Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 531/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 531/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 531/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.531
Ședința publică din data de 22.04.2014
Curtea constituită din:
Președinte: O. M.
Judecător: N. A.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror F. D..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelant – inculpat P. N. L. împotriva sentinței penale nr. 71/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspunsapelantul – inculpat P. N. L., reprezentat juridic de apărător din oficiu, avocat B. M., cu delegație pentru asistență juridică obligatorie depusă la dosar și intimat – parte vătămată S.C. P. & B. RO SRL.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat lipsa de procedură cu intimatul parte vătămată S.C. P. & B. RO SRL, fiind restituită citația cu mențiunea ”refuză primirea ”, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită, sens în care constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și individualizarea pedepselor întrucât instanța de fond a procedat la schimbarea încadrării juridic a faptelor din art.208 alin.1- art.209 alin.1 lit.e VCP în art.228 alin.1 NCP. În susținere, solicită a se avea în vedere că regimul sancționator este mai blând față de VCP, iar individualizarea pedepselor pornește de la aceste limite speciale prevăzute de NCP. Astfel se impune aplicarea legii penale mai favorabile, fiind incidente disp. art.41 alin.1 și art.43 NCP. În ceea ce privește individualizarea pedepselor, solicită a se aplica criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art.74 NCP, apreciind că starea de pericol este minimă, iar prejudiciul a fost recuperat de partea vătămată iar aceasta nu s-a constituit parte civilă. Apreciază că nu se mai impune reținerea circumstanțelor agravante,solicitând a se reține doar circumstanțele atenuante legale și judiciare în sensul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, iar urmarea acestora este minimă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că prima instanță a făcut deja aplicarea legii penale mai favorabile iar pedeapsa concretă aplicată inculpatului este temeinică, avându-se în vedere că fapta a fost comisă în termenul de încercare al unei suspendări, deși a beneficiat odată de clemența instanței.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 71/07.02.2014, Judecătoria Sectorului 6 București, în baza art. 386 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare a instanței din art. 208 alin. 1 – art.209 alin.1 lit. e Cod penal 1969, cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal 1969, în art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 228 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 5 Cod penal și art. 396 alin. 10 C.proc.pen. a condamnat pe inculpatul P. N. L. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 65 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d Cod penal.
În baza art. 67 alin.1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de 66 alin. 1 lit.a, b, d Cod penal, pe o durată de 1 an.
În baza art. 96 alin. 4 Cod penal a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1235/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin neapelare, și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. 5 raportat la art. 45 alin. 3 lit. b Cod penal, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și lit. b Cod penal 1969, aplicată prin sentința penală nr. 1235/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin neapelare s-a adaugă la pedeapsa accesorie aplicată prin hotărâre, urmând ca inculpatului să-i fie interzise drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d Cod penal până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 45 alin. 3 lit. b Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și lit. b Cod penal 1969 pe o durată de 2 ani, aplicată prin sentința penală nr. 1235/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin neapelare, s-a adăugat la pedeapsa complementară aplicată prin hotărâre, urmând ca inculpatului să-i fie interzise drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b, d Cod penal pe o durată de 3 ani.
A luat act că persoana vătămată . SRL, cu sediul în Complexul AFI Palace Cotroceni din București nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.
În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 475 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 23.03.2013, în jurul orei 14:00, inculpatul P. N. L. s-a deplasat în incinta magazinului P. & B., situat în cadrul complexului comercial AFI Palace Cotroceni, .. 4, București. În incinta magazinului, inculpatul a luat două geci de pe rafturi, după care s-a deplasat la o cabină de probă, unde a rupt cu mâinile sistemul de siguranță al uneia dintre geci, iar apoi a îmbrăcat-o pe sub hainele pe care le purta.
În continuare, inculpatul a ieșit din cabina de probă și a pus cealaltă geacă pe un umeraș aflat în interior, după care a părăsit incinta magazinului P. & B. fără să achite suma de 199 lei, reprezentând contravaloarea gecii pe care o purta pe dedesubtul hainelor sale.
În momentul în care inculpatul a trecut prin dreptul panourilor senzomatice, ce se aflau la ieșirea din magazin, s-a declanșat sistemul de alarmă, inculpatul fiind oprit de către unul dintre agenții de pază ai magazinului, martorul C. B. V..
Martorul C. l-a condus pe inculpat în interiorul magazinului și în urma controlului efectuat a descoperit faptul că acesta purta, pe sub geaca personală, o altă geacă de culoare albă cu inscripția P. & B. și un sistem antifurt suplimentar, moment în care a anunțat organele de poliție.
Situația de fapt astfel prezentată rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului date în cursul urmăririi penale (filele 9, 13 d.u.p.), de recunoaștere a săvârșirii faptei, cu declarația martorului C. B. V., agent de pază în cadrul magazinului P. & B., situat în cadrul complexului comercial AFI Palace Cotroceni, precum și cu aspectele ce rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii (filele 7-8 d.u.p.).
De asemenea, situația de fapt astfel cum a fost prezentată rezultă și din declarația inculpatului dată în faza de judecată conform art. 320¹ alin. 3 C.proc.pen., în care a arătat că sustras geaca din incinta magazinului, fiind oprit de agentul de pază al magazinului (fila 20 d.i.).
