Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 28/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 28/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 28/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR._
Nr. în format vechi_
DECIZIA NR. 28
Ședința publică din 07.01.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C. E. R.
JUDECĂTOR – P. V. A.
JUDECĂTOR – O. M.
GREFIER – R. D. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală - a fost reprezentat de procuror C. C..
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C., B. A. N., împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C., B. A. N., personal, în stare de arest și asistați de apărători aleși, iar pentru recurentul-inculpat B. A. N., a răspuns și apărător din oficiu, a cărui delegație s-a constatat ca fiind încetată de către Curte, urmând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat S. G. C. solicită încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție proba solicitată.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu această probă.
Curtea încuviințează proba solicitată.
Nemaifiind alte cereri sau excepții, de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatului S. G. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii de prevenție și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea față de acesta a stării de arest preventiv.
Arată că, în opinia apărării, nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la dosar nu există probe sau indicii temeinice care să conducă la temerea rezonabilă că, lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar influența într-un mod negativ buna desfășurare a procesului penal.
Totodată, menționează că prejudiciul nu este încă stabilit cu exactitate, inițial s-a reținut ca fiind de 300.000 euro, iar după întocmirea rechizitoriului de 100.000 euro.
Nu în ultimul rând apreciază că încheierea recurată nu este motivată.
Pentru aceste considerente, dat fiind termenul rezonabil al măsurii arestării preventive și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, în raport și de circumstanțele personale ale acestuia, inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale și având un copil minor provenit dintr-o relație de concubinaj, apreciază că se impune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului M. A., având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii de prevenție și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea față de acesta a stării de arest preventiv.
Arată că, în opinia apărării, nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, odată cu trecerea timpului, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului s-a diminuat, iar la dosar nu există date sau indicii temeinice care să conducă la temerea rezonabilă că, lăsat în libertate, inculpatul ar putea influența într-un mod negativ buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, dat fiind termenul rezonabil al măsurii arestării preventive și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și care anterior reținerii sale era o persoană pe deplin integrată din punct de vedere social, apreciază că se impune cercetarea acestuia în stare de libertate, având în vedere declarațiile ample date de acest inculpate și participația penală a acestuia, care este mai mică în raport de ceilalți inculpați.
Apărătorul ales al inculpatului A. N. M., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii de prevenție și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea față de acesta a stării de arest preventiv.
Arătă că încheierea primei instanțe este nemotivată și că nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la dosar nu există probe sau indicii temeinice care să conducă la temerea rezonabilă că, lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar influența într-un mod negativ buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, dat fiind termenul rezonabil al măsurii arestării preventive și atitudinea procesuală a inculpatului, care a sprijinit desfășurarea anchetei, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și de circumstanțele personale ale inculpatului, care este tatăl unui copil minor, apreciază că se impune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului P. D. C., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii de prevenție și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea față de acesta a stării de arest preventiv.
Menționează că prejudiciul nu este încă stabilit cu exactitate, inițial s-a reținut ca fiind de 300.000 euro, iar după întocmirea rechizitoriului de 100.000 euro, iar prin menținerea inculpaților în stare de arest nu se poate ajunge la recuperarea acestui prejudiciu.
Arătă că, în opinia apărării, nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la dosar nu există probe care să conducă la temerea rezonabilă că, lăsat în libertate, inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar influența într-un mod negativ buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, dat fiind termenul rezonabil al măsurii arestării preventive și atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, colaborând cu organele de urmărire penală, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor și de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciază că se impune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Apărătorul ales al inculpatului B. A. N., având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând pe fond, revocarea măsurii arestării preventive și cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că, în cauză, nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea față de inculpat a măsurii de prevenție și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea față de acesta a stării de arest preventiv.
