Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 479/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 479/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 479/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ nr. 479/R
Ședința publică din: 11.03.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: S. E.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală a fost reprezentat de procuror C. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de inculpații S. A. Ș., C. M., C. S., C. I., D. D., M. I. G., O. I. A., T. E. B., D. C. și B. I., împotriva încheierii de ședință din data de 04.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul penal nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați S. A. Ș., în stare de arest, asistat de apărător ales, av. P. R., cu împuternicire avocațială nr._/11.03.2013, fila 28/dosar și de apărător din oficiu, av. Parciulea A., cu delegație avocațială nr._/08.03.2013, fila 27/dosar, C. M., C. S., C. I. și D. C., în stare de arest, asistați de apărător ales, av. S. D., cu împuternicire avocațială nr._/11.03.2013, fila 29/dosar, D. D. și B. I., în stare de arest, asistați de apărător ales, av. V. I., O. I. A., în stare de arest, asistată de apărător ales, av. B. D., cu împuternicire avocațială nr._/11.03.2013, fila 30/dosar, M. I. G. și T. E. B., în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, av. Slăvuică M., cu delegație avocațială nr._/08.03.2013, fila 31/dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefiera de ședință, care învederează instanței depunerea la dosar a unei cereri, prin care apărătorul ales al recurentului-inculpat T. E. B. solicită amânarea cauzei, pentru imposibilitate de prezentare, întrucât asigură asistența juridică într-o cauză înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu, după care,
Recurentul-inculpat T. E. B., având cuvântul, învederează instanței că este de acord cu asistența juridică din oficiu.
Față de poziția procesuală exprimată de către inculpatul T. E. B., Curtea apreciază că nu se impune discutarea cererii de amânare a cauzei, formulată de apărătorul ales.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat S. A. Ș., av. Parciulea A.,solicită instanței să constate încetată delegația avocațială, emisă de Baroul București pentru asistența juridică din oficiu a inculpatului, ca urmare a prezentării apărătorului ales și să dispună asupra onorariului parțial.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat S. A. Ș., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată și, pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Astfel, în susținerea apărării, arată că nu a fost salariat în anul 2006 la societățile indicate de către partea vătămată și invocă circumstanțele sale personale, respectiv faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, că are un domiciliu stabil, că are doi copii și o stare precară de sănătate.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați C. M., C. S., C. I. și D. C., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurată ca nelegală și netemeinică, instanța de fond argumentând generic necesitarea menținerii stării de arest preventiv și, pe cale de consecință, revocând măsura arestării preventive a inculpaților, solicită judecarea acestora în stare de libertate.
Astfel, referitor la inculpatul C. M., arată că are doi copii minori și că, din probele administrate în cauză în faza de cercetare judecătorească, nu rezultă că ar fi folosit violența și că ar fi constrâns părțile vătămate să practica prostituția, context în care apreciază că s-au schimbat temeiurile inițiale. Mai mult, chiar părțile vătămate au declarat că practicau această meserie și înainte de a-l cunoaște pe inculpat. Nu în ultimul rând, apreciază că, raportat la data arestării, a fost depășit termenul rezonabil al privării de libertate.
Referitor la inculpatul C. S., arată că are o stare precară de sănătate și că nu a folosit violența ori constrângerea asupra părților vătămate, așa cum rezultă inclusiv din declarațiile părții vătămate D. D., care, după revenirea din Italia, s-a întors să locuiască tot cu inculpatul, context în care nu se susține învinuirea.
Referitor la inculpatul C. I., apreciază că, fiind judecat în stare de libertate, nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, anterior fiind condamnat doar pentru o altă infracțiune, reglementată de legea circulației, este căsătorit și are doi copii minori.
Cât privește pe inculpata D. C., arată că este nevinovată, singura sa „culpă” fiind aceea că este prietena inculpatului C. M.. Mai mult, chiar părțile vătămate au declarat că nu o cunosc, D. D. arătând că nu este „C.” la care a făcut referire în faza de urmărire penală, iar Boliac A. precizând că nu a fost însoțită de către recurentă.
Nu în ultimul rând, arată că inculpata are un copil minor și că este singurul întreținător al familiei.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați D. D. și B. I., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurată, ca netemeinică, sub aspectul motivării generice a necesității menținerii stării de arest preventiv, fără a avea în vedere situația fiecărui inculpat în parte și, pe fond, judecarea acestora în stare de libertate, apreciind că nu subzistă temeiurile inițiale, probele administrate în faza de cercetare judecătorească nesusținând învinuirea.
Arată că declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile inculpaților, în sensul că, referitor la inculpatul B., acesta doar le-a transportat în calitate de taximetrist, singurul venit încasat fiind contravaloarea călătoriei. D. D. nu l-a recunoscut pe inculpatul D. D..
