Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1100/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1100/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2012 în dosarul nr. 1100/2012
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1100/R
Ședința publică de la 29.05.2012
Curtea constituită din:
P. - I. C.
JUDECĂTOR - D. G.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror V. M..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de părțile civile M. D., M. D. A., M. R. A. și M. T. P. împotriva sentinței penale nr.83/01.02.2012 pronunțate de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții părți civile M. D., M. R. A. și M. T. P., personal și asistați de apărător ales B. P., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul inculpat S. T. O., personal și asistat de apărător ales Minjina I., cu împuternicire avocațială la dosar, și intimatul parte civilă R. A., personal, lipsă fiind recurentul parte civilă marin D. A.- reprezentat de apărător ales B. P., cu împuternicire avocațială la dosar, intimata parte responsabilă civilmente P. M. B., intimatul parte vătămată T. C. și intimatul asigurator . Group SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei cereri de prelungire a dreptului de a conduce autovehicule de către intimatul parte civilă R. A..
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursurilor declarate de părțile vătămate M. D., M. D. A., M. R. A. și M. T. P..
Apărătorul ales al recurenților părți civile M. D., M. D. A., M. R. A. și M. T. P. arată că recursul declarat vizează cazul de casare prevăzut de art.3859 pct.14 Cod de procedură penală și solicită admiterea recursurilor declarate de păți, casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice. Arată că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod de procedură penală și a aplicat inculpatului o pedeapsă mult prea blândă în raport cu gravitatea faptei săvârșite în urma căreia a rezultat decesul unei persoane. Mai arată că inculpatul după comiterea faptei nu a mai luat legătura cu familia victimei și nu a dat dovadă de respect și compasiune. Solicită, astfel, admiterea recursurilor declarate de părțile civile și condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, cu executarea pedepsei în regim de detenție.
Apărătorul ales al intimatului inculpat S. T. O. solicită respingerea recursului declarat de părțile civile, ca nefondat și menținerea hotărârii atacată ca fiind legală și temeinică. Arată că instanța de fond a avut în vedere tragedia faptei și conduita inculpatului care a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii civile formulate în cauză. Solicită a se avea în vedere și concluziile raportului de expertiză prin care nu s-a putut stabili motivul pentru care inculpatul a pătruns pe contrasens. Apreciază că instanța de fond a dozat pedeapsa aplicată inculpatului în mod corespunzător și arată că în zona în care s-a produs accidentul, anterior s-au mai produs și alte accidente, fapta inculpatului fiind una regretabilă.
Intimatul parte civilă R. A. arată că lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile, ca nefondate, instanța de fond apreciind în mod corect asupra cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și a modalității de executare, față de împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei. Apreciază, astfel, că pedeapsa aplicată inculpatului este proporțională cu gravitatea faptei.
Recurentul parte civilă M. T. P. arată că, deși este considerată fapta ca fiind săvârșită din culpă, totuși în momentul în care o persoană ia o decizie când se află la volan, este responsabilă pentru faptele sale. Consideră că pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie un exemplu pentru frații săi mai mici, în sensul că se face dreptate în cazul decesului unei persoane.
Intimatul inculpat S. T. O., în ultimul cuvânt, arată că a încercat să contacteze familia victimei, dar la poliție i s-a spus că nu poate lua legătura cu aceștia, decât prin intermediul avocatului.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin sentința penală nr.83 din 01.02.2012, pronunțată de Judecătoria B. – Secția penală, în temeiul art. 178 al. 1 și 2 cod penal cu aplicare art. 320¹ al. 7 cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul S. T. O., la pedeapsa închisorii de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În temeiul art. 184 al. 1 și 3 cod penal cu aplicare art. 320¹ al. 7 cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (asupra părții vătămate T. C.).
În temeiul art. 184 al. 1 și 3 cod penal cu aplicare art. 320¹ al. 7 cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 8 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (asupra părții vătămate R. A.).
În temeiul art. 33 b și art. 34 b cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
În temeiul art. 71 cod penal, i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și b cod penal.
