vătămate I. N. C. și a martorului I. D., cu respectarea prevederilor art.109-114 și urm. C.p.p. coroborat cu art.380 și 381 C.p.p., declarațiile acestora fiind consemnate în procese-verbale separat, atașate la dosarul cauzei.
Pe parcursul declarației, partea vătămată I. N. C. a depus un bilet scris de mână de către sora inculpatei, arătând că l-a primit în fața Tribunalului Teleorman, în care-i spune ce să declare.
Curtea dispune atașarea biletului depus original și în copie.
Apărătorul ales al apelantei inculpate M. I. solicită a se reveni cu adresă la DIICOT Teleorman pentru a comunica relații cu privire la denunțul formulat de M. I.. De asemenea, solicită audierea în calitate de martori a numiților P. F. și P. P..
Reprezentantul Ministerului Publicpune concluzii de respingere a cererii privind relațiile de la DIICOT Teleorman, arătând că acestea sunt atașate la dosarul cauzei din septembrie 2013. Cu privire la audierea celor doi martori, solicită respingerea acestei cereri, arătând că termenul la care s-au propus probatoriile a fost cu mult timp în urmă.
Curtea, după deliberare, respinge probele solicitate ca nefiind utile cauzei.
Apărătorul ales al apelantei inculpate M. I. depune la dosar un înscris, ce reprezintă punctul de vedere exprimat de inculpată și solicitările personale ale acesteia. De asemenea, depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a acestei probe ca inutilă cauzei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului declarat.
Apărătorul ales al apelantei inculpate M. I. solicită, în temeiul art.386 noul C.p.p. cu aplicarea art.5 noul C.P.., schimbarea încadrării juridice din art.13 al.1,2,3 Legea nr.678/2001 prin aplicarea disp. art.80 al.1 noul C.p., apreciind că legea mai favorabilă este noul Cod penal.
Critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că din ansamblul probator administrat în cauză nu rezultă elementele constitutive ale infracțiunii dedusă judecății, potrivit noului Cod penal.
În acest sens, arată că între familia inculpatei și a părții vătămate existau relații apropiate de familie, serviciile au fost acceptate fără rezerve de familia părții vătămate, ca atare, nu se pune problema recrutării acesteia, iar primirea, adăpostirea părții vătămate a fost făcută în scop educațional, deși minora a înțeles altceva.
Trebuie avut în vedere și faptul că nu s-a demonstrat vreun element cert și fără echivoc cu privire la manevre ascunse din partea inculpatei, materializate prin celelalte activități. Chiar partea vătămată a declarat că nu a existat vreo forțare verbală sau violentă, venită din partea inculpatei, iar activitatea de determinare a părții vătămate a venit din partea lui U. G., cauza disjunsă în ce-l privește pe acesta se află pe rol, separat.
Mai arată că partea vătămată nu are o poziție credibilă în ce privește posibilitatea de a se deplasa, pentru a nu mai fi pusă în vreo situație dezonorantă, arătând că au existat multiple situații în care aceasta putea să plece, ori aceasta nu a avut această intenție. Chiar și-a manifestat dorința de a merge la Pitești, iar activitatea infracțională desfășurată în acest oraș face obiectul unui alt dosar.
Solicită admiterea apelului, achitarea inculpatei, constatând că nu există elemente de vinovăție în ce o privește pe inculpata M. I., respectiv fapta de determinare pentru desfășurarea unor acțiuni.
În subsidiar, coroborând probele administrate în faza instanței de fond și instanței de apel și, având în vedere practica CEDO în sensul că primează declarațiile date în fața judecătorului și mai puțin cele date în fața organelor de urmărire penală, dar și circumstanțele atenuante, solicită aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special de 3 ani, iar ca modalitate de executare, aplicarea suspendării sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt aplicabile prevederile art.211 al.1 și 2 noul C.p., fapta fiind săvârșită în condițiile art.210 al.1 lit.a C.p., în sensul că partea vătămată a fost indusă în eroare cu privire la scopul pentru care urmează să meargă la inculpat. Consideră că există suficiente dovezi la dosar cu privire la constrângerile la care aceasta a fost supusă și care conturează în mod cert elementele constitutive ale infracțiunii arătate.
