Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1511/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1511/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-08-2013 în dosarul nr. 1511/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-A PENALĂ

DOSAR NR._

Nr. în format vechi_

DECIZIA NR. 1511

Ședința publică din data de 26.08.2013

Curtea constituită din:

P. – N. A.

JUDECĂTOR – O. M.

JUDECĂTOR – C. E. R.

GREFIER: P. A.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror L. I..

Pe rol fiind solutionarea recursului declarat de recurentul-inculpat P. S. I., împotriva încheierii de ședință din data de 19.08.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.

La apelul nominal făcut în ședința publica a răspuns recurentul-inculpat P. S. I., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de apărător ales, cu împuternicirea la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nefiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea declară deschise dezbaterile cu privire la recursul formulat.

Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea incheierii recurate si rejudecand pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a acestuia, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii au încetat și nu au intervenit temeiuri noi de natură a impune în continuare privarea de libertate. Nu există probe din care să rezulte că inculpatul, odată pus în libertate, ar constitui un pericol concret pentru odinea publică, acesta putând fi judecat și în stare de libertate, a colaborat cu organele de urmărire penală pentru aflarea adevărului. Inculpatul intenționează să solicite judecarea sa în baza procedurii simplificate prevăzută de art. 320¹ C.p.p., precizând că inculpatul recunoaște comiterea faptelor, în cauză fiind chestiuni de nuanță în ceea ce privește modalitatea de comitere a infracțiunii. De asemenea mai arată că inculpatul P. S. I. nu avea calitatea de polițist, acesta făcând parte din personalul civil, contractul său de muncă expirând la două săptămâni după ce s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, astfel încât acesta nu mai are acces la nici un fel de date sau informații. În situația în care s-ar dispune luarea unei măsuri mai puțin restrictive, inculpatul P. S. I. ar avea posibilitatea de a-și câștiga veniturile în mod licit, acesta având licență de instructor auto. Referitor la circumstanțele personale ale inculpatului, arată că inculpatul P. S. I. nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o conduită sinceră pe parcursul urmăririi penale, are o familie organizată, un copil minor în întreținere. Pentru egalitate de tratament cu ceilalți doi inculpați (D. Ernest și D. B.), care sunt cercetați în stare de libertate, în raport de conduita inculpatului, solicită a se dispune cercetarea în stare de libertate. În situația în care instanța va aprecia că se impune luarea unei măsuri restrictive, se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, in mod corect s-a constatat de catre prima instanta, în temeiul disp. art.300¹ alin.1 Cod proc. penală că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale si in temeiul dispozițiilor art. 300¹ alin 3 C.p.p. s-a dispus menținerea arestării preventive, având în vedere că în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite disp. art.148 lit. f Cod proc. penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și natura, gravitatea și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor săvârșite.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, solicită instanței să fie judecat în stare de libertate arătând că își însușește concluziile apărătorului său.

CURTEA:

Prin încheierea de ședință din data de 19.08.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală, in temeiul art.300¹ alin. 1 Cpp s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. I. dispuse prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală la data de 23.07.2013 în dosarul nr._/3/2013, iar in baza art.300¹ alin. 3 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Verificând în condițiile art. 300¹ Cpp legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului a inculpatului P. S. I. dispuse prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală la data de 23.07.2013 în dosarul nr._/3/2013, instanta de fond a constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București la data de 14.08.2013 în dosarul 1699/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților

- P. S. I., polițist local în cadrul Direcției Generale de Poliție Locală și Control, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (3 acte materiale) și trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.p., ambele cu aplicarea art.33 lit.a C.p.,

- D. ERNEST, agent de poliție în cadrul D.G.P.M.B. Brigada Rutieră – Biroul Cercetări Infracțiuni Rutiere, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.p. și

- D. B.-M., agent de poliție în cadrul D.G.P.M.B. Brigada Rutieră – Biroul Accidente Rutiere soldate cu victime, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.p.

În fapt, în actul de sesizare a instanței s-au reținut următoarele:

Pentru inculpatul P. S. I. s-a reținut că, în perioada decembrie 2012 - iunie 2013 a pretins și primit bani de la O. V. M., G. D. V. și H. C. pentru a-și folosi influența față de lucrători de poliție, personal din cadrul Institutului Național de Medică Legală din București, procurori sau judecători în vederea soluționării favorabile a dosarelor penale în ceea ce îi privește pe primii doi și soluționării favorabile a lucrării privind accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în ceea ce o privește pe ultima.

Astfel, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, P. S.-I. a pretins și primit suma de 1.800 de euro de la O. V. M. zis V. pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., în vederea soluționării favorabile a acestuia și restituirii permisului de conducere.

În luna ianuarie 2013, P. S.-I. a pretins și primit de la G. D. V. zis B. suma de 1.450 de euro pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia privind săvârșirea de infracțiuni la regimul rutier, în vederea soluționării favorabile a acestuia și restituirii permisului de conducere.