In temeiul art. 86¹ cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit in condițiile art. 86² cod penal.
S-a încredințat supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul B..
Pe durata termenului de încercare inculpatul s-a supus următoarelor masuri de supraveghere:
- sa se prezinte la datele fixate, la consilierul desemnat cu supravegherea sa, la sediul Serviciului de Probațiune;
- sa anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
- sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
In temeiul art. 359 cod procedura penala, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 cod penal și art. 84 cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 al. 5 cod penal, s-a dispus suspendarea executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile vătămate Spitalul Clinic de Urgență București și Spitalul Universitar de Urgență Elias.
În temeiul art. 14, 346 al. 1 cod procedură penală raportat la art. 998 și următoarele cod civil a fost obligat inculpatul S. T. O., în solidar cu partea responsabilă civilmente, P. M. B. și alături de asigurătorul de răspundere civilă obligatorie, A. V. Insurance Group SA, la plata sumei de 1462,41 lei plus dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la data plății efective către Spitalul Clinic de Urgență București și a sumei de 1132,66 lei către Spitalul Universitar de Urgență Elias.
În temeiul art. 320¹ al. 5 cod procedură penală, s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de părțile vătămate M. D., M. D. A., M. T. P., M. R. A., T. C. și R. A. și s-a dispus formarea unui nou dosar.
Au fost admise cererile formulate de părțile vătămate T. C. și R. A..
S-a dispus restituirea permisului de conducere nr. B_ emis pe numele T. C. și nr. B_ emis pe numele R. A..
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul parțial al avocatului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
În temeiul art. 191 și 3 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 7126/P/2010 emis la data de 22.12.2011 de P. de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Sarghiu T. O., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 178 al. 1 și 2 cod penal, art. 184 al. 1 și 3 cod penal (două fapte), toate cu aplicare art. 33 lit. b cod penal.
Prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut că în data de 08.12.2010, în jurul orelor 08.45, organele de poliție din cadrul I.P.J. I. - Serviciul Rutier au fost sesizate de către dispecerul unității cu privire la faptul că, pe Drumul Național 1, pe raza localității Săftica, jud. I., a avut loc un accident de circulație, în urma căruia a rezultat decesul unei persoane și vătămarea corporală a altora.
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au constatat că în accidentul de circulație au fost implicate trei autovehicule (un autoturism marca Dacia L., un autoturism marca Skoda F. și un autoturism Dacia 1410 Break) și că acest accident a avut loc la km. 25+100 m, în afara localității, unde suprafața părții carosabile este din asfalt, circulația desfășurându-se în ambele sensuri, pe câte două benzi de mers, fiecare cu lățimea de 3.60 m, cele două sensuri de circulație fiind delimitate prin marcaj longitudinal cu linie dublă continuă și parapeți din material plastic, iar benzile de circulație prin marcaje longitudinale cu linie simplă discontinuă.
De asemenea, s-a mai stabilit că accidentul s-a produs pe o porțiune de drum în curbă (la stânga pentru sensul București-Ploiești, respectiv la dreapta pentru sensul opus, în zonă fiind montate indicatoare rutiere succesive „curbe deosebit de periculoase") și că, la momentul producerii accidentului, suprafața carosabilă era umedă și fără denivelări.
La fața locului au fost identificate cele trei autoturisme implicate în accident, astfel: autoturismul marca Dacia L., de culoare gri, nr. de înmatriculare_, proprietatea Primăriei M. B., ce fusese condus de către inculpatul S. T.-O.; autoturismul marca Skoda F., de culoare gri, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea S.C. S.I.E.P.C.O.F.A.R. S.A., ce fusese condus de către numitul R. A.; autoturismul marca Dacia 1410 Break, culoare alb, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea Societății Române de Televiziune, ce fusese condus de către numitul T. C..
