Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 131/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 131/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.131/A
Ședința publică din data de 21 mai 2013 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul revizuent M. M. împotriva sentinței penale nr.316/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul revizuent M. M. personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat N. D. M. care depune la dosar delegație de substituire pentru avocat N. D. F. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/10.05.2013 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuent, având cuvântul, apreciază că se impune reexaminarea în fapt a cauzei, în opinia sa inculpatul fiind condamnat pe nedrept, sens în care solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă de instanța de fond în condițiile în care nu s-a invocat niciun motiv din cele prev. de art.394 din Codul de procedură penală.
Apelantul revizuent, având ultimul cuvânt, susține că nu a săvârșit fapta pentru care a fost arestat.
CURTEA
Prin sentința penală nr.316 din data de 10.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a Penală, în baza art.403 C.p.p. a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul condamnat M. M., cu privire la sentința penală nr. 501/05.05.2009 a Tribunalului București, Secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr.267/16.12.2009 a Curții de Apel București - Secția I Penală la data de 16.12.2009.
În baza art.192 alin.2 C.p.p. a obligat revizuientul condamnat M. M. la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 100 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, pentru motivele consemnate în partea introductivă.
Apelul este nefondat.
Revizuientul M. M. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună revizuirea sentinței penale nr. 501/05.05. 2009 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.267/16.12.2009 a Curții de Apel București - Secția I Penală la data de 16.12.2009.
În motivarea cererii, revizuientul a arătat că a fost condamnat pe nedrept la o pedeapsă de 10 ani de închisoare și că nu a săvârșit faptele.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii s-au depus la dosarul cauzei: copia sentinței penale nr. 501/05.05. 2009 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București - Secția I Penală, cu mențiunea rămânerii definitive, copia minutei deciziei penale nr. 267 din 16.12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 501 din 05. 05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod pr.pen. raportat la art.10 lit.c Cod pr.pen., a achitat pe inculpatul M. M. – fiul lui C. și M., născut la 30.07.1983 în A., județul Teleorman, domiciliat în București, ., sector 1, CNP_, recidivist, postcondamnatoriu - pentru infracțiunile prev. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 și art.4 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.37 lit.a Cod pr.pen.
În baza art.350 alin.2 Cod pr.pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
A constatat că inculpatul a fost arestat în cauză de la data de 21.01.2009 la zi.
În baza disp. art. 17 și 18 din Legea nr.143/2000, a confiscat de la inculpată următoarele: cantitatea de 4, 39 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator depusă la IGPR-DCJSEO cu dovada . nr._/03.02.2009, în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe.
A luat act că suma de 50 lei folosită în cauză a fost pusă la dispoziție din fondul special constituit la nivelul DGPMB.
Sentința penală nr. 501 din 05. 05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._ a rămas definitivă prin decizia penală nr. 267 din 16. 12.2009 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală, prin care s-a admis apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva deciziei penale nr.501 din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
S-a desființat, în parte, sentința și în fond:
În baza art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul M. M. la 10 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a-b Cod penal pe timp de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1222 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15 din 15 ianuarie 2002 pronunțată de Tribunalul București.
A contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a-b Cod penal cu restul rămas neexecutat de 1222 de zile și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. 2 din legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal a condamnat pe inculpatul M. M. la 4 ani închisoare.
În baza art. 61 Cod penal a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 1222 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15 din 15 ianuarie 2002 a Tribunalului București.
A contopit pedeapsa de 4 ani închisoare cu restul de 1222 zile rămas neexecutat și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele aplicate și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.
A dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la 21 ianuarie 2009 până la punerea efectivă în libertate.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C.proc.pen. și numai pentru cauzele prevăzute de art.394 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac, la alte situații privitoare la pretinsa nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau cu privire la raționamente jurisdicționale eronate este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art.129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuent M. M., împotriva sentinței penale nr.316/10.04.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală. În baza art. 192 al. 2 C.p.p. obligă apelantul-revizuent la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
P. V. A. C. E. R.
GREFIER,
R. C. D.
Red. – jud.V.A.P.
Tehnored. – M.A.
2 ex./11.06.2013
T.B. – S.2 – jud.C.B.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Infracţiuni privind comerţul electronic. Legea nr. 365/2002.... → |
|---|
