Ultrajul. Art. 239 C.p.. Decizia nr. 2352/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2352/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 2352/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2352/R
Ședința publică de la 16.12.2013
Curtea constituită din:
P.- O. B.
JUDECATOR- S. C.
JUDECATOR- A. A.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 571 din 06.11.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat D. D., personal în stare de arest, asistat de avocat desemnat din oficiu S. C. cu împuternicire avocațială nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 571 din 06.11.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. _, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Arată că prezentul recurs vizează reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond care, în opinia inculpatului, este prea mare, pedeapsa rezultantă fiind orientată peste medie.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut și regretat sincer fapta comisă, iar în fața instanței de fond a solicitat a fi judecat după prev.art. 320/1 C.pr.pen.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și pe fond, a se dispune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că nu se impune a fi admis recursul declarat de inculpat, acesta fiind nefondat. Solicită deducerea reținerii și a arestării preventive începând cu 20.08.2013.
Faptele comise de inculpat sunt foarte grave, respectiv două infracțiuni de ultraj comise asupra organelor de poliție, respectiv faptul că a lovit cu un topor un polițist și a mușcat alt polițist. Consideră că fapta este cu atât mai gravă cu cât inculpatul suferă de . și exista posibilitatea de a-i îmbolnăvi pe polițiști.
Menționează că inculpatul a produs un scandal public de o mare gravitate certându-se cu mai multe persoane din . cu acel topor și lovind mai multe părți vătămate.
Concluzionând solicită menținerea pedepsei și respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă soluționarea recursului la aprecierea Curții și regretă fapta comisă.
CURTEA ,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 571 din data de 06.11.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în temeiul art 239 alin. 2 și 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul D. D. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru săvârșirea infractiunii de ultraj – persoană vătămată S. R. R..
În temeiul art. 239 alin. 2 și 5 C.pen. a fost condamnat inculpatul D. D. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de ultraj – persoană vătămată V. O..
În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. a fost condamnat inculpatul D. D. la pedeapsa inchisorii de 3 ani pentru savarsirea infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În temeiul art. 33 lit a C.pen. și art 34 lit b C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentință penală, în final inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, cea de 3 ani închisoare.
În temeiul art 57 C.pen. s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.
În temeiul art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a, teza a II-a și b C.pen.
În baza art 350 alin 1 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la data de 20.08.2013 la zi.
S-a luat act că părțile vătămate S. R. R. și V. O. nu s-au constituit părți civile.
În temeiul art. 189 C.pr.pen. penală onorariul avocatului din oficiu in cuantum de 200 lei s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției .
În temeiul art. 191 al. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 20.08.2013, inculpatul D. D. a pătruns în locuinta martorei T. M. din B., .. 4, ., jud. I., imobil din care acesta a luat un topor cu care a incercat să il lovească pe sotul martorei si a provocat scandal public în . urmare a celor de mai sus, au fost sesizate organele de politie din cadrul P.O.B. prin serviciul de urgenta 112. La fața locului s-au prezentat agentii de poliție S. R. R. și V. O., ambii din cadrul P.O.B., care au constatat faptele săvârsite de inculpat și au intervenit in conformitate cu atributiile de serviciu, moment în care inculpatul l-a lovit cu lama toporului pe agentul de politie S. R. R., iar ulterior, in momentul în care cei doi politisti au incercat să il imobilizeze pe inculpat, acesta i-a muscat pe politisti de mână.
Astfel, s-a arătat că, prin faptele sale, inculpatul a tulburat linistea publică prin savarsirea de acte, gesturi, expresii, manifestari care au adus atingere bunelor moravuri.
Persoanele vatamate S. R. R. si V. O., ambii din cadrul P.O.B., s-au prezentat la Serviciul de Medicina Legala I., unde au fost examinate medico-legal, constatandu-se că acestia au suferit leziuni care au fost produse prin mușcare, respectiv cu un corp taietor.