Nu în ultimul rând, arată că, fiind judecați în stare de libertate, inculpații nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și că, la momentul arestării, aveau un loc de muncă, context în care instanța de control judiciar are posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea București.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați M. I. G. și T. E. B., având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurată și, pe fond, revocând măsura arestării preventive, solicită judecarea inculpaților în stare de libertate, invocând circumstanțele personale ale acestora.
Astfel, referitor la inculpata M., arată că nu este cunoscută cu antecedente penale, că a recunoscut încă de la început săvârșirea faptei, colaborând cu organele de cercetare penală, că are un domiciliu stabil și că, frecventând cursurile liceale, oare o situație școlară foarte bună.
Referitor la inculpatul T., arată că este căsătorit, că are un copil minor și că, la momentul arestării, avea un loc de muncă.
Nu în ultimul rând, arătând că inculpații nu se vor sustrage de la cercetarea judecătorească și că termenul rezonabil al privării de libertate a fost depășit, apreciază că instanța poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătorul ales al recurentei-inculpate O. I. A., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurată, ca netemeinică, sub aspectul motivării generice a necesității menținerii stării de arest preventiv și, pe fond, judecarea inculpatei în stare de libertate.
Astfel, în susținerea apărării, precizează că inculpata a avut o contribuție minimă, acesta ocupându-se doar cu postarea anunțurilor pe internet, fără a primi foloase materiale. În subsidiar, arătând că nu este cunoscută cu antecedente penale, că a recunoscut activitatea desfășurată și că, la momentul arestării, urma cursurile de master, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor, ca nefondate și de menținere a încheierii de ședință recurată, ca fiind legală și temeinică.
Astfel, apreciază că, în mod corect instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, raportat la subzistența temeiurilor avute în vedere la momentul privării de libertate și la pericolul social concret pe care îl prezintă pentru ordinea publică, prin prisma naturii și gravității faptelor, precum și a numărului mare de părți vătămate, unele dintre acestea fiind minore.
De asemenea, apreciază că, dată fiind complexitatea cauzei, termenul rezonabil al stării de arest preventiv nu a fost depășit.
Recurentul-inculpat S. A. Ș., având cuvântul, depunând un memoriu, solicită judecarea în stare de libertate, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arătând că este nevinovat, exercitându-și doar meseria de taximetrist.
Recurentul-inculpat C. M., având cuvântul, arătând că achiesează la concluziile apărătorului ales, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat C. I., având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate, arătând că are trei copii minori și că este singurul întreținător al familiei.
Recurentul-inculpat D. D., având cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate, arătând că este nevinovat. Astfel, arată că nu a fost în Italia, că nu are permis de conducere și că părțile vătămate nu-l cunosc.
Recurenta-inculpată M. I. G., având cuvântul, arătând că achiesează la concluziile apărătorului din oficiu, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentele-inculpate O. I. A. și D. C., având pe rând cuvântul, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurenții-inculpați C. S., T. E. B. și B. I., având pe rând ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 04.03.2013, pronunțată de Tribunalul București–Secția a II-a Penală în dosarul nr._ 12, s-a dispus, în baza art. 300 ind. 2 C.p.p. combinat cu art. 160 ind. b C.p.p. menținerea stării de arest preventiv față de inculpații S. M., C. M., C. S., C. I., C. F., C. G., C. F.Zis „C.”, D. D., F. P., G. C., G. F., G. I., I. M., S. A. Ș., T. E. B., B. I., S. V. Giovani, T. A., D. C., O. I. A., M. I. G. și G. M..
S-au respins ca neîntemeiate cererile având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive, cereri formulate de inculpații C. M., C. S., C. I., C. F., C. G., C. F. Zis „C.”, D. D., G. I., G. C., G. F., I. M., M. I. G., O. I. A., S. A. Ș., T. E. B., D. C., B. I., T. A. și G. M..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpații sunt judecați în stare de arest preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori, după cum urmează:
1. S. M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
2. C. M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
3. C. S. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p., art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
4. C. I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
5. C. F. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
6. C. G. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor infracțiunile prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
7. C. F. zis „C.”- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
8. D. D. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
9. F. P. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
10. G. C. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
11. G. F. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
12. G. I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
13. G. M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
14. I. M. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
15. M. I. G. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
16. O. I. A. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
17. S. A. Ș. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
18. T. E. B. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. disp. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
19. D. C. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea dis. art. 41 alin. 2 C.p., art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. disp. art. 33 lit. a C.p.;
20. B. I. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.;
21. S. V. GIOVANI - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.;
22. T. A. - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 și 3 din Legea nr. 39/2003, art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 33 lit. a C.p.
