Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 64/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 64/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 64/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.64/R
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
JUDECĂTOR: V. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul S. E. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 07 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. C., în substituirea avocatului A. N., în baza delegației emise de Baroul București sub nr._/2013 și a delegației de substituire aferente (atașate la filele 4-5 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat susține că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea în continuare de libertate a acestuia, astfel că solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Învederează că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei de care este acuzat și că părinții săi au o vârstă înaintată și sunt bolnavi, având nevoie de sprijinul lui.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică, considerând că, în mod corect, Tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri se mențin și impun în continuare privarea lui de libertate. Astfel, arată că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de care este acuzat, de tentativă la omor, relevante în acest sens fiind declarațiile martorilor oculari și că gravitatea acelei infracțiuni, modalitatea de comitere (care a presupus aplicarea unei lovituri cu toporul), precum și împrejurarea că, anterior, inculpatul a fost sancționat administrativ pentru o infracțiune de violență dovedesc pericol concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea lui în libertate.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, precizând că este nevinovat și că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
CURTEA
Prin încheierea din Camera de Consiliu de la data de 07 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul Călărași – Secția Penală a menținut starea de arest preventiv a inculpatului S. E. (fiul lui Ș. și M., născut la data de 14 martie 1963, CNP_).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul, sesizat cu judecarea pe fond a cauzei prin Rechizitoriul nr.483/P/2012 din data de 27 decembrie 2012 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.20 rap. la art.174 din Codul penal și a apreciat că se impune menținerea lui în această stare, având în vedere gradul ridicat de pericol social al presupusei fapte, modalitatea concretă de comitere și consecințele asupra victimei, în condițiile în care nu s-au administrat probe noi care să contureze o altă situație de fapt decât cea reținută la momentul dispunerii măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în termenul legal inculpatul S. E. (conform mențiunii de pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a acesteia la locul de deținere).
Recursul inculpatului (nemotivat în scris) a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 10 ianuarie 2013.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul recurent, care a beneficiat de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar, în subsidiar, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, susținând, pe de o parte, că nu a săvârșit fapta de care este acuzat, iar, pe de altă parte, că părinții săi (bătrâni și bolnavi) au nevoie de sprijinul lui.
Analizând încheierea atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, în raport cu motivele anterior menționate și cu argumentele invocate în susținerea acestora, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul, procedând conform art.3001 din Codul de procedură penală la verificarea din oficiu a măsurii arestării preventive a inculpatului recurent, după înregistrarea dosarului în care a fost sesizat cu judecarea pe fond a cauzei, a apreciat în mod corect asupra menținerii temeiurilor, prevăzute de art.143 alin.1 și art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, care au determinat luarea acelei măsuri, la data de 13 noiembrie 2012 și care, păstrându-și caracterul actual, fac necesară, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, în pofida poziției procesuale exprimate și în prezent de inculpatul recurent, Curtea constată că se menține presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către acesta a faptei de care este acuzat, constând în lovirea, în cap, cu tăișul unui topor, a părții vătămate T. Izefin, cu consecința secționării conductului auditiv de la nivelul urechii ei stângi. Această presupunere se întemeiază pe probatoriul avut în vedere la emiterea actului de trimitere în judecată, respectiv pe declarațiile părții vătămate și ale martorilor oculari V. M., T. G. și V. C. (toți indicându-l pe inculpat ca autor al faptei, pe fondul unui conflict familial și descriindu-l ca o persoană violentă), dar și pe declarația martorului R. I. (căruia inculpatul i s-a confesat, spunându-i că a lovit-o pe partea vătămată și „crede că i-a tăiat urechea” și că aceasta „o să moară … e nasol”) și pe certificatul medico-legal întocmit de S.M.L. Călărași (prin care se constată leziunile suferite de partea vătămată, produse prin lovire cu corp tăietor-despicător, care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale).
În același timp, Curtea constată că lăsarea în libertate a inculpatului recurent continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, a cărui existență impune, și în acest stadiu procesual, menținerea lui în stare de arest preventiv, independent de situația familială invocată (oricum, nedovedită). În evaluarea acestui pericol, Curtea are în vedere manifestarea extrem de violentă a inculpatului recurent, atât la momentul presupusei fapte, cât și anterior acesteia (astfel cum este descrisă de partea vătămată și de martorii audiați în faza de urmărire penală, care au apelat inclusiv la sprijinul organelor locale de poliție pentru a o contracara), dar și celelalte date care îl caracterizează, reținând că, în anul 1995, a fost condamnat pentru o infracțiune de violare de domiciliu, iar, în anul 2001, a fost sancționat administrativ pentru o faptă de lovire. Toate aceste împrejurări, coroborate cu starea conflictuală existentă de mai multă vreme între inculpat și familia fostei soții (din care face parte și partea vătămată), conturează un risc major de reiterare de către cel dintâi a comportamentului violent, în situația punerii lui în libertate.
Raportat la aceleași aspecte, evaluate și prin prisma dispozițiilor art.136 alin.8 din Codul de procedură penală, Curtea constată că măsura arestării preventive este singura ce corespunde dezideratului de protejare a ordinii publice, contra previzibilei săvârșiri de către inculpatul recurent a altor fapte de violență, astfel că este vădit inoportună luarea, în ceea ce îl privește, a unei măsuri preventive alternative, care să nu implice privarea lui de libertate, precum cea solicitată de apărare.
Curtea menționează și faptul că durata detenției provizorii a inculpatului recurent (2 luni) se încadrează în limite rezonabile, având în vedere, pe de o parte, gravitatea acuzației formulate împotriva lui (care îl face pasibil de aplicarea unei pedepse severe), iar, pe de altă parte, comportamentul organelor judiciare, care au finalizat deja urmărirea penală, dispunând trimiterea sa în judecată.
D. urmare, întrucât, contrar apărărilor formulate, se constată că nu există motive nici de revocare, nici de înlocuire a măsurii arestării preventive, pe care prima instanță a menținut-o în mod legal și temeinic, Curtea, potrivit art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. E..
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției, conform art.189 alin.1 și 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S. E. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la data de 07 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. G. D. P. V. B.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 25 ianuarie 2013
G.T. - T.Călărași
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 75/2013. Curtea de... → |
|---|
