Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1563/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1563/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 1563/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1563
Ședința publică din data de 4 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: L. S.
Judecător: D. G.
Judecător: A. A. R.
Grefier: D. S.
Ministerului Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de doamna procuror M. Reyhan.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și de recurentul-intimat-inculpat L. V. împotriva sentinței penale nr.976/20.05.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București - Secția penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul intimatul-inculpat L. V., personal, aflat în stare de arest în altă cauză, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat V. B., în substituirea avocatului A. I., în baza delegației nr._/15.07.2013 (fila 11 dosar) și a delegației de substituire (fila 12 dosar).
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat atașarea copiei sentinței penale nr.2373/21.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București - Secția penală, în dosarul nr._/4/2010, însoțită de referatul întocmit de către Biroul Executări Penale privind data și modalitatea rămânerii definitive, precum și stadiul executării pedepsei.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit art._ Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că susține recursul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, criticând soluția instanței de fond sub aspectul nereținerii dispozițiilor art.37 lit.b) Cod penal, referitor la reținerea stării de recidivă postexecutorie.
Astfel, arată că din referatul întocmit cu ocazia prezentării copiei sentinței penale nr.3972/31.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, rezultă că pedeapsa stabilită prin această hotărâre a fost considerată ca și executată la data de 22.08.2009, motiv pentru care, consideră că inculpatului trebuia să i se rețină și starea de recidivă postexecutorie, actuala infracțiune fiind săvârșită ulterior datei de 22.08.2009.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat-inculpat L. V., având cuvântul, arată că motivele de recurs ale inculpatului vizează greșita deducere a pedepsei executate, în sensul că acesta solicită admiterea recursului și deducerea perioadei de la 16.09.2005 la 25.07.2008, așa cum a fost dedusă și prin sentința penală care a fost atașată la dosar.
Cu privire la recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, solicită admiterea acestuia având în vedere Decizia XVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul asupra recursului declarat de inculpatul L. V., solicită respingerea acestuia, ca nefondat, având în vedere că acea perioadă la care face referire apărătorul inculpatului este perioada în care inculpatul a fost arestat preventiv, în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr.3972/31.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București.
Recurentul-intimat-inculpat L. V., având cuvântul, arată că se raliază concluziilor apărătorului său.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.976/20.05.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în baza art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul L. V. la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 33 lit. a C. pen., s-a constatat că fapta ce a făcut obiectul cauzei este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 570/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă la data de 16.02.2010, conform deciziei penale nr. 53/2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2373/24.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare, și, înlăturând sporul de 6 luni închisoare, aplicat prin această hotărâre, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3972/31.10.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare;
- 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1846/02.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1102/11.08.2006 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;
- 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 570/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă la data de 16.02.2010, conform deciziei penale nr. 53/2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală.
În baza art. 61 alin. 1 tezele II și III C. pen., s-a revocat liberarea condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1846/02.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, și, în consecință, a fost contopită pedeapsa de 10 luni închisoare, stabilită în cauză, cu restul de 598 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa anterioară, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 598 zile închisoare.
În temeiul art. 36 alin. 1 C. pen., raportat la art. 34 alin. 1 lit. b și art.33 lit. a C. pen. a fost contopită pedeapsa de 598 zile închisoare, stabilită în prezenta cauză, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.570/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, și a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a teza II și lit. b C. pen., au fost interzise inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale aplicate, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 36 alin. 3 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate în cauză perioada executată, de la 08.06.2010 la 02.08.2011.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 2373/24.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.
În baza art. 191 alin. 1 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22.08.2009, în jurul orei 11:15, deși nu poseda permis de conducere, inculpatul L. V. a condus autoturismul marca Renault cu nr. de înmatriculare 8203YQ17, fiind oprit pe . municipiul București de un echipaj de poliție din cadrul DGPM București, ce executa serviciul de supraveghere și control al traficului rutier. În urma verificărilor efectuate în baza de date a BPR, prin serviciul Dispecerat, a reieșit că inculpatul L. V. nu figurează ca fiind posesor de permis de conducere (fila 18 dosar UP).