În fapt, s-a reținut că S. M., zis „A.”, este liderul grupării infracționale, cel care coordonează întreaga activitate de racolare, transport, găzduire a tinerelor, care cumpără efectiv tinerele de la racolatori, cu sume cuprinse între 2000 și 3000 de euro și pe care ulterior le obligă să practice prostituția în diferite locații din București, sau pe stradă în Italia, Milano.
În perioada 2008 – 2009, S. M. a cumpărat-o pe victima D. D. de la C. S., pe care ulterior a exploatat-o sexual în Italia împreună cu fiul său G. N. zis “R., a cumpărat-o pe F. C. de la G. F. zis “E.” și pe care ulterior a exploatat-o sexual în Italia împreună cu fiul său G. N. zis “R.”, a cumpărat-o pe victima P. N. de la C. M. și a sechestrat-o la domiciliul său, a cumpărat-o pe Kircu P. G. de la C. M. și a sechestrat-o la domiciliul său, a cumpărat-o pe partea vătămată C. R. A. de la C. S. și C. M. și ulterior a exploatat-o sexual în Italia împreună cu fiul său G. N. zis “R.”, a găzduit-o pe victima S. M. la domiciliul său din municipiul G., împreună cu concubina sa, E. M. M., care ulterior a sechestrat-o și a obligat-o să practice prostituția la domiciliu și în diferite hoteluri din G., apoi a dus-o în Italia, unde a fost obligată să se prostitueze la stradă de S. M. și fiul său G. N., a găzduit-o, în Italia, Milano, unde avea un apartament închiriat pe partea vătămată N. V., unde victima a fost obligată să se prostitueze de G. V., zis „G.”.
C. M., în cursul anului 2008 a exploatat-o sexual pe D. D., pe stradă în municipiul București (Piața Romană), împreună cu C. S., D. M. și I. M., care o transportau de la locul unde era cazată la locul unde racolau clienții, o supravegheau și își însușeau banii obținuți din exploatarea sexuală, la data de 10 iulie 2009 a răpit-o, împreună cu C. S. și D. A., pe partea vătămată C. R. A., pe care au transportat-o la locuința numitei C. Rut, iar ulterior au transportat-o la G., unde au vândut-o lui S. M., fiind exploatată sexual de acesta în Italia, a găzduit-o pe victima minoră M. S., în locuința sa, s-a ocupat de postarea anunțurilor pe internet în vederea racolării de clienți, a agresat-o fizic și verbal și a exploatat-o sexual, le-a răpit de pe stradă pe Kircu P. G. și P. N. împreună cu I. M. zis « U. », pe care le-au dus pe . rămase până în prezent neidentificate, unde Kircu P. G. a fost obligată de C. M. să întrețină relații sexuale și a fost agresată fizic și ulterior vândute lui S. M., a exploatat-o sexual în Italia pe partea vătămată S. C. I., a exploatat-o sexual pe minora P. A. E..
C. S., în perioada 2008-2012, a racolat-o pe D. D., pe care ulterior a vândut-o lui S. M. cu suma de 2000 de euro, a răpit-o din scara blocului pe C. R., pe care a pus-o în portbagajul autoturismului său și apoi a vândut-o lui S. M., care le-a obligat pe ambele să practice prostituția și și-a însușit sumele de bani obținute de acestea, a vândut-o pe partea vătămată F. C. lui G. F., acesta din urmă obligând-o să practice prostituția în Italia, a negociat cumpărarea minorei L. I., ce a fost adusă din V. de către unchiul său C. G., le-a obligat la practicarea prostituției pe M. S. (minoră), V. A. (minoră), V. L. (minoră).
D. C., în perioada 2008 – 2012, a găzduit-o la domiciliul său pe victima minoră M. S., racolată în scopul practicării prostituției de către C. M. și C. F., a găzduit-o pe partea vătămată minoră V. L. F., racolată de C. M., a găzduit-o la domiciliul său pe victima minoră P. L. A., racolată în vederea practicării prostituției de F. P., le-a obligat la practicarea prostituției pe D. D., precum și pe victimele minore V. A., V. L. F. și P. E. A., asigura transportul victimelor, fiind în legătură cu mai mulți șoferi de taxi, la domiciliile clienților sau diferite locuri de întâlnire și înapoi, gestionează anunțurile postate pe internet, ținând legătura în acest sens cu O. I. A. și M. I. G..
M. I. G., în perioada 2011-2012, a sprijinit gruparea infracțională prin postarea anunțurilor pe internet, gestionarea apelurilor telefonice primite de la clienți, negocierea tarifelor cu aceștia, însoțirea tinerelor la adresa clienților sau la alte locuri de întâlnire, a fost împreună cu C. M. în municipiul Rămnicu Sărat de unde acesta a cumpărat-o pe minora P. A. E. de la C. G., a transportat-o pe minora M. S. la locurile de întâlnire cu clienții și a încasat banii de la aceștia.
