Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 165/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 165/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2014 în dosarul nr. 165/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 165/C
Ședința publică din data de 25 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de inculpații V. L. și G. V. împotriva încheierii din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorii-inculpați V. L. și G. V. personal, aflați în stare de arest preventiv și asistați de apărător ales, avocat C. V., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 25.04.2014 și atașată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați V. L. și G. V., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestațiilor astfel formulate, casarea încheierii de ședință recurate și, pe fond, rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpați și, în subsidiar, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar ori măsura arestului la domiciliu. În acest sens, precizează că acești doi inculpați au fost martori într-un dosar în care este cercetată o altă persoană, care la momentul comiterii presupuselor fapte, împreună cu cei doi inculpați, se aflau în mașină spre Urziceni, fiind contactați de către G. C. să-l ducă și pe el cu mașina la Urziceni.
De asemenea, precizează că după ce numitul G. C. a fost condamnat, cei doi inculpați au fost arestați la data de 06.08.2013, la patru ani și jumătate de la săvârșirea presupuselor fapte. Mai mult, arată că cei doi inculpați nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar la momentul arestării preventive nu prezentau un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, consideră că faptele reținute în rechizitoriu nu sunt cele reale.
De asemenea, înțelege să invoce și principiul egalității de tratament, în condițiile în care un alt inculpat din dosar a fost pus în libertate în urmă cu o lună de către Curtea de Apel București, cu atât mai mult cu cât consideră că măsura controlului judiciar este oportună, inculpații având familii și copii de întreținut.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondate, a contestațiilor formulate de inculpați, apreciind că încheierea din data de 17.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița este legală și temeinică. În acest sens, precizează că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 242 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură penală, referitoare la revocarea, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive, întrucât, consideră că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii dispuse de către Tribunalul București, care a dispus și arestarea preventivă a inculpaților.
De asemenea, în condițiile în care inculpații sunt judecați pentru comiterea unor infracțiuni grave, respectiv complicitate la infracțiunea de șantaj și tentativă de omor, dar și față de conduita lor procesuală, apreciază că măsura controlului judiciar nu este oportună pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care din probele administrate în cauză, rezultă că se exercită presiuni asupra persoanei vătămate, prin intermediul unor persoane interpuse.
Contestatorul-inculpat V. L., având cuvântul, arată că nu înțelege cum a ajuns din calitatea de martor, inculpat, precizând că are patru copii minori și este singurul întreținător de familie.
Contestatorul-inculpat G. V., având cuvântul, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive pentru a-și dovedi nevinovăția, în condițiile în care din anul 2009 până în 2013 nu a avut nicio altercație, nu prezintă pericol public, are trei copii, e singurul întreținător de familie, iar părinții săi sunt bolnavi. Arată că se consideră nevinovat.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ 13, în temeiul art.242 al.2 Cod pr. penală raportat la art.214 și art.220 Cod pr.penală, au fost respinse, ca nefondate, cererile inculpaților V. L. și G. V. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că prin încheierea de ședință din data de 06.08.2013 a Tribunalului București – Secția I penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților V. L., G. V. și C. F., pe o durată de 29 zile, de la 07.08.2013 până la 04.09.2013, reținând incidența dispozițiilor art. 148 lit. f Cod procedură penală.
La data de 20.08.2013, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița dosarul în care a fost întocmit rechizitoriul prin care inculpații V. L., G. V. și C. F. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Urmărire Penală și Criminalistică nr. 65/P/2012, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de șantaj și tentativă la infracțiunea de omor calificat, săvârșite în concurs real și cu participația a mai mult de trei persoane, prev. de art. 26 rap. la art. 194 alin. 1 cu aplicarea art.75 alin. 1 lit. a din Codul penal și art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i din Codul penal, cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit. a din Codul penal, cu aplicarea disp. art.33 a din Codul penal.
S-a reținut prin actul de sesizare a instanței că în seara zilei de 18.04.2009, fiind pe raza Municipiului Urziceni, atât în incinta cât și pe trotuarul și șanțul pluvial din fața imobilului situat pe ., în apropierea Bisericii Vechi a orașului, toți trei și învinuitul C. G. au sprijinit (prin prezență - asigurând superioritatea numerică - atitudinea agresivă și amenințarea cu „tăierea" și moartea) pe G. C. (trimis în judecată pentru aceste fapte), în acțiunea de șantaj are a părții vătămate Lecatzas Georges (amenințare repetată cu moartea și infirmitatea pentru a divulga unde se află tatăl său și pentru a i se restitui o sumă de bani) apoi, la refuzul și rezistența acesteia din urmă, împreună cu G. C. și învinuitul C. G., toți i-au aplicat în mod repetat părții vătămate Lecatzas Georges lovituri cu corpuri dure și cu corpuri ascuțit-tăietoare apte să-i suprime viața (săbii, bâte, cuțite), care au vizat zone vitale ale corpului (cap, torace și abdomen), prevăzând și acceptând că aceste lovituri ar putea avea drept consecință suprimarea vieții victimei, consecință care nu s-a mai produs întrucât, deși instrumentele utilizate erau apte în acest sens și au fost vizate zone vitale ale organismului, victima, profitând de neatenția agresorilor a reușit să fugă, având plăgi tăiate și fractură de epifiză distală radius stâng și smulgere stiloidă cubitală cu deplasare, precum și excoriații pe brațul stâng, produse prin tăiere cu sabia, cuțitul și lovire cu bâta - leziuni specifice de apărare în condițiile în care agresorii au vizat capul victimei - vătămări pentru care Lecatzas Georges a necesitat un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul C. F. în zilele de 19.04.2009, 20.04.2009 și 21.04.2009 a condus fără permis autoturismul, marca Opel Corsa, de culoare alb, cu numere de înmatriculare eliberate de autoritățile franceze, fiindu-i încredințat de către I. Fildis, pe drumul public urmând traseul . - . - . retur.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 23.08.2013 instanța, în conformitate cu dispozițiile art.3001 alin 3 cod procedură penală, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate și a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Prin încheierea camerei de consiliu din data de 22.01.2014 instanța, în conformitate cu dispozițiile art.3002 cod procedură penală, raportat la art.160b alin.1 Cod procedură penală, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate și în baza art.160b alin.3 Cod procedură penală a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
Conform art.362 al.2 Cod pr. penală în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit disp.art.208.
