Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr. 847/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2014 în dosarul nr. 847/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.847/C
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C.-C. C.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror F. D..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.2457 din data de 09.10.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-condamnat L. R., avocat R. E. G., cu delegație de substituire nr.888, emisă de Baroul București la data de 21.11.2014, atașată la fila 13 dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat O. E., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 31.10.2014, atașată la fila 12 dosar, lipsă fiind intimatul-condamnat L. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, precizând că la momentul pronunțării sentinței ce face obiectul prezentei contestații, cealaltă sentință prin care se respinsese o cerere anterioară de reabilitare era definitivă, iar prin acea sentință nu s-a respins cererea de reabilitare ca nefiind îndeplinit termenul, ci pentru alte condiții. Astfel, invocând dispozițiile art.532 alin.2 Cod procedură penală, arată că cererea de reabilitare poate fi reînnoită oricând. Însă, deși dispozițiile art.425 ind.1 Cod procedură penală, prevăd că în contestație, soluția de trimitere spre rejudecare este posibilă doar în situația lipsei de procedură, apreciază că, raportat la dispozițiile general valabile, inclusiv la jurisprudența CEDO, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
Apărătorul din oficiu al intimatului-condamnat L. R., având cuvântul, arată că achiesează la concluziile formulate de reprezentatul Ministerului Public.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 2457 din data de 09.10.2014 Tribunalul București – Secția I Penală a respins ca fiind inadmisibila cererea de reabilitare judecătorească, formulată de către petentul condamnat L. R., domiciliat in Bucuresti, Soseaua V. nr.6, sector 2.
A constatat ca prin S.pen. 2228/08.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia I-a Penala s-a respins o cerere similara cu cea care face obiectul prezentei cauze, cu privire la condamnarea de 5 ani inchisoare, aplicata petentului condamnat prin S.pen. 864/24.06.2004 a Tribunalului Bucuresti-fosta Sectie a II-a Penala, definitiva prin Decizia penala nr. 1077/R/14.02.2005 a ICCJ.
A obligat petentul condamnat la plata catre stat a sumei de 100 lei reprezentand cheltuieli judiciare în cont IBAN RO62TREZ7045032XXX003561; cod fiscal_, deschis la Trezoreria sector 4 Bucuresti, beneficiar Tribunalul Bucuresti.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în fapt, că:
Pe rolul Tribunalului București – Secția I Penală a fost înregistrată la data de 23.09.2014 sub nr._, cererea formulata de către petentul condamnat L. R., prin care a solicitat instantei de judecata ca prin hotarare sa dispuna reabilitarea sa judecatoreasca, cu privere la pedeapsa de 5 ani inchisoare, ce i-a fost aplicata prin Sentinta penala nr. 864/24.06.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-fosta Sectie a II-a Penala ,definitiva prin Decizia penala nr. 1077/R/14.02.2005 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, prin Sentinta penala nr. 864/24.06.2004 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-fosta Sectie a II-a Penala ,definitiva prin Decizia penala nr. 1077/R/14.02.2005 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, petentul L. R. a fost condamnat, in baza art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 lit.iC.pen. (fapta din data de 23.02.2002) la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru tentativa la savarsirea infractiunii de omor calificat.
S-a mai precizat ca petetul condamnat a indeplinit toate conditiile prevazute de art. 166 C.pen., si, de asemenea, s-a implinit si termenul de reabilitare.
Cererea nu este semnata.
În drept, petentul condamnat nu si-a motivat cererea.
La dosar au fost depuse următoarele acte: fisa cazier judiciar, extras ECRIS.
Analizând întregul material probator administrat în cauza, instanța de judecată a reținut că în fapt prin Sentința penala nr.864/24.06.2004 pronunțată de Tribunalul București – fosta Secție a II-a Penală, definitivă prin Decizia penala nr. 1077/R/14.02.2005 a Inaltei Curti de Casatie și Justitie, petentul L. R. a fost condamnat la o pedeapsa privativa de libertate de 5 ani inchisoare pentru tentativa la savarsirea infractiunii de omor calificat in baza art. 20 C.pen.1969 rap. la art. 174-175 lit.iC.pen. 1969 (fapta din data de 23.02.2002).
Din analiza fisei ECRIS atasata la dosarul cauzei, a reținut instanta de judecata, rezulta ca prin S.pen. 2228/08.09.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia I-a Penala s-a respins ca fiind neintemeiata o cerere de reabilitare judecatoreasca, similara cu cea care face obiectul prezentei cauze,formulate de catre acelasi petent cu privire la condamnarea de 5 ani inchisoare, aplicata prin S.pen. 864/24.06.2004 a Tribunalului Bucuresti-fosta Sectie a II-a Penala, definitiva prin Decizia penala nr. 1077/R/14.02.2005 a ICCJ.
F. de aceasta imprejurare, in conditiile in care sentinta mai sus aratata nu este definitiva, pentru a nu se ajunge in situatia ca, eventual, doua instante de judecata investite cu solutionarea aceleiasi cereri sa pronunte solutii diferite ,si retinand ca solutia in dosarul paralel a vizat fondul cauzei (respinsa pentru neachitarea cheltuielilor judiciare si a obligatiilor civile la care a fost obligat prin sentinta de condamnare), iar nu neindeplinirea conditilor de forma, a apreciat ca se impune respingerea cauzei deduse judecatii ca fiind inadmisibila, petentul condamnat valorificandu-si odata dreptul de a cere constatarea reabilitarii judecatoresti, o noua cerere putand fi introdusa dupa solutionarea in mod definitiv a precedentei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat contestație P. de pe lângă Tribunalul București criticând-o sub aspectul respingerii cererii de reabilitare formulată de către petentul condamnat L. R., ca inadmisibilă.
