Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 75/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 75/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 75/2013
DOSAR NR._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 75/R
Ședința publică de la 15.01.2013
Curtea constituită din:
P. - A. P. M.
JUDECĂTOR - D. L.
JUDECĂTOR – I. T.
GREFIER - VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de revizuentul D. I. împotriva sentinței penale nr.2413/19.11.2012 pronunțate de Judecătoria G. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-revizuent D. I., personal, aflat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu O. F., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că a fost depus, prin fax, referatul întocmit de Serviciul Executări Penale al Judecătoriei G. cu privire la sentința penală nr.940/10.04.2006 pronunțată de Judecătoria G..
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat de recurentul D. I..
Apărătorul din oficiu al recurentului-revizuent D. I. arată că, având în vedere că revizuentul își menține cererea de recurs, precum și cele invocate de revizuent în cererea de revizuire, deși aceasta nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de lege, solicită să se țină cont că revizuentul nu a fost prezent la nici un termen de judecată la judecarea sentinței de fond, pronunțată de Judecătoria G. și lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de revizuent, arătând că motivul invocat de acesta nu se regăsește în dispozițiile art.394 Cod procedură penală.
Recurentul-revizuent D. I., în ultimul cuvânt, arată că nu a participat la nici un termen de judecată întrucât pe data de 24.12.2004 a părăsit țara, fiind plecat 4 ani și condamnat în lipsă.
CURTEA ,
Asupra recursului penal de față.
Prin sentința penală nr.2413 din 19.11.2012 pronunțată de Judecătoria G., în temeiul art.403 cu referire la art.394 C. pr. pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire, ca nefondată, formulată de condamnatul D. I..
A fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._, petentul D. I. a solicitat revizuirea sentinței penale nr.940/10.04.2006 pronunțată de Judecătoria G., fără a fi invocat vreun temei de drept.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria G. a formulat și înaintat instanței de fond concluziile privind cererea petentului, stabilind că aceasta este inadmisibilă.
S-a reținut că prin sentința penală nr. 940/10.04.2006, pronunțată de Judecătoria G. în soluționarea dosarului penal nr._, rămasă definitivă, s-a dispus condamnarea revizuientului D. I. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev de art. 208, 209 alin 1 lit a,e,g C. pen. cu aplic art. 75 lit c C. pen. și art. 37 lit a C. pen.
În temeiul art. 61 alin 1 C. pen. s-a menținut liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 538 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr. 756/2001 a Judecătoriei G..
S-a reținut, în esență, că se solicită revizuirea sentinței penale sus-menționate întrucât situația de fapt reținută de instanță este nereală, deoarece inculpatul D. I. era plecat din țară în perioada cercetării judecătorești, neavând astfel posibilitatea de a-și formula o apărare corespunzătoare.
Din analiza practicalei și considerentelor hotărârii suspusă revizuirii s-a constatat că petentul a fost prezent la primul termen de judecată și a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja apărător, după care nu s-a mai prezentat.
Potrivit dispozițiilor procedurale, soluționarea cererii de revizuire presupune o etapă premergătoare, aceea a admisibilității ei în principiu.
În conformitate cu prevederile art. 403 C. pr. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în Camera de Consiliu, fără citarea părților și fără participarea procurorului,instanța urmând a verifica dacă cererea de revizuire, este făcută în condițiile legii și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu urmând a dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire sau, prin sentință, respingerea acesteia.
Potrivit art. 394 C. pr. pen., revizuirea poate fi cerută când:
- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
- un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
- un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
- un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
- când două sau mai multe hotărâri judecătorești nu se pot concilia
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii prin prisma motivelor de revizuire invocate, s-a constatat de către instanță că motivele de care revizuientul condamnat se prevalează nu se regăsesc printre cazurile limitativ prevăzute de lege. Revizuirea este o cale procedurală extraordinară ce are drept finalitate înlăturarea erorilor de fapt, deduse din împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de către instanță și nicidecum a altor chestiuni așa cum se arată în motivarea revizuientului.
