Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1489/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1489/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 1489/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1489/R
Ședința publică din data de 20.08.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. G. JUDECĂTOR: R. M.
JUDECĂTOR: L. B.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București și inculpata T. C. A. împotriva sentinței penale nr.626/16.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată-inculpată, personal, în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărătorul din oficiu G. R., în baza delegației nr._/06.08.2013, atașată la fila 15 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentei-intimate-inculpate solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând într-o scrisoare medicală.
Reprezentantul Ministerului Public nu are obiecții.
Curtea încuviințează recurentei-intimate-inculpate proba solicitată, apreciind-o utilă cauzei, și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisului prezentat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau alte probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public susține că pedeapsa aplicată inculpatei de prima instanță este prea mică, având în vedere gravitatea deosebită a faptei, modul elaborat în care a acționat, dând dovadă de lipsă de respect pentru valorile sociale, partea vătămată având vârsta de doar 12 ani, precum și împrejurarea că inculpata a comis infracțiunea din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind anterior condamnată la o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendare, iar nu cum se reține, în mod eronat, în fișa de cazier judiciar, de 4 ani închisoare, suspendare ce a fost revocată ulterior pentru că a comis o nouă faptă penală, rezultând, în urma cumulului aritmetic, o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, iar la scurt timp de la momentul liberării condiționate, aceasta a comis fapta din prezenta cauză. Consideră că, în raport cu perseverența infracțională manifestată de inculpata, o pedeapsă egală cu minim nu este aptă să conducă la atingerea scopului acesteia. În consecință, solicită admiterea recursului declarat de P., casarea sentinței penale și aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai ridicat.
Apărătorul din oficiu al recurentei-intimate-inculpate solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București.
În susținerea recursului declarat de inculpată, arată că dimpotrivă se impune reducerea pedepsei închisorii, întrucât aceasta a avut o conduită procesuală adecvată, recunoscând și regretând fapta imputată, are un copil minor în întreținere și o stare precară de sănătate. Mai solicită să se aibă în vedere că prejudiciul a fost recuperat. Arată că aplicarea disp. art.3201 din Codul de procedură penală nu exclude posibilitatea aplicării circumstanțelor atenuante judiciare.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de inculpată, pentru motivele arătate în susținerea recursului declarat de P..
Recurenta-intimată-inculpată, personal, în ultimul cuvânt, solicită să i se ia din pedeapsă măcar o lună, deoarece are o stare precară de sănătate, fiind infestată cu . și diagnosticată cu ciroză. Învederează că are un minor în întreținere.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 626/16.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-au dispus următoarele:
„În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen condamnă pe inculpata T. C. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 987/29.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1871/22.09.2011 a Curții de Apel București și contopește restul rămas neexecutat de 246 zile închisoare cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute, în final, pedeapsa de 2 ani închisoare.
Face aplic. disp. art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.p.
În baza art. 88 C.p. deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28.05.2013 până la zi.
În baza art. 350 alin. 1 c.pr.pen. menține starea de arest preventiv a inculpatei.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpata la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.”
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul de urmărire penală nr. 6885/P/2013 a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata T. C. - A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că în data de 27.05.2013, în jurul orei 18,00, aflându-se în autobuzul 102, care circula pe ., București, inculpata T. C. – A. a sustras un telefon mobil marca Nokia X6 din buzunarul persoanei vătămate I. R. S. în vârstă de 12 ani, cauzându-i o pagubă de aprox. 700 lei.
Inculpata a dat declarații de recunoaștere a faptei în modalitatea descrisă mai sus, motivând săvârșirea acesteia prin aceea că neavând nici o sursă de venit și dorind să-și procure substanțe etnobotanice, i-a sustras persoanei vătămate telefonul mobil cu intenția de a-1 valorifica în scopul menționat. Fiind însă urmărită de către persoana vătămată și de organele de poliție, a aruncat bunul sustras pentru ca acesta să nu fie găsit asupra sa.
Persoana vătămată I. R. S. a apreciat prejudiciul cauzat de inculpată prin sustragerea telefonului mobil la suma de 700 lei.
Întrucât și-a recuperat în natură paguba cauzată prin restituirea telefonului mobil, persoana vătămată nu a dorit să participe în procesul penal ca parte vătămată și nici nu s-a constituit parte civilă.
In aceste împrejurări persoana vătămată a fost audiată în calitate de martor, conform dispozițiilor art. 82 Cod procedură penală.