În perioada mai – iunie 2013 a pretins și primit bani de la H. C. pentru a-și folosi influența față de lucrătorii de poliție ce au în atribuții soluționarea lucrării privind accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în vederea soluționării favorabile a acesteia (nereținerea permisului de conducere față de DURIEUX YANN HERVE, ginerele lui H. C.).

De asemenea, s-a reținut că, la sfârșitul anului 2011, P. S.-I. împreună cu D. ERNEST au pretins și primit de la P. D. M. suma de 2.250 de euro pentru soluționarea favorabilă a dosarului penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București ce avea ca obiect săvârșirea de către A. D. (concubinul acesteia) a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

În ceea ce-l privește pe inculpatul D. Ernest s-a reținut că, la sfârșitul anului 2011, împreună cu P. S.-I. au pretins și primit bani de la P. D. M. pentru a-și folosi influența în vederea soluționării favorabile a dosarului penal nr._/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București ce avea ca obiect săvârșirea de către A. D. (concubinul acesteia) a infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

Cu privire la inculpatul D. B.-M., s-a reținut că, în perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, împreună cu P. S.-I. au pretins și primit suma de 1.800 de euro de la O. V. M. zis V. pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B..

Din analiza succintă a actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală s-a reținut că la 14.03.2013, lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B. – Serviciul Furturi de Autovehicule s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea de către numitul N. A. S. a infracțiunilor prev. de art. 6¹din Legea 78/2000 și art. 255 alin. 1 C.p. și de către o persoană neidentificată, numitul „I.”, ce are calitatea de polițist, a infracțiunilor prev. de art. 254 alin. 1 C.p. și art. 257 alin. 1 C.p.

Prin ordonanța nr. 3245/P/2013 din 18.03.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București față de numitul N. A. S. și o persoană rămasă neidentificată, numitul „I.” ce are calitatea de polițist, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor anterior menționate.

Dosarul a fost înregistrat la P. de pe lângă Tribunalul București sub nr. 1699/P/2013.

În cauză a fost emisă autorizația de interceptare nr. 431/AI/2013 din 19.04.2013 de către Tribunalul București ce a fost reînnoită prin încheierea nr. 574/AI/2013 emisă de Tribunalul București. Prin încheierea pronunțată în dosarul nr. 710/AI/2013 s-a dispus prelungirea autorizației nr. 431/AI/2013 și s-au emis noi autorizații.

Urmare interceptărilor efectuate în cauză, numitul I. a fost identificat ca fiind inculpatul P. S.-I..

Din convorbirile interceptate în cauză au rezultat următoarele aspecte:

a) În perioada decembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul P. S.-I. împreună cu inculpatul D. B.-M. au pretins și primit suma de 1.800 de euro de la martorul O. V. M. zis V. pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B.. Dosarul nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. are ca obiect săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 de către O. V. M.. Astfel, O. V. M. l-a cunoscut pe inculpatul P. S.-I. prin intermediul martorului D. V.-F. zis V. în luna decembrie 2012, iar în perioada imediat următoare i-a dat inculpatului, în mai multe rânduri, suma de 1.800 de euro, acest aspect rezultând atât din declarația martorului O. V. M., cât și din convorbirea purtată la data de 23.04.2013 ora 14.14.00 între P. S.-I. și D. V.-F.. Din conținutul acestei convorbiri telefonice rezultă și faptul că inculpatul P. S.-I. își folosea influența prin intermediul unei alte persoane ce a fost identificată ulterior ca fiind inculpatul D. B.-M..

Din aceeași convorbire telefonică rezultă și scopul pentru care inculpatul P. S.-I. pretinsese banii de la O. V. M. respectiv folosirea influenței față de polițiști și procuror, în vederea soluționării favorabilă a dosarului penal în care era cercetat cel din urmă și restituirea față de acesta a permisului de conducere. Cu privire la permisul de conducere inculpatul folosește termenii „buletinul” sau „abecedarul”.

Același aspect rezultă și din convorbirea purtată la data de 23.04.2013 ora 17.29.30 între P. S.-I. și D. V.-F.. Totodată mai rezultă și faptul că persoana prin intermediul căreia își folosea influența (inculpatul D. B. M.) i-ar fi explicat ulterior că, în cursul urmăririi penale își va folosi influența doar față de funcționarii din cadrul I.N.M.L. București în vederea reducerii rezultatului alcoolemiei, iar soluția favorabilă urma a fi pronunțată de către instanța de judecată prin folosirea influenței față de judecătorul ce urma să soluționeze dosarul:

La 20.04.2013 ora 13.22.02, inculpatul P. S.-I. i-a comunicat telefonic martorului O. V. M. să aibă răbdare deoarece „am trimes omul acolo și luni sunt la masa tratativelor cu ei, să vedem ce și cum”.

