Mandat european de arestare. Sentința nr. 159/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 159/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 159/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
SENTINȚA PENALĂ NR.159/F
Ședința publică de la 09.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. U.
GREFIER: Victorița S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M.
Pe rol soluționarea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind emiterea unui nou mandat de arestare pentru persoana solicitată C. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns persoana solicitată C. R., în stare de reținere, asistat de apărător ales, avocat S. A., cu împuternicire avocațială nr._/09.04.2013, aflată la fila /dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care,
Curtea verifică identitatea persoanei solicitate și îi aduce la cunoștință motivul pentru care a fost prezentat în fața instanței.
În conformitate cu disp. art. 103 din Legea nr. 302/2004 republ., se procedează la audierea persoanei solicitate C. R., declarația acesteia fiind consemnată, semnată și atașată la dosar.
Apărătorul ales al persoanei solicitate C. R. arată că mandatul de arestare european nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.86, respectiv art.88 din Legea 302/2004, nefiind precizat, pe de o parte, numărul mandatului de arestare european, iar pe de altă parte instanța care a eliberat mandatul de arestare european. Mai mult, la prima pagină a mandatului european, se precizează un mandat de arestare, nefiind precizat numărul mandatului de arestare care a fost eliberat la data de 10.07.2012 de către judecătorul de instrucție de la Lion. Totodată, arată că nu este precizată perioada de arestare preventivă dispusă de judecătorul competent.
De asemenea, arată că a învederat acest aspect și la instanța de fond, considerând că acesta reprezintă un aspect de nelegalitate a mandatului, chiar dacă hotărârea a rămas definitivă, având în vedere faptul că în prezenta cauză, instanța a fost investită cu solicitarea de emitere a unui nou mandat de arestare, și nu de prelungire.
Curtea pune în discuție oportunitatea emiterii unui nou mandat de arestare față de persoana solicitată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, față de cele comunicate de Biroul Sirene, având în vedere că de la momentul comunicării către autoritățile străinme a rămânerii definitive a hotărârii instanței române și până la expirarea duratei arestării ce a fost dispusă în cauză a rămas un termen scurt, persoana solicitată neputând fi preluată în acest termen, precum și faptul că autoritățile franceze insistă în executarea mandatului, solicită, în temeiul art.111 alin.4 din Legea 302/2004, arestarea în vederea predării a persoanei solicitate C. R. pe o durată de 30 de zile, de la 10.04.2013 la 09.05.2013.
Apărătorul ales al persoanei solicitate C. R., având cuvântul, arată că din punctul său de vedere nu se poate discuta de o arestare a persoanei solicitate având în vedere că aceasta se găsește sub imperiul unui mandat de arestare preventivă de 29 de zile. Or, potrivit Legii 302/2004, în cazul în care persoana solicitată nu a fost ridicată în termenul de 40 de zile, se poate vorbi de o prelungire a mandatului de arestare preventivă și nu de o nouă arestare în vederea predării către țara solicitantă. Chiar dacă la dosar există o adresă care confirmă că, țara solicitantă se poate prezenta în vederea ridicării persoanei solicitate la data de 11.04.2013, consideră că se poate dispune o prelungire a măsurii arestării preventive până la data de 11.04.2013 și că la acest moment nu se poate proceda la o nouă arestare.
Consideră că instanța trebuie să verifice, mai întâi, legalitatea mandatului european de arestare și apoi să se pronunțe cu privire la necesitatea sau posibilitatea de a admite această sesizare, întrucât sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București poate fi admisă numai în condițiile în care mandatul european întrunește condițiile prev. de art.86 și art.88 din Legea 302/2004. Or, în speță, solicită să se constate că mandatul de arestare european este inform, neavând număr și nefiind prevăzută perioada pentru care s-a solicitat arestarea preventivă, astfel încât nu poate fi admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Astfel, consideră că sunt încălcate dispozițiile art.1 alin.3 din Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr.2002/584J și art.6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
Totodată, solicită să se constate că din conținutul mandatului de arestare european rezultă faptul că persoana solicitată nu a fost niciodată citată, precum și faptul că nu sunt precizate garanțiile juridice pe care statul francez se obligă să le asigure, astfel cum se prevede în tratatele europene.
Față de cele învederate, solicită respingerea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a arestării preventive a persoanei solicitate, considerând că sunt încălcate garanțiile și drepturile fundamentale garantate prin tratatele internaționale și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art.5 paragraful 3.
În principal solicită, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar solicită aplicarea dispozițiilor art.145 Cod procedură penală, respectiv luarea măsurii obligării de a nu părăsi municipiul București până pe data de 11.04.2013 sau pe o perioadă de 29 de zile, față de persoana solicitată C. R., arătând că acesta va sta la dispoziția organelor de poliție.
