Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 102/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.102/F
Ședința publică de la 08.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. M.
GREFIER - M. C.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror E.-ELIANA B..
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petentul M. G. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 16.11.2012 dată de P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI în dosarul nr.1290/P/2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde petentul M. G., lipsind intimatul I. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Constatând că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat și cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii formulate.
Petentul M. G. solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la parchet.
Apreciază că intimatul a comis infracțiunile de abuz în serviciu, fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, prin prezentarea unor fapte neconforme cu realitatea în referatul de neîncepere a urmăririi penale, prin atașarea anumitor înscrisuri și nedepunerea tuturor elementelor probatorii, că a avut un comportament discriminatoriu, faptele constând în defavorizarea sa și inducerea în eroare a procurorului de caz.
Consideră că au încălcat disp. art.13 alin.1 și 2 din HG nr.1632/2009, normele tehnice fiind publicate în MO nr.650/20.09.2010, precum și dispozițiile art.87 din Codul civil.
Susține că la dosarul cauzei nu există probatoriu care să confirme schimbarea domiciliului, în acest sens menționând intimatul că „în cazul în care persoanele din cadrul din cadrul gospodăriei își schimbă domiciliul, se va închide partida și se va înscrie data și noua adresa”, în acest fel procedând și A. C. la transferul numiților M. G. și M. Leonardo din . în .> Arată că în motivarea rezoluției procurorului ierarhic superior, nr.95/II/2/2012, se confirmă faptul că în dosarul de cercetare penală nu există nici o solicitare a sa către Primăria V., nici o declarație pe proprie răspundere cu privire la modificarea datelor din registrul de evidență, vreo dovadă a schimbării domiciliului pentru M. G., M. Leonardo, astfel că modificările efectuate în registrele agricole aferente gospodăriilor din . Piersicilor nr.36 apar nelegale și abuzive. Invocă adresa nr._/27.09.2010 emisă de Primăria V., din care rezultă că proprietar în . este M. N. iar intimatul, în referatul de neîncepere a urmăririi penale a invocat adresele nr.4748/18.04.2011, s48/16.05.2011, 5794/16.05.2011, s46/06.05.2011 și s67/24.06.2011, fără a menționa și depune solicitarea nr.5795/16.05.2011 în baza căreia s-au emis respectivele adrese. La punctul doi din referatul întocmit de intimat nu s-a depus solicitarea sa nr.3551/21.03.2011 predată intimatului în data de 24.11.2011.
Solicită, în concluzie, admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a plângerii, ca neîntemeiată, urmând a se menține rezoluțiile date în cauză. Apreciază criticile ca fiind nefondate, în raport de datele cauzei, în mod corect reținându-se că din actele premergătoare efectuate nu au rezultat date ori indicii sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 și 289 Cp, că activitatea intimatului s-a desfășurat potrivit normelor de procedură penală, nerezultând încălcarea vreunei dispoziții legale.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
La data de 11.01.2013, pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată plângerea formulată de petentul M. G. împotriva rezoluției din 16.11.2012 dată în dosarul nr.1290/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul arată că intimatul I. C., în calitate de comisar de poliție, a încălcat prevederile Legii nr.218/2002 pentru că avea obligația de a confrunta legalitatea înscrisurilor din registrele agricole și declarațiile învinuiților cu celelalte piese de comparație pentru a confirma sau infirma concordanța acestora cu realitățile faptice ale cauzei.
Așa cum rezultă din dosarul nr.610/P/2011, comisarul de poliție nu a respectat atribuțiile de serviciu, a falsificat dispozițiile legale pe care nu le-a consemnat corespunzător, fiind vorba despre art.13 alin.1 din H.G. nr.1632/2009.
La dosarul cauzei nu există material probator care să confirme schimbarea domiciliului, dar intimatul I. C. a consemnat că înscrierea datelor s-a făcut în baza art.6 alin.1 lit.a din H.G. nr.1632/2009, mai precis în urma vizitării persoanelor fizice de către persoanele împuternicite cu completarea registrului agricol, fără să existe însă o declarație dată pe propria răspundere.