Întrucât O. V. M. își exprima nerăbdarea de a fi soluționat mai repede dosarul său penal, inculpatul P. S.-I. l-a liniștit, explicându-i că a vorbit cu „omul” care a promis că va verifica stadiul dosarului și îl va anunța „a zis, bine, tată, în regulă, mă duc acolo, văd care e treaba, te sun și ne întâlnim ...”. Totodată, inculpatul i-a explicat martorului faptul că demersurile pe care le-a făcut vizau soluționarea favorabilă a dosarului penal al acestuia încă în faza de urmărire penală, pentru a nu mai fi necesar să-și folosească influența și asupra judecătorului căruia i-ar fi repartizat dosarul în situația în care se va dispune trimiterea în judecată a acestuia.

Din convorbirea purtată la 23.04.2013 ora 17.23.02 între P. S.-I. și O. V. M. rezultă că dosarul celui din urmă pentru care inculpatul pretinsese banii în scopul folosirii influenței avea ca obiect infracțiunea de conducere pe drumurile publice sub influența alcoolului, iar rezultatele analizelor privind alcoolemia în sânge erau pentru prima probă 1,35‰, la cea de a doua probă 1,15‰, iar în urma recalculării s-a stabilit o alcoolemie de 1‰.

La data de 26.04.2013 ora 20.14.47, inculpatul P. S.-I. i-a comunicat martorului O. V. M. că, deși a fost mai dificil, au fost făcute demersurile pentru soluționarea favorabilă a dosarului său.

Deoarece martorul O. V. M. a insistat și în perioada următoare să-i fie restituiți banii, la data de 05.07.2013, ora 15.39.08, inculpatul P. S.-I. i-a comunicat telefonic inculpatului D. M.-B. că îl sună „ăsta” disperat că „nu a primit hârtia”, motiv pentru care cere să îi fie restituiți banii. Din această cauză, inculpatul a discutat și cu avocatul N. G. G. care i-a explicat că în cazul unei alcoolemii de 1‰, singura soluție ce se poate aplica este condamnarea cu suspendarea condiționată.

În aceste împrejurări, inculpatul D. M.-B. îi cere inculpatul P. S.-I. să-i explice din nou care fusese înțelegerea pe care o aveau cu martorul O. V. M..

Urmare acestei discuții, la data de 08.07.2013 ora 14.59.15, inculpatul P. S.-I. i-a trimis inculpatului D. M.-B. un SMS cu numele și CNP –ul martorului O. V. M.: „O. virgil marian_”, iar în data de 09.07.2013, ora 11.17.22, inculpatul P. S.-I. i-a cerut martorului numărul dosarului penal deoarece „sunt ăștia la instanță și nu-ți găsesc dosarul”.

La 09.07.2013 ora 11.56.14, martorul O. V. M. i-a comunicat telefonic inculpatului P. S.-I. numărul său de dosar penal, respectiv 4818/P/2012.

Întrucât inculpatul P. S.-I. nu reușea să îl contacteze pe inculpatul D. M.-B., la data de 11.07.2013 ora 22.02.54 primul l-a apelat pe inculpatul D. ERNEST (fratele inculpatului D. M.-B.) și i-a explicat problema pe care o are cu martorul, precum și faptul că D. M.-B. nu a rezolvat ca dosarul să fie soluționat favorabil, deși promisese, iar martorul deja a realizat cine este polițistul care trebuia să își folosească influența.

Cu ocazia prezentării din planșa fotografică, martorul O. V. M. l-a recunoscut pe inculpatul D. B. M. ca fiind patronul restaurantului în care s-a întâlnit cu P. S. I..

Pentru că martorul O. V. M. insista să-i fie restituiți banii dați dacă problema nu se rezolvă până la sfârșitul lunii, inculpatul P. S.-I. i-a comunicat acestuia în convorbirea telefonică din 15.07.2013 ora 18.44.01 că în data de 17.07.2013 („peste două zile”) îi va face cunoștință cu persoana prin intermediul căreia își folosea influența, pentru a se înțelege direct ei doi. Totodată, îi va cere acestuia să îi și restituie banii.

Urmare acestei discuții telefonice, inculpatul P. S.-I. i-a trimis inculpatului D. M.-B. la data de 15.07.2013 ora 19.56.11 un SMS cu conținutul:

„Miercuri trebuie sa ne intalnim cu oprea sa ne achitam de el" .

În data de 17.07.2013 ora 14.32.03 inculpatul P. S.-I. i-a trimis inculpatului D. M.-B. un nou SMS cu conținutul:

„Stabilește mâine o oră sa ne intilnim toti sa incheem socotelile cu oprea ca eu nu mai răspund de nimic”.