Din primele cercetări efectuate la fața locului, a rezultat că accidentul s-a produs în două faze, astfel: primul impact, produs între autoturismul Dacia L. (condus de către învinuit) și autoturismul Dacia 1410 Break, cu nr. de înmatriculare_ (condus de numitul T. C.), s-a produs pe banda a II- a sensului București - Ploiești, pe care se deplasa cel de-al doilea autoturism, după ce autoturismul condus de învinuit a părăsit sensul Ploiești - București, pe care circula inițial, pătrunzând pe sensul opus; al doilea impact, produs între autoturismul Dacia L. și autoturismul Skoda F. (condus de numitul R. A., s-a produs tot pe banda a II-a a sensului București-Ploiești (sens pe care se deplasa autoturismul Skoda F.).
In urma accidentului de circulație a rezultat decesul, la fața locului, al numitului M. P., în vârstă de 54 ani. Astfel, potrivit raportului de autopsie medico legală nr. A3/J/337/2010, s-a concluzionat că moartea acestuia a fost violentă, fiind cauzată de o hemoragie meningo-cerebrală, consecutivă unui traumatism cerebral cu fracturi de boltă și bază craniană; leziunile constatate la autopsie s-au putut produce în condițiile unui accident rutier, fiind în legătură de cauzalitate directă si necondiționată cu decesul. Totodată, s-a stabilit că sângele recoltat de la cadavru nu conținea alcool.
De asemenea, în urma aceluiași accident, a rezultat și vătămarea corporală a numiților T. C. și R. A., conducătorii autoturismelor Dacia 1410 Break, respectiv Skoda F..
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. Al/J/342/2011, partea vătămată T. C. a prezentat, la data de 08.12.2010, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri și planuri dure, în condițiile unui accident rutier, pentru a căror vindecare a necesitat circa 55 zile de îngrijiri medicale, fără ca leziunile suferite să-i pună în primejdie viața.
Conform certificatului medico-legal nr. A2/19/03.01.2011, partea vătămată R. A. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire de corp/plan dur, la data de 08.12.2010, posibil în condițiile unui accident rutier, leziuni pentru a căror vindecare a necesitat circa 25-30 zile de îngrijiri medicale.
Pentru stabilirea cu certitudine a împrejurărilor producerii accidentului, în cauză s-a dispus și efectuat de către expertul tehnic judiciar B. A. o expertiză tehnică auto, concluzionându-se următoarele:
Dinamica producerii accidentului a fost următoarea:
- în zona bornei kilometrice 25+100 m, autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, deviază traiectoria către stânga, lovește parapetul de plastic ce delimita cele două sensuri de mers, după care se deplasează în mod necontrolat pe contrasens, lovind autoturismul Dacia 1410 Break, cu nr. de înmatriculare_, condus pe banda a 11-a a sensului opus de numitul T. C.; ulterior, autoturismul Dacia L. își continuă deplasarea pe banda a Il-a a sensului opus, intrând în coliziune și cu autoturismul marca Skoda F., condus de către numitul R. A.;
Starea de pericol a fost creată de către conducătorul autoturismului cu nr._, respectiv inculpatul S. T.-O., care, circulând cu o viteză de circa 100- 110 km/h, a pierdut controlul asupra direcției la . deosebit de periculoasă la dreapta, pătrunzând pe sensul opus de deplasare și intrând în coliziune cu autoturismul marca Dacia 1410 Break, cu nr. de înmatriculare_, precum și cu autoturismul marca Skoda F., cu nr. de înmatriculare_ .
Vitezele cu care se deplasau cele trei autoturisme, în momentele premergătoare accidentului, au fost stabilite de către expert, astfel: autoturismele Dacia L. și Skoda F. - cca. 100- 110 km/h; autoturismul Dacia 1410 Break - cca. 60 km/h;
Posibilitățile tehnice de evitare a accidentului:
- conducătorul auto S. T. O. ar fi avut posibilități de prevenire a accidentului, dacă ar fi adaptat viteza de deplasare a autoturismului în funcție de condițiile de drum (carosabil umed și curbă spre dereapta), astfel încât să fi putut efectua orice manevră în condiții de siguranță;
- din lipsa elementelor necesare, pentru conducătorii auto T. C. și R. A. nu s-a putut face o analiză a posibilităților tehnice de evitare a coliziunii.