Arătă că, în opinia apărării, nu sunt întrunite în mod cumulativ condițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că la dosar nu există probe sau indicii temeinice care să conducă la temerea rezonabilă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică sau ar putea influența într-un mod negativ buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, dat fiind termenul rezonabil al măsurii arestării preventive și atitudinea procesuală a inculpatului, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptelor, în opinia apărării, neputându-se anticipa a priori subzistența încadrării juridice a faptelor în circumstanțele agravante ale art. 215 alin. 5 Cod penal, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, apreciază că se impune cercetarea acestuia în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Arată că se impune menținerea stării de arest a inculpaților S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C., B. A. N., raportat la circumstanțele reale și personale care sunt neschimbate, la natura infracțiunilor și numărul părților vătămate din cauză, la circumstanțele inculpaților anterioare săvârșirii infracțiunilor, toate acestea ducând la concluzia că nu s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere de instanță la momentul arestării preventive. De asemenea parchetul apreciază că de la momentul ultimei discutări a stării de arest în cauză nu au intervenit schimbări majore și temeiuri care să modifice situația de fapt reținută în sarcina inculpaților, astfel încât se impune respingerea recursurilor ca nefondate.
Recurentul-inculpat S. G. C. personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în libertate și arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Recurentul-inculpat M. A. personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Recurentul-inculpat A. N. M., personal, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Recurentul-inculpat P. D. C. personal, având cuvântul, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său.
Recurentul-inculpat B. A. N. personal, având cuvântul, arată că este de acord cu avocatul său.
CURTEA:
Prin încheierea de ședință din data de 18.12.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații A. N. M. și B. A. N., precum și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul P. D. C., iar în baza art. 300 ind. 2 C.p.p. comb. cu art. 160 ind. b C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C., B. A. N..
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 380/D/P/2013 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală, inculpatul S. G. C. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), art. 25 Cod penal rap. la art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal, inculpatul M. A. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 25 Cod penal rap. la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (instigare la infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 25 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (instigare la infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal, inculpatul A. N. M. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal, inculpatul P. D. C. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal, iar inculpatul B. A. N. a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b Cod penal.
În sarcina inculpatului S. G. C. s-a reținut faptul că, începând cu anul 2011, a constituit împreună cu A. N. M., C. A. G. și P. D. C. un grup infracțional organizat în scopul comiterii de fraude informatice asociate cu înșelăciunea, grup a cărui activitate a și coordonat-o cu susținerea lui M. A., asigurând suportul logistic și legăturile din străinătate în vederea ridicării banilor; urmărind obținerea de beneficii de natură pecuniară, în perioada 2011-2013 a desfășurat activități constante de introducere sau modificare de date informatice prin care au rezultat date necorespunzătoare adevărului, participând la înșelarea și fraudarea victimelor inclusiv prin purtarea convorbirilor telefonice, acestea fiind induse în eroare cu privire la existența bunului, livrarea acestuia sau vânzătorul, scop în care erau folosite identități fictive; victimele erau îndrumate să efectueze operațiuni de transfer rapid de bani iar sumele erau ridicate prin intermediul altor participanți.
În sarcina inculpatului M. A. s-a reținut faptul că, începând cu anul 2012, a aderat la grupul infracționat organizat constituit de către S. G.-C., A. N. M., C. A. G. și P. D. C. în scopul comiterii de fraude informatice asociate cu înșelăciunea, susținând activitatea de coordonare a grupului efectuată de către S. G. C.; de asemenea a sprijinit activitățile de postare a ofertelor și corespondență electronică, aflându-se în legătură directă cu B. A. N..
În sarcina inculpatului A. N. M. s-a reținut faptul că, începând cu anul 2011, a constituit împreună cu S. G. C., C. A. G. și P. D. C. un grup infracțional organizat în scopul comiterii de fraude informatice asociate cu înșelăciunea; urmărind obținerea de beneficii de natură pecuniară, în perioada 2011-2013 a desfășurat activități constante de introducere sau modificare de date informatice prin care au rezultat date necorespunzătoare adevărului, inducând în eroare persoanele interesate de achiziționarea on-line a unor bunuri cu privire la existența bunului, livrarea acestuia sau vânzătorul, scop în care erau folosite identități fictive; victimele erau îndrumate să efectueze operațiuni de transfer rapid de bani iar sumele erau ridicate prin intermediul altor participanți, ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina lor, inculpații având în fața instanței, la acest moment, o poziție de recunoaștere a acestor fapte.