În aceeași zi de 17.07.2013, la ora 18.06.22, inculpatul P. S.-I. a fost apelat de inculpatul D. M.-B. și au discutat cu privire la faptul că martorul dorește să-i fie restituiți banii, în caz contrar va face scandal, deși a încercat să mai amâne acest moment. Cel din urmă încearcă să-i explice primului că înțelege situația, dar nu are posibilitatea să facă rost atât de repede de bani:

În data de 18.07.2013, orele 10.04.34 și 12.00.26 inculpatul P. S.-I. discută cu martorul O. V. M. despre întâlnirea pe care ar trebui să o aibă în aceeași zi cu inculpatul D. M.-B., primul explicându-i celui de-al doilea că întâi va discuta el cu acesta și abia apoi îl va chema și pe el.

În aceeași zi, la orele 12.54.18, în timp ce inculpatul P. S.-I. se afla în zona de acoperire a releului de telefonie aflat în București, . drept Poliție, i-a comunicat telefonic inculpatului D. M.-B. că se află lângă locul de muncă al acestuia și îl așteaptă.

Deoarece inculpatul D. M.-B. nu îl observa pe P. S.-I., la ora 12.59.26 l-a contactat pe acesta din urmă cerându-i mai multe explicații cu privire la locul unde se află.

La scurt timp de la momentul întâlnirii cu inculpatul D. M.-B., la ora 13.03.59, inculpatul P. S.-I. îl apelează pe martorul O. V. M. căruia îi spune că a doua zi poate merge la B. pentru a-și lua „hârtia, abecedarul”.

Întrucât nu a înțeles cele transmise de inculpat, la ora 13.10.31, martorul l-a contactat pe inculpatul P. S.-I. care i-a explicat că a doua zi va merge o avocată cu el la P. sau la Judecătoria B. ca „să ți se dea hârtia aia și cu hârtia aia te duci și-ți iei abecedarul. Și asta este tot! Ai înțeles?”

Ulterior, la ora 13.53.09, inculpatul P. S.-I. a discutat telefonic cu D. V.-F. față de care s-a arătat jignit de martorul O. V. M. care, nerecunoscător, solicita restituirea banilor, deși el îi rezolvase problema.

Cu ocazia audierii, martorul O. V. M. a reiterat aspectele de mai sus.

Și martorul D. V. F. a confirmat susținerile martorului O. V. M. care se coroborează cu starea de fapt prezentată anterior.

Din verificările efectuate în DEPABD – Evidența Auto rezultă că numitul O. V. M. figurează ca fiind posesorul permisului de conducere categoria B seria_ reținut la data de 03.08.2012 în urma săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

La data de 13.06.2013 a fost ridicat în fotocopie dosarul nr. 4818/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. în care martorul O. V. M. era cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul de către o persoană având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 mg/l alcool pur în sânge, faptă prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

b.) În luna ianuarie 2013, inculpatul P. S.-I. a pretins și primit de la G. D. V. zis B. suma de 1.450 de euro pentru a-și folosi influența față de persoanele ce aveau spre soluționare dosarul penal al acestuia privind săvârșirea de infracțiuni la regimul rutier.

Dosarul nr. 9754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, are ca obiect săvârșirea de către G. D. V. a infracțiunilor de conducere sub influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului și vătămare corporală din culpă.

În acest caz, martorul G. D. V. l-a cunoscut pe inculpatul P. S.-I. prin intermediul martorului O. V. M. despre care știa că și acesta avea reținut permisul de conducere. Cu această ocazie, martorul O. V. M. i-a povestit lui G. D. V. că pentru a-și rezolva problema sa, întrucât și lui îi fusese reținut permisul de conducere, a discutat cu inculpatul P. S.-I. care i-a promis că va interveni pe lângă polițiștii care îl cercetează și pe lângă angajații I.N.M.L. pentru a-i obține o soluție favorabilă în dosar.

Martorul G. D. V. a luat de la martorul O. V. M. numărul de telefon al inculpatului P. S.-I. pe care l-a contactat și cu care s-a întâlnit în aceeași zi. După ce s-a întâlnit și i-a explicat dosarul său, inculpatul P. S.-I. i-a spus că îl poate ajuta să obțină o soluție favorabilă în dosarul penal întrucât îl cunoaște pe lucrătorul de poliție căruia îi fusese repartizat dosarul. Totodată, inculpatul i-a explicat că, în acest scop, martorul va trebui să solicite recalcularea alcoolemiei și, întrucât are influență asupra funcționarilor din cadrul I.N.M.L., poate obține rezultatul expertizei într-o lună.

În schimbul folosirii influenței în scopul arătat anterior, inculpatul P. S.-I. i-a cerut martorului G. D. V. suma de 1.450 de euro pe care a primit-o în aceeași zi, după ce l-a reasigurat pe acesta că într-o perioadă extrem de scurtă îi va fi restituit permisul de conducere. Cu aceeași ocazie, inculpatul i-a cerut martorului să-l angajeze ca avocat pe numitul N. G. G. căruia va trebui să îi achite separat onorariul de suma de 1.450 de euro pe care i-o dăduse lui.

