Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 1/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1/R
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: O. B.
Judecător: C. S.
Grefier: E.–A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursurile declarate de inculpații M. B.-A. și M. R.-N. împotriva încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2013 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare au răspuns recurenții-inculpați M. B.-A. și M. R.-N., aflați în stare de arest preventiv și neasistați juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă domnul avocat E. P., care învederează instanței că apărătorul ales al recurenților-inculpați nu se poate prezenta la acest termen de judecată, astfel că, dacă aceștia sunt de acord, îi poate asista juridic.
La interpelarea Curții, recurenții-inculpați M. B.-A. și M. R.-N., având cuvântul, pe rând, arată că nu sunt de acord să fie asistați de domnul avocat P. E. și doresc asistență juridică din oficiu.
Curtea ia act de susținerile recurenților-inculpați M. B.-A. și M. R.-N., în sensul că nu sunt de acord să fie asistați de domnul avocat E. P., astfel că desemnează un apărător din oficiu, respectiv pe doamna avocat Dafondanouto N. și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea acesteia să studieze dosarul și să pregătească apărarea.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare au răspuns recurenții-inculpați M. B.-A. și M. R.-N., aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător din oficiu-avocat Dafondanouto N., conform delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr. 649, emisă de Baroul București.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor, potrivit art._ Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii recurate, iar, pe fond, rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă la acest moment procesual.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpaților, în sensul că aceștia sunt căsătoriți și au copii în întreținere.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu păsări localitatea sau țara.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, în condițiile în care cercetarea judecătorească s-a derulat cu mult timp în urmă și nu au intervenit indicii noi care să ducă la concluzia că inculpații pot fi cercetați în stare de libertate.
Referitor la termenul rezonabil al acestei măsuri, apreciază că acesta nu a fost încălcat.
Recurentul-inculpat M. B.-A., personal, în ultimul cuvânt, arată că este arestat de 11 luni, are trei firme și dorește să fie cercetat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat M. R.-N., personal, în ultimul cuvânt, arată că presupusul autor este audiat, dar nu este adus în fața instanței de judecată.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17.12.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr._ 13, în baza art 3002 C.pr.pen. cu ref. la art. 160b alin. 1 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților M. B. A. și M. R. N..
În baza art. 3002 C.pr.pen. cu ref. la art. 160b alin. 3 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților M. B. A. și M. R. N..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul M. B. A. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. a și i C.pen. și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 279 alin. 3 lit. a C.pen. fiecare cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Totodată, inculpatul M. R. N. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la tentativă de omor calificat, prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 20 C.pen. rap. la art. 174-175 alin. 1 lit. a și i C.pen. și instigare la nerespectarea regimului armelor și munițiilor prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 279 alin. 3 lit. a C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
În fapt, s-a reținut că, în toamna anului 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpații M. R.-N. și M. B.-A., prin intermediari, l-au angajat pe inculpatul P. Vitalie (cetățean al Republicii M., asasin profesionist) pentru a-l ucide pe M. I. D.. În acest scop, inculpatului P. Vitalie i-a fost asigurată deplasarea în România, unde a intrat în data de 14.11.2012, prin vama Sculeni din jud. Iași.
Totodată, inculpatul (instigator) M. B.-A., în activitatea de premeditare a faptei, încă din luna septembrie 2012, i-a solicitat unui cunoscut (martorul B. C. V.) să caute un autoturism care urma a fi achiziționat la momentul oportun. Cu ocazia solicitării, inculpatul a precizat exact condițiile pe care trebuia să le îndeplinească autoturismul, respectiv nr. de înmatriculare de Bulgaria, să fie cumpărat fără întocmire de acte, să nu fie o mașină cu probleme legale – de ex. furată – etc. Acest aspect denotă faptul că inc. M. B.-A. a urmărit procurarea unui autoturism care să fie foarte greu de identificat după comiterea faptei, intenție pe care nu i-a comunicat-o martorului B. C. V..
A doua zi după ce inc. P. Vitalie a intrat în România, respectiv în data de 15.11.2012, inculpatul M. B. A. i-a solicitat martorului B. C. V. să cumpere efectiv autoturismul – transmițându-i banii necesari achiziționării acestuia prin intermediul martorului P. I. – și să îl aducă în localitatea R., jud. N. – unde locuiește fratele său, inc. M. R. N.. La data de 15.11.2012, în același interval (scurt) orar, la R. s-au deplasat și au ajuns martorul B. C. V. (de la Gura Humorului) cu autoturismul cumpărat, inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A. (care au venit de la Piatra N.) și inc. P. Vitalie (care a venit de la Iași).
