Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2372/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 2372/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2372/R
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
JUDECĂTOR: A. A. R.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 901 din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-inculpat C. C. C. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat D. Nuți, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 5.12.2013 și atașată la fila 23 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel declarat, casarea sentinței penale recurate, precizând că primul motiv de recurs vizează netemeinicia hotărârii primei instanței sub aspectul cuantumului pedepsei închisorii aplicate inculpatului în raport de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 Cod procedură penală. În acest sens, precizează că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea în concurs a trei infracțiuni, respectiv furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere și părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Totodată, apreciază că se impune aplicarea unui spor de pedeapsă raportat la perseverența infracțională a inculpatului, arătând că, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, respectiv furt calificat, inculpatul fiind condamnat prin sentința penală nr. 327 din data de 4.02.2005 pronunțată de Judecătoria V., definitivă prin neapelare, inculpatul fiind liberat condiționat la data de 30.04.2013, cu un rest de pedeapsă de 418 zile.
De asemenea, solicită înlăturarea dispozițiilor referitoare la menținerea liberării condiționate având în vedere că aceste dispoziții sunt incidente în cauză doar în condițiile reținerii art. 61 Cod penal, respectiv comiterea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare al liberării condiționate. Or, precizează că inculpatul a comis infracțiunile la data de 16.05.2011, apreciind, astfel, că acestea nu au fost săvârșite în cursul termenului de încercare al liberării condiționate.
Mai mult, invocând dispozițiile art. 39 Cod penal, arată că, instanța de fond, aplicând regulile privind contopirea pedepselor prevăzute de art. 34, art. 35, trebuia să anuleze mandatul de executare al pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 327 din data de 4.02.2005, pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 7074/2004, definitivă prin neapelare și, în consecință, să emită un nou mandat de executare, cu deducerea perioadei executate anterior de la data de 23.06.2011 la data de 30.04.2013.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat de către P. și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică, apreciind că s-a păstrat o proporționalitate între pedeapsa aplicată și infracțiunile săvârșite de către inculpat, cu atât mai mult cu cât, acesta s-a prevalat de dispozițiile prevăzute de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
De asemenea, consideră că, prin aplicarea pedepselor pentru fiecare infracțiune în individualitatea sa, s-a realizat reducerea corespunzătoare, motiv pentru care, apreciază că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub aspectul pedepsei aplicate.
Cu privire la anularea mandatului de executare al pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 327 din data de 04.02.2005 pronunțată de Judecătoria V. în dosarul nr. 7074/2004, definitivă prin neapelare, arată că achiesează la concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public.
Intimatul-inculpat C. C. C., având cuvântul, arată că lasă soluția cu privire la recursul declarat în cauză la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 901 din data de 22.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 208 al. 1, 4 – art. 209 al. 1 lit. e, g, i C.p., cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. a C.p. și a art. 320/1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. C. C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postcondamnatorie (faptă din 16/17.05.2011).
În temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplic. art. 37 alin.1 lit. a C.p. și a art. 320/1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. C. C. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplic. art. 37 alin.1 lit. a C.p. și a art. 320/1 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul C. C. C. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 39 alin. 1 C.p. rap. la art. 33 lit. a C.p. și art. 34 lit. b C.p., au fost contopite fiecare dintre pedepsele aplicate inculpatului în prezenta cauză pentru comiterea infracțiunilor deduse judecății (pedepsele de 3 ani, 1 an, respectiv 2 ani închisoare) cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 327/04.02.2005 a Judecătoriei V. (care constituie primul termen al recidivei), definitivă prin neapelare la data de 25.02.2005, rezultând în urma contopirii trei pedepse de câte 3 ani închisoare, pe care le-a contopit la rândul lor potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, urmând ca, în final, să dea inculpatului C. C. C., spre executare, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a constatat că inculpatul C. C. C. a fost încarcerat la data de 23.06.2011 și liberat condiționat la data de 30.04.2013, cu un rest de pedeapsă de 418 zile închisoare, din executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 327/04.02.2005 a Judecătoriei V..
A fost menținută liberarea condiționată dispusă față de inculpatul C. C. C. la data de 30.04.2013 în baza sentinței penale nr.1210/23.04.2013 a Judecătoriei Iași.
S-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză.