Săvârșirea faptelor reținute în sarcina inculpaților a fost probată cu declarațiile părților vatamate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului; proces verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului D. D., constând în aceea că, la data de 20.08.2013, a muscat partile vatamate S. R. R. si V. O., ambii din cadrul P.O.B., în timp ce acestia incercau sa restabileaca ordinea publică, precum și faptul ca acelasi inculpat l-a lovit cu lama toporului pe agentul de politie S. R. R. în aceleasi imprejurari, intrunește elementele constitutive a două infractiuni distincte de ultraj, in forma prevazută de art. 239 alin. 2 si 5 C.pen.
De asemenea, fapta aceluiasi inculpat, care, prin faptele sale a tulburat linistea publică prin savarsirea de acte, gesturi, expresii, manifestari care au adus atingere bunelor moravuri întruneste elementele constitutive ale infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburare a ordinii si linistii piblice, prev. de art 321 alin 1 C.pen.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p.: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale), limitele de pedeapsă stabilite in partea specială a Codului Penal, gradul de pericol social (raportat și la urmarile produse), modul de săvârșire, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - care nu este recivivist, insa a mai suferit o condamnare in minoritate si alte doua sanctiuni administrative ulterior.
De asemenea, instanța a ținut seama și de gradul de pericol social al inculpatului, care a muscat si a lovit cu toporul doi politisti care incercau sa restabilească ordinea publică, tulburată in mod grav de faptele pe care acesta le-a comis.
Totodată, avand in vedere ca din cercetarile efectuate a rezultat ca inculpatul ar fi infectat cu viurusul ., iar cu toate acestea inculpatul a muscat ambele părti vatamate, provocandu-le acestora sângerari, ceea ce relevă totala indiferentă a acestuia fata de viata si sanatatea celor din jurul sau, mai ales cand este vorba de reprezentanti ai politiei.
F. de cele reținute, instanța a aplicat inculpatului D. D. o pedeapsă cu închisoarea peste medie pentru fiecare din cele doua infractiuni de ultraj, apreciind astfel că, prin executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, va fi atins scopul preventiv, educativ, dar si coercitiv al pedepsei.
Pentru aceleași considerente instanța a aplicat o pedeapsă cu închisoarea peste medie pentru infractiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii si linistii publice.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, inculpatul D. D., care a criticat soluția dispusă pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpatul a solicitat, în esență, reducerea cuantumului pedepsei, având în vedere atitudinea sa sinceră, de colaborare cu organele judiciare, precum și faptul că, în fața instanței de fond, a uzat de prevederile art. 320/1 C.pr.pen.
Examinând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., Curtea constată că recursul formulat este fondat doar în limitele ce se vor arăta și pentru următoarele considerente:
Cauza a fost soluționată în procedura simplificată a judecății în cazul recunoașterii vinovăției, inculpatul D. D. declarând, anterior începerii cercetării judecătorești, că recunoaște faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Situația de fapt reținută prin sentință nu a făcut obiect de critică în recurs, Curtea constatând, la rândul său, în virtutea efectului integral devolutiv al căii de atac declarate, temeinicia hotărârii din această perspectivă.
Probatoriul confirmă neîndoielnic că, la data de 20.08.2013, în jurul orelor 09.30, în timp ce se afla în B., ., jud. I., inculpatul D. D. a adresat injurii mai multor persoane și a exercitat acte de violență fizică asupra acestora, tulburând astfel ordinea și liniștea publică.
Rezultă, de asemenea, că agenții de poliție sosiți la fața locului în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în vederea aplanării situației, respectiv părțile vătămate S. R. R. și V. O., au fost ambii mușcați de către inculpat în zona membrelor superioare, iar S. R. R. a fost lovit cu lama unui topor în zona feței.
Încadrarea juridică reținută prin sentință este legală, faptele inculpatului-recurent întrunind elementele constitutive a două infracțiuni de ultraj în formă calificată, prevăzute de art. 239 alin. 2, 5 C.pen. și o infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. 1 C.pen., în concurs real conform art. 33 lit. a C.pen.