În sarcina inculpatului P. D. C. s-a reținut faptul că, începând cu anul 2011, a constituit împreună cu S. G. C., C. A. G. și A. N. M. un grup infracțional organizat în scopul comiterii de fraude informatice asociate cu înșelăciunea; urmărind obținerea de beneficii de natură pecuniară, în perioada 2011-2013 a desfășurat activități constante de introducere sau modificare de date informatice prin care au rezultat date necorespunzătoare adevărului, inducând în eroare persoanele interesate de achiziționarea on-line a unor bunuri cu privire la existența bunului, livrarea acestuia sau vânzătorul, scop în care erau folosite identități fictive; victimele erau îndrumate să efectueze operațiuni de transfer rapid de bani iar sumele erau ridicate prin intermediul altor participanți.
În sarcina inculpatului B. A. N. s-a reținut faptul că, începând cu anul 2012, aflându-se în legătură directă cu M. A., urmărind obținerea de beneficii pecuniare, a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de S. G. C.; a desfășurat activități constante de introducere sau modificare de date informatice prin care au rezultat date necorespunzătoare adevărului, inducând în eroare persoanele interesate de achiziționarea on-line a unor bunuri cu privire la existența bunului, livrarea acestuia sau vânzătorul, scop în care erau folosite identități fictive; victimele erau îndrumate să efectueze operațiuni de transfer rapid de bani iar sumele erau ridicate prin intermediul altor participanți.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 17.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. G. C., A. N. M. și B. A. N. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 17.05.2013 până la data de 14.06.2013, inclusiv, iar prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.05.2013 până la data de 18.06.2013, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 06.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. D. C. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 06.06.2013 până la data de 04.07.2013, inclusiv.
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că, în cauză, există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 3002 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. 1 Cod procedură penală, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, s-a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Astfel, s-a reținut că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143 Cod procedură penală, art. 1491 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens, s-a avut în vedere că, în cauză, există suficiente indicii temeinice, în sensul art. 681 Cod procedură penală rap. la art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, relevante în acest sens fiind: declarațiile inculpaților, declarațiile învinuiților, declarațiile părților vătămate, declarațiile părților civile, declarațiile martorilor, perchezițiile domiciliare, perchezițiile informatice, interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor, înregistrarea în mediul ambiental și de imagini, accesul în sistem informatic și interceptarea și înregistrarea comunicărilor în sistem informatic, constatările tehnico-științifice efectuate de către Institutul pentru Tehnologii Avansate, verificările de date deținute de către companiile de telefonie mobilă sau furnizorii de servicii internet, actele transmise de către autoritățile străine în baza asistenței judiciare internaționale, actele întocmite de către organele de urmărire penală.
Totodată, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dacă se ține cont de natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor.
Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat inițial arestarea preventivă nu numai că subzistă, dar impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, în acord cu dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
În consecință, tribunalul în baza art. 3002 rap. la art. 160b alin. 3 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C. și B. A. N..
Cât privește cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulate de inculpații A. N. M. și B. A. N., respectiv cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpatul P. D. C., tribunalul le-a respins, ca neîntemeiate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, ci se mențin (astfel cum s-a arătat mai sus), nefiind așadar întrunite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații.
Recurenții-inculpațiau solicitat admiterea recursurilor pe care le-au promovat, continuarea judecății cu ei în stare de libertate, invocând circumstanțele lor personale, faptul că durata arestării preventive a căpătat un caracter excesiv, precum și împrejurarea că nu există date sau indicii din care să rezulte că lăsarea inculpaților în stare de libertate ar putea influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea de ședință recurată, atât din perspectiva motivelor invocate, cât și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 17.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. G. C., A. N. M. și B. A. N. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 17.05.2013 până la data de 14.06.2013, inclusiv, iar prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 20.05.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. A. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 20.05.2013 până la data de 18.06.2013, inclusiv.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 06.06.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. D. C. pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 06.06.2013 până la data de 04.07.2013, inclusiv.
Realizând propriul său examen asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a celor 5 inculpați anterior menționați, Curtea constată că în privința fiecăruia dintre aceștia temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci dimpotrivă acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind pe deplin satisfăcute exigențele art.3002 rap. la art.160b alin.3 din Codul de procedură penală.
