Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 641/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 641/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 641/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 641
Ședința publică de la 15 mai 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. G. M.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul D. I. V. împotriva sentinței penale nr. 193 din 25.03.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat apelantul inculpat D. I. V. în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat B. E. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimatele părți vătămate B. I., M. M., R. F. și Z. S..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
După ce Curtea pune in vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, apelantul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul apelantului inculpat critică sentința instanței de fond pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta comisă, iar bunurile au fost recuperate.
Conchizând, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pe fond, reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, ținând cont de gravitatea faptei, perseverența infracțională, din fișa de cazier judiciar rezultând că acesta a suferit o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni similare și a fost sancționat administrativ in nenumărate rânduri pentru infracțiuni similare. Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că prejudiciul a fost acoperit și solicită admiterea apelului și reducerea pedepsei.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.193 din 25.03.2014, pronunțată de Judecătoria sector 6 București, în dosarul nr._, în temeiul art.377 alin.4 rap. la art.386 alin.1 C.pr.pen. a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Ministerul Public și în consecință, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpatului D. I. V. din infracțiunea de furt calificat în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art.208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. i C.pen. 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 și art.37 alin.1 lit.a în infracțiunea de furt calificat prev. de art.228 – 229 alin. 1 lit.d C.pen. 2009 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. 1969 și art.44 alin.1 C.pen. 2009, cu înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art.349 alin.2 rap. la art.396 alin.2 și 10 C.pen. 2009 a fost condamnat inculpatul D. I. V. (fiul lui D. și al G., născut la data de 05.01.1983 în București, domiciliat în ., ., CNP_, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale) la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată și în stare de pluralitate intermediară prev. de art.228 – 229 alin.1 lit.d C.pen. 2009 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. 1969 și art.44 alin.1 C.pen. 2009 (faptă săvârșită pe data de 19.12.2013, persoane vătămate Z. S., R. F., M. M. și B. I.)
În baza art.67 alin.1 C.pen. 2009 rap. la art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 privind aplicarea C.pen. 2009 i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit.b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
În temeiul art.66 alin.1 C.pen. 2009 i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art.66 alin.1 lit.a, b C.pen. 2009.
În baza art.96 alin.4 C.pen. 2009 a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr.958/27 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 10.12.2013.
În baza art.96 alin.5 C.pen. 2009 raportat la art. 44 si art.39 alin.1 lit.b și art.45 alin.1 C.pen. 2009 cu aplicarea art.5 C.pen. 2009 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an si 6 luni închisoare la care s-a adaugat un spor de 1/3 din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.958/27 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, respectiv 4 luni, inculpatului dându-i-se spre executare, în final, pedeapsa de 1 (un) an si 10 (zece) luni închisoare și 2 ani interzicerea exercitării unor drepturi.
În temeiul art.399 alin.1 C.pr.pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului D. I. V. (fiul lui D. și al G., născut la data de 05.01.1983 în București, domiciliat în ., ., sect. 6, CNP_, studii 11 clase, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale), până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.
În baza art. 72 alin. 1 C.pen. 2009 s-a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurii reținerii dispusă pe data de 19.12.2013 prin ordonanța de reținere a DGPMB Sector 6, durata reținerii din data de 07.09.2012 dispusă în dosarul nr._/303/2013 în care a fost pronunțată sentința penală nr.958/27 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București și durata arestării preventive din data de 20.12.2013 la zi.
În temeiul art.112 alin.1 lit.b C.pen. 2009 s-a dispus confiscarea în folosul statului a șurubelniței cu mâner de plastic roșu aflat la camera de corpuri delicte al DGPMB – Sector 6 conform Dovezii . nr._.
În temeiul art.397 alin.1 coroborat cu art.25 alin.1 C.pr.pen. rap. la art.23 alin.3 C.pr.pen. și coroborat cu art.1357 alin.1 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. I. și obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 30 lei, reprezentând prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
S-a constatat că persoanele vătămate M. M., R. F. și Z. S. nu s-au constituit părți civile în procesul penal, prejudiciul fiind reparat prin restituire.
In fapt, s-a reținut din declarația inculpatului coroborat cu procesul verbal cercetare la fața locului și procesul-verbal de conducere în teren că pe data de 19.12.2013 a venit pe . să sustragă materiale feroase pentru a le valorifica. În acest scop, a ajuns la ușa de acces în blocul A8, . reușit să intre în scara blocului apelând un număr de interfon aleatoriu. A pătruns în subsolul scării 1, ușa de acces în subsol fiind neasigurată și a pătruns fără a forța ușa într-o boxă, în care însă nu a găsit nici un bun. Prin subsolul scării 1 a intrat în subsolul scării 2, între cele două scări existând un culoar de comunicare. La subsolul scării 2 a ajuns la boxa persoanei vătămate Z. S.. Observând că ușa de acces în boxă era asigurată cu un lacăt, inculpatul a forțat deschiderea acestui lacăt.
