Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 181/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 181/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 181/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 181
Ședința publică din data de 24 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. C. A.
GREFIER: S. VICTORIȚA
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de doamna procuror P. L.
Pe rol se află soluționarea contestației declarată de condamnatul A. R. A. împotriva sentinței penale nr. 45 din 03.02.2014 pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin sentinta penala nr. 45 din 03.02.2014 pronuntata de Tribunalul I., Sectia Penala, in dosarul nr._, in baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a fost admisa contestația la executare ca urmare a sesizării formulate de „Comisia de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile ” de la P. București Jilava privind pe condamnatul A. R. A. ( fiul lui A. T. si P. V., nascut la 13.02.1985 Roșiorii de Vede, jud. Telorman, domiciliat in București, ..8, . si ffl Bucuresti, ., ., ., sector 4, CNP_).
A fost descontopita pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 302 din 13.04.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală și repuse în individualitatea lor pedepsele componente, după cum urmează:
- pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 5 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 C. pen.;
- pedeapsa de 1 an închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 2 și 3 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. c C. pen.;
- pedeapsa de 2 luni închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C. pen.;
În baza art. 6 alin. (1) NCP, a fost redusa pedeapsa de 4 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 5 C. pen., la maximul special de 3 ani închisoare, prevăzut de art. 244 alin. 1 NCP.
În baza art. 38 alin. (1) NCP raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) NCP s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 luni închisoare, in pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare sporită cu 4 luni și 20 zile închisoare, rezultând pedeapsa de 3 ani, 4 luni și 20 zile închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) NCP, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) NCP, ca pedeapsă accesorie.
S-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 de ore de la data de 15 la 16.03.2011 și durata executată de la data de 15.11.2013 la zi.
S-a dispus anularea MEPI nr. 466/15.11.2013 emis în baza sentinței penale nr. 302 din 13.04.2012 a Tribunalului București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca, prin sentința penală nr.302/13.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasa definitiva prin decizia penala nr.3548/14.11.2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, inculpatul A. R. A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inselaciune prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 5 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 Codul penal din 1968.
Prin aceeasi sentinta inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1968, precum si la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 292 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1968.
Pedepsele au fost contopite, in baza art.33 lit.a din Codul penal din 1968 raportat la art. 34 alin.1 lit.b C.p. si 35 din Codul penal din 1968 si a fost aplicata inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza II-a si lit.b din Codul penal din 1968.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 466/15.11.2013 de către Tribunalul București-Secția I Penală, executarea pedepsei începând la data de 15.11.2013.
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă mai favorabile, prima instanta a stabilit limitele maxime de pedeapsă prevăzute de legea nouă pentru infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat, retinand ca infracțiunea de inselaciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 3 și 5 C. pen. din Codul penal din 1968 este reglementată de dispozițiile art. 244 alin. 1 C. pen., fiind sancționată in ambele reglementari cu pedeapsa inchisorii, in Codul penal din 1968 limitele pedepsei fiind prevazute de la 10 la 20 de ani, iar in actualul Cod penal de la 6 luni la 3 ani.
In cauza, persoana condamnata se afla in executarea unei pedepse de 4 ani inchisoare, pronuntata printr-o hotarare definitiva, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune.
Prima instanta a constatat ca pedeapsa de 4 ani inchisoare depaseste maximul special prevazut de legea noua, care este de 3 ani, impunandu-se reducerea ei la acest maxim.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, instanța a comparat pedeapsa aplicată inculpatului cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., luându-se în calcul pedeapsa redusa la maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor de 3 ani închisoare, 1 an închisoare și 2 luni închisoare, la pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare se adaugă sporul de 4 luni și 20 de zile, rezultând o pedeapsă de 3 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare.
Având în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului de 4 ani închisoare depășește maximul special la care se poate ajunge potrivit legii noi, prima instanța a redus pedeapsa aplicată la 3 ani, 4 luni și 20 de zile închisoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, în termen legal, petentul condamnat, motivele contestatiei fiind sustinute oral in fata instantei de control judiciar astfel cum au fost consemnate in practicaua prezentei decizii.
Analizând actele dosarului și sentința penală contestată, prin raportare la disp. art. 23 alin. 5 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind codul de procedură penală și art. 425 indice 1 c.p.p, Curtea constată că prezenta contestație este fondată.
Curtea reține ca, potrivit art. 6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de aceste dispoziții, Curtea constată că prin sentinta penala nr. 302/13.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, rămasa definitiva prin decizia penala nr.3548/14.11.2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, inculpatul A. R. A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de inselaciune prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 5 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 Codul penal din 1968.