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, în primul rând, prin declarațiile date de inculpat în cursul cercetării penale și în faza de judecată, acesta recunoscând că a condus autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare 8203YQ17 pe drumurile publice de pe raza municipiului București, deși nu poseda permis de conducere (f. 36 dosar UP; f. 15 dosar instanță), declarații care se coroborează cu procesul-verbal din data de 22.08.2009, încheiat de Brigada de Poliție Rutieră ca urmare a consultării bazei de date privind evidența permiselor de conducere (fila 18 dosar UP), și cu procesul verbal de constatare încheiat în aceeași dată (f. 11 dosar UP).
Prin urmare, judecătorul fondului a reținut că, în drept, fapta inculpatului L. V. - care, în data de 22.08.2009, a condus un autoturism pe raza municipiului București, fără a poseda permis de conducere - întrunește elementele infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prevăzută de art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 rep.
Așadar, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în temeiul art. 345 alin. 2 C. proc. pen., instanța de fond a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea pedepsei, a ținut cont de dispozițiile art. 72, art. 52 C. pen. și art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere faptul că inculpatul a avut o conduită procesuală corectă, prezentându-se la judecată, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, dar, în același timp, a avut în vedere faptul că a circulat pe un drum național fără a poseda permis de conducere, generând o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere. Totodată, având în vedere recunoașterea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa și solicitarea de soluționare a cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiile art. 3201 alin. 7 C. proc. pen., diminuând cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel că pedeapsa cu închisoare ce a fost aplicată fost aleasă în intervalul între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare.
De asemenea, la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, fapta ce a făcut obiectul judecății fiind săvârșită în stare de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie. Astfel, din fișa de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 3972/31.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, această condamnare constituind primul termen al recidivei mari postexecutorii. Prin sentința penală nr. 1846/02.05.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 București inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, condamnarea constituind primul termen al recidivei mari postcondamnatorii; inculpatul a început executarea acestei pedepse la data de 08.06.2010 și a fost liberat condiționat la data de 02.08.2011, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 598 zile, astfel că la data de săvârșirii infracțiunii ce a făcut obiectul cauzei, pedeapsa nu putea fi considerată ca executată, față de dispozițiile art. 61 alin. 1 teza I C. pen. Mai mult, instanța de fond a mai reținut faptul că inculpatul a mai fost condamnat, în anul 2005, pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat, iar în anul 2003 s-a luat față de acesta măsura educativă a internării . reeducare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (f. 12-13 dosar instanță).
În raport de criteriile analizate anterior, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, fără a poseda permis de conducere.
Analizând fișa de cazier judiciar, cu privire la antecedentele penale ale inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 570/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă la data de 16.02.2010, conform deciziei penale nr. 53/2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, pentru comiterea, în perioada 14-15.09.2005, a infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a și i C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. Având în vedere dispozițiile art. 33 lit. a C. pen. și constatând că fapta ce a făcut obiectul cauzei și infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin această sentință penală au fost comise înainte de pronunțarea unei condamnări definitive pentru vreuna dintre ele, instanța fondului a constatat existența concursului real de infracțiuni.
Întrucât pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința sus-menționată, a fost contopită cu pedepsele de 3 ani închisoare, respectiv 4 ani și 6 luni închisoare, prin sentința penală nr. 2373/24.11.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, definitivă prin nerecurare, în vederea aplicării dispozițiilor art. 36 alin. 1 C. pen., judecătorul fondului a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin această sentință, și, înlăturând sporul de 6 luni închisoare, aplicat prin această hotărâre, a repus în individualitatea lor pedepsele componente de:
- 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.3972/31.10.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare;
- 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.1846/02.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1102/11.08.2006 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală;
- 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 570/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă la data de 16.02.2010, conform deciziei penale nr. 53/2010, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală.
