Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 121/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 121/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 121/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR. 121/F
Ședința publică de la 18 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, soluționarea plângerii formulate de petenta S.C. G. SA împotriva Rezoluției nr. 561/P/2012 din data de 10.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Rezoluția nr. 273/II/2/2013 din data de 7.02.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat intimata T. M. personal și asistată de apărător ales, avocat D. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul I. - Cabinet Individual, lipsind petenta S.C. G. SA .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei depune la dosar concluzii scrise. Având cuvântul, solicită respingerea plângerii formulată de petentă ca fiind nefondată și menținerea rezoluției procurorului din data de 10.12.2012, menținută prin Rezoluția nr. 273/II/2/2013.
In susținerea apărării, arată că prin actul nr. 1180 din 23 martie 2000 - prin care S.C. G. SA a înstrăinat o parte din terenul respectiv s-a instituit dreptul de servitute printr-un act adițional nr. 2. In actele ulterioare, dreptul de servitute a fost menținut, iar intimata nu a comis infracțiunile invocate de petentă.
Intimata, având cuvântul personal, solicită a fi avut in vedere contractul imediat ulterior al vânzătoarei, prin care dreptul de servitute – in descrierea pe care a dat-o prin încheierea completatoare - este identic descris într-un act autentic imediat anterior al vânzătoarei. In al doilea rând, in prezent, pe calea de acces proprietar este petenta, dar este grevată cu un drept de servitute de trecere. Așa fiind, solicită respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că din actele premergătoare nu rezultă că intimata a comis acte de natură penală, ci a înscris in respectiva încheiere doar mențiuni ce rezultau din actele ce i-au fost puse la dispoziție. In atare situație, solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA ,
Petenta S.C. G. SA a depus la data de 22.02.2013 plângerea împotriva rezoluției nr. 561/P/2012 din data de 10.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Rezoluția nr. 273/II/2/2013 din data de 7.02.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, rezoluția fiind contestată în ceea ce o privește pe intimata T. M., notar public.
Dosarul a fost înregistrat sub nr._ .
Petenta a criticat în plângerea depusă rezoluția nr. 561/P/2012 din data de 10.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și rezoluția nr. 273/II/2/2013 din data de 7.02.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art.249 din Codul penal, și respectiv prin care s-a respins plângerea împotriva acestei soluții, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență, că intimata T. M. - în calitate de notar public, și-a îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu la autentificarea unui act de înstrăinare a unui teren situat în . nr. 3, I., prin care a consfințit un drept de servitute de utilizare a unei căi ferate și a unei suprafețe indivize de 270 de mp pe două loturi aparținând petentei, prejudiciind astfel dreptul său de proprietate asupra acestor imobile.
Analizând actele dosarului,Curtea constată:
Prin rezoluția nr. 561/P/2012 din data de 10.12.2012, P. de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 249 din Codul penal, în baza art. 228 alin. 4 rap. la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală.
Procurorul a reținut în motivarea acestei soluții următoarele:
În fapt, în luna septembrie a anului 2011, petentul a prirnit o . documente de la ., printre care și contractul de vânzare-cumpărare nr.224/03 .03.2011, autentificat de B.N.P.Asociați T. și T., Se arată că notarul public a menționat în mod eronat în contract existența unui drept de servitute, de utilizare a unei căi ferate, precum și mențiuni cu privire la existența unui drept de servitute de trecere pentru suprafața indiviză de 270 m.p, pe două loturi aparținând societății susmenționate. Petentuł a solicitat notarului public îndreptarea erorilor din actele autentificate de acesta, insă TABARAȘ M. a refuzat să dea curs solicitării deoarece aceasta le-a adus la cunoștință că pot fi rectificate pe altă cale.