Consideră că legea penală mai favorabilă este legea veche, însă nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în noua reglementare.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Apelanta inculpată M. I., având cuvântul, se raliază la concluziile apărătorului său, arătând că este nevinovată. solicită a fi avute în vedere declarațiile date de martori în fața instanței. Mai arată că nu a forțat-o pe partea vătămată în niciun fel. Mai mult nu cunoștea persoanele din zona locuinței, deoarece locuia la fratele ei.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.91 din 29.05.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală, în baza art. 13 alin1, 2 și 3 teza a II a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a fost condamnată inculpata M. I., la pedeapsa de 9 ani închisoare .
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit. b și lit e C. pen.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a, lit b și lit. e C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350 C. pr. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatei și în baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa aplicată acesteia durata prevenției (reținere și arestare preventivă) de la 16 ianuarie 2013 la zi, respectiv 29 mai 2013.
S-a luat act că partea vătămată I. N. C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art.19 din Legea nr.678/2001 și art. 118 lit e C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 6.375 lei .
În baza art. 19 din Legea nr.678/2001 și art. 118 lit. b și alin 3 C. pen. s-a confiscat de la inculpată a sumei de 7.595,5 lei.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 55/D/P/2012 din 24 ianuarie 2013 P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Biroul Teritorial Teleorman a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatei M. I., CNP, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în vara anului 2010, partea civilă I. N.-C. se afla într-un bar din . se aflau și inculpata M. I. și numitul U. G..
Inculpata M. I. și numitul U. G. au propus părții civile I. N.-C. să meargă la locuința lor din ., pentru a o ocroti, în sensul de a-i asigura locuință, hrană și condițiile de urmare a cursurilor școlare, în schimb, partea civilă urmând să ajute inculpata la activitățile gospodărești.
În una din zilele de la începutul lunii decembrie 2010, partea civilă I. N.-C. s-a deplasat până la locuința inculpatei M. I. și a numitului U. G., din ..
După câteva zile, inculpata M. I. și numitul U. G. au cerut părții civile să practice prostituția în folosul lor, spunându-i că de fapt, acesta este adevăratul motiv pentru care i-au propus să vină și să locuiască la locuința lor.
Deoarece partea civilă a refuzat să practice prostituția, inculpata M. I. și numitul U. G. au adresat acesteia amenințări cu aplicarea de violențe, ceea ce au determinat victima să accepte practicarea prostituției.
Tot pentru a determina victima să practice prostituția, numitul U. G. fiind împreună cu inculpata M. I., a amenințat victima că dacă nu va accepta să practice prostituția și fuge de la locuința lor, o vor prinde, o vor bate și pentru a o descuraja, a afirmat că are rudă un procuror din A., care îl va salva în cazul în care victima ar merge la poliție să reclame.
Față de aceste presiuni exercitate asupra părții civile, aceasta a acceptat să practice prostituția, începând cu luna decembrie 2010 și până în luna martie 2011, inclusiv.
Partea civilă I. N.-C. a declarat că în această perioadă, săptămânal, în medie, a întreținut relații sexuale cu 15 bărbați care erau recrutați de inculpata M. I. și numitul U. G., iar relațiile sexuale erau întreținute atât în locuința acestora, cât și în autoturismele beneficiarilor prestațiilor sexuale, pentru fiecare prestație sexuală, inculpata și concubinul său încasând valoarea de 50 de lei, care reprezenta bani și bunuri.
Partea civilă I. N.-C. a practicat în acest mod prostituția până în luna martie 2011 inclusiv, atunci când la locuința inculpatei M. I. și numitului U. G., au venit două persoane din județul Argeș, martorul I. D. și numitul C. V.-G., cărora inculpata și numitul U. G. le-au „vândut” victima, în vederea practicării prostituției, în folosul cumpărătorilor.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr.33 din 24.08.2012, a fost admisă propunerea formulată de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Teleorman și a fost autorizată efectuarea unei percheziții domiciliare la locuința din ..865, județul Teleorman, unde locuiau inculpata M. I. și numitul U. G., emițându-se în acest sens, autorizația de percheziție domiciliară nr.128 din 24.08.2012.