În drept, instanța a reținut că pentru stabilirea incidenței legii mai favorabile și soluționarea cererii de schimbare a încadrării juridice este necesară analiza încadrării juridice a faptei din perspectiva reglementării Codului penal din 1969 și a Codului penal adoptat prin Legea nr. 286/2009, având în vedere succesiunea legilor în timp de la momentul săvârșirii faptei (la data de 23.02.2013) și până la momentul pronunțării prezentei sentințe.
Astfel, fapta inculpatului P. N. L., constând în aceea că, în data de 23.02.2013, în jurul orelor 14:00, a sustras din incinta magazinului P. & B., situat în cadrul Complexului Comercial AFI Cotroceni, o geacă în valoare de 199 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de dispozițiile art. 208 alin.1 - art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal din 1969.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a unui bun mobil (o geacă), aparținând părții vătămate S.C. P. & B. S.R.L., fără consimțământul acesteia, respectiv prin ruperea unui sistem de siguranță și îmbrăcarea gecii pe sub hainele pe care le avea inculpatul, fiind realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume deposedarea părții vătămate urmată de împosedarea inculpatului.
Urmarea imediată a acțiunii inculpatului este reprezentată de atingerea adusă relațiilor sociale privind posesia și detenția bunurilor mobile și prejudicierea patrimoniului părții vătămate cu suma de 199 lei, reprezentând contravaloarea bunului mobil sustras de către inculpat (fila 6 d.u.p.).
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă există, întrucât în absența acțiunii de luare a inculpatului, prejudiciul adus părții vătămate nu s-ar fi produs. Împrejurarea că prejudiciul produs părții vătămate a fost recuperat ulterior, prin restituirea bunului sustras (fila 8 d.u.p.), nu are nicio influență asupra existenței urmării imediate, periculoase, produse deja prin săvârșirea faptei mai sus reținute.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă calificată prin scop, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (filele 9, 13 d.u.p.), în care precizează că s-a deplasat în interiorul magazinului cu intenția de a sustrage o geacă, rezultă că acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.
Întrucât fapta de sustragere a avut loc în timp ce inculpatul se afla în incinta magazinului P. & B., situat în cadrul complexului comercial AFI Palace Cotroceni, în jurul orei 14:00, în timpul programului cu publicul, este incidentă circumstanța agravantă prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. e Cod penal 1969, referitoare la săvârșirea furtului în loc public.
Referitor la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța urmează să aprecieze, potrivit art. 5 alin. 1 Cod penal, incidența dispozițiilor legii penale mai favorabile intervenite în cursul judecății.
În aplicarea acestei dispoziții, fapta săvârșită de către inculpatul P. N. L., constând în aceea că, în data de 23.02.2013, în jurul orelor 14:00, a sustras din incinta magazinului P. & B., situat în cadrul complexului comercial AFI Cotroceni, o geacă în valoare de 199 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prevăzută de dispozițiile art. 228 alin. 1 din Codul penal (Legea nr.286/2009, cu modificările și completările ulterioare).
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a unui bun mobil (o geacă), aparținând părții vătămate S.C. P. & B. S.R.L., fără consimțământul acesteia, respectiv prin ruperea unui sistem de siguranță și îmbrăcarea gecii pe sub hainele pe care le avea inculpatul, fiind realizate astfel cele două acte specifice acțiunii de luare, și anume deposedarea părții vătămate urmată de împosedarea inculpatului.
Urmarea imediată a acțiunii inculpatului este reprezentată de atingerea adusă relațiilor sociale privind posesia și detenția bunurilor mobile și prejudicierea patrimoniului părții vătămate cu suma de 199 lei, reprezentând contravaloarea bunului mobil sustras de către inculpat (fila 6 d.u.p.).
Legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită de inculpat și urmarea socialmente periculoasă există, întrucât în absența acțiunii de luare a inculpatului, prejudiciul adus părții vătămate nu s-ar fi produs. Împrejurarea că prejudiciul produs părții vătămate a fost recuperat ulterior, prin restituirea bunului sustras (fila 8 d.u.p.), nu are nicio influență asupra existenței urmării imediate, periculoase, produse deja prin săvârșirea faptei mai sus reținute.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă calificată prin scop, potrivit art. 16 alin.3 lit. a Cod penal, deoarece din modul concret de realizare a faptei reținute și din declarațiile de recunoaștere ale inculpatului (filele 9, 13 d.u.p.), în care precizează că s-a deplasat în interiorul magazinului cu intenția de a sustrage o geacă, rezultă că acesta a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea acesteia.
În ce privește împrejurarea referitoare la săvârșirea furtului în loc public, trebuie menționat că potrivit prevederilor Codului penal (Legea nr. 286/2009, cu modificările și completările ulterioare), aceasta nu mai constituie un element circumstanțial agravant, de natură să ducă la încadrarea faptei reținute în sarcina inculpatului P. N. L. în infracțiunea de furt calificat.