A fost audiată partea vătămată R. A., care a declarat că nu a observat modul în care s-a produs accidentul, ulterior impactului pierzându-și cunoștința.
Partea vătămată T. C. a declarat că producerea a fost determinată de pătrunderea, pe sensul său de deplasare, a autovehiculului condus de către inculpat.
Fiind audiat, inculpatul S. T. - O. a declarat că, în momentele premergătoare producerii accidentului, se deplasa cu o viteză de aproximativ 110-120 km/h și a pierdut controlul asupra direcției de mers în momentul în care a inițiat, chiar în momentul pătrunderii într-o curbă periculoasă la dreapta, o manevră de trecere din banda I pe banda a II-a.
Inculpatul a mai precizat că, în aceste împrejurări, autoturismul a intrat în derapaj necontrolat, lovind parapetul din material plastic ce delimita cele două sensuri, continuându-și apoi deplasarea pe sensul opus.
În cauză a fost audiat și martorul D. P., acesta prezentând în mod asemănător (și conform cu concluziile desprinse de expert) modul de producere a accidentului.
Situația de fapt reținută a fost probată cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșa foto și schița accidentului de circulație, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorului D. P., raportul de autopsie medico-legală, raportul de expertiză tehnică judiciară auto, raportul de expertiză medico-legală, toate coroborate cu declarațiile inculpatului S. T. O..
Pe parcursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată de la data de 25.01.2012 a fost audiat inculpatul S. T. O., care a arătat că înțelege să se judece în baza probelor administrate la dosarul de urmărire penală, recunoscând faptele astfel cum au fost reținute în rechizitoriu.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut situația de fapt, așa cum a fost prezentată în rechizitoriul parchetului.
În drept, prima instanță a apreciat că fapta inculpatului S. T. O. care, la data de 08.12.2010, în jurul orelor 08:30, a condus autovehiculul marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, pe DN1 (din direcția Ploiești către București) și, când a ajuns pe raza localității Săftica, jud. I., la Km 25+100, datorită neadaptării vitezei la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra, autovehiculului și a pătruns pe sensul opus de mers, unde a intrat în coliziune cu autoturismele marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_ și Skoda F., cu nr. de înmatriculare_, provocând decesul numitului M. P. și vătămarea corporală a numiților R. A. și T. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 C.pen. și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. (două fapte).
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ucidere din culpă constă in acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul marca Dacia L. cu nr._, pe DN 1 (din direcția Ploiești către București) pe raza localității Săftica, județul I., la Km 25+100, cu încălcarea prevederilor legislației rutiere în vigoare la data săvârșirii faptei care obligă adaptarea vitezei la condițiile de trafic, împrejurare care a condus la producea accidentului de circulație. Urmarea imediată a faptei este decesul victimei M. P., iar legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul medico-legal de necropsie, raportul de expertiza tehnica auto judiciara, declarațiile inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, in accepțiunea art. 19 pct. 2 lit b C.pen.. Inculpatul nu a avut reprezentarea faptelor lor și a consecințelor faptei, deși trebuia si putea sa le prevadă.
Fapta săvârșită de inculpat îmbracă forma agravată, prev. de art. 178 alin. 2 C.pen. întrucât a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale pentru îndeplinirea unei anume activități (dispozițiile care reglementează circulația pe drumurile publice).
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă consta în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul cu încălcarea prevederilor legislației rutiere in vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv art. 35 al. 1 din OUG nr.195 din 2002, care obligă conducătorii de autovehicule rutiere să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației.