C. I., în perioada 2009 – 2011, a răpit-o din scara blocului pe minora M. S. împreună cu C. M., a cazat-o la adresa sa de domiciliu din municipiul București, unde împreună cu frații săi au exploatat-o sexual, până când aceasta a fugit la data de 30.12.2011, a găzduit-o pe victima D. D. pentru o perioadă la adresa sa de domiciliu, perioadă în care C. S. o exploata sexual pe raza municipiului București, începând cu luna decembrie 2011, găzduiește la domiciliul său tinere exploatate sexual de el și de ceilalți membri ai grupării, racolate de regulă de C. M., se ocupă de întreținerea lor, le îmbracă, postează anunțuri pe internet în care sunt oferite servicii sexuale clienților, răspunde la telefon și negociază prețul cu clienții pentru activitatea sexuală prestată, se deplasează cu tinerele la adresele clienților și le controlează telefonic, atât la . și ulterior, pentru a le anunța că timpul ce trebuia acordat clientului a expirat.
G. F., zis „E.”, în perioada 2009 – 2011, a racolat-o prin înșelăciune pe partea vătămată F. C., pe care a transportat-o împreună cu C. I. Suraj de la G. la București și au găzduit-o la locuința numitei G. M., concubina lui G. F., iar ulterior a fost transportată de acesta de la București la G. și a fost vândută lui S. M., fiind ulterior exploatată sexual în Italia de acesta din urmă, a exploatat-o sexual în mun. București în decembrie 2006, pe parte vătămată minoră B. G. F., a obligat-o la practicarea prostituției pe victima N. A. M.. În anul 2008 în zona Pădurii M. alături de minora Mohamed-Abdulle G., a exploatat-o sexual pe L. I., a vândut-o pe C. A. M. lui S. M., care le-a exploatat sexual împreună cu E. M. M..
G. M., în perioada 2009 – 2011, împreună cu G. F. zis “E.”, au exploatat-o pe minora L. I. și o altă minoră pe nume “M.”, neidentificată până în prezent, a obligat-o la practicarea prostituției pe N. A. M., a găzduit-o 4 zile la domiciliul său pe F. C., aceasta fiind racolată de G. F. și C. I. Suraj.
G. I., în perioada 2011 – 2012, a racolat-o pe minora V. A., pe care a găzduit-o în locuința sa și pe care o exploatează sexual și în prezent pe raza municipiului București, minorei V. L. F. i-a postat anunțurile pe internet, și atunci când clienții doreau două fete, le ducea pe cele două minore la domiciliul acestora.
F. P., în cursul anului 2011, a racolat-o pe minora V. L. F., o preia pe aceasta de la domiciliul ei sau de la școală, postează anunțuri pe internet și o transportă la clienți, iar atunci când clienții doreau două fete, le transporta pe V. A. (minoră) și V. L. F. la domiciliul acestora.
O. I. A., în perioada 2011 – 2012, i-a sprijinit pe C. M. și D. C., prin postarea anunțurilor pe internet și a pozelor tinerelor pe care le deține în calculatorul său, efectuând aceste activități până în prezent pentru minorele V. L. F., M. S. și P. A..
D. D., zis „C.”, în perioada 2009- 2011, a vândut-o pe D. F. L. lui S. M. și M. V. zis „R.”, a vândut-o pe N. M. lui S. M., a intenționat să o cumpere pe partea vătămată C. R. A. de la C. M..
S. A. Ș., în perioada 2006 – 2008, le-a transportat cu taxiul pe care lucra, pe tinerele ce practicau prostituția pentru G. F. zis „E.” și G. M., a racolat-o și exploatat-o sexual pe minora B. G. F. împreună cu G. F.” și G. M..
T. E. B., taximetrist în cadrul firmei SHERIFF, a transportat pentru membrii grupării tinerele la adresele clienților unde acestea întrețin raporturi sexuale contra unor sume de bani. Transportă în prezent minorele V. A., V. L. F., Polian A., precum și alte tinere neidentificate până în prezent D., L. - minoră și A. - gravidă în 5 luni ce e găzduită la adresa din Municipiul București, Calea Călărași, nr. 132. În prezent transportă minorele V. F. și P. A. la adresele clienților și le supraveghează, pentru ca acestea să nu poată anunța organele de poliție, a transportat-o minora M. S. la domiciliul clienților, a supravegheat-o și a intermediat postarea anunțurilor de pe internet pentru racolarea clienților.