Așa fiind, potrivit dispozițiilor de drept penal substanțial în vigoare, fapta inculpatului se încadrează în prevederile art. 228 alin.1 Cod penal, ce incriminează infracțiunea de furt simplu, pedepsibilă cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, spre deosebire de prevederile Codului penal din 1969, potrivit cărora aceeași faptă se încadrează, după cum s-a menționat anterior în art. 208 alin.1 - art.209 alin.1 lit. e Cod penal 1969, ce incriminează furtul calificat, pedepsibil cu închisoarea de la 3 la 12 ani.
Astfel, instanța a reținut că dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal sunt mai favorabile inculpatului, întrucât nu mai prevăd elementul circumstanțial agravant al săvârșirii furtului în loc public, urmând ca fapta reținută în sarcina sa să fie încadrată în prevederile art. 228 alin. 1 Cod penal.
Astfel cum reiese din fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 13 d.i.) și referatul întocmit de către Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului București (fila 33 d.i.), în persoana inculpatului instanța va reține starea de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 2 și art. 4 alin. 2 din Legea nr.143/2000, prin sentința penală nr.1235/F/17.09.2007 pronunțată de către Tribunalul București (filele 24-33 d.i.), definitivă prin neapelare la data de 01.10.2007.
Având în vedere că executarea pedepsei de 3 ani închisoare a fost suspendată sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 6 ani (fila 33 d.i.), ce a început să curgă la 01.10.2007, iar acest termen nu se împlinise la data săvârșirii infracțiunii pentru care inculpatul este judecat (23.02.2013), instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 alin. 1 Codul penal, referitoare la starea de recidivă.
Totodată, instanța a reținut îndeplinirea și a celorlalte condiții privitoare la recidiva postcondamnatorie, atât infracțiunea de furt calificat care face obiectul prezentei cauze, cât și infracțiunile de trafic de droguri și deținere de droguri de mare risc, care au stat la baza condamnării la 3 ani închisoare, fiind săvârșite cu intenție. De asemenea, primul termen al recidivei constă într-o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an, respectiv 3 ani, iar pentru infracțiunea de furt calificat pentru care inculpatul este judecat în prezenta, legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, respectiv de 3 ani.
Sunt incidente dispozițiile art. 41 alin. 1 din Codul penal, iar nu cele ale art. 37 alin.1 lit.a Cod penal din 1969, în temeiul dispozițiilor anterior amintite ale art. 5 alin. 1 din Codul penal, reglementările Legii nr. 286/2009 fiind mai favorabile inculpatului, întrucât primul termen al recidivei, potrivit acestora din urmă, trebuie să constea într-o condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an.
Pe cale de consecință, față de cele anterior menționate, s-a dispus în baza art. 386 Cod de procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței din art. 208 alin. 1 – art.209 alin.1 lit. e Cod penal 1969, în art. 228 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 5 alin. 1 Cod penal.
Având în vedere că fapta pentru care inculpatul P. N. L. a fost trimis în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța a dispus condamnarea acestuia, în baza art. 396 alin. 2 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a formulat apel, solicitând să se rețină doar circumstanțe atenuante legale, starea de pericol fiind minimă și prejudiciul acoperit.
Analizând sentința apelată în raport de critica adusă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
La individualizarea pedepsei principale, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare enumerate de art. 74 alin.1 Cod penal: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Referitor la primul criteriu enunțat de dispozițiile legale, instanța a reținut că inculpatul P. N. L. a dat dovadă de îndrăzneală prin comiterea infracțiunii de furt, în jurul orei 14:00 în incinta unui magazin, ce era la momentul respectiv accesibil publicului, fără teama de a fi prins. Pe de altă parte însă, referitor la al doilea criteriu prevăzut de lege ce vizează consecințele infracțiunii, instanța reține că prejudiciul produs prin sustragerea bunului de către inculpat este unul redus, în cuantum de 199 lei.
De asemenea, referitor la antecedența inculpatului, instanța a reținut că acesta a fost sancționat cu amendă administrativă în cuantum de 700 lei, prin ordonanța nr._/2007 din 30.03.2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1 București (fila 13 d.i.), pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în loc public, deci pentru o faptă de aceeași natură cu cea pentru care este judecat prin prezenta.
Nu în ultimul rând, instanța a reținut că prejudiciul a fost recuperat, însă independent de voința inculpatului, întrucât acesta a fost reținut de către agentul de pază al magazinului (fila 8 d.u.p.), iar referitor la circumstanțele personale, instanța a reținut că inculpatul este în vârstă de 30 de ani, este necăsătorit și nu are ocupație (susținerea acestuia potrivit căreia lucrează la o spălătorie auto – fila 20 d.i. - nefiind susținută cu vreun mijloc de probă).
În consecință, pedeapsa aplicată inculpatului este temeinică, având în vedere că fapta a fost comisă în termenul de încercare al unei suspendări.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul P. N. L. împotriva sentinței penale nr. 71/07.02.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la 400 lei cheltuieli judiciare statului din care suma de 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
O. M. N. A.
GREFIER
R. C. D.
Red. A.N.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. L. P. – Judecătoria Sectorului 6 București – Secția Penală
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