Martorul nu a discutat cu avocatul N. G. G. despre faptul că inculpatul promisese că își folosește influența în vederea soluționării favorabile a acestui dosar, povestindu-i însă acest aspect martorului D. V.-F. zis V..

În aceste împrejurări, la data de 27.05.2013 ora 18.46.38, D. V.-F. l-a contactat pe inculpatul P. S.-I. pentru a se interesa cu privire la situația martorilor G. D. V. zis B. și O. V. M. zis V..

Întrucât G. D. V. constatase că inculpatul P. S.-I. nu rezolvase nici problema lui O. V. M., astfel încât nu mai avea încredere în promisiunile inculpatului și-a exprimat neîncrederea față de acesta. Inculpatul i-a explicat că situația martorului O. V. M. a fost mult mai dificilă, dar situația lui este alta, mult mai bună, șansele fiind de 99,9% în sensul obținerii unei soluții favorabile. Singura variantă de a nu fi soluționat favorabil dosarul ar fi doar aceea ca martorul să decedeze înainte de pronunțarea unei soluții (convorbirea telefonică din data de 27.05.2013 ora 19.20.32).

Tot în aceeași convorbire telefonică, inculpatul i-a explicat martorului că toate intervențiile lui au fost soluționate favorabil și în consecință și acest dosar va fi soluționat favorabil. De asemenea, inculpatul îi amintește martorului G. D. V. că în sarcina sa sunt reținute trei fapte, dar a găsit soluții pentru toate:

În data de 28.06.2013, martorul G. D. V. s-a întâlnit cu inculpatul P. S.-I. împrejurare în care primul i-a comunicat ultimului că au trecut șapte luni de când au discutat și așteaptă să îi fie soluționat favorabil dosarul, întrucât acesta l-a asigurat că își va folosi influența în vederea soluționării urgente și favorabile a dosarului său.

Inculpatul îi explică martorului că dosarul său nu a fost soluționat încă deoarece persoanele vătămate cu ocazia accidentului produs de acesta au solicitat despăgubiri și, abia în momentul în care vor fi achitate despăgubirile de către martor, dosarul poate fi soluționat favorabil. Pentru aceasta, inculpatul P. S.-I. îi mai explică martorului G. D. V. că în ceea ce privește fapta de conducere sub influența băuturilor alcoolice s-a rezolvat. Deoarece martorul cere să îi fie restituiți o parte din bani, inculpatul îi atrage atenția că el poate face demersurile de a cere restituirea banilor de la persoanele față de care a intervenit, însă situația sa în dosar va fi mai grea.

Declarațiile martorului G. D. V. se coroborează cu declarația martorului D. V. F. și cu aspectele menționate mai sus.

În cauză a fost ridicat în copie dosarul nr. 9754/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, dosar nesoluționat, din care rezultă că martorul G. D. V. era cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere sub influența băuturilor alcoolice, părăsirea locului accidentului și vătămare corporală din culpă.

c.) În perioada mai – iunie 2013 a pretins și primit bani de la H. C. pentru a-și folosi influența față de lucrătorii de poliție ce au în atribuții soluționarea lucrării nr. 898/10.05.2013 a D.G.P.M.B. Brigada Rutieră privind accidentul rutier fără victime în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, în vederea soluționării favorabile a acesteia (nereținerea permisului de conducere față de DURIEUX YANN HERVE, ginerele lui H. C.).

Astfel, la 27.05.2013 ora 20.48.46, H. C. îi explică inculpatului P. S.-I. că ginerele ei YANN avusese cu o săptămână în urmă un accident, în sensul că un conducător autor intrase cu mașina în mașina lui. Deși mașinile nu ar fi fost avariate, celălalt conducător auto ar fi mers la poliție și ar fi declarat accidentul. P. S.-I. îi explică lui H. C. că în această situație va fi reținut permisul de conducere al lui DURIEUX YANN HERVE, fapt cu care aceasta nu este de acord considerând că vina aparține celuilalt conducător auto. H. C. îi mai explică inculpatului că ginerele ei nu are timpul necesar pentru a rezolva această problemă întrucât este plecat aproape permanent în străinătate. Inculpatul îi mai spune acesteia că dacă era anunțat mai devreme de această problemă putea discuta cu vecinul său care lucrează „chiar acolo” și care fusese în vizită la el.

În convorbirea telefonică purtată în aceeași zi la orele 21.27.11, H. C. îi comunică inculpatului că a doua zi va merge la biroul accidente pentru a se interesa de această problemă.

În aceste condiții, s-a reținut că probele administrate de la data începerii urmăririi penale și până la data sesizării instanței cu judecarea cauzei penale nu au modificat în nicio măsură presupunerea rezonabilă conform căreia inculpatul ar fi fost implicat în activitatea infracțională menționată în rechizitoriu. S-a considerat ca relevante sub acest aspect sunt procesele verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor interceptate coroborate cu depozițiile martorilor denunțători, dar și cu declarațiile date de inculpatul P. S. –I. în fața organelor de urmărire penală.