În faza urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare întocmit de către organele de poliție din cadrul Secției 9 Poliție din care rezultă că la data de 27.05.2013, în jurul orei 1750, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe Șoseaua V., Sector 2, București, în apropierea stației RATB Granitul, au fost sesizați de către persoana vătămată I. R. S. în vârstă de 12 ani ce tocmai coborâse din autobuzul 102, cu privire la faptul că în timpul călătoriei cu mijlocul de transport menționat, o persoană de sex femeiesc i-a sustras din buzunarul drept al pantalonilor un telefon mobil marca Nokia X6 cu carcasa de culoare neagră, indicând totodată și persoana în cauză; aflându-se în urmărirea persoanei indicate, organele de poliție au observat cum aceasta, ajungând în dreptul imobilului cu nr. D15 situat pe Șoseaua V., nr. 67, Sector 2, a aruncat într-o gură de aerisire telefonul mobil sustras din posesia persoanei vătămate, și ulterior au reușit să o imobilizeze stabilindu-i identitatea în persoana inculpatei T. C.-A.; ulterior, în prezența reprezentantului legal al persoanei vătămate-I. V., organele de poliție au găsit și recuperat telefonul mobil din locul în care acesta fusese aruncat de către inculpată, în timp ce era urmărită de către organele de poliție; planșa fotografică conținând fotografiile judiciare întocmite cu această ocazie, declarația persoanei vătămate I. R. S., din care rezultă faptul că la data de 27.05.2013, în jurul orei 1800, aflându-se în autobuzul 102 care circula pe Șoseaua V., Sector 2, București, i-a fost sustras din buzunarul drept al pantalonilor un telefon mobil marca Nokia X6 de către o persoană de sex femeiesc pe care a indicat-o apoi organelor de poliție, la coborîrea în stația RATB, declarația dată în calitate de martor de către persoana vătămată I. R. S., declarația dată în calitate de martor de către I. V., reprezentant legal al persoanei vătămate, din care rezultă faptul că la data de 27.05.2013, în jurul orei 1800, a fost contactat telefonic de către organele de poliție din cadrul Secției 9 Poliție și informat că fiului său i-a fost sustras telefonul mobil; deplasându-se la sediul poliției, a însoțit organele de poliție pe . și în dreptul imobilului cu nr. D 15, în locul indicat de organele de poliție ca fiind locul în care a fost aruncat telefonul mobil al fiului său de către persoana care 1-a sustras, a apelat numărul de telefon al fiului său, constatând cu această ocazie că telefonul se afla sub grătarul unei guri de aerisire situată în fața blocului indicat; ulterior, la sediul organelor de poliție, a asistat la efectuarea unei prezentări pentru recunoaștere din grup, ocazie cu care fiul său a recunoscut-o pe inculpata T. C. A. ca fiind persoana care i-a sustras telefonul mobil, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr._ din 13.06.2013 a Secției 9 Poliție - Biroul Criminalistic din care rezultă că urma palmară ridicată de pe telefonul mobil sustras din posesia persoanei vătămate a fost de inculpata T. C.-A., proces verbal de prezentare pentru recunoaștere din grup din care rezultă că la data de 27.05.2013, persoana vătămată I. R. S. a recunoscut-o din grup pe inculpata T. C. A. ca fiind persoana care i-a sustras telefonul mobil marca Nokia X6, din buzunarul drept al pantalonilor, în timp ce circula cu autobuzul 102, pe ., București, planșa fotografică conținând fotografiile judiciare întocmite cu această ocazie, declarația martorului I. C. în prezența căruia a fost efectuată prezentarea pentru recunoaștere, proces verbal de restituire a telefonului către reprezentantul legal al persoanei vătămate, declarațiile inculpatei de recunoaștere a săvârșirii faptei
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.06.2013, sub nr._ .
Înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpata, personal, a declarat în fața instanței că recunoaște săvârșirea faptei astfel cum a fost descrisă în actul de sesizare și că solicită ca judecata să se facă în procedura prevăzută de art. 320/1 C.proc.pen., în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea declarațiilor inculpatei, care a recunoscut constant săvârșirea faptei, cu celelalte probe administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că în data de 27.05.2013, în jurul orei 18,00, aflându-se în autobuzul 102, care circula pe ., București, inculpata T. C. – A. a sustras un telefon mobil marca Nokia X6 din buzunarul persoanei vătămate I. R. S. în vârstă de 12 ani, cauzându-i o pagubă de aprox. 700 lei.
În raport cu situația de fapt reținută, instanța a constatat că în drept fapta inculpatei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f C.pen., cu aplic. art. 37 lit. a C.pen., în temeiul căruia va dispune condamnarea acesteia.