În argumentare, judecătorul a reținut că:
Instanța de fond a reținut în mod greșit că sentința nr. 2228/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr. 1_ nu era definitivă la momentul judecării cauzei, ea fiind în realitate definitivă din data de 30.09.2014.
Potrivit dispozițiilor art. 529 și urm. din C.proc.pen., nu se impune respingerea ca inadmisibilă a cererii de reabilitare judecătorească, luând în considerare respingerea ca nefondată a unei cereri anterioare având același obiect, întrucât - potrivit distincțiilor prevăzute de art. 532 alin. (2) C.proc.pen. - cererea poate fi introdusă oricând, cu excepția situației în care a fost respinsă pentru neîndeplinirea termenului legal. Pe cale de consecință, petentul poate reitera oricând cererea de reabilitare în cazul unei prime respingeri pentru neîndeplinirea condițiilor de formă sau de fond, în condițiile în care petentul dovedește îndeplinirea acestora, cu excepția menționată.
Cererea de reabilitare judecătorească este o procedură complementară - prin comparație cu situația în care judecata are drept obiect soluționarea unei acțiuni penale - iar, în cazul acestei proceduri, autoritatea de lucru judecat este situația în care instanța penală trece la soluționarea cererii cu nerespectarea faptului că același drept invocat a mai fost valorificat anterior printr-o cale procesuală.
În cazul particular al respingerii cererii de reabilitare judecătorească, autoritatea de lucru judecat nu poate fi incidență, cu excepția cazului de respingere pentru neîndeplinirea termenului legal.
Această opinie este susținută de faptul că atunci când legiuitorul a admis soluția respingerii ca inadmisibile a unei cereri - în cazul altor proceduri complementare - sancționând exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale în sensul formulării unei noi cereri având aceleași motive, a prevăzut aceasta expres, de exemplu: efectele respingerii cererii de revizuire (art. 464 C.proc.pen.) sau cererile ulterioare de contestație la executare (art. 599 alin. (5) C.proc.pen.).
Similar, jurisprudența a consacrat soluția respingerii ca inadmisibilă a unei noi cereri de contopire a acelorași pedepse (Tribunalul București, Secția I Penală, sentința nr. 732/2004, citată în Codul de procedură penală, L. M., L. R., ed. C.l l.B., București, 2008, p. 1164), sau a unei noi contestații în anulare întemeiată pe același motiv (înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, decizia nr. 3767/13.06.2006).
În același timp, există cazuri de jurisprudența - în cazul procedurilor complementare - în sensul că nu a fost admisă excepția inadmisibilitații pe motivul autorității de lucru judecat, spre exemplu: o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei, pe același motiv (Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală, Decizia nr. 1706/29.03.2002), cu motivarea că un condamnat poate cere, oricând, întreruperea executării pedepsei, invocând imposibilitatea continuării executării acesteia din cauza bolii, astfel încât soluția primei instanțe de respingere a cererii pentru inadmisibilitate, întrucât o altă cerere a fost respinsă anterior, a fost considerată contrară acestor prevederi.
Prin urmare, în mod asemănător, nu este posibilă o soluție de respingere a cererii de reabilitare judecătorească ca inadmisibilă, întrucât o altă cerere a fost respinsă anterior, definitiv, deoarece este contrară dispozițiilor legale conform cărora petentul condamnat poate formula aceasta cererea oricând.
In prezenta cauză, în condițiile unei prime respingeri definitive neîndeplinirea obligațiilor de achitare a cheltuielilor judiciare și a obligațiilor civile, petentul poate reitera oricând cererea dovedind, pe fondul cauzei, îndeplinirea obligațiilor arătate.
Prin urmare, instanța trebuia să depună diligențele în vedere verificării rămânerii definitive a hotărârii și să amâne judecarea cauzei până la redactarea acestei hotărâri anterioare.
În acest fel, instanța avea posibilitatea să dea curs unei eventuale cereri a petentului, conform mențiunilor din dispozitivul acestei hotărâri anterioare, potrivit căreia „în cazul în care dorește să realizeze cererea, petentul – condamnat are posibilitatea de a solicita atașarea prezentului dosar penal, pentru a se folosi de înscrisurile acestuia”.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate prim prisma criticilor invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată nefondată contestația și o va admite cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în considerarea următoarelor argumente:
Petentul condamnat a formulat o cerere de reabilitare soluționată prin sentința penală nr. 2228/08.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, definitivă prin nerecurare, la 30.09.2014, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, cererea, reținându-se, în esență, neîndeplinirea condiției privind achitarea cheltuielilor judiciare și a obligațiilor civile din hotărârea de condamnare.
Din reglementarea situațiilor de respingere a cererii pentru neîndeplinirea condițiilor de formă și fond, potrivit art. 532 Cod procedură penală, rezultă că cererea de reabilitare poate fi formulată numai după împlinirea acestor condiții.
Așadar, soluția de respingere, ca inadmisibilă a cererii de reabilitare dată în primă instanță este contrară dispozițiilor legale menționate conform cărora se impunea o analiză a îndeplinirii condițiilor de reabilitare judecătorească în raport cu momentul procesual ales, al reiterării cererii.
D. pentru care, Curtea va admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 2457 din data de 9.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță,Tribunalul București.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 2457 din data de 9.10.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță,Tribunalul București.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE
C.-C. C.
GREFIER
L. B.
Red. C.C.C.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L. C. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1446/2014. Curtea... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... → |
|---|