S-a luat act că partea vătămată S.C. Procas Expert Construct S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 16.05.2011, în jurul orei 20:30, inculpatul C. C. C. s-a deplasat împreună cu fratele său C. A. la sediul S.C. Procas Expert Construct S.R.L., firma la care era angajat C. A.. După ce patronul firmei, F. E.-C., le-a achitat salariile angajaților săi, acesta a plecat, iar în sediu au rămas angajații C. C., D. M., C. A.. cât și inculpatul C. C. C., pentru a consuma băuturi alcoolice. Profitând de neatenția celorlalți, inculpatul a sustras de pe birou cheile autoutilitarei marca Dacia, de culoare albastră cu numărul_ . După sustragerea autoturismului, inculpatul l-a condus pe drumurile publice fără a deține permis de conducere, iar în timp ce se deplasa spre localitatea P., pe DN3, la km.8+100, după ce a pierdut controlul volanului și a lovit un stâlp de iluminat, C. C. C. a părăsit locul accidentului fără încuviințarea poliției.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită pe baza mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală, probe pe care inculpatul și le-a însușit și a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului C. C. C. constând în aceea că:
1.La data de 16 – 17.05.2011, în jurul orei 01:00 a.m., prin folosirea fără drept a unei chei adevărate, pe care o luase fără consimțământul reprezentantului părții vătămate, în aceeași seara, din sediul firmei acestuia, a sustras din fața blocului nr.14, . sector 2, București, autovehiculul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, aparținând S.C. Procas Expert Construct S.R.L., în scopul folosirii acestuia - întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, alin.4 C.P..- art.209 alin.1 lit.e), g), i) C.P..;
2. La data de 16-17.05.2011, între orele 01:00-02:00 a.m. a condus pe drumurile publice, DN3 București-oraș P., autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_ ce aparținea lui S.C. Procas Expert Construct S.R.L., fără a poseda permis de conducere, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice;
3. La data de 16-17.05.2011, între orele 01:00-02:00 a.m., după comiterea infracțiunilor menționate anterior, a părăsit locul accidentului după ce a intrat în coliziune cu un stâlp de iluminat, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, prev. de art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, având în vedere fișa de cazier judiciar, copia sentinței penale nr.327/04.02.2005 a Judecătoriei V. def. prin neapelare la 25.02.2005, pe care inculpat-o a început să o execute la data 23.06.2011, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor legale privind starea de recidivă postcondamnatorie, deoarece faptele deduse judecății în prezenta cauză, au fost săvârșite după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.327/04.02.2005, înainte de începerea executării acesteia. Prin sentința penală a Judecătoriei V. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, termen ce îndeplinește condițiile prevăzute de art.37 lit.a) C pen. (primul termen al recidivei să fie închisoare mai mare de 6 luni) iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune săvârșită cu intenție, din prezenta cauză, respectiv părăsire a locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție este mai mare de 1 an (art.89 alin.1 O.U.G. nr.195/2002 prevede pedeapsa cu închisoare de la 2 la 7 ani).
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 320/1 alin.7 C.pen., inculpatul beneficiind de o reducere cu o treime a limitelor prevăzute pentru infracțiunile reținute în sarcina acestuia, dar și criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen. și scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C.pen. Pericolul social concret al infracțiunilor săvârșite de către inculpat fiind unul ridicat, având în vedere maniera premeditată în care a acționat, prin sustragerea cheilor, folosirea autoturismului pentru scopuri personale, conducerea fără permis de conducere care să ateste dobândirea aptitudinilor necesare în vederea conducerii de autovehicule, părăsirea locului accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, cât și perseverența infracțională a acestuia, rezultată din fișa de cazier judiciar. Totodată, s-a avut în vedere atitutdinea sinceră, de recunoaștere și de regret a faptei comise, pe care a avut-o în timpul urmăririi penale și în fața instanței.
Judecătorul fondului arătat că se impune aplicarea dispozițiilor art.39 alin.1 C.pen. raportat la art. 33 lit.a C.pen. și art. 34 lit.b C.pen., deoarece inculpatul a săvârșit infracțiunile din prezenta cauză în stare de recidivă postcondamnatorie, pentru sancționarea cărora devenind incidente regulile de la concurs de infracțiuni la care face trimitere art.39 alin.1 C pen ce reglementează modalitatea de sancționare a recidivei postcondamnatorii.