Sub aspectul modalității de individualizare a pedepsei, Curtea reține, sub un prim aspect, că deși instanța de fond a admis cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen., a omis să valorifice în mod efectiv această normă legală. Textul art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. nu a fost indicat în dispozitivul hotărârii recurate și nici menționat în considerentele acesteia, deși, potrivit art. 356 lit. c și art. 357 alin. 1 C.pr.pen., o legală soluționare a acțiunii penale reclamă indicarea expresă, în cuprinsul hotărârii, a tuturor cauzelor/circumstanțelor de atenuare a pedepsei cărora li s-a dat eficiență la stabilirea tratamentului sancționator.
D. urmare, Curtea constată că se impune modificarea sentinței și reținerea incidenței dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni, cu menținerea însă a cuantumului pedepselor stabilite prin sentință.
Sub acest aspect, apreciază că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.pen., stabilirea unor pedepse maxime sau orientate spre maximul special redus ca efect al aplicării cauzei legale de atenuare menționate fiind impusă de particularitățile cauzei.
Ansamblul probatoriului administrat în faza de urmărire penală relevă agresivitatea extremă manifestată de către recurent la data critică, orientată initial împotriva unora dintre locatarii imobilului, iar ulterior, împotriva organelor de poliție aflate în exercițiul funcției.
Mijloacele folosite de inculpat califică actele sale de violență, toporul fiind un obiect vulnerant al cărui uz poate avea consecințe letale. Mușcăturile aplicate potențează, de asemenea, pericolul social concret al faptelor, deoarece există suspiciunea că inculpatul suferă de o afecțiune autoimună cauzată de virusul ., ignorând conștient riscul transmiterii acestuia și persoanelor agresate în maniera anterior descrisă.
Circumstanțele personale ale inculpatului evidențiază o anumită tendință spre adoptarea unei conduite antisociale, D. D. suferind o condamnare în minorat pentru o faptă de tâlhărie și fiind sancționat administrativ în anul 2012 pentru fapte de furt ori orientate împotriva relațiilor sociale protejate de Legea nr. 61/1991. Lipsa unei ocupații stabile și consumul de droguri sunt elemente ce relevă, de asemenea, incapacitatea inculpatului de a-și conforma atitudinea normelor de conviețuire socială, justificând stabilirea unor pedepse care să reflecte o atare periculozitate a persoanei sale.
Conduita procesulă sinceră a recurentului nu justifică reducerea cuantumului pedepsei, deoarece ea a avut un caracter formal, survenind în contextul existenței altor probe certe ce au permis lămurirea deplină a cauzei. Din aceeași perspectivă, opțiunea inculpatului de a uza de procedura simplificată de judecată nu impune atenuarea răspunderii sale, deoarece, evaluate în contextul particularităților cauzei, nu relevă o periculozitate mai scăzută a persoanei sale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 571 din data de 06.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. _ .
Va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va reține cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 239 al.2,5 C.pen. (partea vătămată S. R. R.), art. 239 alin.2,5 C.pen. (partea vătămată V. O.) și art. 321 al.1 C.pen, aplicarea prevederilor art.3201 C.pr.pen.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 38516 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 381 C.pr.pen. va deduce prevenția de la data de 20.08.2013 la zi.
În baza art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuelile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul D. D. împotriva sentinței penale nr. 571/06.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr. _ .
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Reține, cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 239 al. 2,5 C.pen. (parte vătămată S. R. R.), art. 239 alin. 2,5 C.pen. (parte vătămată V. O.) și art. 321 al.1 C.pen, aplicarea prevederilor art. 3201 C.pr.pen.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Deduce prevenția de la 20.08.2013 la zi.
Cheltuelile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red./th. S.C.
2ex/09.01.2014
J.B.- jud.E.D.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 610/2013. Curtea de... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
