Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1018/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1018/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 1018/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1018/R
Ședința publică de la data de 29 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
JUDECĂTOR – L. M.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpata G. M., împotriva sentinței penale nr. 124 din data de 04 aprilie 2013, pronunțată de către Judecătoria Călărași, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a prezentat recurenta inculpată G. M. personal și asistată de avocat M. M. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 8 dosar și avocat Bigioi A. D. cu împuternicire avocațială ._/2013 depusă la fila 9 dosar, intimatul parte vătămată V. M. personal, lipsă fiind intimatul parte civilă S. Județean Călărași, intimații părți vătămate Președintele C. Județean Călărași – reprezentantul legal al minorului V. Ninel Nicușor, R. S. și intimatul parte responsabilă civilmente C. județean Călărași – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței de judecată atașarea la dosarul cauzei a procesului verbal de împăcare a părților și retragerea plângerii transmisă prin fax de C. județean Călărași.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată solicită a se lua act că mandatul său a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se aprecia asupra acordării onorariului parțial pentru studiul dosarului.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentei inculpate susține oral motivele de recurs și solicită încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal datorită împăcării părților conform înscrisurilor depuse la dosar, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 alin. 1, lit. h Cod procedură penală. De asemenea, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu solicită achitarea inculpatei în baza art. 11 pct. 2, lit. a Cod procedură penală, pentru următoarele motive: Primul motiv, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii conform art. 10 lit. d Cod procedură penală, respectiv vinovăția, cu toate că ulterior inculpata a declarat că se prevalează de dispoz. art. 3201 Cod procedură penală, consideră că instanța de fond nu a apreciat corect acest aspect cu probele existente la dosar. Astfel, conform declarației părții vătămate, respectiv V. Ninel Nicușor, a martorului G. S., precum și a inculpatei, rezultă că în data de 15.07.2012 partea vătămată a anunțat-o că merge să se joace în fața casei și nu la scăldat. Inculpata nu putea să îngrădească libertatea de mișcare a părții vătămate. Din acest punct de vedere, consideră că inculpata a fost în imposibilitate să prevadă că partea vătămată se va accidenta, culpa are un caracter relativ, ceea ce înseamnă că ea va fi dedusă din împrejurările concrete și nu după raționamente abstracte. De asemenea, apreciază că trebuie avut în vedere nu numai circumstanțele care țin de obiectivitatea evenimentelor ci și cele care privesc atitudinea subiectivă. Ori în speță, consideră că inculpata și-a îndeplinit atribuțiunile de serviciu prezentate în fișa postului deoarece avea obligația conform fișei postului să permită copilului, respectiv partea vătămată, antrenarea acestuia în activități recreative care să permită dezvoltarea fizică și psihică armonioasă. Un al doilea motiv pentru care solicită achitarea inculpatei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu apreciază că această faptă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni conform art. 10 alin. 1, lit.b1 Cod procedură penală. Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 249 Cod penal respectiv nu s-a cauzat o tulburare însemnată a bunului mers al unui organ sau a unei instituții de stat neexistând nicio probă în acest sens, nu s-a creat nicio pagubă patrimoniului unui organ sau a unei instituții de stat, reprezentantul legal al minorului și respectiv C. județean neconstituindu-se parte civilă în prezentul dosar. De asemenea, nu s-a produs o vătămare importantă a intereselor legale a unei persoane, vătămarea din culpă a minorului producându-se datorită unui eveniment imprevizibil, inculpata neputând restricționa accesul la joacă al acestuia. Mai mult decât atât având în vedere împăcarea părților nu se mai poate reține răspunderea penală a inculpatei pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă. Un alt motiv pentru care solicită achitarea inculpatei se referă la faptul că există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv cazul fortuit prev. de art. 47 Cod penal, și în baza art. 10 alin. 1, lit. e Cod procedură penală solicită achitarea acesteia. Astfel, conform articolului menționat nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală al cărui rezultat este consecința unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. Un alt pentru care solicită achitarea inculpatei este faptul că respectiva faptă nu a fost săvârșită de către inculpată și solicită în baza art. 10 alin. 1 lit. c Cod procedură penală achitarea, apreciind că nu poate fi pusă în discuție legalitatea modului de sesizare a organelor de cercetare penală întrucât nu acestea nu au fost sesizate legal, neexistând o plângere prealabilă.
În subsidiar, solicită înlocuirea pedepsei închisorii cu pedeapsa amenzii ținând cont de comportamentul exemplar al inculpatei avut până în prezent în creșterea și educare altor copii minori avuți în îngrijire, este asistent maternal din anul 1999, este prima abatere de acest gen. De asemenea, solicită a se avea în vedere că în conformitate cu normele în vigoare menținerea condamnării inculpatei implică în mod automat retragerea atestatului de asistent maternal, iar partea vătămată minoră va intra în plasamentul statului.
Depune concluzii scrise ce urmează a fi avute în vedere la pronunțare.