Spre exemplu, în data de 29.05.2013 H. C. se întâlnește cu P. S.-I., astfel cum rezultă din convorbirile telefonice de la orele 09.24.36 și 09.42.17 în care stabilesc momentul în care fiecare să plece de la domiciliu.

În aceeași zi, la orele 12.43.07, cei doi au continuat discuțiile telefonice cu privire la lucrarea privind accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, inculpatul explicându-i acesteia că nu contează conținutul declarației date de celălalt conducător auto, ci ca lucrarea să fie repartizată unui anumit lucrător de poliție.

La ora 13.33.39, inculpatul P. S.-I. i-a comunicat lui H. C. că a discutat cu lucrătorul de poliție care l-a liniștit spunându-i că lucrarea o va soluționa fie el, fie colegul său de birou, motiv pentru care acesta i-a cerut să dea o masă în aceeași seară. În acest scop i-a dat lucrătorului de poliție suma de 150 de lei. Din aceeași discuție mai rezultă și faptul că inculpatul se deplasase cu H. V. la biroul de accidente unde se afla spre soluționare această lucrare. Întrucât H. C. încerca să îi explice inculpatului că fiica și ginerele ei nu sunt de acord cu darea de bani în acest scop, acesta îi cere să le spună celor doi adevărul „Mă, uite, ca să ajungă lucrarea din ăla, a trebuit ca să mânjim pă cineva și gata. Ce mare filozofie? Spuneți-le adevărul, doamnă”.

În aceeași zi, 29.05.2013, orele 17.44.07, H. C. îi comunică inculpatului că a făcut rost de banii ce îi fuseseră pretinși.

În data de 04.06.2013 ora 08.36.49, inculpatul P. S.-I. îi comunică lui H. C. că urmează să se întâlnească direct cu lucrătorul de poliție respectiv, iar la ora 12.17.25, inculpatul și-a dat întâlnire cu aceasta în zona F.. Faptul că P. S.-I. s-a întâlnit cu H. C. în jurul orei 12.35 rezultă din convorbirea de la ora 12.31.33 în care aceasta îi comunică faptul că a ajuns, iar inculpatul îi spune că mai întârzie aproximativ 1 minut.

Potrivit art. 300¹ alin. 3 Cpp „când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă.”

Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că în speță se impune menținerea stării de arest preventiv. Necesitatea menținerii inculpatului în stare de arest rezultă la acest moment reiese și din faptul că probele administrate de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu au modificat în nici un fel presupunerea că acesta ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată.

Împrejurările concrete în care faptele au fost săvârșite, precum și circumstanțele personale justifică concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a aratat ca stabilirea modului concret în care inculpatul a acționat în contextul comiterii faptelor, precum și existența sau, după caz a unei atitudini constând în restituirea sumelor de bani primite, urmează a fi apreciată de către instanță în funcție de probele care se vor administra pe parcursul cercetării judecătorești. S-a mentionat ca la acest moment procesual instanța nu poate proceda la analiza acestui aspect, cât timp cercetarea judecătorească nu a început, iar la dosar nu este expus decât probatoriul administrat în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică, prevăzută de art. 148 lit.f Cpp,s-a aratat ca este desigur adevărat că pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta nu înseamnă că aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută prin abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect existența pericolului public poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este acuzat inculpatul, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

Prin urmare, s-a concluzionat ca la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului,ci și date referitoare la faptă,nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În aceste împrejurări, s-a remarcat ca faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că are un loc de muncă nu pot justifica, cel puțin la acest moment reținerea unui grad de pericol social redus, de natură a permite punerea în libertate a inculpatului. Asemenea aspecte pot fi reliefate pe parcursul cercetării judecătorești, prin administrarea de probe în mod nemijlocit, astfel încât să se stabilească în mod clar contribuția inculpatului la activitatea infracțională dedusă judecății, precum și celelalte aspecte de natură a justifica reținerea unei grad de pericol concret mai redus, sau, după caz mai ridicat pentru ordinea publică.

S-a concluzionat ca măsura preventivă este deci pe deplin conformă condițiilor legale. În plus, atunci când asupra unei persoane care exercită atribuții specifice autorității, există această suspiciune rezonabilă, dispunerea celei mai severe măsuri preventive se justifică, fiind practic o necesitate. Măsurile dispuse împotriva persoanelor care sunt acuzate și față de care există indicii rezonabile că au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura, dar trebuie să și reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Unanim criminologii sunt de acord că faptele de corupție trebuie sancționate cu privare de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupția necesită și un mesaj de descurajare. De aceea unul dintre criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportate la justețea măsurii aplicate, prin prisma corupției într-o instituție publică a cărei menire este apărarea ordinii sociale. Faptele inculpatului P. S. I. sunt în măsură să aducă o atingere gravă atât prestigiului Poliției Române, acesta prevalându-se și de această calitate (polițist local), în momentul în care a susținut că ar fi în măsură să intre în legătură cu persoane ce au de soluționat dosare penale din cadrul Poliției Române, dar și autorităților judiciare, în condițiile în care din mijloacele de probă administrate până în acest stadiu rezultă că persoanele interesate i-ar fi remis bani inculpatului tocmai în scopul de a interveni pe lângă persoane ce aveau competența de a decide cu privire o cauză penală aflată în instrumentare.