Mai mult decât atât nici chiar motivul invocat de petent nu se confirmă, acesta cunoscând de existența dosarului penal pe rolul Judecătoriei G..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul D. I., arătând că nu a participat la nici un termen de judecată întrucât pe data de 24.12.2004 a părăsit țara, fiind plecat 4 ani și a fost condamnat în lipsă.
La dosarul de recurs s-a atașat referat al BEP al Judecătoriei G. cu privire la situația revizuentului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, atât în raport de motivele invocate cât și de toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Instanta constata ca motivele invocate de catre revizuient, și anume faptul că a lipsit la soluționarea cauzei în fond și nu a fost în măsură să își facă o apărare corespunzătoare nu se incadreaza . prevazute expres și limitativ de art. 394 Cpp pentru care se poate cere revizuirea unei hotarari penale, cale de atac extraordinară menită a corecta erorile de fapt (nu pe cele de judecată) din hotărârile definitive.
F. de considerentele expuse, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă. În raport de motivele de fapt invocate, cererea petentului ar fi putut fi calificată ca o cerere de rejudecare după extrădare, însă petentul a formulat deja două astfel de cereri care au fost respinse prin sp. 187/2012 și prin sp. nr. 1037/2012 ale Judecătoriei G., după cum rezultă din referatul întocmit de Biroul de Executări Penale.
Consideram ca respingerea revizuirii ca inadmisibila in cazul in care nu se regasesc motivele prev. expres de art. 394 Cpp nu constituie o ingerinta nejustificata cu privire la liberul acces la justitie. Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului (obligatorie pentru instantele interne o data cu ratificarea Conventiei de catre Romania) cu privire la art. 6 din Conventie, dreptul de acces la o instanta (parte esentiala a dreptului la un proces echitabil) are doua trasaturi fundamentale: el trebuie sa fie un drept efectiv, fara a fi, insa, un drept absolut.
In hotararea Golder c. Marii Britanii, Curtea a aratat ca: « pot fi aduse restrictii exercitiului acestui drept intrucat dreptul de acces, chiar prin natura sa, cere o reglementare din partea statului, reglementare care poate varia in timp si spatiu in functie de resursele comunitatii si de nevoile indivizilor .»Limitarile astfel aduse trebuie sa respecte cateva principii.Ele trebuie sa urmareasca un scop legitim si sa nu afecteze substanta insasi a dreptului.De asemenea, este necesara asigurarea unui raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauza Guérin c. Frantei).
Liberul acces la justitie nu se opune existentei procedurilor extraordinare, insa necesitatea respectarii principiului sigurantei raporturilor juridice cere ca folosirea acestora sa imbrace un caracter exceptional atat in ceea ce priveste termenul in care pot fi promovate cat si motivele de admisibilitate.
Instanta constata ca prin limitarea cazurilor in care pot fi desfiintate hotarari definitive si obligatorii ale instantelor judecatoresti se urmareste un scop legitim: necesitatea sigurantei raporturilor juridice si dreptul de punere in executare a acestor hotarari fara a fi afectata substanta insasi a dreptului (nu este interzis de principiu accesul la instanta, ci doar cu respectarea anumitor conditii) si se respecta raportul rezonabil de proportionaliltate intre scopul urmarit si mijloacele alese (cauzele Hornsby c. Greciei, Lunari c. Italiei, Ouzoumis c. Greciei).
D. urmare, în baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul revizuent D. I. împotriva sentinței penale recurate.
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen., va obliga recurentul revizuent la 300 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul revizuient D. I. împotriva sentinței penale nr. 2413/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria G..
În baza art.192 alin.2 C. pr. pen., obligă recurentul revizuient la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. MoșneaguDan LupașcuIsabelle T.
GREFIER,
Victorița S.
Red. I.T./30.01.2013
Dact. A.L. 2 ex./21.01.2013
Jud. G. – jud.: F. A.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 41/2013. Curtea de... → |
|---|