Conform declarației persoanei vătămate care s-a coroborat cu procesul-verbal de restituire inculpatul a sustras din interiorul boxei mai multe scule, un cablu electric și o geantă de voiaj.
În continuare, inculpatul a continuat prin subsolul blocului A8 către subsolul scării 4 și ajuns în dreptul boxei persoanei vătămate R. F., forțând zăvorul și lacătul care asigurau ușa de acces, a reușit să intre în boxă. Din acest loc, inculpatul a sustras, conform declarației persoanei vătămate și procesului-verbal de restituire o baterie uzată de chiuvetă.
Din subsolul scării 4, inculpatul a urcat la parter și a ieșit din . a mers la ușa de intrare în scara 6, formând un număr de interfon aleatoriu și fiindu-i permis accesul în scara blocului.
Inculpatul s-a deplasat în continuare la subsolul scării, unde prin forțarea balamalei și a lacătului ce asigurau ușa de acces a reușit să intre în subsolul blocului.
Inculpatul a ajuns în dreptul boxei persoanei vătămate M. M. forțând lacătul care asigura ușa de intrare cu o șurubelniță. Din interiorul boxei, inculpatul a sustras un covor pe care l-a rulat, l-a scos din boxă și l-a sprijinit de peretele din dreptul ușii de acces în subsol. După aceea, inculpatul a intrat în boxa alăturată, care aparține părții civile B. I., forțând lacătul care asigura ușa de acces în boxa părții civile. Din această boxă inculpatul a sustras mai multe cabluri electrice pe care le-a pus într-un sac de rafie.
În timp ce inculpatul se afla în boxa părții civile, aceasta din urmă și martorul au coborât la subsolul scării 6 și l-au imobilizat pe inculpat, care a încercat să fugă.
Prima instanță a avut în vedere că stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează, potrivit art.74 din noul Cod penal după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Limitele de pedeapsă au fost reduse cu o treime, conform dispozițiilor art.396 alin.10 C.pr.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii.
Instanța de fond a avut în vedere circumstanțele comiterii infracțiunii, respectiv prin utilizarea efracție pentru a pătrunde în spațiile private aflate la subsolul blocului.
Totodată, s-a subliniat că exemplaritatea pedepsei are un rol determinat în individualizarea judiciară realizată în cazul infracțiunilor contra patrimoniului cum este cea din prezenta cauză întrucât, deși acestea nu cauzează un prejudiciu însemnat, repetabilitatea acestor precum și ușurința de săvârșire a acestor infracțiuni.
În individualizarea pedepsei instanța a observat că deși locul săvârșirii infracțiunii nu se încadrează în noțiunea de domiciliu, boxele de depozitare din subsolul blocurilor de apartamente reprezintă un spațiu privat în care locuitorii își lasă diferite obiecte de valoare patrimonială sau sentimentală. Pătrundea într-un asemenea spațiu cu scopul sustragerii unor bunuri denotă o periculozitate ridicată a inculpatului și relevă o gravitate considerabilă a faptei.
În ceea ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că prin sentința penală nr. 958/27.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București, rămasă definitivă pe data de 10.12.2013 prin nerecurare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare fiind dispusă, în temeiul art.861 C.pen. 1968, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani.
Instanța a mai reținut că inculpatul a fost condamnat tot pentru săvârșirea unor infracțiuni similare cu cea judecată în prezenta cauză și deși instanța care a judecat cauza amintită a dat dovadă de clemență, inculpatul nu a înțeles avertismentul pe care prima sentința de condamnare trebuia să îl reprezinte, săvârșind o nouă infracțiune la numai 9 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Totodată, din fișa de cazier judiciar a inculpatului aflată la dosarul cauzei, s-a constatat că inculpatul a mai fost sancționat administrativ de 13 ori pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului.
Referitor la pluralitatea de infracțiuni, s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr.958/27.11.2013 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București.
Astfel, prin . noul Cod penal, nu mai sunt îndeplinite condițiile de reținere a stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art.41 alin.1, având în vedere că primul termen al recidivei postcondamnatorii este o condamnare la pedeapsa închisorii de 1 an. Prin urmare, instanța a reținut că a doua infracțiune este săvârșită în stare de pluralitate intermediară conf. art. 44 alin. 1 din noul Cod penal.