Petentul mai susține că în cuprinsul referatului întocmit de intimat, acesta din urmă indică adresele emise de Primăria V., dar nu face referire la solicitările pe care petentul le-a adresat primăriei la 21.03.2011 și 16.05.2011.
Toate acestea au fost confirmate și de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. prin rezoluția nr.95/II/2/2012, rezultând că intimatul a falsificat prevederile legale și a atestat fapte neadevărate în cuprinsul referatului de începere a urmăririi penale întocmit la16.12.2011, pentru a mușamaliza infracțiunile comise de funcționarii publici A. C. și M. M..
În consecință, apreciază că I. C. a săvârșit infracțiunile de abuz în serviciu contra interesul persoanelor, fals material în înscrisuri oficiale și fals intelectual, așa încât solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Petentul a solicitat și Curtea a încuviințat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar copiile mai multor documente evidențiate în cuprinsul plângerii, acestea constituind înscrisuri atașate și la dosarul înaintat de P., ulterior petentul depunând și copiile unor adrese eliberate de Serviciul public comunitar de evidență a persoanelor din orașul V. privind domiciliul numiților M. G. și M. Leonardo C., precum și copiile a trei adrese și a unor poziții din registrul agricol, aceste din urmă documente fiind - de asemenea - deja atașate la dosarul înaintat de P..
În vederea soluționării plângerii, în conformitate cu dispozițiile art.2781 alin.3 C. pr. pen., a fost atașat dosarul nr.1290/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, împreună cu lucrarea înregistrată sub nr.4179/II/2/2012 la aceeași unitate de P..
Se constată că, din eroare, au fost atașate și documentele ce constituie urma dosarului nr.610/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, ce nu are legătură cu cauza de față.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin rezoluția din 16.11.2012 dată în dosarul nr.1290/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarul de poliție I. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 C. pen. și art.289 C. pen.
În motivarea acestei rezoluții se reține că numitul M. G. a formulat plângere penală împotriva funcționarului de poliție I. C. din cadrul Poliției oraș V. prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de acesta cu privire la modul în care a efectuat cercetări în dosarul înregistrat sub nr. 610/P/2011 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria V..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că este nemulțumit de modul în care au fost efectuate cercetările în respectivul dosar, de aspectele menționate în referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale întocmit, de modul de apreciere și administrare a mijloacelor de probă.
Din verificările efectuate a rezultat că funcționarul de poliție I. C. are gradul profesional de comisar de poliție și face parte din structurile poliției judiciare.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că la data de 18.05.2011 numitul M. G. a formulat plângere penală împotriva funcționarilor A. C. și M. M. din cadrul Primăriei orașului V., plângere înregistrată la P. de pe lângă Judecătoria V. sub nr. 610/P/2011, iar la data de 26.06.2011 acesta a formulat o plângere similară care a fost înregistrată sub nr. 812/P/2011, iar prin rezoluția din data de 08.08.2011 s-a dispus conexarea celor două dosare.
La data de 16.12.2011, comisarul I. C. a întocmit referat de neîncepere a urmăririi penale, iar prin rezoluția nr. 610/P/2011, P. de pe lângă Judecătoria V. a confirmat propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale în cauză. Împotriva rezoluției a formulat plângere numitul M. G., iar prin rezoluția nr.95/II/2/2012 din data de 08.06.2012, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V. a admis plângerea și a dispus infirmarea parțială a rezoluției nr.610/P/2011 din data de 28.03.2012 și reluarea cercetărilor față de numiții M. M. și A. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 C. pen.
În speță, în raport de verificările efectuate în cauză s-a constatat că activitatea funcționarului de poliție s-a desfășurat potrivit normelor de procedură penală, nerezultând încălcarea vreunei dispoziții legale în acest sens. Astfel, acesta a instrumentat o cauză care i-a fost repartizată conform dispozițiilor legale, iar la finalul cercetărilor a întocmit un referat cu propuneri, conform disp. art. 228 al. 4 C. pr. pen.
În ceea ce privește criticile formulate de numitul M. G. cu privire la modul de instrumentare a cauzei, se constată că, în activitatea de efectuare a cercetării penale, organele de poliție acționează în conformitate cu propriul plan de cercetare, singurul în măsură să dea dispoziții în acest sens fiind procurorul care supraveghează cauza.