Persoana solicitată C. R., având ultimul cuvânt, arată că este nevinovat și solicită să fie pus liber.
CURTEA,
Deliberând asupra solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, potrivit art.102 din Legea nr.302/2004, modificată, Curtea constată:
La data de 09.04.2013, această instanță a fost sesizată cu solicitarea procurorului general al Curții de Apel București, vizând arestarea persoanei solicitate, C. R. de către autoritățile judiciare din Republica Franceză întrucât,, din motive obiective, acesta nu poate fi preluat din România decât în data de 11.04.2013, dată la care precedentul mandat de arestare emis de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală (nr.8EAW/12.03.2013) expiră (09.04.2013).
În fața instanței, persoana solicitată C. R. a declarat că nu cunoaște motivul pentru care autoritățile judiciare din Republica Franceză îl cercetează întrucât nu a ieșit niciodată în afara României, în plus, are afecțiuni grave la nivelul piciorului și șoldului, necesitând permanentă supraveghere și îngrijire a unui membru al familiei sale.
Cu toate acestea, și-a arătat disponibilitatea de a se deplasa în Franța pentru a răspunde solicitărilor autorităților judiciare, fără a fi arestat.
Examinând actele și lucrările de la dosar, Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.104F/12.03.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile franceze și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare la data de 17.07.2012 de Curtea de Apel din Lyon – Republica Franceză împotriva cetățeanului român C. R., fiul lui D. și V., născut la 19.01.1991 în orașul Slatina jud. O., domiciliat în în orașul Slatina jud. O., f.f.l. în București, ., .,., sector 1, CNP_.
S-a dispus arestarea persoanei solicitate C. R. pe o perioadă de 29 de zile de la data punerii în executare a mandatului de arestare, în vederea predării către autoritățile franceze.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile franceze, cu condiția respectării regulii specialității și cu condiția ca, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în cursul procedurii de la 7.03.2013 ora 1830 la data de 08.03.2013 ora 1830.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere sesizarea autorităților franceze care la data de 10.07.2012 au emis, împotriva persoanei solicitate, C. R., un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunilor de conspirație criminală în vederea pregătirii infracțiunilor și spălare de bani din fraudă organizată prin nedovedirea originii resurselor, comisă de o persoană în legătură cu o conspirație criminală prev. de art. 321-6, 321-6-1, 321-1, 321-3, 321-4, 321-10, 321-10-1, 321-11, 313-1, 313-3, 313-7, 313-8, 324-1, 324-3, 324-4, 324-5, 324-6, 324-7, 324-8, 450-1, 450-3, 450-5 din Codul penal francez, pedepsite cu închisoarea de 10 ani închisoare.
În fapt, s-a reținut că în data de 15.09.2010, ofițerii de poliție din Valence au fost informați de către un proprietar de magazin că mai multe persoane au folosit carduri bancare străine pentru a face cumpărători online. P. persoane (M. A., A. M., I. T. și G. T.) au fost arestate deoarece asupra lor s-au găsit mai multe telefoane mobile și numeroase articole cumpărate cu cardurile bancare falsificate. Analiza telefoanelor mobile a dus la arestarea altor două persoane (T. A. V. și Ș. D.). Tot pe baza analizei telefoanelor mobile, în data de 17.09.2010, poliția a arestat alte șapte persoane (S. C., M. A., C. C., M. C. - născut la data de 25.03.1989, V. A. C., M. F. E., S. I. M.) care au stat la un hotel situat în Chambery, în posesia lor găsindu-se cardurile bancare falsificate, un software de recodare, telefoane mobile și mai multe computere.
Polițiștii francezi au descoperit faptul că în perioada ianuarie – septembrie 2010, grupul infracțional menționat a trimis în România suma de 114.000 euro. Numitul C. R. este fratele lui C. M., care a fost arestat în septembrie 2010 în Franța. În anul 2010, C. R. a primit bani prin Western Union, și anume 6300 euro, de la fratele său C. M. și C. C.. Din analiza computerelor, a reieșit că numitul C. C. a fost în contact cu Robert_curt2006 care a fost la curent cu activitățile și a apelat la „Kako” pentru ca acesta din urmă să le furnizeze datele bancare obținute fraudulos.
Faptele pentru care a fost emis mandatul european de arestare fac parte din cele prevăzute de art.96 alin.1 din Legea nr.302/2004, fiind indicate în mandat: participarea la un grup criminal organizat și spălarea produselor infracțiunii, așa încât nu mai este necesară verificarea condiției dublei incriminări. Chiar și așa, se constată cu ușurință că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată au corespondent în legea penală română.
C. R. nu a formulat obiecțiuni privind identitatea iar apărările referitoare la invocarea nevinovăției și a faptului că nu a părăsit teritoriul României nu pot fi analizate de instanța română în cadrul procedurii strict reglementate a punerii în executare a mandatului european de arestare.