În privința modalități de revocare a suspendării condiționate, instanța a constatat că ambele infracțiuni ce compun pluralitatea intermediară sunt săvârșite înainte de . legii noi și prin urmare nu sunt incidente prevederile art. 10 din LPANCP potrivit căruia tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă.
Această modalitate de aplicare a legii în timp este singura în măsură să satisfacă exigențele principiului aplicării legii penale mai favorabile, iar cazul de față este un exemplu elocvent în acest sens.
Astfel, sub vechea reglementare, chiar dacă infracțiunea săvârșită în termenul de încercare nu era săvârșită în stare de recidivă, instanța urma să alăture pedepsele conform art. 83 C. pen. 1969. Potrivit art. 96 alin. 5 C.pen. 2009 dacă în cauză nu sunt întrunite condițiile recidivei postcondamnatorii, cum este și ipoteza din cauza de față, atunci contopirea dintre cele două pedepse aplicate va fi realizată conform dispozițiilor de la pluralitatea intermediară, respectiv aplicarea celei mai grele pedepse și cumulul juridic cu spor obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse.
În această ipoteză, observăm că C.pen. 2009 este legea mai favorabilă, întrucât prevede sistemul cumulului juridic cu spor obligatoriu, pedeapsa aplicată în urma acestui mecanism fiind întotdeauna mai mică decât cumulul aritmetic și prin urmare, instanța va aplica în cauză mecanismul de revocare prev. de art. 96 C.pen. 2009.
Prin urmare, în temeiul art. 96 alin. 4 C.pen. 2009 s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare dispusă prin sentința penală nr. 958/27 noiembrie 2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București, definitivă prin nerecurare la data de 10.12.2013.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a constatat că în conformitate cu art.96 alin.4 C.pen. 2009 legiuitorul a prevăzut fără echivoc că atunci când inculpatul săvârșește o nouă infracțiune în cursul termenului de supraveghere, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei. Altfel spus, a fost revocată dispoziția anterioară de suspendare, s-a realizat contopirea celor două pedepse, iar pedeapsa rezultantă este cea obligatoriu executabilă, neputând fi dispusă suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere. Textul reprezintă o codificare a jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin decizia nr. 1/2011 pronunțată într-un recurs în interesul legii a statuat că suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal 1968.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul D. I. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, pe care o consideră prea severă în raport de împrejurarea că inculpatul a recunoscut fapta comisă, iar bunurile au fost recuperate.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea apreciază apelul formulat de inculpat ca fiind nefondat.
Prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și de drept, Curtea urmând a și-o însuși.
Inculpatul D. I. V. a recunoscut, în totalitate, faptele pentru care a fost trimis în judecată, aceasta desfășurându-se în condițiile art.396 alin.10 Cod pr.penală.
Analizând în mod punctual criticile formulate în calea de atac, Curtea constată că petentul a apelat soluția de condamnare sub aspectul individualizării pedepsei.
Constată că acesta a săvârșit infracțiunea de furt calificat prev.de art. 228 -229 alin.1 lit.d Cod penal in condițiile pluralității intermediare, revocându-se suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.958/2013 a Judecătoriei sectorului 6 București.
Prima instanță a aplicat legea penală mai favorabilă pe criteriul instituțiilor autonome dar lipsa unei căi de atac a procurorului nu poate înrăutăți situația apelantului în propria sa cale de atac.
Pedeapsa de 1 an și 6 luni aplicată este una extrem de mică și lipsită de fermitate raportat la înrăirea pe calea infracțională a inculpatului care a ignorat cu desăvârșire avertismentul ferm dat de societate prin condamnarea anterioară.
Curtea apreciază că nu se impune sub nicio formă reducerea pedepsei aplicate, deoarece nu s-ar mai atinge scopul și funcțiile pedepsei, astfel încât, în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală urmează a respinge apelul formulat de inculpatul D. I. V. ca nefondat.
În baza art. 424 alin.3 Cod procedură penală și art.72 Cod penal, se va deduce din durata pedepsei reținerea din 7.09.2012 și perioada reținerii și arestării preventive din cauză, de la data de 19.12.2013 la zi.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală, va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. I. V. împotriva sentinței penale nr. 193 din 25.03.2014 pronunțată de Judecătoria sector 6 București în dosarul nr._ .
În baza art.424 alin.3 Cod procedură penală și art.72 Cod penal, deduce din durata pedepsei reținerea din 07.09.2012 și perioada reținerii și arestării preventive din cauză, de la data de 19.12.2013 la zi.
În baza art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. D. G. M.
GREFIER, G. A. I.
Red.M.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.3/08.07.2014
Jud.sect. 6 – jud.V.H.D.C.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 575/2014. Curtea de Apel... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 632/2014. Curtea de... → |
|---|