În cazul în care o parte nu este mulțumită de modul de îndeplinire/neîndeplinire a unui act, poate formula plângere potrivit art. 275 și urm. C. pr. pen. Simplul fapt că organul de poliție nu a procedat la administrarea unor probe considerate necesare de una din părți nu este de natură a duce la concluzia săvârșirii vreunei infracțiuni de către funcționarul de poliție.
Potrivit disp. art. 228 al. 4 C. pr. pen., în ceea ce privește întocmirea referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, organul de cercetare penală, când constată existența vreunuia dintre cazurile prev. de art. 10 C. pr. pen., cu excepția celui de la litera b1, înaintează procurorului dosarul împreună cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală. Acest referat este supus cenzurii procurorului care supraveghează cauza, care poate confirma sau nu propunerea organelor de poliție, soluția procurorului putând fi supusă, la rândul ei, controlului instanței de judecată, la cererea oricărei persoana interesate.
Față de cele de mai sus, s-a constatat că în sarcina funcționarului de poliție I. C. nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și 289 C. pen., deoarece există o cauză care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. a C. pr. pen. - faptele nu există.
Petentul a formulat plângere la procurorul ierarhic, iar prin rezoluția din 20.12.2012 dată de P. de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr.4179/II/2/2012, s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Ulterior, în termenul prevăzut de lege, petentul a formulat plângere la instanța de judecată în temeiul art.2781 C. pr. pen., constituindu-se dosarul de față.
Curtea apreciază că plângerea este nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că au fost efectuate actele premergătoare necesare pentru lămurirea situației, în acest sens procurorul dispunând audierea intimatului I. C. și atașarea unei copii a dosarului de urmărire penală nr.610/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., în legătură cu care a fost formulată plângerea penală.
Procurorul a constatat în mod întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.228 C. pr. pen. pentru a se dispune începerea urmăririi penale față de comisarul de poliție I. C. cu referire la infracțiunile și faptele reclamate de petent.
Din dosarul de urmărire penală nr.610/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V., reiese că numitul I. C. și-a desfășurat activitatea în calitate de polițist al poliției judiciare și a efectuat acte premergătoare ca urmare a sesizărilor de natură penală formulate de numitul M. G. cu privire la activitatea funcționarilor din cadrul Primăriei orașului V., fiind vorba despre A. C. și M. M..
Aspectele invocate de către petent în cuprinsul plângerii ce face obiectul cauzei de față se confirmă, întrucât în cuprinsul referatului cu propunere de neîncepere a urmăririi penale, comisarul de poliție nu a redat în mod fidel dispozițiile art.13 alin.1 și 2 din Normele tehnice de completare a registrului agricol, aprobate prin Ordinul publicat în Monitorul Oficial nr.650/2010, interpretând în mod greșit această dispoziție legală în sensul că se aplică în situația în care persoanele din cadrul gospodăriei își schimbă domiciliul în cadrul aceleiași localități, pe când dispoziția legală se referă la o altă situație.
De asemenea, se constată că referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale se întemeiază pe declarațiile date de cele două persoane învinuite, fără ca numitul I. C. să manifeste rol activ pentru lămurirea situației, în condițiile în care petentul M. G. a contestat formularea unei cereri de modificare a mențiunilor din registrul agricol în ce privește adresa din ., iar la dosar nu există declarația dată pe propria răspundere conform art.6 alin.1 din normele mai susmenționate și nici o dovadă a schimbării domiciliului persoanelor care figurau la adresa din ..
Aceste aspecte au fost constatate și prin rezoluția din 8.06.2012 dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V., prin care a fost admisă plângerea formulată de numitul M. G. în temeiul art.278 C. pr. pen., a fost infirmată parțial rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dată de către procuror în urma referatului întocmit de către intimat și s-a dispus reluarea cercetărilor față de numiții A. C. și M. M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 C. pen.
Curtea consideră însă că nu există indicii în sensul că numitul I. C., în calitate de comisar de poliție, a comis infracțiunile prev. de art.246 sau art.289 C. pen.