Urmarea imediată a infracțiunii prev. de art. 184 alin.1 și 3 cod penal este vătămarea integrității corporale a părților civile T. C. și R. A. (leziunile produse au necesitat pentru vindecare 55 zile, respectiv 25-30 zile de îngrijiri medicale), iar legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin cele două rapoarte de expertiza medico-legala (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului exprimata prin criteriul numărului de zile de îngrijire medicale necesare pentru vindecare) și raportul de expertiza tehnica auto judiciara.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art.184 alin. 1 și 3 din culpa fără prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit b C.pen. Inculpatul nu a avut reprezentarea faptelor lor si a consecințelor faptei, deși trebuia si putea să le prevadă.
Fiind dovedite în prezenta cauză existența infracțiunilor și vinovăția inculpatului, instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare.
La aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.pen., și anume: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite în partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social (fapta a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice, prejudiciul produs a fost grav pentru partea vătămata), modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta nu are antecedente penale și nu a avut alte abateri la regimul circulației pe drumurile publice, a avut o atitudine sinceră atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, regretând săvârșirea faptei).
Față de aceste considerente, instanța de fond a aplicat inculpatului pedepse cu închisoarea a căror limite au fost reduse cu 1/3, peste limita specială, având în vedere consecințele faptei sale, care a dus la decesul unei persoane și vătămarea corporală a două.
Având în vedere că faptele au fost comise în concurs ideal de infracțiuni, instanța de fond a contopit pedepsele rezultante în pedeapsa cea mai grea.
De asemenea, instanța de fond, prin aplicarea dispozițiilor art.71 C.pen., i-a interzis inculpatului, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- a si lit. b Cod penal.
Întrucât în raport de particularitățile dezvoltării psiho-sociale a inculpatului și împrejurările cauzei, instanța de fond a considerat că scopurile educativ, preventiv și represiv ale pedepselor pot fi atinse și fără executarea efectiva a pedepselor privative de libertate, astfel că, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei rezultante, constatând că sunt îndeplinite dispozițiile art. 86¹ cod penal, stabilind termen de încercare de 7 ani ( durata pedepsei la care se adaugă un interval de timp de 4 ani).
Instanța a dispus obligarea inculpatului ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere impuse de lege.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că părțile vătămate Spitalul Clinic de Urgență București și Spitalul Universitar de Urgență Elias, s-au constituit părți civile în cauză cu cheltuielile de spitalizare aferente părților vătămate T. C. și R. A..
Instanța de fond a mai constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșita, prejudiciul suferit de natură materială, reprezentat de cuantumul cheltuielilor de spitalizare, prejudiciul cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei.
Astfel, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de părțile vătămate și a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata cheltuielilor de spitalizare.
Asigurătorul, A. V. Insurance Group Sa, a răspuns în condițiile Legii nr. 136/1995 în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.
În ceea ce privește acțiunile civile formulate de celelalte părți vătămate, întrucât pentru soluționarea acestora este necesar a se administra un probatoriu complex, instanța față de dispozițiile art. 320¹ al. 5 cod procedură penală, instanța de fond a dispus disjungerea acțiunii civile.
Față de împrejurarea că părților civile T. C. și R. A. nu le-a fost reținută o culpă concurentă în cauză, instanța de fond a admis cererile acestora și a dispus restituirea permiselor de conducere ce au fost reținute la data producerii accidentului auto.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs părțile civile M. D., M. D. A., M. R. A. și M. T. P., fără a motiva calea de atac.
La termenul din 29.05.2012, recurentele părți civile, prin apărător, au invocat faptul că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.3201 Cod de procedură penală și a aplicat inculpatului o pedeapsă mult prea blândă în raport cu gravitatea faptei săvârșite în urma căreia a rezultat decesul unei persoane, iar inculpatul după comiterea faptei, nu a mai luat legătura cu familia victimei și nu a dat dovadă de respect și compasiune. Părțile vătămate au solicitat condamnarea inculpatului la o pedeapsă orientată spre maximul prevăzut de lege, cu executarea pedepsei în regim de detenție.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și din oficiu, Curtea în temeiul dispozițiilor art.3856 alin.2 și 3 Cod procedură penală, constată recursurile ca fiind nefondate, pentru considerentele următoarele:
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului care la data de 08.12.2010, în jurul orelor 08:30, a condus autovehiculul marca Dacia L., cu număr de înmatriculare_, pe DN1 (din direcția Ploiești către București) și, când a ajuns pe raza localității Săftica, jud. I., la Km 25+100, datorită neadaptării vitezei la condițiile de trafic, a pierdut controlul asupra, autovehiculului și a pătruns pe sensul opus de mers, unde a intrat în coliziune cu autoturismele marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_ și Skoda F., cu nr. de înmatriculare_, provocând decesul numitului M. P. și vătămarea corporală a numiților R. A. și T. C., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 C.pen. și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.pen. (două fapte), după cum rezultă din declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor coroborate cu procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de expertiză medico-legală de necropsie, certificat medico-legal, raport de expertiză tehnică auto, declarații martor, declarații părți civile.