Infractiunea de inselaciune prev. art. 215 alin. 1, 3 si 5 c.p. cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 Codul penal din 1968 este reglementata de art. 244 alin. 1 c.p. cu aplic. art. 75 – 76 alin. 1 c.p., fiind sanctionata cu pedeapsa inchisorii de la 1 la 3 ani. Ca urmare a incidenței dispozitiilor privitoare la circumstantele atenunate aceste limite se reduc in mod obligatoriu potrivit art. 76 alin. 1 c.p., cu 1/3, rezultând ca atare limite cuprinse intre 8 luni si 2 ani.
Prin urmare, pedeapsa de 4 ani inchisoare aplicata contestatorul A. R. A. prin sentința penală nr. 302/13.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, definitiva prin decizia penala nr.3548/14.11.2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 c.p. cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 Codul penal din 1968 depăseste maximul special, de 2 ani inchisoare, prevazut de legea nouă, redus cu 1/3, potrivit art. 76 alin. 1 c.p., ca efect al retinerii circumstantelor atenuante.
Instanta de control judiciar apreciaza ca in mod gresit prima instanta s-a raportat la maximul special prevazut de art. 244 alin. 1 c.p., fara a avea in vedere efectele circumstantelor atenuante.
In primul rand, potrivit art. 76 alin. 1 c.p., in cazul in care exista circumstante atenunate, limitele speciale ale pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita se reduce cu 1/3.
Prin sentința penală nr. 302/13.04.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, definitiva prin decizia penala nr.3548/14.11.2013 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, pentru savarsirea infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1, 3 si 5 c.p. au fost retinute circumstantele atenuante prev. de art. art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 Codul penal din 1968.
Cum aceasta hotarare judecatoreasca este definitiva si are putere de lucru judecat, instanta trebuie sa procedeze la aplicarea tratamentului sanctionator prevazut de noul cod penal si sa reduca pedeapsa daca aceasta depaseste maximul la care s-ar putea ajunge potrivit legii noi, fara a putea nesocoti sau lipsi de relevanta circumstantele atenaunate care vor avea asupra maximului prevazut de legea noua efectele prevazute de aceasta lege.
Aceasta deoarece ratiunea dispozitiilor art. 6 din noul cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat in aceeasi situatie in care ar fi fost daca succesiunea de legi in timp ar fi intervenit in cursul procesului ci doar de a garanta respectarea principiului legalitatii, inlaturand partea din pedeapsa care depaseste maximul aplicabil sub legea noua.
Daca, la aplicarea disp. art. 6 din noul cod penal, ar nesocoti efectele circumstantelor atenunate retinute cu putere de lucru judecat in hotararea de condamnare, fara a le da acestora efectele pe care le au potrivit noului cod penal asupra maximului special al pedepsei, instanta ar nesocoti principiul legalitatii si ar aduce pe condamnat in aceeasi situatie in care ar fi fost daca succesiunea de legi in timp ar fi intervenit in cursul procesului, incalcand puterea de lucru judecat al hotararii de condamnare.
Curtea constata ca, in mod corect a constatat prima instanta faptul ca pedepsele de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 2 și 3 din Codul penal din 1968, cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal din 1968 si de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 292 din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 1 lit. e din Codul penal din 1968, aplicate contestatorului A. R. A. nu depasesc maximul prevăzut de legea nouă, nejustificandu-se reducerea sub cuantumul stabilit prin hotararea definitiva de condamnare.
În ceea ce privește aplicarea legii mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, Curtea apreciaza drept neintemeiate criticile aparatorului inculpatului cu privire la gresita aplicare de catre prima instanta a dispozitiilor art. 39 c.p. privind calculul pedepsei rezultante pe considerentul ca dispozițiile art. 34 lit. b din vechiul cod penal ar fi mai favorabile.
Trebuie retinut ca in acest caz instanta nu este in situatia de a recontopi pedepsele potrivit codului penal vechi si apoi potrivit codului penal nou asa cum ar face daca succesiunea legilor privind tratamentul sanctionator al concursului de infractiuni s-ar produce in cursul procedului penal.
In situatia in care pedeapsa pentru concursul de infractiuni a fost aplicata printr-o hotarare definitiva sub legea veche si apoi intra in vigoare noul cod penal, instanta va proceda la aplicarea tratamentului sanctionator prevazut de noul cod penal si va proceda la reducerea rezultantei doar daca aceasta depaseste maximul la care s-ar putea ajunge potrivit legii noi.
