Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 255/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 255/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 255
Ședința publică de la 6 MARTIE 2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE M. D. G.
JUDECĂTOR I.-T. C.-B.
GREFIER P. I.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror R. R.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate recurenții părți civile V. G. I., V. M. C., V. M., V. G. I. și A. V. DIN ACCIDENT și de recurentul asigurător S.C C. A.. S.A împotriva Sentinței penale nr. 1710 din data de 14 11 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosar nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de.27 februarie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când Curtea având în vedere disp. art. 391 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare, la data de astăzi, 06.03.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată:
Prin sentința penală nr. 1710 din data de 14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în baza art. 14 și art. 346 C. proc. civ., raportat la art. 1357, art. 1349 C. civ., art. 49 și art. 50 din Legea nr.136/1995, a fost admisă - în parte - acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. M., în contradictoriu cu inculpatul I. N. I. și, în consecință, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. să plătească părții civile suma de 7.790,60 lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material, și suma de 15.000 euro (în lei, la cursul de schimb stabilit de BNR, valabil în ziua plății), cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. civ., raportat la art. 1357, art. 1349 C. civ., art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. M. C. în contradictoriu cu inculpatul I. N. I. și, în consecință, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. să plătească părții civile suma de 10.000 euro (în lei, la cursul de schimb stabilit de BNR, valabil în ziua plății), cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. civ., raportat la art. 1357, art. 1349 C. civ., art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă V. G. I. în contradictoriu cu inculpatul I. N. I. și, în consecință, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. să plătească părții civile suma de 10.000 euro (în lei, la cursul de schimb stabilit de BNR, valabil în ziua plății), cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul moral.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. civ., raportat la art. 1357, art. 1349 C. civ., art. 49 și art. 50 din Legea nr. 136/1995 și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ SF. P. din București în contradictoriu cu inculpatul I. N. I. și, în consecință, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. să plătească părții civile suma de 18.812,68 lei, cu titlul de despăgubiri pentru prejudiciul material.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 1357, art. 1349 C. civ., a fost respinsă - ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă ASOCIAȚIA V. DIN ACCIDENT, în contradictoriu cu inculpatul I. N. I..
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C. proc. pen. și art. 50 alin. 1 din Legea nr.136/1995, a fost obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. C. A. S.A. să plătească părții civile V. G. I. suma de 5.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 30.07.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului I. N. I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă a victimei V. M., infracțiune prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cpen.
În cursul urmăririi penale, V. M. (soția victimei), V. M.-C. și V. G. I. (fiicele victimei) s-au constituit parte civilă în procesul penal pentru următoarele sume: V. M. pentru suma de 11.500 lei cu titlu de daune materiale și 50.000 euro cu titlu de daune morale, V. M. C. pentru suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale și V. G. I. pentru suma de 30.000 euro cu titlu de daune morale. În privința sumei de 11.500 lei, reprezentând daune materiale solicitate de către partea civilă V. M., aceasta le-a defalcat după cum urmează: 5624 lei reprezintă cheltuieli prilejuite de înmormântare, 2440 lei reprezintă cheltuieli cu medicamentele, dispozitive impermeabile, alimentație specială care nu a putut fi asigurată de către spital efectuate în perioada 04.01.-07.02.2012, 722,82 lei reprezintă cheltuieli efectuate pentru transportul efectuat între domiciliu și spital, contravaloare taxi sau benzină în situațiile în care transportul la spital s-a făcut cu mașina unor cunoscuți, 143 lei reprezintă cheltuieli efectuate cu examinările medicale. La aceste sume se vor adăuga cheltuielile legate de îndeplinirea ritualurilor religioase, în număr de 4, estimate la aproximativ 2500 lei. Partea civilă a precizat că acestea nu reprezintă toate cheltuielile efectuate, pentru unele dintre acestea neputând fi obținute documente justificative și, deși pe unele chitanțe sau facturi apare numele uneia dintre fiice, în fapt toate cheltuielile au fost suportate de către aceasta.