Examinând actele dosarului, în raport cu aceste dispoziții, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și temeinică, fiind dispusă cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale cerute de lege, în special cu respectarea dreptului la apărare, cu întrunirea condițiilor prevăzute de art. 223 al.2 Cod procedură penală raportat la art.202 Cod pr.penală.
Cu privire la condiția pericolului concret pentru ordinea publică, s-a constatat că, întrucât legiuitorul nu a definit pericolul concret pentru ordinea publică, acesta trebuie apreciat de judecător, în concret, de la caz la caz.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpaților nu poate fi socotită, în sine, ca determinând pericolul pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorată.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie să fie relevat de date concrete din care să rezulte o stare potențială de pericol, care stimulată ori declanșată fie din mediul din care provine inculpatul, fie de alte circumstanțe personale ale acestuia, să dezechilibreze balanța virtuală dintre dreptul individului de a fi liber și dreptul societății de a se proteja de persoanele care încalcă legea penală.
În cauza dedusă judecății pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea inculpaților în libertate rezultă din natura faptelor presupus a fi săvârșite de inculpați, valorile sociale lezate de o deosebită importanță, gravitatea și urmările faptei, atitudinea inculpaților, aspecte din care rezultă o potențială stare de pericol, un sentiment de insecuritate indus în rândul colectivității, credința că punerea în libertate a inculpaților ar potența starea de neîncredere a opiniei publice cu privire la modul în care organele statului aplică legea și protejează ordinea socială.
S-a considerat, astfel că sunt întrunite exigențele în privința existenței pericolului concret pentru ordinea publică, raportat și la gravitatea potențialelor fapte pentru care inculpații sunt cercetați, reținând și circumstanțele factuale ale comiterii lor, așa cum rezultă din probele administrate până în acest stadiu procesual, situație față de care tribunalul a apreciat că inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar privarea acestora de libertate este necesară pentru prezervarea ordinii publice în cursul reprimării infracțiunilor grave și înlăturării pericolului pentru ordinea publică.
S-a constatat că inculpații prin soții sau rude exercită presiuni asupra persoanei vătămate, situație ce rezultă și din declarația martorei F. S. (fila 202).
S-a arătat că, până în prezent, măsura arestării preventive a inculpatului îndeplinește criteriile prev. de art.223 al.1 și 2 Cod pr.penală, fiind necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor prev. de art.202 Cod pr.penală, neapărând împrejurări noi pentru a se dispune revocarea și înlocuirea potrivit art.242 Cod pr.penală.
Această concluzie este în concordanță și cu jurisprudența CEDO care a stabilit că prin gravitatea lor deosebită și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială de natură să justifice o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestație inculpații V. L. și G. V., solicitând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și, în subsidiar, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar ori măsura arestului la domiciliu, fiind arestați la data de 06.08.2013, la patru ani și jumătate de la săvârșirea presupuselor fapte și nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că sunt nefondate contestațiile formulate, pentru următoarele considerente:
Astfel, nu sunt incidente dispozițiile art. 242 alin.1 Cpp, întrucât nu au încetat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților V. L. și G. V. și nici nu au apărut împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii.
Totodată, măsura controlului judiciar sau măsura arestului la domiciliu nu sunt suficiente față de inculpați, pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cpp.
Astfel, în cauză, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.p.p. privind existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații V. L. și G. V. au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, așa cum rezultă din materialul probator administrat până în acest moment .
De asemenea, raportat la criteriile impuse de art. 223 alin. 2 C.p.p., pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, precum și a persoanei inculpaților, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Mai mult, prin intermediul soțiilor sau rudelor, inculpații exercită presiuni asupra persoanei vătămate, așa cum reiese din declarația martorei F. S..
Durata arestării preventive nu a depășit un termen rezonabil față de circumstanțele concrete ale cauzei și stadiul procedurii.
În consecință, în baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații V. L. și G. V. împotriva încheierii din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.p.p. va obliga contestatorii la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații V. L. și G. V. împotriva încheierii din data de 16.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ 13.
În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.p.p. obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2014.
PREȘEDINTE
R. A. A.
GREFIER
B. L.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/12.05.2014
jud.T.O.-Tribunalul Ialomița
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