B. I., începând cu luna octombrie 2011, a transportat pentru membrii grupării, tinerele la adresele clienților unde acestea întrețin relații sexuale contra unor sume de bani, le-a transportat pe minorele V. A., V. L. F., precum și pe A. F. și alte tinere neidentificate până în prezent, a racolat o tănără pe care în prezent o exploatează sexual, neidentificată până în prezent, a postat anunțuri de racolare a clienților pe internet.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.p.p., art. 143 alin. 1 și 3 C.p.p., raportate la art. 148 lit. f C.p.p., respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, a constatat că există probe si indicii temeinice în sensul art. 143 C.p.p. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: plângeri părți vătămate, declarații părți vătămate, declarații inculpați, declarații martori, procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto, înscrisuri ș.a., toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Relativ la caracterul rezonabil al detenției, împrejurare invocată de inculpați prin apărătorii acestora, tribunalul a observat că aprecierea duratei rezonabile a detenției se analizează potrivit art. 5 paragraful 3 din CEDO, in concreto, în funcție de trăsăturile fiecărui caz în parte. Considerentele de genul probatoriul amplu de administrat, complexitatea cauzei, comportamentul părților au relevanță în jurisprudența Curții Europene atunci când se face o apreciere asupra duratei rezonabile a procedurii din perspectiva art. 6 paragraf 1 din Convenție.
Or, în prezenta cauză, în raport de momentul procesual și de complexitatea cauzei dată de natura infracțiunilor de o gravitate sporită (constituire a unui grup infracțional organizat - inc. S. M.; aderare la un astfel de grup - inc. C. M., C. S., D. C., C. I., G. F., G. M., M. I. G., G. I., F. P., O. I. A., C. G., C. F., C. F. zis „C.”, D. D., I. M., S. A. Ș., T. E. B., G. C., T. A., S. V. Giovani, B. I. - în vederea realizării traficului de persoane și de minori), de numărul mare al inculpaților care au acționat ca o structură organizată (sub conducerea liderului acestora reținut prin actul de inculpare ca fiind inc. S. M.), precum și de numărul mare de părți vătămate (unele constituite ca părți civile), simpla trecere a unei perioade de timp (de șase luni de la momentul dispunerii măsurii arestării preventive față de aceștia) nu este de natură să încalce principiul rezonabilității măsurii arestării preventive, în accepțiunea Convenției Europene a Drepturilor Omului, motivat de faptul că aceasta se apreciază în concret, așa cum am arătat, în raport cu atitudinea procesuală a părților și cu durata procedurilor în fața instanței.
Privitor la pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar determina pentru ordinea publică, în lumina disp. art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p., tribunalul a reținut că acesta este relevat de natura și gravitatea sporită a faptelor de care inculpații sunt acuzați (reflectată în regimul sancționator sever aplicabil acestora), modalitatea presupusă de comitere a faptelor respective (prin racolarea de fete tinere - unele minore - de pe raza mai multor județe ale țării și traficarea acestora în Italia, unde se pretinde că au fost sechestrate, obligarea acestora să se prostitueze), numărul mare al victimelor traficului de persoane, caracterul organizat al grupării infracționale care se ocupa cu astfel de acțiuni, amploarea acestei activități, durata în timp, puternica rezonanță negativă pe care astfel de fapte o au în rândul opiniei publice, recrudescența fenomenului infracțional de aceeași natură, elemente care în mod obiectiv și rezonabil justifică reacții ferme și credibile din partea organelor judiciare.
Tribunalul a apreciat că, raportat la prevederile art. 136 alin. 1 și 8 C.p.p., circumstanțele favorabile invocate de unii inculpați (lipsa antecedentelor penale, caracterul sincer al declarațiilor date în fața instanței) nu pot constitui, prin ele însele, temei al reconsiderării privării lor de libertate, acestea impunându-se a fi evaluate în contextul gravității sporite a faptelor de care sunt acuzați și a scopului urmărit prin măsura preventivă dispusă, respectiv asigurarea unei bune desfășurări a procesului penal, întrucât cercetarea judecătorească, deși avansată, este nefinalizată, în cauză mai fiind de audiat martori din acte, precum și o mare parte a părților vătămate și civile, existând riscul potențial al exercitării unor acte de intimidare și/sau influențare a victimelor și martorilor ce au depus mărturie împotriva inculpaților, date fiind vârsta tânără a acestora și natura faptelor ce fac obiectul judecății (în acest sens relevante sunt declarațiile părții vătămate M. S. care afirmă că a fost amenințată de C. F. zis „C.” în sensul că va veni peste ea la B. dacă nu-și schimbă declarația, ale părții vătămate P. E. A. - minoră - care susține că a fost amenințată de C. G. care i-a spus că știe centrul în care este internat copilul acesteia și că dacă nu-l ascultă pe C. M. „va avea grijă el”).