De asemenea, tot în cursul urmăririi penale, S. C. de Urgență Sf. P. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 18.812,68 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare necesitate de victima V. M. și dobânda legală.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei inculpatul a plătit sumele de 1200 lei și respectiv 4000 lei rudelor victimei (f. 225-226 d.u.p)
În cursul urmăriri penale, pentru soluționarea acțiunii civile, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri în copie: facturi și chitanțe care atestă cheltuielile făcute cu înmormântarea (filele 55, 56, 58, 60 d.u.p), chitanțe de la INML (f.91 d.u.p), decont spital (f. 97-100), chitanță CEC BANK de plată e expertizei tehnice auto (f. 195.d.u.p), bonuri fiscale (f. 61-90 d.u.p).
La termenul de judecată din data de 16.09.2013, partea civilă V. M. și-a precizat cererea de constituire ca parte civilă, în sensul că înțelege să se constituie parte civilă cu suma de 14.779 lei cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale, prin suplimentarea cuantumului daunelor materiale cu suma de 3.279 lei. Aceasta a învederat instanței că suplimentarea daunelor materiale este justificată de faptul că ulterior constituirii ca parte civilă în fața organelor de urmărire penală, aceasta a efectuat cheltuieli cu expertiza tehnică judiciară privind dinamica accidentului, respectiv suma de 1.500 lei, cu raportul medico-legal de necropsie, respectiv suma de 1.179 lei, precum și unele cheltuieli de amenajare a locului de veci unde a fost îngropat soțul, în cuantum de 600 lei.
La același termen de judecată, partea civilă V. G. I. și-a precizat cererea de constituire ca parte civilă, în sensul modificării cuantumului daunelor morale, de la suma de 30.000 euro la suma de 400.000 euro, solicitând totodată și plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul avocațial, în cuantum de 11.091,80 lei.
În dovedirea pretențiilor sale civile, partea civilă V. M., precum și partea civilă V. M. C. au solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri și proba cu martorii G. D. și T. V..
La termenul din data de 14.10.2013, în ședință publică, Asociația V. din Accident s-a constituit parte civilă, ca urmare a faptului că a încheiat un contract cu partea civilă V. G. I., prin care i-a acordat suport în achitarea onorariului avocatului, în cuantum de 11.091,80 lei, depunând în acest sens copie după factura nr. MP/96 din 06.09.2013, copie după ordinul de plată și copia procurii speciale date de partea civilă V. G. I. Asociației V. Accidentelor.
Prin sentința penală nr. 1569 din 14.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, inculpatul I. N. I. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin.1 și 2 Cpen., cu aplic. art. 3201 alin.7 C.proc.pen., la pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării.
În fapt, instanța a reținut că în data de 04.01.2012, în jurul orei 18:20, inculpatul a condus autoturismul marca Audi, cu număr de înmatriculare_, pe . intersecția cu . intersecția cu ., circulând pe banda a doua, lângă axul drumului, cu o viteză de aproximativ 56 km/h și, ajungând în zona trecerii de pietoni din apropierea intersecției . . imobilul de la nr. 18, . accidentat pe numitul V. M., angajat în traversarea bulevardului pe marcajul pietonal. Victima a fost transportată la S. clinic de urgență Sf. P. unde s-a constatat că a suferit o fractură deschisă cominutivă de tibie stângă, cu defect tegumentar la nivelul gambei; pentru stabilizarea fracturii s-a intervenit chirurgical. În urma procedurilor medicale aplicate victima a suferit o complicație- tromboembolie pulmonară- care a avut ca rezultat insuficiența cardio-circulatorie și respiratorie acută, ce a condus la decesul său, produs în data de 07.02.2012. Potrivit raportului medico-legal de necropsie, leziunile traumatice constatate au putut fi produse prin lovire cu și de corp/ plan dur, în condițiile unui accident rutier, iar între leziunile traumatice și cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate indirectă prin complicația tromboembolică survenită. Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, starea de pericol potențial a fost creată de inculpat, prin deplasarea cu autoturismul cu o viteză superioară limitei de 30 km/h, impusă de indicatorul ”Atenție copii”, iar starea de pericol efectiv a fost creată tot de inculpat, prin faptul că a circulat neatent la trecerea de pietoni, fără a opri autoturismul în siguranță pentru a acorda prioritate de trecere victimei, angajate în traversare prin locul marcat.