Totodată, au fost emise mandate de aducere a inculpatei M. I. și a numitului U. G. la procuror, în vederea aducerii la cunoștință a învinuirii și audierii acestora, cu privire la inculpată existând date că s-a aflat în Italia și că de curând, ar fi venit în țară, dar nu existau date că aceasta ar cunoaște despre faptul că este cercetată într-un dosar penal pentru traficarea și exploatarea sexuală a victimei minore.
Pentru acest motiv, prin rechizitoriul nr. 38/D/P/2011 emis de D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Teleorman din data de 12 septembrie 2012, s-a dispus disjungerea cauzei față de inculpata M. I., cu privire la infracțiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, înființându-se dosarul penal cu numărul 55/D/P/2012.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus trimiterea în judecată a numitului U. G., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001 și neînceperea urmăririi penale față de inculpata M. I. și numitul U. G., pentru infracțiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct. 12 din Leg. nr. 39/2003 și art. 12 din Leg. nr. 678/2001, în temeiul prevederilor art. 10 lit. a Cod de procedură penală.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul prevederilor art. 10 lit. a Cod de procedură penală pentru infracțiunile prev. de art.7 din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b pct. 12 din Leg. nr. 39/2003 și art. 12 și 13 din Leg. nr. 678/2001, față de numiții: T. Nicușor și M. G.-L..
În baza art. 228 alin. 6 Cod de procedură penală și art. 10 lit. b1 Cod de procedură penală, s-a dispus prin același rechizitoriu, neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 141 din Legea nr. 678/2001, față de numiții: F. F., C. M., M. C., P. N., D. I., M. C.-C., D. Ș., Rădu F., J. A., D. C., I. D., P. I.-A., V. I. și M. M.-M., iar în baza art. 38 și 45 Cod de procedură penală, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracțiunile prev. de art. 328 și 329 Cod penal privind pe inculpata M. I. și numiții U. G., T. Nicudor și M. G.-L. și declinarea competenței de soluționare, în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede.
La data de 29 august 2012, când trebuia efectuată audierea precum și percheziția domiciliară, aceste acte nu au putut fi executate, deoarece inculpata M. I. și numitul U. G. au fugit și s-au ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală.
Deoarece au fost obținute date cu privire la faptul că inculpata M. I. se afla la domiciliul părinților săi, din municipiul București, . nr. 7, sector 1, a fost emis mandat de aducere, iar inculpata a fost audiată la data de 16 ianuarie 2013, când a fost emisă și ordonanța de reținere, prin care s-a dispus măsura reținerii inculpatei M. I., pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 16 ianuarie 2013, ora 14,15, până la data de 17 ianuarie 2013, ora 14,15.
Prin referatul nr. 55/D/P/2012 din data de 17 ianuarie 2013, s-a solicitat Tribunalului Teleorman, luarea măsurii arestării preventive față de inculpata M. I., deoarece se afla în situațiile prev. de art. 148 alin. 1 lit. a și f Cod de procedură penală, întrucât a fugit și s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 de ani (trafic de minori) și existau probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Prin încheierea nr. 4 din 17 ianuarie 2013, a Tribunalului Teleorman – Secția Penală, a fost admisă propunerea Biroului Teritorial Teleorman din cadrul D.I.I.C.O.T. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei M. I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 17 ianuarie 2013, până la data de 14 februarie 2013, inclusiv, emițându-se în acest sens, mandatul de arestare preventivă nr. 1/U.P. din 17 ianuarie 2013.
Tribunalul a reținut că în vara anului 2010, partea vătămată I. N.-C. se afla într-un bar din . se aflau și inculpata M. I. și numitul U. G..
