Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1459/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1459/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 1459/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1459
Ședința publică de la 20 noiembrie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de revizuientul BACRIȚĂ R. împotriva sentinței penale nr.778/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul revizuient condamnat, pentru care a răspuns apărător desemnat din oficiu, avocat C. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că la dosar a fost depusă o cerere din partea apelantului revizuient – întemeiată pe disp. art.364 alin.4 Cod procedură penală - prin care acesta solicită a se lua act că nu dorește să fie prezentat la termenul de judecată din 20 noiembrie 2014.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului revizuient solicită admiterea apelului și a cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerului Public susține că pe calea revizuirii nu se poate ajunge la reindividualizarea pedepsei, astfel că instanța de fond in mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire. Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.778/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în baza art.459 alin.5 Cod de procedură penală rap. la art.459 alin.3 lit.b, c Cod de procedură penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr.1700/14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București formulată de revizuientul BACRIȚĂ R. [fiul lui V. și M., ns. la data de 16.06.1959 în ., deținut în Penitenciarul Jilava].
În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, a fost obligat revizuientul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță - analizând cererea de revizuire formulată de revizuentul condamnat BACRIȚĂ R. prin prisma actelor și lucrărilor dosarului – a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă, astfel încât a respins-o ca atare, pentru considerentele următoare:
S-a reținut că prin sentința penală nr.1700 din 14.11.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._/301/2013, definitivă la data de 08.01.2014, prin decizia penală nr.25/07.01.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, inculpatul Bacriță R. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.208 alin.1-art.209 alin1 lit.f din vechiul Cod penal cu aplic. art.37 lit.b din vechiul Cod penal.
În fapt, s-a reținut în hotărârea de condamnare că la data de 24.09.2013, inculpatul Bacriță R., în jurul orei 11:30, în timp ce se afla în autobuzul liniei 634, în apropierea stației RATB „P. Curcanul” din București, sector 3, a sustras din genata părții vătămate M. M., un portofel care conținea suma de 46 de lei și alte bunuri.
Cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, în cursul judecății, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art.3201 din vechiul Cod de procedură penală, arătând ca înțelege să recunoască în totalitate situația de fapt reținută în cuprinsul rechizitoriului.
Prima instanță a reținut, totodată, că potrivit art.453 alin.1 Cod de procedură penală, revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare; b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată; c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză; e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia; f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
De asemenea, s-a reținut că, dispozițiile art.459 alin.3 Cod de procedură penală prevăd aspectele pe care instanța le examinează în etapa admiterii în principiu a unei cereri de revizuire, respectiv dacă: a) cererea fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art.455; b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art.456 alin.2 și 3; c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art.456 alin.4, iar potrivit alin.5 al aceluiași articol, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin.3, dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă. De asemenea, potrivit dispozițiilor art.456 alin.2 Cod de procedură penală, cererea de revizuire se formulează în scris si trebuie motivata, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acesteia .
Având în vedere aspectele invocate de revizuient în cuprinsul cererii ce au format obiectul cauzei, respectiv faptul că i s-a aplicat o pedeapsă mult prea aspră, că deși a recunoscut săvârșirea faptei și s-a prevalat de dispozițiile art.3201 Cod de procedură penală, nu el este autorul faptei, revizuentul dorind să-și probeze nevinovăția și solicitând audierea părții vătămate și a martorului, care nu au fost audiați de instanță, prima instanță a apreciat că aspectele invocate sunt simple apărări ale revizuientului analizate de instanța de control judiciar în calea ordinară de atac, atât depoziția persoanei vătămate, cât și cea a martorului, fiind analizate de instanța de fond ce a pronunțat hotărârea de condamnare și, având în vedere și că revizuientul cu ocazia soluționării pe fond a cauzei s-a prevalat de dispozițiile art.3201 Cod de procedură penală, judecătorul fondului a constatat că sunt aplicabile, în cauză, dispozițiile art.459 alin.5 Cod de procedură penală.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 14 octombrie 2014, când a fost comunicată copie de pe minuta acesteia) revizuientul condamnat BACRIȚA R. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată și transmisă la dosarul cauzei prin administrația locului de deținere).
Cererea de apel a revizuientului a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 23 octombrie 2014.
Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), apărătorul desemnat din oficiu pentru a reprezenta interesele juridice ale revizuientului condamnat, care, prevalându-se de prevederile art.364 alin.4 Cod procedură penală, a precizat în scris că nu dorește să participe la judecarea apelului promovat în cauză, a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire dedusă judecății, sens în care a reiterat motivele de revizuire pe care condamnatul le-a invocat și în fața instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond, respingând ca inadmisibilă cererea de revizuire cu care a fost învestită, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, întrucât motivele invocate în susținerea acesteia – referitoare la faptul că pedeapsa aplicată prin sentința a cărei revizuire se solicită este greșit individualizată și că în pofida declarațiilor de asumare a responsabilității faptei pentru care a fost trimis în judecată, nu el este autorul acesteia, fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul depozițiilor persoanei vătămate și ale unor martori – nu se circumscriu cazului de revizuire prev. de art.453 alin.1 lit.a Cod de procedură penală și de altfel, niciunuia dintre cazurile de revizuire prevăzute în mod expres și limitativ de art.453 alin.1 din Codul de procedură penală, pentru care se poate cere, în mod legal, revizuirea unei hotărâri penale definitive.
În acest sens, Curtea reamintește că potrivit art.453 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, din interpretarea sistematică a dispozițiilor acestui text normativ cu cele stipulate în alin.4 al art.453 din Codul de procedură penală, rezultând că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare prin invocarea acestui caz de revizuire trebuie să se fundamenteze pe relevarea descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei și pe baza cărora s-ar putea stabili netemeinicia hotărârii respective.
Or, din analiza motivelor pe care se întemeiază cererea de revizuire promovată de condamnatul revizuient BACRIȚĂ R., precum și a conținutului hotărârii penale pronunțate în cauza a cărei revizuire se solicită, se poate lesne observa că, în speța de față, acesta nu a învederat nicio astfel de împrejurare „nouă” care să facă admisibilă solicitarea sa de revizuire a sentinței penale nr.1700/14.11.2013 a Judecătoriei Sectorului 3 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.25/07.01.2014 a Curții de Apel București – Secția I Penală, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, ci a făcut referire doar la aspecte pe care ar fi putut să le valorifice doar prin intermediul căii ordinare de atac a apelului și care, de altfel, au și fost examinate de către instanțele care au judecat respectiva cauză în fond și apoi în apel.
D. urmare, întrucât cererea de revizuire dedusă judecății nu este făcută în condițiile prevăzute de lege, în sensul că motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în niciunul dintre cazurile limitativ prevăzute în art.453 din Codul de procedură penală, Curtea constată că exercitarea acestei căi extraordinare de atac nu este posibilă, fiind ca atare justificată respingerea cererii respective conform dispozițiilor art.459 alin.5 din Codul de procedură penală.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.421pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat BACARIȚĂ R. împotriva sentinței penale nr.778/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, apelantul revizuient condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a acestuia, urmând a fi acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției conform art.272 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul condamnat BACARIȚĂ R. împotriva sentinței penale nr.778/30.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin 2 Cod procedură penală, obligă pe apelantul condamnat revizuient la plata sumei 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.272 alin1 și 2 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. C. C. C.
GREFIER,
G. A. I.
red./t.red.jud. C.C.
ex.4
red. jud.B.C.-Jud.Sect.3
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... → |
|---|