Prin aceeași sentință penală, apreciind că în cauză trebuie administrat probatoriu pentru soluționarea laturii civile, în temeiul art. 3201 alin.4 C.proc.pen., instanța de fond a dispus disjungerea acțiunii civile, formându-se dosarul nr._ în care, în temeiul art. 64 și 67 din C.proc.pen, apreciind că este concludent și util soluționării laturii civile a cauzei a încuviințat pentru părțile civile V. M. C. și V. M. proba cu înscrisuri și proba cu martorii G. D. și T. V., prorogând discutarea probatoriului pentru V. I. după indicarea numelor martorilor ce urmează a fi propuși pentru audiere.
Judecătorul fondului pe latura civilă a cauzei a arătat că potrivit art.1349 alin. 1 C.civ., „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar conform art. 1357 Cciv., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului răspunzând pentru cea mai ușoara culpă.
Din prevederile legale menționate rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: a)existența unui prejudiciu. b) existența unei fapte ilicite. C) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu. d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
În ceea ce privește existența unei fapte ilicite a inculpatului, instanța de fond a constatat că aceasta este reprezentată de nerespectarea de către inculpat a prevederilor O.U.G. nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, respectiv acesta se deplasa cu viteză superioară celei impusă de indicatorul „Atenție copii” aflat în zona producerii accidentului.
În ceea ce privește prejudiciul, art.1357 Cciv nu distinge între prejudiciul material și cel moral, astfel încât se impune a fi reparate ambele prejudicii.
În privința părții civile V. M., instanța de fond a constatat că prejudiciul suportat de acesta a constat în cheltuielile efectuate de aceasta ulterior accidentului numitului V. M., atât cele făcute de aceasta pentru sănătatea numitului V. M. cât și cele făcute cu înmormântarea și ritualurile religioase îndeplinite după înmormântare. Aceste cheltuieli reprezintă prejudiciul material cauzat acestei părți. De asemenea un prejudiciu material a fost suferit și de partea civilă V. G. I., reprezentat de cheltuielile judiciare efectuate cu acțiunea civilă în cauză.
De asemenea, s-a constatat că atât partea civilă V. M., cât și părțile civile V. M. C. și V. G. I. au suferit de pe urma faptei ilicite a inculpatului un prejudiciu moral. Urmare a acțiunii inculpatului, numitul V. M. și-a pierdut viața, astfel încât instanța fondului a apreciat că în privința acestor trei părți civile prejudiciul moral constă în suferința pe care cele trei părți civile, în calitate de mama, respectiv fiice, au resimțit-o ca urmare a pierderii unui membru important al familiei.
În privința Spitalului C. de Urgență Sf. P., instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 313 alin.1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora „persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuieli efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”. Instanța constată că în cauză, în urma accidentului, victima V. M. a avut nevoie de îngrijiri medicale care au fost acordate de către S. C. de Urgență Sf. P., astfel încât instanța se va reține existența unui prejudiciu cauzat acestuia.
În ceea ce privește condiția privind existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul suferit de părțile civile, instanța de fond a constatat că prejudiciile suferite de către acestea au fost urmare a accidentului suferit de către numitul V. M., accident care a fost provocat de către inculpat, astfel cum a fost stabilit atât prin rechizitoriu cât și prin sentința penală nr. 1569 din 14.10.2013 a Judecătoriei sectorului 3 prin care inculpatul a fost condamnat, stabilindu-se pe baza raportului medical de necropsie că leziunile traumatice au putut fi produse prin lovire cu și de un corp/ plan dur, în condițiile unui accident rutier, iar între leziunile traumatice provocate de accident și cauza medicală a decesului există legătură de cauzalitate indirectă prin complicația tromboembolică survenită. Astfel, în cauză este îndeplinită și această condiție a răspunderii civile delictuale.
Privitor la condiția ca fapta ilicită să fie săvârșită cu vinovăție, instanța de fond a reținut faptul că art. 1357 alin 2 din Cciv, statuează faptul că autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă. În cauza de față, prin sentința penală nr. 1569 din 14.10.2013 prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cpen., instanța a stabilit că acesta a săvârșit infracțiunea cu forma vinovăției a culpei fără prevedere, astfel încât, ținând cont de prevederile art. 1357 alin. 2 din C.civ, constatând că și condiția vinovăției este îndeplinită în cauză.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, judecătorul fondului a constatat că în cauza de față sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică fașă de faptă și urmările aceste, motiv pentru care a dat eficiență dispozițiilor art. 1349 alin. 2, art. 1357 alin. 1 și art. 1381 alin. 1 C.civ., care impun repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită.