Probatoriul cauzei dovedește, cu prisosință, pericolul concret pe care aceștia îl prezintă pentru ordinea publică, justificându-se astfel, în continuare, privarea lor de libertate, pe temeiul cazului de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.f din Codul de procedură penală, care își păstrează actualitatea, simpla trecere a unei anumite perioade de timp de la momentul luării măsurii respective, pe acel temei, nefiind aptă să determine, prin ea însăși, încetarea pericolului respectiv.
Curtea apreciază că însăși presupusa apartenență a inculpaților la un grup infracțional organizat, care a acționat pe parcursul câtorva ani, dezvoltându-și, prin unii dintre membrii săi, și ramificații internaționale și în cadrul căruia fiecare dintre ei a deținut roluri bine stabilite constituie un motiv puternic pentru a fi caracterizați, în pofida aparentelor referințe pozitive invocate în apărare, drept persoane extrem de periculoase, ușor predispuse la săvârșirea de fapte antisociale grave, determinate de interese pecuniare meschine, pe fondul lipsei oricăror scrupule.
Totodată, Curtea apreciază că menținerea în stare de arest preventiv a inculpaților este impusă și de necesitatea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, conform art.136 alin.1 din Codul de procedură penală, împiedicându-i pe aceștia să încerce influențarea persoanelor care au declarat împotriva lor.
O atare apreciere este în acord și cu jurisprudența Curții de la Strasbourg în materia aplicării art.5 paragraful 1 litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform căreia protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile instanței în administrarea probelor și desfășurarea în bune condiții a procesului (cauza Tomasi c. Franței).
În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa durată excesivă a măsurii preventive privative de libertate, Curtea consideră că raportat la gravitatea acuzațiilor ce sunt aduse inculpaților, la complexitatea sporită a cauzei în care sunt judecați mai mulți inculpați în sarcina cărora au fost reținute mai multe infracțiuni în fiecare caz în parte, pentru lămurirea acestora fiind necesară administrarea unui amplu material probator, precum și la modul în care organele judiciare implicate în desfășurarea anchetei au înțeles să o instrumenteze, fără a se identifica până în prezent perioade de inactivitate a acestora, durata arestării preventive a inculpaților (de aproximativ 8 luni) se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil.
Totodată, aspectele referitoare la situația personală a fiecărui inculpat, vor fi avute în vedere la momentul individualizării judiciare a pedepsei, dacă se va ajunge la o soluție de condamnare, lipsa antecedentelor penale trebuind să constituie un element de normalitate și nu un criteriu de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.
Ținând seama de toate aspectele anterior evidențiate, analizate prin prisma criteriilor prevăzute în art.136 alin.8 din Codul de procedură penală, Curtea constată că luarea față de inculpații recurenți a unei alte măsuri preventive, mai puțin restrictivă decât arestarea, este inoportună, putând genera un pericol social grav, în situația plauzibilă a reluării de către aceștia a activității infracționale în sfera aceluiași ilicit penal (în condițiile în care mulți dintre ei sunt lipsiți de orice sursă licită de venituri), dar și un risc serios de influențare a probatoriului cauzei.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C., B. A. N., împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
Văzând și disp. art. 192 al. 2 și 4 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p. raportat la art.3856 al. 3 C.p.p., respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții-inculpați S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C., B. A. N., împotriva încheierii de ședință din data de 18.12.2013 a Tribunalului București, Secția I-a Penală.
În baza art. 192 al. 2 și 4 C.p.p., obligă fiecare dintre recurenții-inculpați S. G. C., M. A., A. N. M., P. D. C., la câte 150 lei, cheltuielile judiciare către stat, iar pe recurentul-inculpat B. A. N., la 200 lei, cu același titlu, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
C. E. R. P. V. A. O. M.
Grefier,
R. D. C.
Red. C.E.R.
2 ex./08.01.2014
Trib. București, Secția I-a Penală
Jud. fond – T. V. M.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2372/2013. Curtea... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 2/2014.... → |
|---|