S-a apreciat de către instanța de fond că întrucât pentru infracțiunile săvârșite de către inculpatul C. C. C. în noaptea de 16-17.05.2011 nu a intervenit o condamnare definitivă, se impune contopirea fiecăreia dintre pedepsele aplicate inculpatului în speță pentru comiterea infracțiunilor deduse judecății (pedepsele de 3 ani, 1 an, respectiv 2 ani închisoare) cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.327/04.02.2005 a Judecătoriei V. (care constituie primul termen al recidivei), definitivă prin neapelare la data de 25.02.2005, rezultând în urma contopirii trei pedepse de câte 3 ani închisoare, pe care le-a contopit la rândul lor potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, în final, aplicându-se inculpatului C. C. C., pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
S-a reținut că potrivit fișei de cazier judiciar, reise faptul că inculpatul C. C. C. a fost încarcerat la data de 23.06.2011 și liberat condiționat la data de 30.04.2013, cu un rest de pedeapsă de 418 zile închisoare, din executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 327/04.02.2005 a Judecătoriei V..
Instanța de fond a menținut liberarea condiționată dispusă față de inculpat la data de 30.04.2013 în baza sentinței penale nr. 1210/23.04.2013 a Judecătoriei Iași, constatând că nu există temeiuri care să impună executarea restului de pedeapsă de 418 zile închisoare menționat anterior, urmând, în consecință, a nu se mai dispune emiterea unui nou MEPI.
S-a constatat că inculpatul este arestat într-o altă cauză.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a luat act că partea vătămată S.C. Procas Expert Construct S.R.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, solicitând reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de fond având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cp și existența concursului de infracțiuni, precum și înlăturarea menținerii liberării condiționate, reținute în mod formal și netemeinic.
Examinând sentința penală recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal (declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, procesul verbal de constatare, raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, procesul verbal de verificare a bazei de date privind deținerea unui permis de conducere și declarațiile inculpatului) rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului C. C. C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În raport de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările și modalitatea de comitere, de persoana inculpatului care comis faptele deduse judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, dar care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 Cpp, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate, acestea fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei prevăzut de art.52 C.p., nefiind justificată solicitarea de majorare a pedepselor aplicate și de aplicare a unui spor ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 34 lit.b Cp.
Însă critica Parchetului privind menținerea liberării condiționate de către prima instanță, este întemeiată.
Astfel, prin sentința penală nr. 327/04.02.2005 pronunțată de Judecătoria V., definitivă prin neapelare, inculpatul C. C. C. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, fiind încarcerat la data de 23.06.2011 în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 642/25.02.2005 emis de Judecătoria V. și liberat condiționat la data de 30.04.2013 prin sentința penală nr. 1210/23.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
Prin urmare, infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze nu au fost săvârșite în termenul de definitivare a liberării condiționate, ci înainte de începerea executării pedepsei de 3 ani închisoare, mai sus menționate, nefiind aplicabile dispozițiile art. 61 Cp, ci prevederile art.39 Cp.
Față de cele expuse, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.901 din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Va casa în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va înlătura dispoziția referitoare la menținerea liberării condiționate dispuse față de inculpatul C. C. C. la data de 30.04.2013 în baza sentinței penale nr.1210/23.04.2013 a Judecătoriei Iași, urmând ca intimatul inculpat C. C. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Va deduce din durata pedepsei aplicate de 3 ani închisoare perioada executată de intimatul-inculpat C. C. C. în baza sentinței penale nr.327/04.02.2005 a Judecătoriei V., definitivă prin neapelare la data de 25.02.2005, respectiv de la data de 23.06.2011 la data de 30.04.2013.
Va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr.327/04.02.2005 a Judecătoriei V., definitivă prin neapelare la data de 25.02.2005 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de câte 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr.901 din data de 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Casează în parte sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția referitoare la menținerea liberării condiționate dispuse față de inculpatul C. C. C. la data de 30.04.2013 în baza sentinței penale nr.1210/23.04.2013 a Judecătoriei Iași, urmând ca intimatul inculpat C. C. C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Deduce din durata pedepsei aplicate de 3 ani închisoare perioada executată de intimatul-inculpat C. C. C. în baza sentinței penale nr.327/04.02.2005 a Judecătoriei V., definitivă prin neapelare la data de 25.02.2005, respectiv de la data de 23.06.2011 la data de 30.04.2013.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr.327/04.02.2005 a Judecătoriei V., definitivă prin neapelare la data de 25.02.2005 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii în baza prezentei hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de câte 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. M. A. A. R. M. N.
GREFIER
L. B.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/08.01.2014
jud.T.F.C.-Jud.Sect.2
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 633/2013. Curtea de... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