Conform art. 1385 alin.1, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, impunând a fi reparat atât prejudiciul material cât și cel moral.
În ceea ce privește existența prejudiciului material, instanța de fond a constatat că în cauză doar părțile civile V. M., V. G. I. și S. C. de Urgență au suferit un astfel de prejudiciu, după cum urmează:
1)Prejudiciul material suferit de către partea civilă V. M. a constat în cheltuielile făcute de aceasta pentru îngrijirea sănătății victimei, precum și cele făcute cu înmormântarea, acordarea acestora având temeiul și în art. 1392 C.civ. În cauză, aceasta a cumpărat medicamentele necesare victimei, a vizitat victima la spital, fiind necesar a se deplasa cu taxiul sau cu mașina unor prieteni (susținerile acesteia fiind dovedite prin declarațiile martorilor audiați în cauza la termenul din 11.11.2013, aflate la dosarul cauzei), s-a ocupat de înmormântarea victimei, precum și de ritualurile creștinești de după înhumare, astfel cum susține atât partea civilă, cât și martora T. V. în declarația dată în fața instanței, a efectuat cheltuieli cu expertiza medico-legală de necropsie cât și cu expertiza tehnică auto. Instanța poate acorda despăgubirile materiale constând în toate cheltuielile efectuate doar în măsura în care acestea au fost dovedite, iar prin înscrisurile depuse la dosar de către partea civilă în cursul urmăririi penale, cât și în faza judecății, (f.55-58, 60- 91, 195 d.u.p, f.33) aceasta a făcut dovada unui prejudiciu material generat de toate aceste cheltuieli în cuantum total de_ lei. Având în vedere că în cursul urmăriri penale inculpatul a acordat părții civile suma de 5200 lei pentru a acoperi o parte din cheltuieli (f. 225-226 d.u.p), instanța va avea în vedere această sumă la stabilirea daunelor materiale cuvenite părții civile V. M., astfel încât în privința acesteia constată un prejudiciu material în valoare de 7790 lei (reprezentat de diferența dintre cheltuielile efectuate și suma primită de la inculpat).
2) Conform art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, prejudiciul suferit de S. C. de Urgență Sf. P. este reprezentat de contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea numitului V. M., cheltuieli care conform decontului depus în cursul urmăririi penale (f. 97-100) se ridică la suma de 18.812, 68 lei.
Potrivit art. 1391 alin.2 C.civ, instanța judecătorească va putea, de asemenea, să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu.
În cauza de față părțile civile V. M., V. C. M. și V. I. G. au calitatea de soție, respectiv fiice ale victimei V. M., acestea susținând prin cererea de constituire ca parte civilă existența unui prejudiciu moral produs ca urmare a morții soțului, respectiv tatălui.
Cu privire la daunele morale, judecătorul fondului a considerat că acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele psihice ale părții civile, acestea constituind un prejudiciu nepatrimonial.
În stabilirea cuantumului daunelor morale solicitate nu există criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței.
Opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la modul și aprecierea daunelor morale, prevede că „la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral se are în vedere o . criterii: consecințele negative suferite de cei în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială, având în vedere că, prin aceste despăgubiri cu rol compensatoriu, se urmărește o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit și, nu îmbogățirea fără just temei”.
În cazul infracțiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia.
În cauza de față, prin fapta inculpatului s-a provocat moartea victimei V. M., soț și tată pentru cele trei părți civile. Prin cererea de constituire ca parte civilă în procesul penal acestea arată instanței că moartea numitului V. M. a marcat pentru tot restul vieții părțile civile, fiind produsă o suferință foarte mare, soția rămânând singură și lipsită de un sprijin la bătrânețe, pierderea acestuia echivalând și cu pierderea echilibrului și a reperului în viață pentru cele două fiice. De asemenea acestea învederează instanței că accidentul în cauză adus și la pierderea unui sprijin financiar în familie și a dat naștere traume, prin frica creată acestora față de circulația rutieră.