Sentința penală nr.104F/12.03.2013 a Curții de Apel București – Secția a II-a penală a rămas definitivă prin respingerea recursului persoanei solicitate (decizia penală nr.1133/01.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).
La data de 09.04.2013, Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Sirene, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliției Române a adresat instanței, printr-o notă cu caracter „foarte urgent” solicitarea de prelungire a mandatului de arestare preventivă a persoanei solicitate, C. R., întrucât predarea sa efectivă va avea loc în data de 11.04.2013, deci după expirarea duratei arestării preventive, respectiv 09.04.2013, situație în care P. de pe lângă Curtea de Apel București a inițiat demersurile necesare către instanța competentă.
Se constată, prin urmare, că sesizarea de față este întemeiată având în vedere considerentele următoare:
Potrivit art. 111 alin. 4 din legea 302/2004 republicată, în cazul în care sunt depășite termenele maxime pentru predare, fără ca persoana în cauză să fie primită de statul emitent, se va proceda la punerea în libertate a persoanei urmărite fără ca acest fapt, să constituie un motiv de refuz al executării unui viitor mandat european de arestare, bazat pe aceleași fapte.
Curtea constată că în cauză nu se pune problema unui refuz al executării mandatului european de arestare ci există condiții obiective pentru care persoana solicitată nu poate fi preluată de autoritățile franceze înlăuntrul termenului pentru care s-a dispus arestarea sa preventivă.
Mai mult, o prelungire pe o durată foarte scurtă a mandatului, numai până la data predării, așa cum a solicitat avocatul persoanei solicitate, în condițiile în care orice hotărâre a instanței poate fi atacată cu recurs, se apreciază ca inoportună.
Instanța va avea în vedere că și practica judiciară a instanțelor (sentința penală nr.292/22.07.2011, pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel București Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.2790/29.07.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) este în sensul emiterii unui nou mandat de arestare la expirarea lui.
Nici celelalte motive ale apărării vizând condițiile pe care nu le-ar îndeplini mandatul european de arestare emis anterior nu mai pot face obiectul cenzurii acestei instanțe, întrucât, la data pronunțării sentinței penale nr.104/F/12.03.2013, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1133/01.01.2013 a Înalte Curți de Casație și Justiție, toate aspectele au fost analizate, atât pe fond cât, și în recurs.
În raport de aceste dispoziții Curtea apreciază că, se impune admiterea sesizării formulate de către P. în temeiul art. 107 alin. 1 din Legea nr.302/2004 modificată și republicată, cât și punerea în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Republica Franceză la data de 10.07.2012, pe numele persoanei solicitate C. R..
Curtea constată că faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare au corespondent în legislația penală română și sunt îndeplinite condițiile generale și speciale prev. de art. 96 și 97 din Legea nr. 302/2004, neexistând niciunul din motivele de refuz enumerate de art. 98 din aceeași lege.
Audiat fiind, la termenul de astăzi, 09.04.2013, persoana solicitată a declarat că nu este de acord să fie transferată în Republica Franceză, întrucât nu are cunoștință de faptele pentru care este acuzat, nefiind totodată de acord cu predarea și că, înțelege să se prevaleze de regula specialității.
Așa fiind, Curtea, va admite sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, va dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Franceză și predarea persoanei solicitate C. R. către autoritățile judiciare franceze, cu respectarea regulii specialității și a condiției ca în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea pedepsei.
Va dispune arestarea persoanei solicitate C. R., pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 10.04.2013 până la data de 09.05.2013 inclusiv.
Curtea va constata că persoana solicitată a fost reținută în cursul procedurii de la 07.03.2013 la data de 08.03.2013 și arestată preventiv de la 12.03.2013 la 09.04.2013.
Va dispune emiterea mandatului de arestare.
Văzând și dispozițiile art.192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București. Dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17.07.2012 de Curtea de Apel din Lyon – Republica Franceză împotriva cetățeanului român C. R..
Dispune arestarea persoanei solicitate C. R. pe o perioadă de 30 zile, de la 10.04.2013-la 09.05.2013 inclusiv.
Dispune predarea persoanei solicitate către autoritățile franceze, cu condiția respectării regulii specialității și cu condiția ca, în cazul pronunțării unei hotărâri de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să poată fi transferată în România pentru executarea pedepsei.
Constată că persoana solicitată a fost reținută în cursul procedurii de la 7.03.2013 la data de 08.03.2013, și arestată preventiv de la 12.03.2013 la 09.04.2013.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Executorie în ceea ce privește arestarea persoanei solicitate.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.04.2013.
PREȘEDINTE,
E. U.
GREFIER,
Victorița S.
Red.E.U
Tehn.N.E.A/2ex/10.04.2013
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 2225/2012.... → |
|---|