Constatând, astfel cum s-a arătat mai sus, că fapta ce a făcut obiectul prezentei cauze constituie al doilea termen al recidivei mari postcondamnatorii în raport de condamnarea la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1846/02.05.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr.1102/11.08.2006 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală, precum și incidența dispozițiilor art. 61 C. pen., instanța de fond a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea acestei pedepse, și, în consecință, a fost contopită pedeapsa de 10 luni închisoare, stabilită în speță, cu restul de 598 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa anterioară, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 598 zile închisoare. Instanța fondului a avut în vedere faptul că inculpatul, liberat condiționat din executarea unei pedepse de 4 ani și 6 luni închisoare, a comis, înainte de împlinirea duratei pedepsei, o infracțiune cu un grad ridicat de pericol social abstract, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, astfel că nu se impune menținerea liberării condiționate.
În temeiul art. 36 alin. 1 C. pen., raportat la art. 34 alin. 1 lit. b și art.33 lit. a C. pen. judecătorul fondului a contopit pedeapsa de 598 zile închisoare, stabilită în prezenta cauză, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 570/11.11.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, dispunând ca acesta să execute pedeapsa de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare. La aplicarea sporului de pedeapsă, instanța de fond a avut în vedere perseverența inculpatului în nesocotirea valorilor sociale ocrotite de legea penală, acesta săvârșind infracțiuni cu obiecte juridice diferite, precum și gradul ridicat de pericol social abstract al acestor fapte.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și inculpatul L. V..
Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București a solicitat reținerea și a dispozițiilor art.37 lit.b Cod penal, în raport de condamnarea de 3 ani închisoare pronunțată prin sentința penală nr.3972/31.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, pedeapsă considerată executată la data de 15.09.2008, având în vedere că fapta din prezenta cauză a fost săvârșită la data de 22.08.2009.
Recurentul L. V. a solicitat deducerea pedepsei executate de la 16.09.2005 la 25.07.2008, așa cum a fost dedusă și prin sentința penală care a fost atașată la dosar.
Examinând sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate si din oficiu, conform art. 385 ind.6 alin.3 Cpp, Curtea constată ca recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București este fondat iar recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanta a retinut in mod corect situatia de fapt, din probele administrate pe parcursul procesului penal, rezultand fara echivoc vinovatia inculpatului cu privire la săvârsirea faptei pentru care a fost trimis in judecata.
De asemenea, prima instantă a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate in raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cp, având in vedere limitele de pedeapsa reduse cu o treime potrivit art. 320 ind.1 alin.7 Cpp, gradul de pericol social al faptei concretizat in împrejurările si modalitatea de comitere, precum si persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră, dar care este recidivist, pedeapsa aplicată fiind in acord cu dispozitiile art. 52 Cp.
Referitor la critica adusă de P., Curtea constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, în cauză, inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății la data de 22.08.2009, după considerarea ca executată a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr. 3972/31.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare-15.09.2008.
Prin urmare, prima instanță trebuia să rețină pe lângă starea de recidivă postcondamnatorie și starea de recidivă postexecutorie față de decizia nr. XVIII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite prin care a fost admis un recurs în interesul legii.
Cu privire la critica formulată de inculpat, Curtea constată că aceasta nu poate fi reținută.
Perioada de la 16.09.2005 la 25.07.2008, a cărei deducere o solicită inculpatul, reprezintă perioada executată din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 3972/31.10.2005 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin neapelare, infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze constituind, față de această condamnare, al doilea termen al recidivei postexecutorii .
Față de cele expuse, în baza art. 385 ind.15 pct. 2 lit.d Cpp va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.
Va casa în parte sentința penală nr. 976/20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București și rejudecând:
Va reține, în privința infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002, și dispozițiile art. 37 litera b) Cod penal, alături de cele prev. de art. 37 litera a) Cod penal.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În baza art. 385 ind.15 pct. 1 lit.b Cpp va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L. V..
În baza art. 192 alin.2 Cpp va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 3 BUCUREȘTI.
Casează în parte sentința penală nr. 976/20 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București și rejudecând:
Reține, în privința infracțiunii prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002, și dispozițiile art. 37 litera b) Cod penal, alături de cele prev. de art. 37 litera a) Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L. V..
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 4 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. S. D. G. A. A. R.
GREFIER
D. S.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/20.09.2013
jud.C.E.C.-Jud.Sect.3
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
