Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 662/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 662/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 662/R
Ședința publică din: 08.04.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: S. E.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de revizuientul E. M., împotriva sentinței penale nr. 2800/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-revizuient E. M., în stare de deținere, asistat de apărător din oficiu, av. B. F., cu delegație avocațială nr._/22.02.2013, fila 5/dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea dosarului penal nr._ al Curții de Apel București – Secția I Penală, având același obiect, privind aceeași parte și vizând aceeași hotărâre, după care,
Constatând că dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția I penală are același obiect, privește aceeași parte și vizează aceeași hotărâre, Curtea, din oficiu, pune în discuție reunirea cu prezenta cauză.
Apărătorul din oficiu al recurentului-revizuient E. M. și reprezentantul Ministerului Public, având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu reunirea dosarului penal nr._ al Curții de Apel București la prezenta cauză.
Deliberând, constatând că recursul declarat de către același revizuient, împotriva aceleiași hotărâri, a fost înregistrat în două dosare separate și că prezenta instanță este cea inițial sesizată, în temeiul disp. art. 35 C.p.p., Curtea dispune reunirea dosarului penal nr._ al Curții de Apel București – Secția I penală la dosarul penal nr._ al acestei instanțe.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-revizuient E. M., având cuvântul, în temeiul disp. art. 3859 pct. 5 Cpp cu referire la disp. art. 394 lit. a Cpp, invocând lipsa inculpatului la momentul pronunțării pe fond și, în consecință, necunoașterea tuturor faptelor, solicită admiterea cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și de menținere a sentinței penale recurate, ca fiind legală și temeinică, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 394 C.p.p..
Recurentul-revizuient E. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de revizuire, arătând că nu a fost audiat la instanța de fond, că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită și că nu i s-a prezentat rechizitoriul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2800 din data de 10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de petentul condamnat E. M. împotriva sentinței penale nr. 909/07.07.2010 a Judecătoriei Sector 5 București.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că petentul condamnat E. M. a solicitat revizuirea sentinței penale menționate, invocând drept motive de revizuire împrejurarea judecării și condamnării sale în lipsă, neexistând nicio declarație a sa în dosarul penal. Totodată, petentul a menționat că recunoaște în totalitate infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea sa prin sentința penală menționată, însă este nemulțumit de faptul că doi coinculpați, coautori ai aceleiași infracțiuni de tâlhărie, au fost achitați.
Analizând actele dosarului, instanța a constatat că prin sentința penală nr. 909/2010 a Judecătoriei Sector 5 s-a dispus condamnarea inculpatului E. M. la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. a si i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a c.pen ( parte vătămată S. V., fapta din 09.04.2009).
În baza art. 61 C.pen s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 1581 de zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor conform cu art.64 c.pen aplicată prin sentința penala nr. 674/25.10.2001 a Tribunalului București, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 681/13.12.2001 a Curții de Apel București, si l-a contopit cu pedeapsa de 5 ani închisoare, acesta executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 26 C.pen raportat art. 208 alin.1 – 209 alin.1 lit. a si i C.pen. cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen ( parte vătămată P. S., fapta din 12.06.2009).
În baza art. 61 C.pen s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 1581 de zile închisoare din pedeapsa de 18 ani închisoare si 7 ani interzicerea drepturilor conform art. 64 c.pen aplicată prin sentința penală nr. 674/25.10.2001a Tribunalului București, rămasa definitivă prin decizia penală nr. 681/13.12.2001 a Curtii de Apel București si l-a contopit cu pedeapsa de 5 ani închisoare, acesta executând pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare .
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin.1 alin.2 lit.b si alin.2 ind.1 lit.a si b C.pen.cu aplicarea art.37 lit.a c.pen (parte vătămată REN XUERONG, fapta din 31.07.2009) și s-afăcut aplicarea art. 61 C.p., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.a C.pen, art.34 lit.b C.pen s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare sporita cu 1 an închisoare, în final va executa 9 ani închisoare, cu aplic. 71 C.pen și art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen., pe durata executării pedepsei principale.