Din verificările efectuate rezultă că . înstrăinat către ., irnobilul situat în ..3, județul I., identifîcat cadastral sub nr.136 în suprafață de 12.341,93 m.p. și construcțiile aferente. Contractul de vânzare cumpărare a fost autentificat de către BNP Carrnen M. P., în favoarea imobilului de ła adresa de mai sus constituindu-se o servitute de trecere de 270 m.p..
Ulterior, terenul a fost lotizat și înstrăinat către persoane fizice sau juridice, care la rândul lor au transmis prin vânzare-cumpărare dreptul de proprietate către terțe persoane.
Astfeł, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.4188/23.10.2001, autentificat de către B.N.P. C. M. P., . a înstrăinat către . SRL, imobilul situat în comuna Jilava, ..3, județul I., în suprafață de 12.341,93 m.p. și construcțiile aferente.
În contractul de vânzare-cumpărare nu se fac mențiuni cu privire la servituțile constituite în favoarea terenului aflat în proprietatea cumpărătorului. Ulterior, acesta a fost înstrăinat către LUPO BRUNO, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1768/29.04.2002 autentificat de B.N.P. C. M. P., În contract nu se fac mențiuni cu privire la dreptul de utilizare a căii ferate.
Nici prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1507/20.07.2010 autentificat de către B.N.P. C. M. P. prin care . SRL a înstrăinat către . imobilul în suprafață de 6.022,64 rn.p. situat la adresa de rnai sus nu se fac referiri cu privire la dreptul de servitute.
În continuare, terenul și construcțiile aferente au fost vândute către . conform contractului de vânzare-cumpărare nr.224/03.03.2011 autentificat de BNP N. T. și M. T., în suprafață de 2.370 m.p.
În contract, notarul public M. T. a constituit în favoarea acestui imobil o servitute de trecere de 46,72% din suprafața de teren indiviz de 270 m.p. din . aservit, precum și un drept de utilizare a căii ferate, cu toate că în contractele de înstrăinare anterioare aceste drepturi nu au fost menționate.
În final, . vinde terenul în cauză cu dreptul de servitute menționat de notarul public în contractul autentificat, către .>
Considerându-se prejudiciată, datorită faptului că terenul proprietatea petentei este un fond aservit ca urmare a mențiunilor notarului public în actul de vânzare-cumpărare, în opinia acesteia, faptele constituie infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art.246 Cp și neglijență în serviciu, prev. de art.249 cp.
Privitor la cererea de rectificare din actele autentificate de notarul public, în situația refuzului acestuia de a da curs solicitării părții interesate, acesta se poate adresa instanței civile.
În legătură cu dreptul de servitute de trecere, la care face referire petentul în plângerea sa, notarul public M. TABARAȘ nu a făcut decât să completeze lipsa menționării dreptului în contractul de vânzare-cumpărare, conform încheierii de completare nr.708 din 17.11.2010, aflată în copie la dosarul cauzei.
Se reține că prin actul încheiat, notarul public nu a transmis mai mult decât s-a reținut în contractul nr.4188/23.10.2000 încheiat de B.N.P. C. M. P. și, conform referatului nr._/19.1 1.2010, eliberat de O.C.P.I.I., prin care s-a constatat și identificat calea de acces existentă și reținută în încheierea de rectificare în discuție.
Pe de altă parte, servitutea de trecere (în speță) se constituie în favoarea terenului fond dominant, pe terenul fondului aservit și nu în favoarea unei persoane. Prin actele ulterioare, notarul public M. TABARAȘ nu a făcut altceva decât să consemneze dreptul transmis odată cu dreptul de proprietate, fiind un drept auxiliar al acestuia.
Se observă astfel lipsa intenției notarului public de a vătăma interesele petentului sau crearea unui prejudiciu societății reprezentate de acesta.
Totodată, nu poate fi reținută nici culpa persoanei reclamate sub cele două forme, în condițiile în care dreptul constituit în favoarea fondului dominant și defavoarea fondului aservit, se transmite odată cu dreptul de proprietate.
Având în vedere situația de fapt reținută, urmează ca față de TABARAȘ M. să se dispună neînceperea urmăririi penale întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția, condiție necesară existenței infracțiunii prev. de art.246 Cp.
Față de același notar public, se va dispune neînceperea urmăririi penale și sub aspectul infracțiunii prev. de art.249 Cp.
În speță, notarul public, cu știință, a îndreptat eroarea materială susmenționată, și nu din culpă, așa cum prevede norma de incriminare
Plângerea formulată în termen împotriva acestei soluții a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București prin rezoluția nr. 273/II/2/2013 din data de 7.02.2013, reținându-se că soluția este legală și temeinică.
Având în vedere considerentele pentru care petentul a apreciat nelegalitatea și netemeinicia soluției, Curtea constată că acesta nu a indicat nici un text de lege pe care intimata să-l fi încălcat la momentul eliberării și autentificării actelor la care acesta face referire, Curtea constatând din analiza actelor depuse la dosar că prin actul nr. 1180 din 23 martie 2000 - prin care S.C. G. SA a înstrăinat o parte din terenul respectiv, s-a instituit dreptul de servitute printr-un act adițional iar în actele ulterioare, dreptul de servitute a fost menținut, Curtea reținând că acel contract, imediat ulterior al vânzătoarei, prin care dreptul de servitute fusese dispus prin încheierea completatoare, este identic descris într-un act autentic imediat anterior al vânzătoarei. iar în prezent, pe calea de acces proprietar este petenta, dreptul său de proprietate fiind grevat cu un drept de servitute de trecere.
Curtea constată astfel că prin contractul autentificat de intimată aceasta nu a transmis mai mult decât se consemnase și în contractul nr. 4188/23.10.2000 încheiat la BNP C. M. P. iar în contractul de vânzare cumpărare nr.1180/23.03.2000 și actul adițional nr. 2/24.09.2000 au fost menționate la istoricul dobândirii toate contractele translative ulterioare de notarul C. M. P., astfel încât intimata, prin încheierea completatoare nr. 7208/17.11.2010 la contractul de vânzare cumpărare nr. 1507/20.07.2010 autentificat la BNP C. M. P. a eliberat la cererea părților, incluzând aici și petenta, încheierea completatoare a voinței acestora constatând dreptul de servitude în suprafață de 270 mp și a dreptului de servitute de a utiliza linia de cale ferată uzinală în favoarea fondului dominant ce consfințise acest drept de servitute, părțile având așadar titlu pentru transmiterea acestui drept.
Astfel, în pofida susținerilor petentei în sensul că notarul public nu și-a respectat obligațiile impuse de Legea nr. 36/1995, Curtea constată că intimata, notar public și-a respectat obligațiile prevăzute de lege, Curtea reținând că atitudinea intimatei a fost în concordanță cu textele de lege care stabilesc obligațiile impuse notarilor publici la autentificarea actelor solicitate de părțile care se prezintă în fața sa.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că în mod justificat a apreciat procurorul că plângerea este nefondată, de vreme ce nu a identificat din nici un act al dosarului că notarul ar fi încălcat din neglijență sau cu intenție obligațiile legale și nu există nici o probă care să releve împrejurarea că aceasta ar fi instituit un drept asupra căruia nu exista anterior nici un titlu.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că soluția dispusă prin rezoluția nr. 561/P/2012 din data de 10.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și menținută prin rezoluția nr. 273/II/2/2013 din data de 7.02.2013 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este legală și temeinică, și în baza art. 278 indice 1 alin. 8 lit. a din Codul de procedură penală va respinge ca nefondată plângerea și va obliga petenta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 2781 alin. 8 Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea petentei S.C. G. SA împotriva rezoluției nr. 561/P/2012 din data de 10.12.2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, menținută prin Rezoluția nr.273/II/2/2013 din data de 7.02.2013 a Procurorului General. al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petenta la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2013.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red./Tehnored. – judecător M.C.
2 ex./04.04.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 502/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
