Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 41/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 41/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 41/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 41/C/LPF
Ședința publică din 04.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de condamnatul M. M. D. împotriva sentinței penale nr. 330/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat, personal și asistat de apărător din oficiu Savopol R., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 7325, la fila 8 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Contestatorul, personal, arată că își menține contestația formulată și solicită instanței aplicarea dispozițiilor art. 595 C.p.p. cu privire la legea penală mai favorabilă și reducerea cu 1/3 a pedepsei.
Apărătorul din oficiu al contestatorului apreciază că se poate dispune contopirea pedepselor și nu cumularea acestora.
Contestatorul, personal, solicită instanței emiterea unei adrese către Penitenciarul Rahova pentru a se înainta caracterizările sale.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a cererii contestatorului de emitere a unei adrese către Penitenciarul Rahova.
Curtea respinge cererea contestatorului de emiterea a unei adrese, ca nefiind pertinentă și acordă cuvântul pe fondul contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului solicită instanței admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței respingerea contestației, apreciind hotărârea Tribunalului București ca fiind temeinică și legală, pedeapsa aplicată încadrându-se în limitele prevăzute de noua reglementare.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că pedeapsa este prea mare față de fapta sa, având în vedere faptul că a recunoscut consumul. Astfel, solicită instanței reducerea pedepsei sub minimul special.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față.
Prin sentința penală nr.330 din data de 19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr._ s-a dispus în baza art.595 C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată M. M. D. de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția I Penală petentul M. M. D. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă sentința penală nr. 1015 din 19.12.2011, pronunțată de Tribunalul București.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1015 din 19.12.2011, pronunțată de Tribunalul București inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc in forma continuata. Aceasta pedeapsa a fost cumulata aritmetic cu o pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare fusese suspendata sub supraveghere anterior, rezultând o pedeapsa finala de 10 ani închisoare.
Instanța a reținut că pentru infracțiunile pentru care deținutul a fost condamnat prin sentința penala menționata anterior, au fost aplicate pedepse cu închisoarea ale căror cuantumuri se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod Penal. Din acest punct de vedere precum si luând în calcul ca noua reglementare penala nu mai prevede posibilitatea aplicării facultative a legii penale mai favorabile fata de o pedeapsa aplicată printr-o hotărâre definitiva, tribunalul a constatat ca nu se impune aplicarea art. 6 Cp. fata de pedepsele pe care le execută in prezent petentul. Potrivit art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului Penal. De asemenea, potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, regimul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei prev. la alin. 1, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, cum este cazul în speță. Astfel, dispozițiile art. 15 precitat impun instanței aplicarea aceluiași regim sancționator sub aspectul revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv cumulul aritmetic calculat conform codului penal în vigoare la data pronunțării sentinței. Pentru aceste motive, instanța a apreciat că nu se impune reducerea pedepsei rezultante aplicată condamnatului.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în termen legal condamnatul M. M. D., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II a Penală la data de 28.02.2014 sub nr._ .
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței contestate, atât prin prisma motivelor invocate de contestatorul-condamna, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. raportat la art.23 alin.10 din Legea 255/2013, Curtea apreciază contestația ca nefondată pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prin sentința penală nr.1015 din 19.12.2011, pronunțată de Tribunalul București contestatorul M. M. D. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc in forma continuata. Aceasta pedeapsa a fost cumulata aritmetic cu o pedeapsa de 4 ani închisoare a cărei executare fusese suspendata sub supraveghere anterior, rezultând o pedeapsa finala de 10 ani închisoare.
Curtea constată că pentru infracțiunile pentru care deținutul a fost condamnat prin sentința penala menționata anterior (ambele prevăzute de art.2 al.1,2 din Legea nr.143/2000), au fost aplicate pedepse cu închisoarea ale căror cuantumuri se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute în prezent pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc (respectiv, închisoarea de la 5 la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi). Ținând seama că noua reglementare penala nu mai prevede posibilitatea aplicării facultative a legii penale mai favorabile cu privire la o pedeapsă aplicată printr-o hotărâre definitiva, Curtea constată că în prezenta cauză nu este aplicabil art.6 Cod penal.
În privința eventualei contopiri a pedepselor, solicitată de apărătorul contestatorului, Curtea constată că susținerea nu este pertinentă, ținând seama de mai multe aspecte. Astfel, Curtea observă că dispozițiile art.864 din Codul penal din 1969 referitoare la revocarea suspendării sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate sunt preluate și în dispozițiile art.96 al.4 din Codul penal; cum în cazul contestatorului, raportat la dispozițiile art.96 al.5 Cod penal, sunt aplicabile regulile referitoare la recidivă prevăzute de art.43 al.1 Cod penal, soluția în cazul revocării suspendării sub supraveghere a pedepsei ar fi tot cumularea aritmetică a pedepselor aplicate acestuia.
Față de cele reținute, constatând că hotărârea contestată este legală și temeinică, în baza art.4251 al.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. raportat la art.23 alin.10 din Legea 255/2013, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. M. D. împotriva sentinței penale nr. 330/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.4251 al.7 pct.1 lit.b C.pr.pen. raportat la art.23 alin.10 din Legea 255/2013,respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul M. M. D. împotriva sentinței penale nr. 330/19.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.272 alin.1 C.pr.pen. onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2014.
PREȘEDINTE,
B. F. V. GREFIER,
T. S.
Red.B.F.V.
Dact.bfv/EA-10.04.2014/2 ex
T.B.S.I.P.-judM.M.A
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 254/2014. Curtea de... → |
|---|