Reprezentantul Ministerului Public cu privire la primul motiv de recurs referitor la încetarea procesului penal în baza art. 11, pct. 2, lit. b rap. la art. 10, lit. h Cod procedură penală pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal având în vedere și pozițiile alineatului 6 a aceluiași articol, solicită încetarea procesului penal. Cu privire la criticile formulate față de condamnarea de trei luni dispusă în temeiul art. 249 alin. 1 Cod penal cu reținerea art. 3201 Cod procedură penală, motivul de recurs vizând achitarea contravine poziției procesuale în sensul că inculpata și-a însușit întregul material probator făcându-se aplicarea articolului menționat anterior. Solicită a se avea în vedere că din fișa postului și din probele cauzei rezultă că inculpata în calitate de asistent maternal profesionist nu a îndeplinit atribuțiile potrivit fișei postului existente la dosarul cauzei în sensul asigurării supravegherii părții vătămate minore având consecința care este reținută în cauză, aceea a creării unei infirmității fizice permanente prin amputarea falangei degetului mic de la mâna stângă. Ca atare, achitarea solicitată o apreciază ca fiind neîntemeiată. Cu privire la al doilea motiv de recurs vizând reținerea cazului fortuit contravine dispozițiilor art. 47 Cod penal în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele, nu era o situație imprevizibilă, în raport de situația de fapt și de fișa postului. Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs, față de limitele de pedeapsă prevăzute de textul art. 249 Cod penal, respectiv de la o lună la doi ani sau alternativ cu amendă, nu se opune ca instanța de judecată să primească această critică, solicitând casarea în parte a hotărârii recurate și reținând cauza spre rejudecare urmând a dispune condamnarea inculpatei în baza art. 249 alin. 1 Cod penal cu amendă penală cu suspendarea condiționată a acesteia.
Având ultimul cuvânt recurenta inculpată arată că regretă sincer cele întâmplate și achiesează la concluziile puse de către apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.124 din 04.04.2013, Judecătoria Călărași a dispus condamnarea inculpatei G. M., în baza dispozițiilor art.249 alin.1 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.
În baza art.184 alin.2 și 4 C. pen., cu aplicarea art.3201 C. pr. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 C. pen. s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare.
Conform art.71 C. pen. s-a interzis inculpatei exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b C. pen.
În baza art.81-82 C. pen. și art.71 alin.5 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, precum și a celei accesorii, pe o durată de 2 ani și 4 luni, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței.
S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C. pen. privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei.
A fost admisă cererea de despăgubiri formulată de partea civilă S. Județean Călărași și s-a dispus obligarea inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente C. Județean Călărași – Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului la plata sumei de 209 lei cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că părțile vătămate V. M., R. S. și C. Județean Călărași (pentru minorul V. Ninel Nicușor) nu s-au constituit părți civile.
Din actele și lucrările dosarului, probatoriile administrate, coroborate cu recunoașterile constante ale inculpatei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În baza sentinței civile nr.1495/19.07.2006 a Tribunalului Călărași, minorul V. Ninel Nicușor, născut la 21.09.1999, a fost dat în plasament numitei G. M., aceasta având calitatea de asistent maternal profesionist, angajată cu contract de muncă din anul 1999.
Potrivit fișei postului din 07.12.2011, cea în cauză avea ca atribuții asigurarea creșterii, îngrijirii și educării copiilor primiți în plasament într-un mediu sigur, sănătos, stimulativ, propice unei dezvoltări armonioase fizice, psihice, intelectuale și afective a acestora, să apeleze la servicii medicale când intervin probleme de sănătate etc.
În ziua de 15 iulie 2012, minorul V. Ninel Nicușor, care locuia, împreună cu inculpata și soțul acesteia, martorul G. S., pe raza comunei Ciocănești, județul Călărași, a plecat cu un prieten la scăldat. Dorind să sară în apă, a alunecat și și-a prins mâna stângă între două profile metalice, fiindu-i retezată falanga degetului mic.
În jurul orelor 15.00 minorul s-a reîntors la domiciliu, unde inculpata i-a acordat primul ajutor, fără însă a apela la medic.
A doua zi, soțul inculpatei s-a deplasat cu minorul la dispensarul comunal, apoi la S. județean Călărași, unde acesta a fost internat la secția de chirurgie.
Din raportul de constatare medico-legală din 30 iulie 2012 întocmit de SML Călărași a rezultat că partea vătămată a necesitat pentru vindecare 22-25 zile îngrijiri medicale, iar absența prin amputație traumatică a falangei distale deget mâna stângă reprezintă infirmitate fizică permanentă.
Instanța a reținut că în drept fapta inculpatei, în calitate de asistent maternal profesionist, care la data de 15 iulie 2012, din culpă, nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuția de a supraveghea partea vătămată V. Ninel Nicușor, în vârstă de 12 ani, ceea ce a avut drept consecință crearea unei infirmități fizice permanente, prin amputarea falangei degetului V de la mâna stângă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor, aflate în concurs, de neglijență în serviciu și vătămare corporală din culpă.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs motivat inculpata, criticând-o sub mai multe aspecte.
A susținut în primul rând că nu a existat nicio culpă în exercitarea atribuțiilor, rezultatul vătămător suferit de minor fiind urmare a unui caz fortuit, ca împrejurare care nu putea fi prevăzută, potrivit prevederilor art.47 C. pen.