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații S. A. Ș., C. M., C. S., C. I., D. D., M. I. G., O. I. A., T. E. B., D. C. și B. I., care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul - inculpat S. A. Ș. a susținut că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, arătând că nu a fost salariat la societățile indicate de către partea vătămată, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil, doi copii și o stare precară de sănătate.
Inculpații C. M., C. S., C. I. și D. C. au susținut că încheierea nu este motivată corespunzător, instanța de fond argumentând generic necesitarea menținerii stării de arest preventiv. Pe de altă parte, inculpatul C. M. a arătat că are doi copii minori, iar probele administrate atestă că nu a folosit violența asupra părților vătămate care practicau această meserie, înainte de a-l cunoaște pe inculpat. Același inculpat a invocat și depășirea termenului rezonabil al privării de libertate. InculpatulC. S.a făcut referire la starea sa precară de sănătate, la faptul că nu a folosit violența asupra părților vătămate, D. D. continuând să locuiască împreună cu el și după revenirea din Italia.
Inculpatul C. I. a apreciat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, anterior fiind condamnat doar pentru o altă infracțiune reglementată de legea circulației, este căsătorit și are doi copii minori. Inculpata D. C. a susținut că este nevinovată, fiind doar prietena inculpatului C. M.; a mai invocat că părțile vătămate nu o cunosc, D. D. arătând că nu este „C.” la care a făcut referire în faza de urmărire penală. A invocat și circumstanțele sale personale, respectiv faptul că are un copil minor și că este singurul întreținător al familiei.
Inculpații D. D. și B. I. au criticat încheierea din perspectiva nemotivării corespunzătoare și a omisiunii de a se avea în vedere situația fiecărui inculpat în parte; totodată, au arătat că declarațiile părților vătămate atestă, referitor la inculpatul B., doar acte de transportare în calitate de taximetrist, iar, referitor la inculpatul D. D., faptul că nu a fost recunoscut de către D. D..
Cei doi inculpați au susținut că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și la momentul arestării aveau un loc de muncă.
Inculpații M. I. G. și T. E. B. au solicitat a se avea în vedere circumstanțele lor personale, respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră (în cazul primei), respectiv situația familială și profesională (în cazul celui de-al doilea), elemente ce înlătură riscul sustragerii de la cercetarea judecătorească.
Inculpata O. I. A. a făcut referire la contribuția sa minimă ori la faptul că nu a obținut foloase materiale, invocând și lipsa antecedentelor penale, și atitudinea sinceră, elemente ce ar justifica înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.p.p., Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a evaluat just ansamblul împrejurărilor cauzei și a reținut corect că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a celor 10 recurenți-inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Susținerea comună a inculpaților C. M., C. S., C. I., D. C., D. D. și B. I., referitoare la caracterul generic al motivării, este lipsită de temei. Încheierea instanței de fond reflectă o analiză detaliată a tuturor circumstanțelor obiective ale cauzei, ce au format convingerea instanței că privarea de libertate a inculpaților reprezintă unica măsură adecvată pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal. Considerentele încheierii fac trimitere și la circumstanțele personale ale inculpaților, fie în sensul evidențierii antecedentelor penale ori a periculozității acestora (așa cum este cazul inculpaților C. M., C. I., B. I.), fie în sensul aprecierii ca insuficiente a datelor favorabile invocate de alți inculpați (respectiv lipsa antecedentelor penale ori atitudinea sinceră).
În acest context, Curtea apreciază că analiza tribunalului asupra subzistenței temeiurilor ce au legitimat privarea de libertate este una detaliată și pertinentă, nejustificându-se casarea încheierii din această perspectivă.
Pe de altă parte, în virtutea efectului devolutiv al recursurilor declarate, instanța de control judiciar va examina ea însăși cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, reevaluând argumentele invocate de către recurenți în susținerea oportunității punerii lor în libertate.
În acest sens, Curtea reține că temeinicia acuzațiilor penale a fost criticată, prin raportare la dispozițiile art. 143 C.p.p., de către recurenții S. A. Ș., C. M., C. S., D. D., D. C. și B. I., care au apreciat, în esență, că evoluția probatoriului pe parcursul judecății confirmă apărările lor.
Raportându-se la înțelesul noțiunii de „indicii temeinice” și reținând că, pentru a legitima o detenție preventivă, acestea nu trebuie să aibă forța unor probe de vinovăție care să justifice o eventuală condamnare, Curtea apreciază că ansamblul probatoriului administrat până la acest moment susține încă plauzibil suspiciunea comiterii de către inculpați a faptelor deduse judecății.