În continuare, în data de 15.11.2012, în localitatea R. din jud. N., martorul B. C. V. i-a predat mașina comandată inculpatului M. R. N., la localul pe care acesta din urmă îl deține („D.”). Imediat, inculpatului P. Vitalie i-a fost încredințat autoturismul AUDI A6 (înmatriculat în Bulgaria) pentru a se deplasa în București (unde locuia persoana vizată, M. I. D.), precum și datele necesare pentru identificarea persoanei.
Inculpatul P. Vitalie s-a deplasat în București, păstrând contactul cu inculpații (instigatori) M. R. N. și M. B. A..
În toată perioada critică (înainte de comiterea tentativei de omor, în ziua comiterii faptei și în zilele imediat următoare), inculpații M. R. N. și M. B. A. au continuat să desfășoare acte de instigare în raport cu activitățile inculpatului P. Vitalie, ținând în permanență legătura telefonic cu acesta prin intermediul unei persoane din Republica M.. În acest scop inculpații M. R. N. și M. B. A. au activat special trei cartele telefonice prepaid, pe care le-au folosit exclusiv pentru aceste contacte (intenția fiind, evident, îngreunarea identificării).
Ajuns în București, inc. P. Vitalie a intenționat să o identifice pe persoana vizată M. I. D., pe care însă a confundat-o cu partea vătămată I. M. N. R..
Astfel, a urmărit-o pe partea vătămată în perioada 16.11-26.11.2012 în zona imobilului de domiciliu al acesteia din .. 8-12, ., sector 3.
Ulterior, în seara de 26.11.2012, în jurul orelor 18.10, rulând cu viteză redusă cu autoturismul marca AUDI A6, de culoare gri metalizat, cu nr. de înmatriculare CC 2756 PB, inc. P. Vitalie a executat mai multe focuri de armă cu pistolul mitralieră AK74 cu ._, asupra părții vătămate I. M. N. R. – care tocmai parca autoturismul marca Mercedes clasa E, cu nr. de înmatriculare_ în parcarea de reședință – după care, observând că aceasta nu a decedat, a coborât din autoturism și, folosind pistolul MAKAROV calibrul 9 mm pe care îl avea asupra sa, s-a îndreptat către partea vătămată și a executat mai multe focuri de armă asupra sa prin geamul portierei dreapta și parbriz. Apoi a aruncat armele folosite la locul atacului, s-a urcat în autoturismul cu care venise și a fugit de la fața locului.
În data de 27.11.2012, inculpatul P. Vitalie a părăsit Bucureștiul cu un microbuz care efectua transport public pe ruta București – Iași, iar la data de 02.12.2012 inculpatul P. Vitalie a părăsit teritoriul României, tot prin vama Sculeni (către Republica M.).
Tribunalul a constatat faptul că în cauză există indicii temeinice, de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 681 C.pr.pen. și al art.5 par.1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că inculpații au comis infracțiunea dedusă judecății.
În acest sens, s-au reținut declarațiile martorului B. C.-V., procesul-verbal de recunoaștere de către martorul B. C.-V. din planșă foto a inculpaților M., precum și a numitului C. V.-I., declarația martorului I. Renaldo zis „R.”, procesul-verbal de recunoaștere de către martorul I. Renaldo zis „R.” din planșă foto martorului B. C.-V., ca fiind cel căruia i-a vândut autoturismul Audi A6, procesul-verbal din data de 18.01.2013 (în cuprinsul căruia au fost consemnate informațiile comunicate de numitul Burbuzan A. organelor de urmărire penală, în sensul că a vândut în data de 29.10.2012 unui anume „Rene” din Gura Humorului, un autoturism marca Audi A6, gri metalizat, cu motor de 2,4 litri, pe benzină, pe care îl cumpărare din Germania și îl înmatriculase în Bulgaria, sub nr. CC2756PB), declarația martorului A. R.-A., declarația martorului Bilge Levi, care a confirmat cele declarate de martorul A. R.-A., declarația martorului C. V. I., harta pe care sunt precizate intervalele de timp în care, în data de 15.11.2012, cei trei inculpați și martorul B. C. s-au aflat în diferite locații, și, implicit, traseul urmat de aceștia, procesul-verbal întocmit în data de 10.02.2013 (din care au rezultat indicii că inculpatul M. R.-N. este cel care în perioada 17.11._12 a utilizat cartelele telefonice cu nr._,_ și_, pentru a contacta și a fi contactat de utilizatorul postului telefonic cu nr._ înregistrat în Republica M., care a avut sesiuni în România doar cu aceste trei posturi telefonice și cu cel cu nr._, utilizat de inculpatul P. Vitalie (faptul că inculpatul P. Vitalie folosea acest număr de telefon a fost confirmat și de către martorul cu identitate protejată P. E. M.; în cazul postului telefonic_, un argument în plus în susținerea ideii că a fost folosit de inculpatul M. R.