Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 657/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 657/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.657
Ședința publică din data de 10 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: C. V.
JUDECATOR: PICIARCA D.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. REYHAN.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul G. M. împotriva sentinței penale nr.348 din data de 4.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat G. M., personal (legitimat cu CI . nr._) și asistat de apărător ales, avocat C. A., în baza delegației nr._/4.04.2013 și de apărător desemnat din oficiu, avocat O. E., în baza delegației nr._/25.03.2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, in circumstanțiere, depunând la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, solicitată de recurentul-inculpat.
Curtea încuviințează recurentului inculpat G. M. proba cu înscrisuri, procedând la administrarea acesteia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat G. M. solicită admiterea recursului și casarea hotărârii recurate. Precizează că acest recurs se încadrează în dispozițiile art.385 ind.6 alin.3 Cpp. A solicitat în fața instanței de fond achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b ind.1 Cpp, considerând că față de modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, persoana inculpatului, în sensul că este cunoscut în societate ca fiind un om responsabil, are un loc de muncă stabil, are în întreținere părinții, care sunt bolnavi, sunt îndeplinite prevederile art.18 ind.1 Cp. Apreciază că instanța de fond trebuia să țină cont, la stabilirea gradului concret de pericol social, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă și de conduita făptuitorului. În subsidiar, solicită a se ține cont de circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și lit.c Cp, astfel urmând a fi aplicată inculpatului o pedeapsă mai mică.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că fapta reținută în sarcina inculpatului este lipsită, în mod vădit, de importanță, apreciind că nu s-ar impune reținerea circumstanțelor atenuante judiciare. Precizează că s-a dat o dată eficiență atitudinii cooperante a inculpatului și recunoașterii faptei, prin aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cpp. A se constata că din fișa de cazier a inculpatului rezultă că acesta a mai fost sancționat administrativ tot pentru o infracțiune cuprinsă în O.U.G. nr.195/2002. Apreciază că inculpatul prezintă pericol, iar fapta sa prezintă un pericol ridicat pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat G. M., personal, având cuvântul, precizează că a recunoscut și regretat fapta. Arată că locuiește în afara orașului și este nevoit să se deplaseze în fiecare zi 100 km, fiind o necesitate a conduce autoturismul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.348 din data de 4.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplic. art.320¹ C.p.p., a fost condamnat inculpatul G. M. [fiul lui G. și S., născut la data de 15.08.1958 în mun. Oltenița, jud. Călărași, cu domiciliul în com. Căscioarele, ., CNP_], la o pedeapsă de 8 luni închisoare (opt luni) pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având in sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. (faptă săvârșită la data de 09.01.2012)
În baza art. 71 alin. 1 C. p., a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b C. p. pe durata executării pedepsei principale, cu titlul de pedeapsa accesorie.
În baza art. 81 C. p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 8 luni ani, care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
În baza art. 71 alin.5 C. p., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1, lit. a teza a II-a și lit.b C. p., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C.p.p., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.p., care reglementează cazurile în care intervine revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 09.01.2012, în jurul orei 01:30, în timp ce conducea autoturismul proprietate personală marca Toyota cu număr de înmatriculare_, pe . București, sector 4, din direcția Piața Bobocica în direcția . G. M. a fost oprit de un echipaj al D.G.P.M.B.- Brigada Rutieră, aflat în exercitarea atribuțiunilor de supraveghere și control a traficului rutier.
Întrucât inculpatul emana miros de alcool și a declarat că a consumat anterior băuturi alcoolice, respectiv 50-100 ml whisky, și a mâncat câteva bomboane cu alcool (whisky), în intervalul orar 00:00 – 00:40, a fost testat cu aparatul alcootest, rezultatul, la ora 01.47, fiind de 0,47 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost condus la sediul I.N.M.L., unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Potrivit buletinului de analiză toxicologică nr. 72 - A_ emis de I.N.M.L., prima probă recoltată la ora 02:20 a indicat existența unei concentrații de alcool în sânge de 1,10 g%0, iar cea de-a doua probă recoltată la ora 03:20 a relevat o alcoolemie de 0,95 g%0.
Fiind audiat, la momentul constatării infracțiunii, inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
În cauză, s-a efectuat recalcularea alcoolemiei, iar prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. nr. 1708/i/2012 din data de 03.10.2012, s-a concluzionat că, la data de 09.01.2012, ora 01.30, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,15-1,20 g%0, în funcție de cantitatea de whisky consumată, cu mențiunea că s-a constat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, ceea ce denotă un consum mai mare de băuturi alcoolice decât cel declarat.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, astfel cum inculpatul și le-a însușit, respectiv: declarațiile inculpatului prin care recunoaște săvârșirea faptei (f. 16, 18-20, 33 d.u.p) și care se coroborează cu mențiunile procesului-verbal constatare a infracțiunii (f. 6 d.u.p.), cu rezultatul buletinului de analiza toxicologica alcoolemie (f. 12 d.u.p.), cu concluziile raportului de expertiză medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei (f. 14-15 d.u.p.), și cu declarațiile martorilor D. D. A. și P. M. (f. 23-25 d.u.p.).
Audiat în fața instanței, inculpatul G. M. a arătat că recunoaște și regretă fapta.
În raport de poziția procesuală a inculpatului, adoptată în fața instanței, prin analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă astfel expuse, instanța de fond a arătat că se poate considera în mod neîndoielnic că inculpatul G. M. este cel care a săvârșit fapta anterior descrisă in extenso.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului G. M. - de a conduce în ziua de 09.01.2012, în jurul orei 01:30, autoturismul marca Toyota cu număr de înmatriculare_ pe . București, sector 4, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală (0,80 g/l alcool pur în sânge) prev. de art. 87 alin. 1 din OUG.195/2002, republicată.
Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere următoarele criterii și aspecte:
Conform criteriilor generale de individualizare înscrise la art. 72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la de la unu la 5 ani închisoare), cu trimitere la dispozițiile art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime (în cazul dat, limitele astfel reduse fiind 8 luni – 3 ani și 6 luni), la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, locul și timpul în care aceasta a fost săvârșită, valoarea alcoolemiei), cât și de circumstanțele personale ale inculpatului G. M., care nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța a valorificat toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.
Sancțiunile de drept penal nu pot acționa eficient decât în măsura în care ele corespund principiilor fundamentale ale politicii penale și ale dreptului penal și dacă sunt guvernate de acestea. Mai mult, combaterea efectivă a criminalității nu se poate realiza decât printr-o îmbinare echilibrată a intimidării, prin constrângere, cu reeducarea inculpatului.
S-a reținut că, inculpatul G. M., în vârstă de 54 de ani, studii superioare, ocupație – ziarist în cadrul S.C. M.G.H. EcoMedia Press S.R.L., divorțat, stagiul militar satisfăcut, nu este cunoscut cu antecedente penale (a fost însă sancționat administrativ pentru o infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice).
Deși a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, instanța de fond nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, ținând cont de dispozițiile art. 74 și art. 75 alin 2. C.p. la aplicarea dispozițiilor art. 72 C.p., câtă vreme inculpatul nu putea nega evidența, toate probele dovedindu-i vinovăția, iar fapta acestuia prezintă un grad de pericol social sporit. În plus, instanța de fond a apreciat că inculpatul a putut înțelege foarte bine pericolul pe care îl creează pentru ceilalți participanți la trafic urcând la volan, cu atât mai mult cu cât a mai fost sancționat anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de faptă (astfel că nu apreciază oportună reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C.p.). Cu privire la solicitarea de reținere a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c C.p., instanța fondului a apreciat că atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii (recunoașterea faptei etc.) este valorificată deja prin aplicarea dispozițiilor art. 320 ind. 1 C.p.p., motiv pentru care nu a aplicat prev. art. 74 lit. c C.p.
Aplicând aceste criterii în concret, având în vedere toate considerentele enunțate anterior, instanța de fond a apreciat că doar o pedeapsă de 8 luni închisoare ar putea răspunde în mod eficient dublului scop: de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, în raport de criteriile anterior menționate, instanța apreciază, în special față de circumstanțele personale ale inculpatului, că scopul pedepsei, respectiv reeducarea infractorului, formarea unei atitudini de respectare a valorilor sociale ocrotite de norma penală și a unei conduite corecte în societate, va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia,
Instanța de fond a constatat întrunirea cumulativă a condițiilor legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei și anume: cuantumul pedepsei aplicate, lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului, precum și faptul că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C.p. poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție. Pe cale de consecință, instanța de fond, în baza art. 81 C.p., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani la care s-a adăugat durata pedepsei, 8 luni închisoare, ce a fost aplicată inculpatului în speță, potrivit dispozițiilor art. 82 C.p., care curge de la data rămânerii definitive a sentinței.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la data de 08.02.2013, prin fax), a declarat recurs inculpatul G. M., fără a arăta, în scris, motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, recurentul, prin apărător ales, consideră că față de modalitatea în care s-a săvârșit infracțiunea, persoana inculpatului, în sensul că este cunoscut în societate ca fiind un om responsabil, are un loc de muncă stabil, are în întreținere părinții, care sunt bolnavi, sunt îndeplinite prevederile art.18 ind.1 Cp. Apreciază că instanța de fond trebuia să țină cont, la stabilirea gradului concret de pericol social, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă și de conduita făptuitorului. În subsidiar, solicită a se ține cont de circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 lit.a și lit.c Cp, astfel urmând a fi aplicată inculpatului o pedeapsă mai mică.
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, Curtea nu poate primi cererea inculpatului – avansată prin apărător, privind achitarea în baza art.10 lit.b1 Cod procedură penală, pe motiv că fapta pe care a săvârșit-o nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Această teză, însă nu-și află incidența în acest caz, deoarece în urma recoltării de probe biologice, a rezultat faptul că inculpatul G. M. a avut – la circa o oră, după depistarea sa în trafic, o concentrație de alcool în sânge de 1,10%0; în plus, cu ocazia recalculării alcoolemiei, prin raportul de expertiză medico-legală întocmit de I.N.M.L. nr. 1708/i/2012 din data de 03.10.2012, s-a concluzionat că, la data de 09.01.2012, ora 01:30, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de aproximativ 1,15-1,20 g%0, în funcție de cantitatea de whisky consumată, cu mențiunea că s-a constat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, ceea ce denotă un consum mai mare de băuturi alcoolice decât cel declarat.
Este adevărat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului fiind una de pericol, nu este susceptibilă prin natura sa de a produce daune materiale, dar legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și rezultatul socialmente periculos-punerea în pericol a siguranței circulației pe drumurile publice-rezultă din însăși săvârșirea faptei și din starea în care se găsea inculpatul la acea dată.
Pe de altă parte, se reține că poziția subiectivă a inculpatului față de infracțiunea săvârșită și rezultatul socialmente periculos al acesteia se caracterizează prin intenție indirectă, forma de vinovăție fiind prevăzută de art. 19, alin. 1, punct 1, lit. b C.p.; în sensul că, conducând un autoturism pe drumurile publice, în timp ce avea în sânge o îmbibație alcoolică ce depășea limita legală, inculpatul a prevăzut și, deși nu a urmărit, a acceptat posibilitatea ca prin fapta sa infracțională să pună în pericol siguranța circulației pe drumurile publice.
Toate aceste coordonate, inclusiv poziția inițială (oscilantă) a inculpatului, arată că pericolul social al faptei sale nu este unul de neluat în seamă și că atingerea adusă relațiilor sociale protejate de textul incriminator, este una semnificativă, care reclamă aplicarea unei pedepse corespunzătoare.
Mai mult, Curtea apreciază că inculpatul a avut posibilitatea să înțeleagă faptul că, urcându-se la volan – după ce a consumat o anume cantitate de băuturi alcoolice – creează un pericol iminent pentru ceilalți participanți la trafic, cu atât mai mult cu cât mai fusese sancționat administrativ pentru săvârșirea unei fapte similare.
Așadar, Curtea constată că instanța de fond a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului G. M., respectând întocmai criteriile consacrate de art.72 Cod penal, referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită (de la de la unu la 5 ani închisoare), cu trimitere la dispozițiile art. 3201 al. 7 Cod procedură penală, potrivit cărora, în cazul recunoașterii învinuirii, limitele de pedeapsă se reduc cu o treime (în cazul dat, limitele astfel reduse fiind 8 luni – 3 ani și 6 luni), la gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, locul și timpul în care aceasta a fost săvârșită, valoarea alcoolemiei), cât și de circumstanțele personale ale inculpatului G. M., care nu este cunoscut cu antecedente penale, instanța valorificând în concret toate aceste aspecte în dozarea pedepsei aplicate.
Acestea sunt, de altfel, și argumentele pentru care instanța de recurs nu va primi nici cererea subsidiară vizând aplicarea – în beneficiul inculpatului – a dispozițiilor legale referitoare la reținerea de circumstanțe atenuante.
Așa fiind, Curtea – în temeiul art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală – va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. GH. M. împotriva sentinței penale nr.348 din data de 4.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
Constatând culpa procesuală a recurentului, în temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G. GH. M. împotriva sentinței penale nr.348 din data de 4.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
Obligă pe recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. A. C. V. PICIARCA D.
GREFIER,
D. T.
red.C. V.
dact.L.G.
ex.2
red.A.I.-Jud.Sect.4
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 644/2013. Curtea de Apel... | Infracţiuni la legea privind energia electrică. Legea nr.... → |
|---|