Față de toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art.3001 alin. 1 Cpp instanța de fond a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului P. S. I. dispuse prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală la data de 23.07.2013 în dosarul nr._/3/2013, iar in baza art.3001 alin. 3 Cpp a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. S. I., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât în cauză nu există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, nu s-a ținut cont de stadiul procesual, în sensul că nu mai poate influența adevărul.

Curtea, examinând încheierea atacată, în raport cu criticile formulate de către inculpat, de actele si lucrările dosarului, dar si din oficiu, conform art. 3856 alin.3 c.p.p., constata ca recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Recurentul-inculpat a fost arestat preventiv prin încheierea pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală la data de 23.07.2013, în dosarul nr._/3/2013, constatându-se ca fiind incidente temeiurile juridice prevăzute de dispozițiile art.143 rap. la art. 68/1 C.p.p. și art.148 lit.f C.p.p.

Prin rechizitoriul întocmit de P. de pe lângă Tribunalul București la data de 14.08.2013 în dosarul 1699/P/2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:

În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut ca inculpatul P. S. I. în perioada decembrie 2012 - iunie 2013 a pretins și primit bani de la O. V. M., G. D. V. și H. C. pentru a-și folosi influența față de lucrători de poliție, personal din cadrul Institutului Național de Medică Legală din București, procurori sau judecători în vederea soluționării favorabile a dosarelor penale în ceea ce îi privește pe primii doi și soluționării favorabile a lucrării privind accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în ceea ce o privește pe ultima.

Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și în prezent, astfel încât se impune menținerea acestei măsuri.

Astfel, Curtea observă că din probele administrate până în prezent, rezulta existenta acelor indicii temeinice, în sensul art. 68¹ C.p.p. care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În plus, în cauză rezultă incidența cazului prev. de art.148 lit. f din Codul de procedură penală, în sensul că exista indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, respectiv că în perioada decembrie 2012 - iunie 2013 a pretins și primit bani de la O. V. M., G. D. V. și H. C. pentru a-și folosi influența față de lucrători de poliție, personal din cadrul Institutului Național de Medică Legală din București, procurori sau judecători în vederea soluționării favorabile a dosarelor penale în ceea ce îi privește pe primii doi și soluționării favorabile a lucrării privind accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul cu nr. de înmatriculare_ în ceea ce o privește pe ultima, fapte ce reprezinta infractiunile de trafic de influență în formă continuată prev. de art. 257 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (3 acte materiale) și trafic de influență prev. de art. 257 alin. 1 C.p., cu aplicarea finala a disp. art.33 lit.a C.p.,

Astfel, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, măsura fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, aceste temeiuri neschimbându-se până la această dată și nici nu au intervenit altele noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă.

În cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 143 c.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p, faptele pentru care a fost trimis inculpatul în judecată sunt pedepsite de lege cu o pedeapsa mai mare de 4 ani închisoare, existând probe certe ca lăsarea acestuia in libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, dar și natura acestora și contextul în care au fost săvârșite.

La aprecierea pericolului concret pe care lasarea in libertate l-ar reprezenta, Curtea are în vedere rezonanta pe care astfel de fapte o au și care, neurmate de o ripostă ferma a societății, ar intreține climatul infracțional si ar crea inculpatului impresia ca pot persista în sfidarea legii.

Potrivit jurisprudenței C.E.D.O. detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburată liniștea publică.

Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 că detenția provizorie nu poate fi ordonată decât dacă persoana în cauză este bănuită că a săvârșit o infracțiune și sunt motive serioase de a se crede că există unul sau mai multe dintre următoarele pericole: pericolul de fugă, cel de obstrucționare a justiției, ori acela ca acuzatul să nu comită o noua infracțiune gravă. Punctul 4 al recomandării specifică în plus că, dacă existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilită, detenția provizorie s-ar putea totuși justifica, în mod excepțional, în anumite cazuri în care se comite o infracțiune deosebit de gravă.

Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor și lucrărilor dosarului instanța de recurs constată că la dosarul cauzei există dovezi certe privind existența unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedură penală, Constituția României, C.E.D.O. cât și de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, ca fiind justificative pentru menținerea măsurii arestului preventiv.

Astfel, se constată că în speță este cercetată comiterea unor infracțiuni grave sau orice alt delict de natură să pericliteze bunul mers al societății civile, iar pe de alta parte există riscului repetabilității unor asemenea fapte, contrar sustinerilor apararii, intrucat imprejurarea ca la acest moment recurentul-inculpat nu mai are calitatea de politist local în cadrul Direcției Generale de Poliție Locală și Control, este nerelevanta in conditiile in care infractiunile pentru care inculpatul este cercetat nu presupun vreo calitate speciala a faptuitorului, subiectul activ nefiind calificat.