Trebuie reamintit că activitatea organelor judiciare are un anumit specific și este strict reglementată de dispozițiile legale, iar aspectele mai susmenționate constatate în legătură cu activitatea desfășurată de I. C. nu depășesc limitele rezonabile ale unor erori pentru care legea procesual-penală prevede remedii specifice, neevidențiindu-se intenția comisarului de poliție de a prejudicia interesele petentului M. G..
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea are în vedere și următoarele aspecte:
Dispozițiile art.13 alin.1 și 2 din Normele tehnice mai susmenționate prezintă o anumită dificultate de interpretare în condițiile în care se referă la situația în care persoanele din gospodărie își schimbă domiciliul „dintr-un . dintr-o localitate componentă a orașului sau a municipiului în alta, dar în limitele aceleiași comune, aceluiași oraș sau municipiu” (alin.1), respectiv la situația „în care persoanele din cadrul gospodăriei își schimbă domiciliul în altă localitate” (alin.2), fără să reglementeze situația în care are loc o schimbare de domiciliu în cadrul aceleiași localități.
Mai trebuie lămurită și situația concretă din teren a celor două adrese, în condițiile în care A. C. a susținut că în realitate există mai multe corpuri de casă și că numita M. G., deși figurează cu domiciliul în ., locuiește și la adresa din ..
Pe de altă parte, se constată că nici în cuprinsul celor trei sesizări ce au stat la baza constituirii dosarului de cercetare și nici în cuprinsul declarației scrise pe care a depus-o la dosar, M. G. nu a oferit explicații și nu a furnizat documente justificative pentru solicitarea sa de înscriere în registrul agricol la adresa din ., în condițiile în care nu locuia la acea adresă, la care erau înscrise în registrul agricol alte persoane, rude ale petentului M. G..
Este adevărat că la dosarul nr.610/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria V. a fost depusă o chitanță sub semnătură privată, în care se consemnează că numitul Stavără T. a vândut lui S. P. M. un loc de casă, cu casă și magazie, în suprafață de 800 mp, situat în orașul V., cartier Furculești/C. V. (fila 75).
Din coroborarea mențiunilor înscrise în această chitanță cu celelalte acte premergătoare se poate deduce că S. P. M. a fost tatăl petentului M. G., însă din celelalte mențiuni ale chitanței sub semnătură privată nu rezultă că respectivul teren se află pe . cuprinsul actului se menționează că se învecinează la apus cu această stradă.
În plus, numita A. C. a precizat că M. G. figura înscris în registrul agricol, dar la adresa din . (aspect ce reiese și din copia registrului agricol) și că ea a solicitat petentului să depună înscrisuri justificative pentru solicitarea de înscriere în registrul agricol la adresa din ., însă acesta nu s-a conformat.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, petentul M. G. nu a depus alte înscrisuri în acest sens și nici nu a lămurit situația sub acest aspect.
Și această împrejurare a fost observată de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria V., urmând ca după redeschiderea anchetei penale să se lămurească și interesul petentului cu privire la adresa din ..
Se constată, astfel, că situația nu a fost pe deplin lămurită și că aspectele invocate de către petentul M. G. pe calea plângerii întemeiată pe dispozițiile art.2781 C. pr. pen. au fost deja valorificate pe calea procedurii legale de atacare a soluției de neîncepere a urmăririi penale la procurorul ierarhic, în temeiul art.275 rap. la art.278 alin.3 C. pr. pen., ce se constituie într-un remediu procedural eficient, de natură a satisface interesele procesuale ale petentului.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii penale a comisarului de poliție I. C., cu atât mai mult cu cât activitatea acestuia s-a desfășurat sub supravegherea și controlul procurorului, care a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale.
Pe cale de consecință, în baza art.2781 pct.1 lit.a C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul M. G. și va menține rezoluția atacată.
În temeiul art.192 alin.2 C. pr. pen., va obliga recurentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângere formulată de petentul M. G. (domiciliat în ., ., ., sector 3) împotriva rezoluției din 16.11.2012 dată în dosarul nr.1290/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Menține soluția atacată.
Obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 martie 2013.
PREȘEDINTE,
L. M.
GREFIER,
M. C.
Red. L.M.
Dact. A.L. 2 ex./29.03.2013
| ← Cerere de liberare provizorie pe cauţiune. Art. 160 ind. 4... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