-N., este acela că în data de 30.11.2012 a avut mai multe sesiuni cu postul telefonic_ utilizat de soția acestui inculpat, numita M. M.), procesul-verbal din data de 12.02.2013, în care s-a consemnat rezultatele percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului M. R.-N. din orașul R., .. 169, județ N. (din care a rezultat că a fost găsită cartela S. cu nr._, folosită cu același terminal mobil cu care a fost folosită și cartela telefonică având alocat nr._); extrasele furnizate de Serviciul Grăniceri al Republicii M., care a atestat ieșirea inculpatului P. din această țară în data de 14.11.2012 și revenirea în data de 02.12.2012, procesul-verbal întocmit în data de 07.02.2013, procesul-verbal întocmit în data de 08.02.2013 (în care s-au consemnat informațiile rezultând din cauze penale, referitoare la relația dintre inculpații M., fratele acestora M. G.-C. și numitul M. I.-D.), procesul-verbal întocmit în data de 17.01.2013 (din care a rezultat că la . data de 14.11.2012, inculpatul P. Vitalie s-a deplasat cu un autoturism Renault cu număr de înmatriculare CRAV369 eliberat de autoritățile moldovene, iar la ieșirea din România, în data de 02.12.2012, acesta s-a deplasat cu un autoturism Volkswagen cu nr. de înmatriculare UNAZ575 din a căror coroborare au reieșit împrejurările de comitere a faptelor și modalitatea lor de săvârșire).
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, s-a reținut că nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate. În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța a constatat că li se impută inculpaților săvârșirea unei infracțiuni de omor calificat, infracțiune cu un grad de pericol social concret ridicat, având în vedere importanța valorii sociale ocrotite.
În contextul întăririi atitudinii de combatere a acestui tip de conduită socială, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.
Totodată, Tribunalul a constatat că arestarea inculpaților corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până la acest moment.
Într-adevăr, potrivit articolului 5 par.(3) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil. Curtea a menționat în repetate rânduri că: „Continuarea încarcerării nu se justifică, într-o speță concretă, decât dacă indici concreți manifestă o adevărată exigență a interesului public ce prevalează, în pofida prezumției nevinovăției, asupra regulii de respectare a libertății individuale” (Neumeister c. Austria).
Persistența motivelor rezonabile de a presupune că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție „sine qua non” a legalității menținerii în detenție, dar nu este suficientă; Curtea trebuie să mai stabilească dacă și alte motive invocate de autoritățile judecătorești continuă să legitimeze privarea de libertate. Când ele se dovedesc a fi „pertinente” și „suficiente”, ea verifică în plus dacă autoritățile naționale competente au manifestat o „promptitudine particulară” la administrarea procesului (Assenov c. Bulgaria).
Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că se impune menținerea măsurii arestării preventive, o altă măsura mai puțin restrictivă nefiind suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații M. B. A. și M. R. N.,care au criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, inculpații au susținut, în esență, că temeiurile ce au stat la baza măsurii arestării preventive nu mai impun privarea lor de libertate, invocând, în acest sens, circumstanțele reale și personale, faptul că sunt căsătoriți și au copii în întreținere. Prin urmare, au apreciat că se poate dispune o măsură preventivă mai puțin restrictivă, cum ar fi obligarea de a nu părăsi localitatea/țara.
Examinând actele dosarului și încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856 alin. 3 C.pr.pen., Curtea apreciază că recursurile formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a analizat în mod judicios particularitățile cauzei și a reținut întemeiat că măsura arestării preventive este legitimată, în cazul ambilor recurenți-inculpați, de motive pertinente și suficiente, fiind singura măsură aptă a permite realizarea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.pr.pen.
Probele administrate până în acest moment au forța unor „motive verosimile” de a crede că, în toamna anului 2012, pe fondul unui conflict mai vechi, inculpații M. R.-N. și M. B.-A. l-au instigat pe numitul P. Vitalie (asasin profesionist) să îl ucidă pe M. I. D.. Acțiunea a fost executată de cel din urmă în seara de 26.11.2012, într-un loc public, cu o armă de foc, dar a fost îndreptată din eroare împotriva unei alte persoane și a rămas fără efect ca urmare a intervențiilor medicale adecvate.