În privința inculpatului S. A. Ș., reține că declarațiile părții vătămate B. G., declarațiile martorei N. A. M. și interceptările convorbirilor telefonice, din care rezultă relațiile existente între inculpat și coinculpatul G. F., relevă date plauzibile, ce legitimează suspiciunea efectuării unor acte de transportare a părților vătămate în scopul exploatării lor sexuale ori de racolare a minorei B. G.. Faptul că inculpatul-recurent a început să presteze servicii de taximetrie abia în anul 2007 nu infirmă, în sine, indiciile ce rezultă din probele existente, cât timp se impută recurentului acte de trafic săvârșite și ulterior acestui an.
În ceea ce privește acuzațiile aduse inculpaților C. M. și C. S., sunt în continuare relevante declarațiile părții vătămate D. D. (care a detaliat împrejurările constrângerii sale la prostituție, ulterior relației personale avute cu S. C.), ale martorului D. E., ale minorelor – victime ale traficului M. S. și P. A. (care au relevat inclusiv conduita violentă a inculpatului C. M., menită să determine minorele să continue actele de prostituție), precum și ale minorelor V. A. și V. L. F., dar și declarațiile martorelor Ș. C. și B. L..
În privința inculpaților D. D. și B. I., Curtea constată subzistența unor indicii temeinice de comitere a actelor de vânzare, respectiv transportare a victimelor traficului, luând în considerare declarațiile părților vătămate D. F. L. (care îl cunoștea bine pe inculpatul D.), B. G., C. R. (ambele detaliind actele de trafic desfășurate de către inculpatul D. D. zis „C.”) și S. M.. Legat de acuzațiile aduse lui B. I., sunt în continuare concludente susținerile părților vătămate V. A. și V. L. F., precum și interceptările convorbirilor telefonice.
În ceea ce o privește pe inculpata D. C., Curtea are în vedere declarațiile minorelor – victime ale traficului M. S. și P. A., V. L. F., ale martorei Ș. C., dar și conținutul interceptărilor telefonice, ce relevă maniera în care aceasta ținea constant legătura cu inculpații B. și T. E., dar și modalitatea în care gestiona anunțurile pe internet prin intermediul inculpatelor M. I. și O. I..
Ceilalți recurenți-inculpați nu au criticat temeinicia încheierii din data de 04.03.2013 prin raportare la exigențele art. 143 C.p.p., iar evaluarea probatoriului din această perspectivă reliefează și în privința lor persistența unor date suficiente că inculpații au fost implicați în săvârșire unor fapte penale.
Sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., inclusiv a pericolului concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în stare de libertate, Curtea apreciază că circumstanțele obiective ale cauzei reliefează o gravitate a faptelor suficient de însemnată pentru a justifica, și în prezent, privarea de libertate a inculpaților în scop preventiv.
Notând că cei zece recurenți se află în stare de arest de aproximativ 1 an și 11 zile, reține însă că simpla trecere a acestui interval de timp nu atrage, prin ea însăși, o depășire a duratei rezonabile a măsurii arestării, astfel cum au susținut inculpații C. M., M. I. și T. E..
La aprecierea rezonabilității detenției preventive, nu este suficientă o evaluare abstractă, fiind necesară o analiză concretă, în funcție de circumstanțele specifice ale cauzei, a măsurii în care se mai justifică continuarea privării de libertate. În efectuarea acestei analize, Curtea trebuie să aibă în vedere atât specificul și complexitatea activității presupus infracționale ce face obiectul judecății, cât și comportamentul autorităților ori al părților în acest interval de timp.
Cu privire la toți cei zece recurenți, reține că aceștia sunt cercetați sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni grave de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane și trafic de minori, fapte derulate pe o lungă perioadă de timp, de 2-3 ani și implicând un număr mare de suspecți ori de victime. Toate aceste infracțiuni se caracterizează printr-o gravitate extremă reflectată, abstract, în limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor (10 ani la 20 de ani închisoare pentru trafic de minori), dar și, concret, în frecvența și modalitatea în care se presupune că au fost comise activitățile ilicite deduse judecății.
Contribuția inculpaților C. M., C. S. și C. I. la realizarea scopului grupului infracțional este una semnificativă, aceștia fiind unii dintre cei care racolau victimele, recurgând la mijloace frauduloase de inducere în eroare, violență ori răpire. Activitatea celor trei inculpați a fost completată de actele de trafic desfășurate de către D. C., dar și de acțiunile repetate de sprijinire a activității de exploatare desfășurate de către M. I. C., O. I. A. ori de actele de transportare desfășurate de către T. E., B. I..
Totodată, inculpatul D. D. este suspectat de acte repetate de vânzare a părților vătămate, iar inculpatul S. A., de acțiuni de transportare menite a susține activitatea presupus infracțională a numitului G. F..