La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere, pe de o parte, starea de recidivă a inculpatei, perseverența infracțională a acesteia, relevată de cele două condamnări suferite anterior, pentru săvârșirea unor infracțiuni de tâlhărie și furt calificat, de pericolul social concret ridicat al faptei deduse judecății, dat în principal de modul și împrejurările în care a fost comisă, însă pe de altă parte va ține seama și de împrejurarea că prejudiciul infracțional a fost acoperit, ca urmare a intervenției operative a organelor de poliție, precum și de incidența cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă cu o treime, prev. de art. 320/1 alin. 7 C.pr.pen., determinată de recunoașterea necondiționată a săvârșirii faptei de către inculpată în fața instanței.
Împotriva sentinței penale a formulat recurs Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 București solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatei, având în vedere gravitatea deosebită a faptei, modul elaborat în care a acționat, dând dovadă de lipsă de respect pentru valorile sociale, partea vătămată având vârsta de doar 12 ani, precum și împrejurarea că inculpata a comis infracțiunea din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie.
De asemenea a formulat recurs și inculpata T. C. A. arătând că se impune reducerea pedepsei închisorii, întrucât a avut o conduită procesuală adecvată, recunoscând și regretând fapta imputată, are un copil minor în întreținere și o stare precară de sănătate, prejudiciul a fost recuperat, iar aplicarea disp. art.3201 din Codul de procedură penală nu exclude posibilitatea aplicării circumstanțelor atenuante judiciare.
Examinând sentința penală în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu sub toate aspectele, însă raportat la dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., Curtea constată că recursul declarat de inculpată nu este fondat, fiind însă fondat recursul declarat de Ministerul Public.
Inculpata s-a prevalat în fața primei instanțe de dispozițiile art. 320 ind.1 C.p.p., recunoscând în totalitate faptele comise și renunțând la administrarea probelor. În consecință, temeiul pentru care poate exercita calea de atac a recursului este individualizarea pedepsei aplicate, iar nu existența vinovăției.
De altfel, inculpata nu contestă situația de fapt stabilită de prima instanță și existența vinovăției, ci apreciază că pedeapsa aplicată este prea ridicată.
Curtea constată că situația de fapt și încadrarea juridică au fost corect stabilite de prima instanță, în mod corect reținându-se că faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. f C.p. cu aplic. art. 37 lit.a C.p.
Astfel, inculpata recunoaște comiterea infracțiunii, recunoaștere ce se coroborează cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale și descrise de instanță, aspecte necontestate de inculpată în calea de atac.
Potrivit art. 320 ind.1 C.p.p., în cazul procedurii recunoașterii vinovăției, instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.
Din punct de vedere al legalității, Curtea constată că pedepsele stabilite de prima instanță respectă limitele prevăzute de art. 320 ind.1 C.p.p.
Astfel, pentru infracțiunea prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 al. lit. f C.p. minimul special al pedepsei închisorii este de 3 ani, iar maximul de 15 ani.
Reiese din coroborarea dispozițiilor legale că, în aplicarea art. 320 ind. 1 al.7 C.p.p., instanța nu putea stabili pedepse mai mici de 2 ani închisoare și mai mari de 10 ani închisoare.
În consecință, pedeapsa aplicată inculpatei, de 2 ani închisoare, respectă limitele prevăzute de lege.
Din punct de vedere al cuantumului pedepsei, Curtea constată că reducerea pedepsei sub cuantumul stabilit de prima instanță nu este justificată.
În privința inculpatei nu se poate reține circumstanța atenuantă a unei bune conduite anterioare, prev. de art. 74 lit.a C.p., atâta vreme cât a săvârșit faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie; partea vătămată nu s-a constituit parte civilă astfel că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 74 lit. b C.p., iar atitudinea sinceră a inculpatei în fața instanței a fost deja valorificată prin aplicarea beneficiului art. 320 ind.1 C.p.p.
De altfel, motivul pentru care nu s-a produs un prejudiciu este acela că inculpata a fost surprinsă în flagrant de partea vătămată, care a alertat organele de poliție, iar atitudinea sa procesuală de recunoaștere se datorează în principal faptului că a fost surprinsă în flagrant, astfel că nu poate fi reținută o conduită de colaborare cu organele judiciare în sensul art. 74 lit.c C.p. cu atât mai mult cu cât după săvârșirea faptei inculpata a aruncat bunul sustras, ce a fost găsit ulterior urmare a verificărilor efectuate de organele de poliție și de tatăl părții vătămate.
În consecință, nu sunt îndeplinite cerințele art. 74 lit. a - c C.p.
Se constată că inculpata a fost condamnată anterior la două pedepse cu închisoarea, dintre care una cu executare în regim de detenție, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat respectiv tâlhărie.
Astfel, din fișa de cazier judiciar reiese că inculpata a suferit anterior două condamnări la pedeapsa închisorii, una cu executare în regim de detenție, cea mai ridicată pedeapsă fiind de 2 ani și 4 luni închisoare.