Aceasta deoarece ratiunea dispozitiilor art. 6 din noul cod penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat in aceeasi situatie in care ar fi fost daca succesiunea de legi in timp ar fi intervenit in cursul procesului ci doar de a garanta respectarea principiului legalitatii, inlaturand partea din pedeapsa care depaseste maximul aplicabil sub legea noua.
Aplicand acest criteriu in prezenta cauza se constata ca, potrivit art. 39 cod penal, pedeapsa rezultantă aplicabilă contestatorului in urma contopirii pedeapsei de 2 ani inchisoare cu pedeapsele de 1 an închisoare și 2 luni închisoare in pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 4 luni și 20 zile închisoare, ar fi de 2 ani, 4 luni si 10 zile inchisoare.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite, in baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a C.p.p., contestația formulata de contestatorul – condamnat A. R. A. impotriva sentintei penale nr. 45 din 03.02.2014 pronuntata de Tribunalul I., Sectia Penala, in dosarul nr._ pe care o va desfiinta in parte, iar in rejudecare, va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani, 4 luni și 20 zile închisoare in pedepsele componente ce vor fi repuse in individualitatea lor.
În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, se va reduce pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 5 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 C. pen. ( 1969) la 2 ani închisoare, maximul special prevazut pentru infractiunea de inselaciune de art. 244 alin. 1 si 2 c.p. cu aplic. art. 76 alin. 1 c.p..
În baza art. 38 alin. 1 c.p. raportat la art. 39 alin. 1 c.p., se va contopi pedeapsa de 2 ani inchisoare cu pedeapsele de 1 an închisoare și 2 luni închisoare in pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 4 luni și 20 zile închisoare, in final condamnatul A. R. A. urmand sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani, 4 luni si 10 zile inchisoare.
Va fi dedusa din pedeapsă aplicata inculpatului durata reținerii de 24 de ore de la data de 15 la 16.03.2011 și durata executată de la data de 15.11.2013 la zi.
Se vor mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate ( s.p. nr. 45 din 03.02.2014 pronuntata de Tribunalul I., Sectia Penala, in dosarul nr._ ) privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani si privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP, ca pedeapsă accesorie.
Se va dispune anularea MEPI nr. 466/15.11.2013 emis în baza sentinței penale nr. 302 din 13.04.2012 a Tribunalului București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.
Vazand si disp. art. 275 alin. 3 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestatia formulata de contestatorul A. R. A. impotriva sentintei penale nr. 45 din 03.02.2014 pronuntata de Tribunalul I., Sectia Penala, in dosarul nr._ .
Desființează, in parte, sentința penală contestata si rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani, 4 luni și 20 zile închisoare in pedepsele componente pe care le repune in individualitatea lor.
În baza art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, reduce pedeapsa de 3 ani închisoare, stabilită pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. 1, 3 și 5 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a C. pen. rap. la art. 76 alin. 2 C. pen. ( 1969) la 2 ani închisoare, maximul special prevazut pentru infractiunea de inselaciune de art. 244 alin. 1 si 2 c.p. cu aplic. art. 76 alin. 1 c.p..
În baza art. 38 alin. 1 c.p. raportat la art. 39 alin. 1 c.p., contopește pedeapsa de 2 ani inchisoare cu pedeapsele de 1 an închisoare și 2 luni închisoare in pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită cu 4 luni și 20 zile închisoare, in final condamnatul A. R. A. urmand sa execute pedeapsa rezultanta de 2 ani, 4 luni si 10 zile inchisoare.
Deduce din pedeapsă aplicata inculpatului durata reținerii de 24 de ore de la data de 15 la 16.03.2011 și durata executată de la data de 15.11.2013 la zi.
Mentine restul dispozitiilor sentintei penale apelate ( s.p. nr. 45 din 03.02.2014 pronuntata de Tribunalul I., Sectia Penala, in dosarul nr._ ) privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani si privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b NCP, ca pedeapsă accesorie.
Dispune anularea MEPI nr. 466/15.11.2013 emis în baza sentinței penale nr. 302 din 13.04.2012 a Tribunalului București și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat raman in sarcina acestuia.
Onorariul partial al aparatorului din oficiu desemnat contestatorului, in suma de 25 lei, se avanseaza din fondurile M.J.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 24.04.2014.
PresedinteGrefier
G. C. AlexandruVictorita Stanica
Red./tehnored. G.C.A.
Jud. prima instanta C.G.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Sentința nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 531/2014. Curtea de... → |
|---|