Instanța a apreciat că cererea de revizuire este inadmisibilă, motivul invocat de petent – judecarea în lipsă – neîncadrându-se printre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a – e Cod procedură penală.
De asemenea, faptul că doi dintre coinculpați au fost achitați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie, nu se încadrează printre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a – e c.p.p.
Instanța a mai constatat că revizuentul E. M. a formulat la data de 25.10.2011 o cerere de rejudecare după extrădare, cerere înregistrată sub nr._/302/2011, iar prin s.p. 1865/13.12.2011 a Judecătoriei Sector 5, definitivă prin decizia penală nr. 742/11.04.2012 a Curții de Apel București, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, revizuientul E. M., care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs dezvoltate oral, revizuientul a invocat, în esență, admisibilitatea cererii sale de revizuire, reiterând argumentele ce au constituit și motive ale căii extraordinate de atac.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază nefondat recursul formulat, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod just că motivele ce stau la baza cererii de revizuire deduse judecății nu se circumscriu vreunuia dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. a-e C.p.p.
Recurentul-revizuient nu a invocat împrejurări de fapt noi, necunoscute de către instanțele anterioare și de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, dar nici săvârșirea unor fapte contrare legii de către organele judiciare ori participanții implicați în procedura ordinară, de natură a produce aceleași consecințe asupra sentinței definitive.
Criticile fundamentale ale recurentului sunt legate, pe de o parte, de judecarea în lipsă, urmată de neascultarea sa de către organele judiciare, iar pe de altă parte, de greșita soluționare a cauzei față de alți doi coinculpați.
Aceste susțineri constituie critici aduse exclusiv legalității hotărârii și temeiniciei acesteia, tinzându-se la o reevaluare integrală a soluției dispuse, în baza unor simple alegații ale revizuentului, nesusținute de minime informații care să reliefeze cel puțin teoretic incidența vreunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C.p.p.
Modalitatea în care instanțele ordinare au evaluat elementele probatorii, statuând în mod definitiv asupra existenței unei infracțiuni și a vinovăției autorului său se bucură de autoritate de lucru judecat și nu ar putea fi repusă în discuție în baza simplei solicitări a persoanei condamnate.
În plus, circumstanțele ce au stat la baza judecării recurentului în lipsă și măsura în care sunt îndeplinite ori nu cerințele legale pentru a se dispune rejudecarea cauzei exced situațiilor de fapt ce pot justifica revizuirea. Aceste aspecte procedurale au făcut deja obiectul controlului judecătoresc, instanțele statuând în mod defintiv asupra inadmisibilității cererii de rejudecare.
Or, în acest context, prima instanță a concluzionat just că motivele pe care se sprijină cererea de revizuire nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de legiuitor, ceea ce atrage inadmibilitatea cererii formulate de către condamnatul E. M..
Soluție este pe deplin temeinică în condițiile în care revizuirea este o cale extraordinară de atac, a cărei admisibilitate implică existența cel puțin a unuia dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 394 lit. a-e C.p.p., de natură a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii de condamnare în condițiile restrictiv prevăzute de lege.
Nefiind îndeplinite aceste exigențe, soluția primei instane este legală și temeinică, iar criticile revizuentului sunt nefondate. Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul E. M., împotriva sentinței penale nr. 2800/10.12.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 5 București.
Conform art. 192 alin. 2 Codul de procedură penală va obliga pe revizuient la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul cuvenit avocatului din oficiu în sumă de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul E. M., împotriva sentinței penale nr. 2800/10.12.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.
Obligă revizuientul la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. S. E.
Proces verbal
Pentru d-na Judecător S.E. aflată în concediu de studii, semnează PREȘEDINTE COMPLET
GREFIER,
S. D.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/29.04.2013
J.S.5.B.-jud.O.R.
| ← Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 85/2013. Curtea... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 270/2012.... → |
|---|