De asemenea, în perioada 2008 – 2011 în privința inculpatei s-a dispus de nu mai puțin de șase ori scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, tot pentru infracțiuni de furt calificat.
În aceste condiții, nu există temeiuri pentru a se dispune reducerea pedepsei stabilite de prima instanță, cuantumul acesteia fiind foarte apropiat de minimul special redus potrivit art. 320 ind.1 C.p.p., instanța dând dovadă de clemență în ciuda numeroaselor antecedente penale ale inculpatei.
Cât privește circumstanțele sale personale, faptul că are un copil minor în întreținere și o stare precară de sănătate nu justifică săvârșirea unei infracțiuni și nu sunt argumente suficiente pentru a aprecia că o pedeapsă într-un cuantum mai redus își va atinge scopul preventiv educativ, din moment ce aceste circumstanțe existau și la momentul la care inculpata a fost condamnată anterior de două ori și sancționată administrativ de nu mai puțin de șase ori, fără ca executarea acelor pedepse ori amenzi administrative să aibă vreun efect asupra comportamentului său.
Curtea constată totodată că în cauză nu sunt incidente alte împrejurări, favorabile inculpatului, care să poată fi invocate din oficiu.
Cât privește recursul declarat de Ministerul Public Curtea constată că acesta este fondat, întrucât pedeapsa aplicată inculpatei de prima instanță este, în opinia instanței de recurs, mult prea blândă față de circumstanțele săvârșirii faptei.
Astfel, în data de 27.05.2013, în jurul orei 18,00, aflându-se în autobuzul 102, care circula pe ., București, inculpata T. C. – A. a sustras un telefon mobil marca Nokia X6 din buzunarul persoanei vătămate I. R. S. în vârstă de 12 ani, cauzându-i o pagubă de aprox. 700 lei.
Vârsta părții vătămate – un copil în vârstă de 12 ani precum și scopul urmărit prin sustragerea bunului, scop învederat chiar de inculpată în declarațiile sale, respectiv faptul că neavând nici o sursă de venit și dorind să-și procure substanțe etnobotanice, i-a sustras persoanei vătămate telefonul mobil cu intenția de a-l valorifica – sunt elemente ce conduc instanța de recurs la concluzia că pedeapsa de 2 ani închisoare, minimul special redus potrivit art. 320 ind.1 C.p.p. – nu este suficient pentru a se atinge scopul preventiv al pedepsei.
Inculpata a beneficiat anterior în numeroase situații de clemența organelor judiciare – 6 ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală pentru același tip de infracțiune, o pedeapsă de numai 4 luni cu suspendarea condiționată a executării, a fost liberată condiționat din executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, însă la 7 luni de la liberarea sa condiționată a continuat să săvârșească infracțiuni împotriva patrimoniului, de data aceasta alegându-și drept victimă un copil de 12 ani.
În aceste condiții, Curtea apreciază că se impune aplicarea unei pedepse mai ridicate decât cuantumul pedepsei cu închisoarea anterior executate, respectiv o pedeapsă mai mare de 2 ani și 4 luni închisoare, recursul parchetului fiind întemeiat sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca în temeiul art.385/15 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală să admită recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 împotriva sentinței penale nr. 626/16.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, să caseze în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen va dispune condamnarea inculpatei T. C. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p. va revoca liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 987/29.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1871/22.09.2011 a Curții de Apel București și va contopi restul rămas neexecutat de 246 zile închisoare cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 385 ind.1 pct. 1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpată T. C. A. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 383 al.2 C.p.p. va deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28.05.2013 la zi.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare în recursul parchetului rămân în sarcina statului.
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p. va obliga pe recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, având în vedere împrejurarea că aceasta se află în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385/15 pct.2 lit. d din Codul de procedură penală admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 împotriva sentinței penale nr. 626/16.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București.
Casează în parte sentința penală recurată și în fond rejudecând:
În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. f C.p. cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p. și art. 3201 alin. 7 C.pr.pen condamnă pe inculpata T. C. A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 61 C.p. revocă liberarea condiționată din executarea pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 987/29.06.2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin decizia penală nr. 1871/22.09.2011 a Curții de Apel București și contopește restul rămas neexecutat de 246 zile închisoare cu pedeapsa stabilită în prezenta cauză, urmând ca inculpata să execute, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art. 385 ind.1 pct. 1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta inculpată T. C. A. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 385 ind. 17 al.4 rap. la art. 383 al.2 C.p.p. deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 28.05.2013 la zi.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentă la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin.3 Cod pr. penală cheltuielile judiciare în recursul parchetului rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 august 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. G. R. M. L. B.
GREFIER
I. P.
Red.RM
Ex.2/05.09.2013
Judecătoria Sector2 București
Jud. Vârșescu M.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1486/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