Instanța de fond a constatat că, în cauza de față, prin moartea numitului V. M. s-a cauzat o suferință psihică părților civile V. M., V. C. M. și V. I. G., dată fiind relația de rudenie existentă. Mai mult, această relație de rudenie se caracteriza prin existența unor legături strânse între cei patru, soțul constituind atât un sprijin financiar pentru familie, cât și unul moral. Prin declarațiile date în fața instanței de către martorele G. D. și T. V. (la termenul din 11.11.2013), care cunoșteau familia îndeaproape, acestea atestă existența unor relații foarte apropiate între cei patru, precum și existența unei suferințe psihice provocate de accident și de moartea soțului, respectiv tatălui, atât imediat după accident, cât și imediat după moartea acestuia și în continuare.
Dincolo de prejudiciul moral incontestabil suferit de părțile civile, cuantumul despăgubirilor solicitate de acestea este vădit exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este, în principiu, acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste eveniment, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării, cuantumul daunelor morale neputând constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru părțile civile în dauna inculpatului.
Pe cale de consecință, instanța de fond a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de 15.000 de euro (în echivalentul în lei la data plății efective) către partea civilă V. M., soție supraviețuitoare, afectată în mod direct de decesul victimei, împreună cu care locuia și gospodărea, a sumei de 10.000 euro către partea civilă V. M. C. și a sumei de 10.000 euro către partea civilă V. I. G., fiicele supraviețuitoare ale acestuia, reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de aceste părți civile.
Judecătorul fondului a cenzurat așadar pretențiile solicitate, având în vedere scopul acestor daune. În plus, chiar prin soluția de condamnare dispusă în cauză se poate considera că se acordă, măcar în parte, reparația morală solicitată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus privitoare la cuantumul prejudiciului material și al celui moral stabilit de către instanță, în final instanța a obligat pe inculpat la plata către partea civilă V. M. a sumei de 7.790 lei reprezentând daune materiale și 15.000 euro reprezentând daune morale, către partea civilă V. M. C. a sumei de 10.000 euro, reprezentând daune morale, către partea civilă V. I. G. a sumei 10.000 euro daune morale, precum și către S. C. de Urgență Sf. P. cu suma de 18.812,68 lei și dobânda legală, reprezentând daune materiale.
În cauza de față, instanța de fond a constatat că la data producerii accidentului, inculpatul I. N. I. avea încheiată o poliță de asigurare de răspundere civilă auto RCA (f. 44-45), respectiv polița de asigurare nr._, cu termen de valabilitate de la 14.12.2011 la 13.06.2012, încheiată la S.C. C. ASIGURĂRI S.A., în temeiul acestei polițe de asigurarea asigurătorul asumându-și o răspundere contractuală.
Potrivit art. 49 din Legea nr. 136/ 1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art. 50 alin .1 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. Față de prevederile acestor dispoziții legale, instanța urmează a obliga asigurătorul la plata către părțile civile din prezenta cauză a sumelor stabilite în sarcina inculpatului cu titlu de daune materiale și morale.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de Asociația V. din Accidente care s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 11.091,80 lei, reprezentând onorariu avocațial plătit de către aceasta avocatului părții civile V. G. I., instanța constată că aceasta nu a suferit niciun prejudiciu de pe urma faptei ilicite a inculpatului, astfel încât în privința acesteia nu se impune a fi obligat inculpatul la repararea niciunei daune. Din înscrisurile depuse la dosar reiese că aceasta a fost cea care a plătit onorariul avocatului părții civile V. G. I. (f. 98), însă aceasta a efectuat această cheltuială în numele și pe seama părții civile V. G. I., în calitate de mandatar al acesteia, astfel cum rezultă din înscrisul depus la dosar la fila 99. Acționând în calitate de mandatar, instanța constată că prejudiciul constând în onorariul avocațial există pentru mandant, respectiv partea civilă V. G. I., acesta urmând a fi recuperat de către Asociația victimelor din Accident la aceasta în baza raporturilor contractuale existente între cele două părți.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel părțile civile V. G. I., V. M. C., V. M., V. G. I. și A. V. DIN ACCIDENT și asigurătorul S.C C. A.. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile.
Examinând probele dosarului și verificând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate și a prevederilor art.417 din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1569/2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, inculpatul I. N. I. a fost condamnat la 10 luni închisoare, cu aplicarea art.81, 82 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, acțiunea civilă fiind disjunsă.
