Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 501/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 501/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2013 în dosarul nr. 501/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 501
Ședința publică din data de 18 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: V. B.
JUDECĂTOR: S. N.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: A. L. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul F. G. M. împotriva sentinței penale nr. 336 din data de 31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, F. G. M. personal, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. A., în baza delegației nr._ emisă de Baroul București și (atașată la fila 7 din dosar), lipsă fiind intimata-parte-civilă P. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat, F. G. M. solicită proba cu acte în circumstanțiere.
Reprezentanta Ministerul Public nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează și administrează înscrisurile în circumstanțiere.
Reprezentanta Ministerului Public solicită schimbarea de încadrare juridică, în sensul înlăturării agravantei prevăzută de lit. i din art. 209 Cod penal, având în vedere că fapta nu a fost săvârșită prin efracție, escaladare, sau folosirea unei chei, în raport de probatoriul administrat și situația de fapt, considerând că în mod greșit a fost reținută agravanta.
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat, F. G. M. arată că este de acord cu concluziile parchetului în ce privește înlăturarea agravantei, prev de lit. i din art. 209 Cod penal.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat, F. G. M. solicită în baza art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de Procedură penală admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 336 din data de 31.01.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, considerând-o nelegală și netemeinică, iar rejudecând pe fond solicită în temeiul art. 3859 pct. 14 Cod de Procedură penală, reindividualizarea pedepsei în sensul aplicării art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și art. 76 Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră și de regret a inculpatului, faptul că prejudiciul este redus, și de asemenea să se rețină aplicarea prevederilor art. 3201 Cod de Procedură penală.
Față de aceste motive solicită aplicarea unei pedepse îndreptată spre minimul special prevăzut de lege.
Reprezentanta Ministerului Public consideră că pedeapsa aplicată inculpatului F. G. M. este corect individualizată, fiind respectate în cauză prevederile art. 72 Cod penal și nu se justifică reținerea în cauză a circumstanței atenuantă prev de art. 74 lit. c Cod penal, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului, a fost avută în vedere de instanța de fond la momentul aplicării art. 3201 Cod de Procedură penală și nu există alte împrejurări care să justifice această circumstanță, având în vedere și perseverența infracțională a inculpatului care a mai fost condamnat tot pentru furt calificat.
Critică hotărârea instanței de fond în ce privește indicarea greșită a sentinței a cărei suspendare trebuie revocată considerând că se impune revocarea suspendării sub supraveghere din sentința nr. 809/2011 a Judecătoriei Sector 5, întrucât prin această sentință a fost desființată sentința nr. 2518 care a fost menționată de in stanța de fond. Astfel că, întrucât sentința nr. 2518 a fost cuprinsă în sentința 809/2011, urmează a se preciza că aceasta este sentința a cărei suspendare sub supraveghere este revocată.
Pentru aceste motive, Ministerul Public solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii și pronunțarea unei soluții legale .i temeinice.
Recurentul-inculpat, F. G. M. solicită admiterea recursului, iar pe fond solicită redozarea pedepsei aplicată, considerând-o prea mare.
CURTEA
Prin sentința penală nr.336/31.01.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. g și i) Cp, cu aplic. art.37 lit. a) Cp și cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen, a fost condamnat inculpatul F. G. M. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua si lit. b) Cp, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 86/1 raportat la art. 83 alin. 1 C.pen., s-a revocat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2518/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București București.
În temeiul art. 86/1 raportat la art. 83 alin.1 C.pen., s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.2518/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul executând o pedeapsa finală de 6 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) Cp, pe durata executării pedepsei.
În temeiul art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa stabilită perioada în care inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, respectiv de la data de 17.09.2010 până la data de 14.12.2010 și de la data de 04.12.2012 la zi.
În temeiul art. 350 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă a părții civile P. A. și a fost obligat inculpatul F. G. M. la plata către partea civilă P. A. a sumei de 3360 lei, reprezentând daune materiale.
În temeiul art. 191 alin.1 și alin.2 din C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1200 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului se avansează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 23.11.2012, în jurul orei 01:00, inculpatul a pătruns printr-un canal de evacuare al apei în interiorul spălătoriei auto aparținând S.C. STELANO STAR SRL situată în București, ., sector 4, iar apoi a forțat ușa de acces din interior, sustrăgând un laptop marca HP, un ceas marca Tissot și suma de 60 lei. Inculpatul a amanetat laptopul contra sumei de 300 lei, iar ceasul l-a vândut martorului N. C. pentru suma de 50 lei, astfel cum rezultă din declarațiile date de către inculpat, coroborate cu procesul verbal de conducere în teren, mențiunile contractului de amanet încheiat de către inculpat, și declarațiile martorului A. R. R. A.. De asemenea, situația de fapt este confirmată și prin adresa din partea . SRL, prin declarațiile date de martorul N. C. I., precum și prin cele date de martorele E. și P..
Instanța de fond a reținut că toate mijloacele de probă expuse anterior sunt coroborate, conform art.69 C.pr.pen., de declarațiile de recunoaștere a faptei date de inculpat, acesta recunoscând că a săvârșit faptele astfel cum acestea au fost descrise în actul de sesizare al instanței.
Inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței a recunoscut faptele pe baza probelor ce s+au administrat, solicitând aplicarea art.3201 Cod procedură penală.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul este recidivist, nu are loc de muncă sau ocupație, nu are mijloace legale de a se întreține, iar din fișa de cazier rezultă perseverența sa infracțională pe linia săvârșirii unor infracțiuni contra patrimoniului. Cunoscând că este sub spectrul executării efective a unei pedepse privative de libertate a cărei executare fusese suspendată și că a beneficiat de clemență extrem de mare anterior sub aspectul modalității de executare al pedepselor, inculpatul a ales să săvârșească o nouă faptă penală gravă, fapt denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o relativă lipsă de grijă față de repercusiunile pe care ar putea să le suporte, ceea ce a condus instanța la concluzia rezonabilă că modalitatea de sancționare nu mai poate fi una blandă ci trebuie adoptată o soluție mai drastică care să poată conduce la reeducarea inculpatului.
De asemenea, instanța de fond a considerat că faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei nu poate fi suficient pentru a justifica aplicarea unei pedepse foarte ușoare, din moment ce materialul probatoriu administrat în cauză clarifica situația de fapt fără dubiu, iar faptele inculpatului raportate la situația sa personală nu puteau conduce decât la concluzia că acesta reprezintă un pericol concret pentru societate.
De asemenea, instanța de fond a avut în vedere la dozarea pedepselor și reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art.320/1 C.pr.pen.
Instanța de fond a reținut că se impune o reacție suficient de aspră față de faptele săvârșite și față de circumstanțele personale ale inculpatului, adică pedepse peste limita minimă prev. de lege, executate în regim de detenție, de natură a asigura, poate de data aceasta, îndeplinirea funcțiilor prev. de art. 52 și urm. C. pen.
Față de cele reținute, instanța de fond a considerat că aplicarea unei pedepse, cu închisoarea orientată spre mediu, cu executare în regim privativ de libertate pentru infracțiunea săvârșită este suficientă pentru reeducarea inculpatului și pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 alin. 1 C.pen, apreciind că în acest fel inculpatul va fi determinat să adopte o atitudine de respect față de valorile sociale și să nu mai săvârșească infracțiuni pe viitor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul F. G. M., solicitând reducerea pedepsei prin reținerea de circumstanțe prev. de art.74 lit.c Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră și de regret manifestată de inculpat și faptul că prejudicial este redus.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Conform situației de fapt reținută pe baza probelor administrate la urmărirea penală, inculpatul a pătruns în interiorul spălătoriei auto printr-un canal de evacuare a apei, găsind în interior ușa biroului descuiată, astfel că reținerea agravantei prev. de art.209 lit.i Cod penal este greșită, fapta nefiind comisă prin efracție, escaladare sau folosirea unei chei, astfel că se va dispune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea agravantei, fiind în favoarea inculpatului.
În ceea ce privește solicitarea de reducere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond, prin reținerea circumstanței prev. la art.74 lit.c Cod penal, se constată că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, condițiile concrete și motivația săvârșirii faptei, dar și datele personale ale inculpatului.
Atitudinea inculpatului după comiterea faptei a fost avută în vedere la stabilirea limitelor de pedeapsă și față de celelalte date personale, nu poate fi valorificată încă o dată prin reținerea circumstanței atenuante.
Inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare la 3 ani închisoare prin sentința penală nr.809/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București și nu cum în mod greșit a menționat instanța de fond, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Inculpatul se află în stare de recidivă în raport de această condamnare, dovedind că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul, astfel că, în cauza de față se va aplica o pedeapsă al cărei cuantum are în vedere și acest aspect.
Așa fiind, se va admite recursul inculpatului pe aspectele arătate, va casa parțial sentința și rejudecând în fond va schimba încadrarea juridică a faptei prin înlăturarea agravantei prev. de art.209 lit.i Cod penal.
Va dispune condamnarea inculpatului la o pedeapsă corespunzătoare criteriilor arătate mai sus, urmând să revoce suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, care constituie primul termen al recidivei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Va deduce din pedeapsă perioadele reținerilor și arestărilor preventive la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art. 38515, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de recurentul-inculpat F. G.-M. împotriva Sentinței penale nr. 336/31.I.2013 a Judecătoriei Sectorului IV, București - Secția penală, din Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 334, Cod procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art. 208, alin. 1-art. 209, alin. 1, literele g și i, Cod penal, cu aplicarea art. 37, litera a, Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 208, alin. 1-art. 209, alin. 1, litera g, Cod penal, cu aplicarea art. 37, litera a, Cod penal.
În temeiul art. 208, alin. 1-art. 209, alin. 1, litera g, Cod penal, cu aplicarea art. 37, litera a, Cod penal și a art. 3201, alin. 1 și alin. 7, Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul F. G.-M. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, împotriva părții vătămate P. AUTELIAN.
În temeiul art. 864, alin. 1, Cod penal, raportat la art. 83, alin. 1, Cod penal, revocă suspendarea sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, stabilită prin Sentința penală nr. 809/25.V.2011 a Judecătoriei Sectorului V, București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._/302/2010, rămasă definitivă, prin neapelare, pe care o cumulează cu pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 385 ind. 17, alin. 4, Cod procedură penală, raportat la art. 383, alin. 2, Cod procedură penală, deduce atât reținerea și arestarea preventivă pe durata 17.IX.2010-14.XII.2010, inclusiv, în Dosarul nr._/302/2010 al Judecătoriei Sectorului V, București – Secția I-a penală, cât și reținerea și arestarea preventivă în această cauză, începând cu data de 4.XII.2012 la zi.
În temeiul art. 192, alin. 3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului, iar suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. S. N. D. P.
GREFIER,
A. L. P.
Red.V.B./Tehnored.M.A.
2 ex./12.04.2013
Jud.S. 4 – M.A. M.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 85/2013. Curtea de... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 502/2013. Curtea de... → |
|---|