Partea vătămată a acceptat să poarte discuții cu inculpata și concubinul acesteia, care i-au propus părții vătămate I. N.-C. să meargă la locuința lor din ., pentru a-i asigura întreținerea, în sensul de a-i asigura locuință, hrană și condițiile de a urma cursurile școlare, în schimb, partea civilă trebuia să-i ajute la activitățile gospodărești.
Într-una din zilele de la începutul lunii decembrie 2010, partea vătămată I. N.-C. în urma unor discuții contradictorii cu părinții săi, s-a hotărât să telefoneze numitului U. G. și să-i comunice că acceptă propunerea făcută de el și de inculpată, de a se muta la locuința lor din . se ocupa de menaj, iar inculpații să se îngrijească de aceasta.
După aceste câteva zile, cei doi au cerut părții vătămate să practice prostituția în folosul lor, spunându-i că de fapt, acesta este adevăratul motiv pentru care i-au propus să vină și să locuiască la locuința lor și, deoarece aceasta a refuzat să practice prostituția, numitul U. G. a amenințat-o cu bătaia.
Tot pentru a determina victima să practice prostituția, acesta - în prezența concubinei sale, inculpata M. I. a amenințat-o că dacă nu acceptă să practice prostituția și fuge de la locuința lor, o vor prinde, o vor bate și pentru a o descuraja, a afirmat că are rudă un procuror din A., care îl va salva în cazul în care victima ar merge la poliție să reclame. Față de aceste presiuni exercitate asupra sa, partea vătămată a fost forțată să acceptate să practice prostituția, începând cu luna decembrie 2010 și până în luna martie 2011, inclusiv.
Partea vătămată I. N.-C. a declarat că în această perioadă, săptămânal, în medie, a întreținut relații sexuale cu 15 bărbați care erau recrutați de numitul U. G. și de concubina acestuia, inculpata M. I., iar relațiile sexuale erau întreținute atât în locuința inculpaților, cât și în autoturismele beneficiarilor prestațiilor sexuale, pentru fiecare prestație sexuală, inculpatul și concubina lui încasând sume între 30 și 50 de lei sau diverse bunuri (băuturi alcoolice, cafea, țigări).
Apărarea inculpatei, care a susținut în declarația dată în fața instanței la 16 aprilie 2013, în sensul că nici ea și nici concubinul său nu i-au adus clienți părții vătămate și că niciodată partea vătămată nu a întreținut relații sexuale în domiciliul ei, este infirmată categoric de depozițiile martorilor audiați în cauză și de chiar declarațiile date de inculpată cu ocazia audierii sale de către procuror și de către judecătorul care a dispus arestarea preventivă a inculpatei.
De altfel, este total neverosimil ca inculpata – care avea o relație de concubinaj cu o persoană care în anul 1991 a fost condamnat la închisoare pentru proxenetism – să ajute benevol și cu titlu gratuit o adolescentă de 14 ani, care avea o familie organizată, care obținea venituri - în varianta prezentată de inculpată - din practicarea prostituției.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatei M. I., care împreună cu concubinul său, în luna decembrie 2010, a recrutat, prin înșelăciune, promițând victimei minore, partea civilă I. N.-C., că o va găzdui și îngriji în schimbul desfășurării de activități gospodărești la locuința acestora și profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, a găzduit-o pe aceasta la locuința lor din ., în scopul exploatării sexuale, iar acolo, numitul U. G. ajutat de inculpata M. I., prin amenințare și violență a determinat-o pe aceasta, să practice prostituția în folosul lor, lucru care s-a petrecut până în luna martie 2011, când numitul U. G., împreună cu inculpata M. I., au vândut partea civilă, pentru foloase materiale a căror valoare nu a putut fi stabilită, unor persoane din județul Argeș, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 72 Cod penal, ținând cont de gravitatea faptei comise, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de împrejurările în care a fost comisă, de vârsta părții vătămate, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata M. I., care a solicitat achitarea, arătând că se consideră nevinovată, iar în subsidiar reducerea pedepsei și dispunerea suspendării executării acesteia.