Inculpatul a accidentat mortal, în data de 4 ianuarie 2012, pe numitul V. M., angajat în traversarea bulevardului L. R., pe marcajul pietonal.
Curtea este investită, prin prezenta, cu soluționarea apelurilor formulate de părțile interesate, cu privire la sentința penală nr.1710/2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care s-a soluționat latura civilă.
Apelurile formulate de părțile civile V. G. I.- fiica victimei, V. M. C. – fiica victimei, V. M. – soția victimei, apar ca fiind întemeiate.
Prima instanță a apreciat în mod incorect suferințele produse părților civile, respectiv soția și fiicele victimei, despăgubirile acordate fiind derizorii.
Curtea reține că inculpatul a săvârșit fapta din culpa sa exclusivă, astfel încât răspunderea îi revine în totalitate.
Martorii audiați în cauză au arătat că între victimă și părțile civile exista o puternică relație afectivă, dispariția intempestivă a acesteia, provocând o traumă psihică majoră părților civile.
Sigur că acordarea acestor daune nu trebuie să ducă la o îmbogățire a părților civile, dar prin cuantumul lor redus nu trebuie să reprezinte nici o expresie a faptului că autoritățile judiciare desconsideră gravitatea faptelor inculpatului și minimalizează traumele victimei.
Se observă cu ușurință că părțile civile au formulat solicitări decente în ceea ce privește daunele morale solicitate, Curtea urmând a admite în tot pe acest aspect pretențiile părților civile V. M. și V. M. C., respectiv 50.000 euro și 30.000 euro.
În ceea ce privește pretențiile învederate de partea civilă V. G. I., respectiv de 400.000 euro, Curtea arată că deși înțelege suferința majoră a fiicei victimei, legată afectiv într-un mod deosebit de tatăl său, apreciază că suma de 70.000 euro este una echitabilă și rezonabilă și pe care urmează a o acorda.
Daunele materiale au fost corect acordate, prima instanță bazându-și în mod just concluziile pe materialul probator depus la dosarul cauzei, astfel încât nu se impune modificarea acestor sume.
Apelurile asiguratorului C. și ale Asociației V. din Accident sunt nefondate.
Așa cum Curtea a arătat anterior, nu doar că despăgubirile nu sunt prea mari ci, din contră, sunt insuficiente pentru argumentele mai sus menționate.
Asiguratorul arată că urmează să se regreseze împotriva persoanei vinovate, ori acest aspect excede cadrului procesual de față.
Despăgubirile acordate nu sunt măsuri excesive pentru autorul pagubei, tocmai pentru aceste situații, intervenind salutar asiguratorul.
Observațiile despre situația despăgubirilor din alte țări sunt considerate a fi nerelevante de către Curte, în speța de față.
Asociația V. din Accident nu a învederat vreun motiv de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței apelate, astfel încât apelul său urmează a fi respins.
Va modifica hotărârea atacată în sensul arătat și va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respingând, ca nefondate, apelurile formulate de asiguratorul S.C. C. A. S.A. și Asociația V. din Accident, va obliga pe acești apelanți la plata a 50 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Va obliga pe inculpatul I. N. I. și asiguratorul S.C. C. A. S.A. la plata a 3.000 lei, în favoarea apelantei V. G. I., cu titlul de cheltuieli judiciare avansate în apel.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile formulate de părțile civile V. G. I., V. M. C. și V. M. împotriva sentinței penale nr.1710/2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Desființează, în parte, sentința apelată și majorează cuantumul daunelor morale acordate părților civile la 50.000 EUR în favoarea părții civile V. M., 30.000 EUR în favoarea părții civile V. M. C. si_ EUR în favoarea părții civile V. G. I., în echivalent în lei la data plății.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de asiguratorul S.C. C. A. S.A. și Asociația V. din Accident.
Obligă pe apelanții S.C. C. A. S.A. și Asociația V. din Accident la plata a 50 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Obligă pe inculpatul I. N. I. și asiguratorul S.C. C. A. S.A. la plata a 3000 lei în favoarea apelantei V. G. I., cu titlul de cheltuieli judiciare avansate în apel.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 6 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C.-B.
GREFIER,
P. I.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.11
red.C.E.C.-Jud.Sect.3
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 254/2014. Curtea de... | Trafic de minori. Legea 678/2001, art. 13. Decizia nr. 242/2014.... → |
|---|