Art. 72 Cp stabilește criteriile generale pe care judecătorul le poate folosi prin aplicarea lor la cazul concret în vederea determinării naturii și cuantumului celei mai potrivite pedepse care să fie în măsură să atingă toate scopurile urmărite de dispozițiile art. 52 Cp: funcția represivă și cea de prevenție generală și specială, astfel încât inculpatul să înțeleagă și să resimtă direct consecințele actului său antisocial și să îl determine ca pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.
În cauza de față, instanța de fond a indicat criteriile generale, și, raportându-le la circumstanțele speței, a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de ucidere din culpă, peste minimul de 1 an și 4 luni prevăzut de lege și de 1 an, respectiv de 8 luni închisoare, peste minimul special de 2 luni prevăzut de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală, stabilit în urma aplicării dispoz. art. 3201 Cpp..
Curtea apreciază că în raport de circumstanțele faptei: aducându-se atingere în mod ireversibil valorii fundamentale ocrotite- dreptul la viață și la integritate corporală, ca urmare a conducerii deosebit de imprudente a autoturismului, circulând cu o viteză foarte mare, de 110-120 km-h în curbă periculoasă, rezultatul s-a răsfrânt asupra mai multor persoane, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduită corespunzătoare în societate anterior faptei, nu are antecedente penale, este la primul conflict cu legea penală, a recunoscut săvârșirea faptelor, colaborând cu organele judiciare, pedepsele stabilite sunt de natură să corespundă gravității faptelor și periculozității sociale a inculpatului, fără a se impune majorarea acestora.
Cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei, Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului care se află la un prim incident cu legea penală, ca urmare a lipsei de prevedere a consecințelor care se puteau produce prin conducerea sa imprudentă, având în vedere că un contact cu mediul din penitenciar ar putea lăsa urme profund negative asupra personalității sale, de forma de vinovăție cu care au fost săvârșite faptele, neexistând dovezi că inculpatul nu se poate îndrepta decât prin înlăturarea totală a libertății, nu este necesară executarea acesteia în regim închis, fiind suficient avertismentul pronunțării hotărârii de condamnare pentru ca acesta să manifeste o diligență sporită în viitor în vederea respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală. Din analiza elementelor aflate la dosar nu rezultă în nici un fel că inculpatul este o persoană care manifestă dispreț față de legea penală și care nu ar putea înțelege gravitatea faptelor sale decât recurgând la mijlocul represiv al privării de libertate, astfel încât cererea formulată de partea civilă nu este fundamentată.
Față de cele reținute Curtea, în baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate recursurile formulate de recurenții părți vătămate M. D., M. D. A., M. R. A., M. T. P..
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, vor fi obligați recurenții la plata a câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b) C.p.p, respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurenții părți vătămate M. D., M. D. A., M. R. A., M. T. P. împotriva sentinței penale nr.83 din 01.02.2012, pronunțată de Judecătoria B., Secția penală.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p., obligă recurenții la plata a câte 50 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
I. C. D. G. I. T.
GREFIER,
S. N.
Red. I.T.
Dact. A.L. 2 ex./12.06.2012
Jud. B. – jud.: A. L.G.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 15/2013. Curtea de... → |
|---|