Inculpata nu avea motive să-i interzică minorului, ținând seama și de vârsta lui, de aproape 13 ani, să meargă la joacă împreună cu alți copii, astfel încât a solicitat să se dispună achitarea sa, în baza dispozițiilor art.10 lit.d C. pr. pen., lipsind un element constitutiv al infracțiunii, și anume vinovăția.
O a doua critică vizează nepronunțarea instanței de fond asupra unei împrejurări esențiale a cauzei, și anume aceea a împăcării dintre părți, minorul fiind reprezentat legal de C. Județean Călărași, astfel încât a solicitat ca în privința infracțiunii de vătămare corporală din culpă să se dispună încetarea procesului.
Recurenta inculpată a depus la dosarul cauzei înscrisul cu nr.5107/21.05.2013 emis de C. Județean Călărași, semnat de președintele acestuia și de inculpată, intitulat „proces-verbal de împăcare a părților și de retragere a plângerii”, adresa nr.534/24.01.2013 a aceluiași Consiliu Județean către Inspectoratul de poliție al județului Călărași – Postul de poliție Ciocănești, referatul de anchetă socială efectuată la domiciliul părinților minorului – V. M. și R. S., precum și o declarație olografă a acestora.
Examinând integral materialul probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
În privința infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.184 alin.2, 4 C. pen., Curtea va avea în vedere că prin procesul-verbal din 21.05.2013, care constituie înscris autentic, reprezentantul legal al minorului s-a împăcat cu inculpata, fiind astfel incidente dispozițiile alineatului final al art.184. Acest acord de voințe, dând expresie principiului disponibilității, este valid și produce efectele juridice conferite de lege.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpată, va casa sentința și, rejudecând în fond, va dispune în baza art.11 pct.2 lit.b C. pr. pen. raportat la lit.h C. pr. pen., încetarea procesului penal pornit față de inculpată pentru infracțiunea prevăzută de art.184 alin.2, 4 C. pen.
În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu, reținută în sarcina inculpatei, Curtea apreciază, pe baza probatoriilor administrate, că sunt întrunite elementele sale constitutive, inclusiv sub aspectul laturii subiective. Lăsându-l pe minor să meargă la scăldat, fără a-i asigura o minimă supraveghere, inculpata a acționat cu forma de culpă stabilită de art.19 pct.2 lit.b C. pen., culpa fără prevedere, ea trebuind și putând să prevadă existența unui risc pentru minor, care s-a și realizat. Desigur că rănirea victimei a fost accidentală, dar ea nu are semnificația unui caz fortuit, în sensul prevederilor art.47 C. pen.; nefiind o împrejurare „care nu putea fi prevăzută”. Orice persoană cu un nivel minim de experiență de viață și de instrucție știe despre numeroasele accidente grave (răniri, cazuri de înec) care pot avea loc în astfel de ocazii, iar copiii nesupravegheați sunt printre cele mai frecvente victime.
Așa fiind, nu vor fi primite susținerile recurentei inculpate cu privire la lipsa ei de culpă în producerea vătămării corporale.
Curtea va avea însă în vedere modul corespunzător în care inculpata, cu excepția situației ce face obiectul cauzei, s-a ocupat de minor, datele pozitive ce o caracterizează, precum și interesul copilului, în sensul ca plasamentul să continue. Elementele concrete ale cauzei conduc la concluzia că menținerea actualei situații juridice și de fapt este cea mai bună variantă pentru creșterea și educarea lui.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b1 C. pr. pen. se va dispune achitarea inculpatei pentru infracțiunea prevăzută de art.249 alin.1 C. pen., iar în baza art.18 alin. ultim C. pen. raportat la art.91 lit.c C. pen. i se va aplica sancțiunea administrativă a amenzii de 100 lei.
Conform art.346 alin.4 C. pr. pen. se va lăsa nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean Călărași.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpata G. M. împotriva sentinței penale nr. 124/04.04.2013, pronunțată de Judecătoria Călărași.
Casează sentința atacată și în fond, rejudecând:
1. În temeiul art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală raportat la art.10 lit.h din Codul de procedură penală, încetează procesul penal pornit față de inculpata G. M. pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2, 4 din Codul penal.
2. În baza art.11 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală raportat la art.10 lit.b1 din Codul de procedură penală, achită pe inculpata G. M. pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prev. de art.249 alin.1 din Codul penal.
În baza art.18 alin. ultim Cod penal raportat la art.91 lit.c Cod penal, aplică inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii în cuantum de 100 lei.
Conform art.346 alin.4 din Codul de procedură penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. Județean Călărași.
Conform art.192 alin.1 pct.1 lit.d din Codul de procedură penală, obligă inculpata la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cheltuielile judiciare, în recurs, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. C. L. C-tin C. L. M.
Proces-verbal
pentru jud. M. L. promovată la Î.C.C.J.,
semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./02.07.2013
Jud. Călărași – jud.: A. N.O.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 997/2013. Curtea de Apel... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 159/2013. Curtea de... → |
|---|