Este admis în jurisprudența Curții Europene că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru o perioadă de timp. În cazul unor infracțiuni de criminalitate organizată menite a facilita traficul de persoane, cum sunt cele deduse judecății, însăși instanța de contencios european a admis persistența riscului de tulburare a ordinii publice și după trecerea unor intervale mai lungi de timp, date fiind natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor de acest gen (a se vedea mutatis mutandis hotărârile BarNote c. Franței, 07.09.1999 și Eliano Guala c. Franței, 04.05.2004).
Or, toți recurenții sunt suspectați de apartenența la un grup de criminalitate organizată cu ramificații transfrontaliere, ce și-a desfășurat activitatea pe o lungă perioadă de timp și ai cărui membri sunt cu toții specializați în comiterea de acte de trafic de persoane majore ori minore. Indiferent de rolul concret deținut de fiecare recurent în cadrul grupării, actele acestora s-au conjugat și au contribuit la subzistența grupării, la întărirea acesteia și la amplificarea activității membrilor, aspect de natură a caracteriza ca deosebit de periculoasă activitatea fiecărui inculpat.
Maniera în care unii dintre inculpați au speculat în mod repetat vulnerabilitatea victimelor minore ori au recurs la mijloace violente în unicul scop al constrângerii acestora la prostituție și obținerii unor sume importante de bani din exploatarea lor relevă, în cazul tuturor acestora, o indiferență accentuată față de ființa umană și drepturile sale elementare, de natură a forma Curții convingerea că ei sunt predispuși la acte similare și în viitor.
Aceleași considerente sunt valabile și în cazul inculpaților a căror activitate este în aparență mai redusă, cum este cazul recurenților O. I., M. I., T. E..
Durata presupusă a activității infracționale și numărul mare al victimelor conturează, totodată, ignorarea constantă a normelor de drept și riscurile pe care inculpații au fost dispuși să și le asume pentru a asigura finalitatea grupării, elemente ce evidențiază starea de nesiguranță și temere ce ar fi cauzată membrilor societății în cazul cercetării în libertate a unor persoane bănuite de astfel de fapte.
Din perspectiva acestor circumstanțe obiective, sunt lipsite de relevanță pozitivă datele personale ale inculpaților, a căror situație familială ori profesională nu a fost în mod evident atât de solidă încât să aibă un efect benefic asupra comportamentului lor. Lipsa antecedentelor penale la care au făcut referire S. A., M. I., O. I., starea civilă ori aflarea unor copii minori în întreținere invocată de către C. M., C. I., D. C., T. E. ori eventuala prestare a unor activități licite sunt, în contextul exploatării sexuale a unor minori, elemente vădit insuficiente pentru a furniza garanții adecvate că o altă măsură preventivă ar fi suficientă față de inculpați.
O atare concluzie este susținută de toate particularitățile cauzei, chiar în contextul trecerii unui interval de timp de 1 an de la data arestării inițiale a inculpaților. Această durată este rezonabilă raportat la complexitatea mare a cauzei (în care sunt implicați 23 de inculpați, dintre care 22 în stare de arest, și 28 de victime), la comportamentul diligent al autorității judiciare care, de la data sesizării instanței, în luna aprilie 2012, a efectuat ritmic acte de cercetare judecătorească, neepuizarea judecății fiind datorată exclusiv complexității cauzei și multitudinii elementelor probatorii.
Pentru toate aceste considerente, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive este legitimată și în prezent de motive pertinente și suficiente, o măsură alternativă neprivativă de libertate neoferind garanții adecvate că lăsarea în libertate a celor zece inculpați ar permite finalizarea în bune condiții a cercetării judecătorești și prezervarea ordinii publice.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S. A. Ș., C. M., C. S., C. I., D. D., M. I. G., O. I. A., T. E. B., D. C. și B. I..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga pe fiecare dintre recurenții inculpați C. M., C. S., C. I., D. D., O. I. A., D. C. și B. I. la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat; pe recurentul inculpat S. A. Ș. la 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei onorariu parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondul MJ; pe fiecare dintre recurenții inculpați M. I. G. și T. E. B. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul MJ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S. A. Ș., C. M., C. S., C. I., D. D., M. I. G., O. I. A., T. E. B., D. C. și B. I., împotriva încheierii de ședință din data de 04.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul penal nr._ 12.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați C. M., C. S., C. I., D. D., O. I. A., D. C. și B. I. la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe recurentul inculpat S. A. Ș. la 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei onorariu parțial al apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe fiecare dintre recurenții inculpați M. I. G. și T. E. B. la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. S. E.
GREFIER,
S. D.
Red./th.red. S.C./2ex/02.04.2013
T.B . S II P.-jud.M.G.M
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 441/2013. Curtea de... → |
|---|
