Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 230/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 230/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-05-2014 în dosarul nr. 230/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 230C
Ședința publică din data de 08.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror V. G..
Pe rol, judecarea contestației formulată de condamnatul D. A. F. împotriva sentinței penale nr. 304 din data de 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul condamnat D. A. F. în stare de privare de libertate si asistat de apărător din oficiu N. A., cu delegația nr._ din data de 06.05.2014 emisă de Baroul București și avocat ales V. I., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 08.05.2014, emisă de Baroul București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curteaconstată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu P. D. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București – SAJ, pentru contestatorul condamnat D. A. F., prin depunerea delegației de către apărătorul ales al acestuia și acordă onorariu parțial în cuantum de 50 lei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul condamnatului contestator D. A. F. solicită admiterea sesizării și aplicarea legii mai favorabile, urmând a se face aplicarea art. 6 din NCP, în raport de împrejurarea că în prezent art. 81 din Legea nr. 187/2012 are alte limite de pedeapsă, precum și împrejurarea că instanța de fond a reținut circumstanțe atenuate, și, de asemenea, a făcut aplicarea art.3201 Cpp, condiții în care apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului poate fi coborâtă sub 5 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, apreciază că prezenta contestație se impune a fi respinsă, ca neîntemeiată, și menținerea sentinței penale nr. 304 din data de 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._, ca fiind temeinică și legală, apreciind că nu există o cauză de reducere a pedepsei, fiind respectate noile limite de pedeapsă.
Condamnat contestator D. A. F., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA,
Asupra prezentei contestații.
Prin cererea înregistrată la data de 14.02.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului București Secția I Penală, condamnatul D. A. F. a formulat contestație la executare cu privire la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.914/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală.
Prin sentința penală nr. 645/11.03.2014 a Tribunalului București Secția I-a Penală, pronunțată în dosarul penal nr._, s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de aplicare a legii penale noi, formulată de petentul D. A. F. – fiul lui M. și L., născut la 19.08.1991, deținut în P. Jilava, în favoarea Tribunalului I.. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I., la data de 26.03.2014 sub nr._ .
În cererea formulată condamnatul D. A. F. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în raport de faptul că a intervenit modificarea limitelor de pedeapsă pentru infracțiunile la regimul drogurilor respectiv Legea 143/2000, în baza căreia a fost condamnat.
In drept, au fost invocate disp. art. 461 lit.d C.p.p.
La dosar s-au depus: sentința penală nr.914/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2012 însoțită de referatul întocmit de Biroul executări penale, minuta deciziei penale nr.99/A din 27.03.2013 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, copia minutei deciziei penale nr.2873/26.09.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, adresă din partea Penitenciarului Jilava prin care a comunicat faptul că nu a fost întocmită sesizare către instanță în privința contestatorului pentru reducerea pedepsei, întrucât s-a apreciat ca nu sunt aplicabile disp. art. 4 și 6 NCP, copie MEPI NR. 1550/26.09.2013 emis de Tribunalul București și cazierul judiciar al contestatorului.
Prin sentința penală nr. 304 din 4 aprilie 2014, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului I., în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile” de la P. București Jilava privind pe condamnatul D. A. F. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală 914/19.12.2012 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. 2873/26.09.2013 pronunțată de ICCJ, inculpatul D. A. F., în baza art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000, cu aplic.art.41 alin.2 C. pen., art.74 alin.1 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.b C. pen. și art.3201 C. pr. pen., a fost condamnat inculpatul D. A. F. la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.În baza art.71 C. pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a și b C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 187/2012, pedeapsa maximă prevăzută de lege este 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Având în vedere că numitul D. A. F. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săv. infr. prev. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, se constată că nu sunt aplicabile disp. art. 6 NCP, inclusiv din punctul de vedere al pedepselor complementare aplicate.
Instanța nu va raporta pedeapsa aplicată condamnatului la limitele noi prevăzute de lege reduse cu 1/3, dat fiind că condamnatul a beneficiat de disp. art. 3201 C.p.p din 1968, deoarece, chiar dacă în actuala reglementare există o instituție similară celei prev. de art. 3201 C.p.p. din 1968, și anume „procedura în cazul recunoașterii vinovăției”, totuși, conform 187 NCP, prin sintagma „pedeapsă prevăzută de lege” se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Împotriva sentinței a formulat contestație condamnatul, solicitând aplicarea legii mai favorabile, în raport de împrejurarea că fapta pentru care a fost sancționat condamnatul are alte limite de pedeapsă. Invocă, de asemenea aspectul că, dat fiind reținerea de către instanța de fond a circumstanțelor atenuate, și a dispozițiilor art.3201 Cpp, pedepasa aplicată poate fi redusă.
Curtea apreciază contestația ca nefondată și o va respinge ca atare pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pedeapsa ce sancționează infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, dar aceasta se încadrează în limitele prevăzute de legea în vigoare.
Împrejurarea că la aplicarea pedepsei condamnatul a beneficiat de circumstanțe atenuate, dar și de reducerea limitelor pedepsei ca efect a recunoașterii vinovăției, nu justifică raportarea pedepsei la noile limite obținute în urma aplicării procedurii simplificate, dat fiind că, în raport de exigențele art. 187 Cod penal, prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelegea pedeapsa care sancționează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
De altfel, rațiunea dispozițiilor art. 6 Noul Cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în situația aceluia care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, în sensul ca cel condamnat să nu execute o pedeapsă mai mare decât limita maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, iar contestatorul execută o pedeapsă legală și din prisma noului cod penal.
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b NCPP, Curtea va respinge ca nefondată contestația.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. 2 NCPP,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. a NCPP, respinge ca nefondată contestația formulată de către condamnatul D. A. F. împotriva sentinței penale nr. 304 din data de 4.04.2014, pronunțată de Tribunalul I., Secția penală, pronunțată in dosarul nr. _ .
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, obligă contestatorul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8.05.2014.
Președinte Grefier
I. C. R. S.
Red.si dact. I.C.
2 ex./9.05.2014
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 639/2014.... | Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