Toate probele avute în vedere de către tribunal, evaluate detaliat în încheierea recurată, au aptitudinea unor „indicii temeinice” în sensul art. 681 C.pr.pen., și nu au fost contestate în calea de atac.
Curtea apreciază că subzistă cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f C.pr.pen., deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele ce fac obiectul judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților ar aduce ordinii publice o tulburare suficient de însemnată pentru a justifica menținerea măsurii preventive.
Împrejurările obiective în care se presupune că inculpații au desfășurat activitatea de instigare la comiterea unei fapte extrem de grave, toate precauțiile luate pentru a îngreuna eventuala lor identificare, periculozitatea extremă ce caracterizează premeditarea unui omor, mai ales atunci când se recurge, contra cost, la serviciile unui terț specializat (sporindu-se astfel șansele de reușită a acțiunii), constituie împrejurări ce relevă o gravitate a faptelor suficient de ridicată pentru a legitima încă privarea de libertate a inculpaților.
În egală măsură, o atare manieră de acțiune presupusă pune în lumină disponibilitatea inculpaților de a-și asuma riscuri mari pentru a asigura materializarea propriilor interese, chiar ilicite, element ce trebuie avut în vedere la evaluarea impactului pe care l-ar avea asupra ordinii publice punerea lor în libertate. Aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a întâmplat în speță, recurenții și-au asumat actul de recurgere la o armă de foc în locuri publice, ecoul rapid și efectul intimidant al acțiunii nu doar asupra membrilor colectivității direct afectate, ci și asupra celor care iau cunoștință ulterior de incidentele produse.
Lăsarea în libertate a presupușilor participanți la comiterea faptelor, într-un moment în care rezonanța acestora este încă puternică, ar putea genera, așadar, o temere serioasă pentru siguranța personală unui număr însemnat de persoane și, concomitent, neîncredere în capacitatea organelor judiciare de a acționa preventiv în scopul menținerii securității sociale.
Riscul unei atare tulburări justifică pertinent, și la acest moment procesual, prevalența acordată interesului general al prezervării ordinii publice în detrimentul dreptului inculpaților-recurenți la libertate individuală. Intervalul de timp total scurs de la data privării lor inițiale de libertate – aproximativ 11 luni – este rezonabil prin raportare la criteriile consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Complexitatea cauzei este una extrem de ridicată, având în vedere maniera conspirativă în care a fost elaborat planul uciderii victimei de către inculpați, amploarea probatoriului ce trebuie administrat în fața instanței și numărul ridicat al persoanelor ce urmează a fi ascultate (doar în rechizitoriu indicându-se 43 de martori).
Conduita organelor judiciare a fost diligentă, în intervalul scurs de la data sesizării instanței de fond (01.08.2013) efectuându-se ritmic actele procedurale necesare lămuririi cauzei, fiind discutate toate cererile și excepțiile inculpaților referitoare la regularitatea actului de sesizare ori a actelor de urmărire penală și, ulterior, procedându-se la începerea cercetării judecătorești.
Pe de altă parte, circumstanțele personale ale inculpaților nu sunt substanțial pozitive și nu oferă garanții adecvate că inculpații M. B. și M. R. au asimilat imperativul respectării tuturor obligațiilor procesuale și al ordinii de drept în ansamblul său. Lipsa antecedentelor penale în cazul inculpatului M. R. reflectă o stare de normalitate într-un stat de drept, ea căpătând relevanță doar prin raportare la celelalte date personale și la natura faptei comise.
Or, situația familială și socială a ambilor recurenți nu poate fi evaluată izolat de modalitatea în care aceștia au perpetuat un conflict inițial pur personal, prin instigarea la violențe exacerbate, comise demonstrativ în locuri publice, cu potențial letal nu doar asupra celui direct vizat, dar și a unor persoane complet străine de acest conflict.
În considerarea acestor împrejurări, Curtea concluzionează că măsura arestării preventive este singura măsură proporțională cu interesul public ocrotit, o altă măsură mai puțin restrictivă fiind lipsită de aptitudinea de asigura atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p.
Prin urmare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. B.-A. și M. R.-N. împotriva încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2013 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga pe fiecare inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații M. B.-A. și M. R.-N. împotriva încheierii penale din data de 17 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. O. B. C. S.
GREFIER,
E.-A. N.
Red.S.C.
Dact.EA-2ex/17.01.2014
T.B.S.II.P.-jud C.G.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 633/2013. Curtea de... → |
|---|