Curtea a concluzionat in sensul celor de mai sus avand in vedere faptul ca este evident ca inculpatul a dorit sa-si suplimenteze veniturile ., desi, prin functia pe care o detinea trebuia sa asigure respectarea legii si sanctionarea celor care o incalca.

Nu in ultimul rand, in contextul social actual, in care fenomenul infractional dedus judecatii a cunoscut cote alarmante, fiind alimentat tocmai de persoanele chemate sa il combata, instantele judecatoresti trebuie sa aprecieze cu multa obiectivitate necesitatea mentinerii celei mai drastice masuri preventive, la momentul la care sunt sesizate.

In opinia Curtii, solutia judecatorului fondului corespunde exigentelor de mai sus, intrucat din probele administrate până la aceasta dată, în cauză, rezultă indicii temeinice că inculpatul este presupusul autor al infracțiunilor pentru care a fost trimis in judecată, așa încât judecarea acestuia în stare de libertate raportat la gravitatea faptelor comise, nu ar face decât să impieteze desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Susținerile inculpatului prin apărător, în sensul că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza arestării, sunt nefondate, în cauza nu au fost administrate până la acest moment procesual nici un fel de probatorii care să nu mai justifice menținerea arestării preventive a acestuia sau care să determine Curtea să ajungă la concluzia că s-au modificat temeiurile care au stat la baza arestării preventive, așa încât aprecierile menționate sunt pur subiective.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază ca menținerea măsurii arestului preventiv se impune și se întemeiază pe o stare de fapt periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului abilitat, fiind dovedită existența pericolului pe care inculpatul îl reprezintă, pericol de natură a periclita buna desfășurare a procesului penal în curs, aspect care se pliază pe însăși scopul masurilor preventive, acesta vizând tocmai asigurarea bunei desfășurări a procesului penal (art. 136 Cod procedură penală), din actele dosarului reieșind în mod indubitabil existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, care constituie conform jurisprudenței C.E.D.O. factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie.

Măsura menținerii arestului preventiv a inculpatului este astfel conforma scopului instituit prin art. 5 al CEDO, așa încât în mod corect prima instanță a făcut aplicarea disp. art. 300¹ al. 1 și 3 Cod pr. penală și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În plus, cercetarea judecătorească este abia la început, în cauză nu s-a administrat nici un mijloc de probă, inculpatul nu a fost încă audiat pentru a se verifica poziția procesuală a acestuia în cursul judecății.

Nu în ultimul rand, Curtea retine ca inculpatul este arestat preventiv din data de 23.07.2013, deci de o lună de zile, perioada in care faza urmaririi penale a fost finalizata, a fost intocmit rechizitoriul si inculpatul a fost trimis in judecata, astfel incat nu se poate vorbi la acest moment de depasirea unui termen rezonabil al arestarii sale preventive.

Nu în ultimul rând situația personală a inculpatului, cât și atitudinea procesuală de până acum, nu sunt de natură să determine o altă concluzie, ca de altfel nici imprejurarea ca ceilalti doi inculpati din cauza sunt cercetati in stare de libertate, cunoscut fiind ca in materia masurilor preventive nu pot fi retinute situatii juridice identice intre inculpati, care sa determine acelasi tratament juridic.

D. urmare, Curtea observa ca in cauza nu a fost incalcat principiul egalitatii de tratatament juridic, incalcare care ar presupune aplicarea unor sanctiuni diferite la situatii identice, fara o justitificare obiectiva si rationala, contrar sustinerilor apararii.

Situatiile juridice ale celor trei inculpati sunt diferite, nu numai prin prisma circumstantelor personale ale fiecaruia, dar si prin prisma faptelor pentru care sunt cercetati, recurentul-inculpat fiind cercetat pentru o pluralitate de infractiuni sub forma concursului real, dintre care o infractiune in forma continuata, in timp ce ceilalti doi inculpati sunt cercetati pentru o singura infractiune, fiecare.

Față de considerentele expuse, Curtea apreciază ca fiind corectă soluția instanței de fond privind menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și în consecință în temeiul disp. art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b c.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de acesta.

Vazand si disp. art. 192 alin. 2 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art.385⁶ al. 3 C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat P. S. I., împotriva încheierii de ședință din data de 19.08.2013 a Tribunalului București, Secția a-II-a Penală.

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurentul la 100 lei, cheltuielile judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.08.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

N. A. O. M. C. R. E.

GREFIER,

P. A.

Tehnored. CER

2 ex/ 30.08.2013

D.f. nr. _ 13, Trib. București, Secția a-II-a Penală

j.f. N. R. A.

← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr....		Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1489/2013. Curtea... →

Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1511/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1511/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI