Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 85/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 85/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 85/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 85
Ședința publică din data de 05 aprilie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: D. D.
GREFIER – C. E.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol judecarea cauzei penale ce are ca obiect apelurile declarate de inculpații R. R. și R. D., împotriva sentinței penale nr.124/F/18 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții inculpați R. R., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul din oficiu, avocat B. C. cu delegație avocațială nr._/25 martie 2013 și R. R., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul din oficiu, avocat B. G. cu delegație avocațială nr._/25 martie 2013.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat R. R., având cuvântul, în temeiul art. 364 Cod procedură penală solicită instanței să aprecieze în ce măsură cererea de repunere în termenul de apel este întemeiată, având în vedere că inculpații necunoscând procedurile nu au avut posibilitatea de a depune apel în termenul legal.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat R. D., având cuvântul, pune aceleași concluzii ca și antevorbitorul său, respectiv repunerea cauzei în termenul de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 364 Cod procedură penală, întrucât inculpații nu au dovedit existența unei cauze temeinice de împiedicare în ce privește formularea acestui recurs, acesta fiind formulat tradiv cu nerespectarea dispozițiilor art. 363 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, întrucât din înscrisurile de la filele 134 – 135 dosar fond, rezultă faptul că inculpații au luat cunoștință de sentința penală la data de 23 aprilie 2012, iar apelul a fost formulat la data de 28 februarie 2013, în plus inculpații au mai formulat și o cerere de revizuire.
Apelantul inculpat R. R., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
Apelantul inculpat R. D., având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 124F//18 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Penală în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prev. de art.20 rap.la art. 176 lit.d Cod penal, art. 211 alin. 2 lit.b și alin. 2 ind. 1 lit.a și c Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.181 Cod penal.
Condamnă pe inculpatul R. R., la pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20 rap.la art. 176 lit.d Cod penal, cu înlăturarea art. 37 lit.a Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit.b și alin. 2 ind. 1 lit.a și c Cod penal, cu înlăturarea art. 37 lit.a Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin. 2 Cod penal, cu înlăturarea art. 37 lit.a Cod penal.
În baza art. 33 lit.a Cod penal - art. 34 lit.b Cod penal; inculpatul R. R. va executa pedeapsa de 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
Condamnă pe inculpatul R. D., la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II și b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art.20 rap.la art. 176 lit.d Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit.b și alin. 2 ind. 1 lit.a și c Cod penal.
Condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art.192 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 33 lit.a Cod penal - art. 34 lit.b Cod penal; inculpatul R. D. va executa pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II și b Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal;
Interzice ambilor inculpați, pe durata executării pedepselor, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza II, lit.b Cod penal.
În baza art. 350 Cod procedură penală;
Menține starea de arest a celor doi inculpați.
În baza art. 88 Cod penal;
Deduce din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 14.09.2011 la zi, pentru fiecare dintre inculpați.
Ia act că partea vătămată N. G. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea probelor biologice de la inculpați.
Obligă pe inculpați, în solidar, la plata sumei de 382,73 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență „Sf.P.” București și la 216,71 lei cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Municipal „A. Saligny” Fetești.
Obligă pe inculpați la câte 1200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru avocatul desemnat din oficiu în sumă de 300 lei pentru fiecare, avansat din fondurile Ministerului Justiției.”
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița din 8 noiembrie 2011, înregistrat la această instanță sub nr._, apelanții au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv.
S-a reținut în sarcina inculpaților că în noaptea de 11/12 septembrie 2011 au pătruns fără drept în curtea și locuința părții vătămate N. G., în scopul de a-i sustrage o sumă de bani și, fiind surprinși de către acesta, inculpații i-au aplicat cu pumnii și picioarele lovituri repetate în cap și în zona toracică, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale, iar după ce victima nu a mai reacționat, i-au sustras un telefon mobil marca NOKIA.
Ajunși la domiciliul lor, inculpații au ascuns telefonul sub streașina casei lor, de unde l-au predat organelor de poliție.
Partea vătămată, în urma loviturilor primite, a fost găsit abia în data de 14.09.2012, de către martorul C. T., fiind întins pe pat și plin de sânge pe față și pe cap.
Prin Raportul de constatare medico-legal din 11.10.2011, s-a constatat că partea vătămată prezenta leziuni traumatice-tumefacție pseudofluctuentă parieto occipito-temporală dreaptă, tumefacție și echimoză palpebrală bilaterală piramida nazală, excoriație și tumefacție laterotoracică anterioară-ce au necesitat 30-35 zile de îngrijiri medicale și nu au pus viața victimei în primejdie.
Faptele astfel reținute au rezultat din procesul-verbal de cercetare a locului faptei, încheiat de organele de poliție, planșele fotografice efectuate victimei pe 14.09.2011 după internare în Spitalul Fetești, precum și cele din locuința victimei, raportul de expertiză medico-legală, declarațiile martorilor C. T., Z. F., D. D., E. E., Zebega Neluțu, coroborate cu recunoașterea inculpaților în faza de urmărire penală.
În fața instanței, inculpații au negat săvârșirea faptelor, susținând că au recunoscut la procuror „de frică”.
Apărarea inculpaților a fost înlăturată ca nesinceră, fiind contrazisă de probele dosarului și s-a dispus condamnarea acestora.
Împotriva sentinței penale au formulat apeluri inculpații R. D. și R. R., la data de 28.02.2013.
Apelanții au solicitat repunerea în termenul de apel, cu motivarea că fiind lipsiți de cunoștințe juridice nu au știut că trebuie să declare apel în termenul prevăzut de lege.
Examinând cererea apelanților inculpați și dispozițiile legale, Curtea constată că apelurile declarate de inculpați sunt tardiv formulate, nefiind întrunite cerințele legale pentru repunerea în termenul de apel.
Astfel, inculpații nu pot invoca lipsa cunoștințelor juridice ca și temei al unei cereri de repunere în termenul de apel, acest termen fiind stabilit prin lege. De asemenea, comunicarea hotărârii penale a avut loc la locul de detenție, inculpații menționând în mod expres, în scris, pe dovada de comunicare a soluției faptul că nu doresc să declare apel.
Mai mult, la dosarul cauzei se află atașate numeroase dosare în care inculpații au formulat recursuri împotriva încheierilor prin care au fost dispuse măsuri preventive în cauză, astfel că nu pot susține că nu cunoșteau posibilitatea de a declara calea de atac împotriva unei hotărâri penale.
Pe de altă parte, potrivit art. 364 C.p.p. apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile.
În cauză executarea pedepsei a început la data de 7.05.2012, când au fost emise mandatele de executare a pedepsei închisorii pentru ambii apelanți, dată de la care au trecut 10 luni până la formularea cererilor de apel, astfel că termenul prev. de art. 364 C.p.p. este cu mult depășit.
Împrejurarea că soluția le era cunoscută inculpaților cu mult timp înaintea formulării prezentelor căi de atac este dovedită și de faptul că aceștia au formulat cereri de revizuire a sentinței penale de condamnare, cereri cu care instanța a fost investită la data de 29.11.2012 prin referatul parchetului. Aceste cereri au fost respinse ca inadmisibile prin sentințele penale nr. 412 și 420 din 19.12.2012 pronunțate de Tribunalul Ialomița.
Or, cel puțin de la acel moment procesual au trecut mai mult de două luni calendaristice până la data de 28.02.2013, fiind evident că inculpații aveau cunoștință de soluție și de faptul că o puteau ataca la instanța competentă.
Cum apelurile sunt declarate de inculpați la data de 28.02.2013, iar soluția primei instanțe le-a fost comunicată la locul de detenție atât la data de 20.04.2012, când au menționat în mod expres că nu formulează cale de atac, cât și la data de 23.04.2012, fără ca inculpații să declare apel, se constată că acestea au fost declarate cu încălcarea termenului de 10 zile de la comunicare prev. de art. 362 al.1 și 2 C.p.p., motiv pentru care urmează a fi respinse ca tardiv formulate.
În temeiul art.192 alin.2 C. proc. pen. obligă pe apelanții-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi de atac tardive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.379 pct.1 lit.a C. proc. pen. respinge, ca tardive, apelurile declarate de inculpații R. R. și R. D. împotriva sentinței penale nr.124/F/18.IV.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
În temeiul art.192 alin.2 C. proc. pen. obligă pe apelanții-inculpați la plata sumei de 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei onorariile apărătorilor din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte Judecător
R. M. D. D.
GREFIER
C. E.
Red.RM
Ex.2/30.04.2013
Tribunalul Ialomița Secția Penală
Jud. I. T.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 692/2013. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 662/2013. Curtea de... → |
|---|