Analizând hotărârea apelată, se constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, vinovăția inculpatei, deducând din probele administrate și, în primul rând, din declarația sa de recunoaștere din data de 16.01.2013, din înregistrările telefonice ale concubinului acesteia, dar și din declarația părții vătămate.
În declarația dată la 16.01.2013, inculpata a recunoscut în fața procurorului comiterea faptei, precizând „arăt că îmi însușesc învinuirea care mi se aduce” și făcând remarca că „beneficiile pe care le-am obținut sunt cele indicate în declarație”.
De asemenea, în faza de apel, au fost audiați martorii C. M., I. D., C. I. și C. V..
Martorii C. I. și C. V. G. au arătat că partea vătămată I. N. C. se afla în locuința inculpatei, iar din această locuință a plecat cu ei împreună la Pitești, precizând că partea vătămată a plecat de bună-voie.
În declarația dată în faza de apel, partea vătămată I. N. C. a arătat cum s-au întâmplat faptele, precizând în mod clar că a fost obligată de către inculpata M. I. și concubinul acesteia să se prostitueze, iar când a plecat la Pitești a fost forțată de către inculpată și familia acesteia.
Din înregistrările telefonice ale concubinului inculpatei, numitul U. G., rezultă fără niciun dubiu că în locuința acestuia, partea vătămată a fost obligată să se prostitueze în folosul lor.
Pe parcursul procesului au fost audiați mai mulți martori, aceștia declarând că au întreținut relații sexuale cu partea vătămată, care se afla în locuința inculpatei M. I. și a concubinului acesteia, U. G..
Menționăm dintre martorii audiați pe numiții L. M., F. F., C. M., Moroșoiu C., P. N., D. I., M. C. C. și D. Ș..
Inculpata nu a dorit să dea declarații în fața instanței de apel, arătând că doar își menține declarațiile date anterior.
Din cele arătate mai sus, rezultă fără niciun dubiu vinovăția inculpatei, astfel că nu poate fi primită solicitarea acesteia de achitare în condițiile în care probele administrate dovedesc fără niciun dubiu că a comis faptele de care este acuzată.
În condițiile în care instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante potrivit art.74-76 din vechiul Cod penal, se constată că dispozițiile acestui cod penal sunt mai favorabile inculpatei decât cele din noul cod penal intrat în vigoare la 1.02.2014.
În privința pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel apreciază că este întemeiată solicitarea de reducere a pedepsei, ținând cont de împrejurările în care au fost comise faptele, de contribuția inculpatei M. I. la săvârșirea acestora, de circumstanțele sale personale, de lipsa antecedentelor penale, de recunoașterea faptelor prin declarația de la 16.01.2013, chiar dacă ulterior a revenit și a negat săvârșirea acestora, astfel că va reduce pedeapsa inculpatei de la 9 ani închisoare, la 6 ani închisoare.
Oricum pedeapsa de 6 ani închisoare nu este o pedeapsă mică și răspunde necesităților de reeducare a inculpatei fiind și o măsură de constrângere suficientă ca inculpata să înțeleagă gravitatea faptelor comise.
Ținând cont de cuantumul pedepsei de 6 ani închisoare nu se mai poate pune problema suspendării executării acesteia, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile art.81 C. pen. și nici condițiile art.861 C. pen.
În concluzie, în baza art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelul declarat de inculpata M. I. împotriva sentinței penale nr.91/29.05.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală.
Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei la 6 ani închisoare.
Va menține starea de arest a inculpatei.
Va deduce starea de arest de la 16.01.2013 la zi.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpata M. I. împotriva sentinței penale nr.91/29.05.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatei la 6 ani închisoare.
Menține starea de arest a inculpatei.
Deduce starea de arest de la 16.01.2013 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
D. M. A. E. B.
GREFIER,
C. B.
Red. D.M.
Dact. 8 ex A.L./24.03.2014
T. Teleorman – jud.: M. V
| ← Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 255/2014. Curtea... | Cerere de reabilitare. Art.494 şi urm. C.p.p., art.134 şi... → |
|---|
