Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1708/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1708/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 1708/2013
DOSAR NR. 1176/ 312/2013
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1708/R
Ședința publică de la 23.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - O. B.
JUDECĂTOR - S. C.
JUDECĂTOR - A. A.
GREFIER - D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale nr. 340/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr. 1176/ 312/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: intimatul inculpat B. N. M. personal și asistat de avocat desemnat din oficiu Chițeanu R. cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul prevederilor art. 318 C.pr.pen, se procedează la verificarea identității intimatul inculpat B. N. M., legitimat cu CI . nr._.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că s-a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 340/29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită reținerea prev. art. 76 lit. d C.pen., apreciind că instanța de fond a omis să indice temeiul de drept în baza căruia a dispus reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special.
Mai solicită eliminarea din sentință a dispozițiilor privind confiscarea specială a sumei de 1100 lei, în condițiile în care a fost disjunsă soluționarea laturii civile a cauzei, părțile vătămate constituindu-se părți civile în cauză.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de parchet, astfel cum a fost formulat și susținut, ca fiind întemeiat.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele petrecute.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 340 din data de 29.04.2013 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i din C. pen., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr. pen., cu aplic. art. 74 lit. a C. pen., a condamnat pe inculpatul B. N. M. - fiul lui I. și E., născut la data de 12.08.1985 în mun. Slobozia, jud. Ialomița, domiciliat în comuna Ciochina, ., cetățean român, necăsătorit, fără antecedente penale, posesor al CI . nr._, CNP –_, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 din Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare 3 ani și 6 luni, potrivit art. 82 alin. 1 din Cod penal.
A făcut aplicarea art. 359 C. pr. pen. și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 din Cod penal.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 2 din Cod penal raportat la art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 din Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A luat act că în baza art. 320 ind. 1 alin. 5 din C. pr. pen. instanța a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de părțile vătămate constituite părți civile I. G., domiciliat în București, .. 122, ., ., sector 2, și S.C. D. C. Agrement S.R.L., cu sediul în București, .. 122, ., ., CUI_.
În baza art. 118 alin. 1 lit. e C. pen. cu referire la dispozițiile art. 118 alin. 5 C. pen. a confiscat de la inculpatul B. N. M., în folosul statului, suma de 1.100 lei.
În baza art. 191 alin. 1 din Cod procedură penală a obligat inculpatul B. N. M. să plătească în favoarea statului suma de 1100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 31.05.2012, lucrătorii din cadrul Postului de Poliție Ciochina au fost sesizați de către partea vătămată I. G. cu privire la faptul că, în perioada 23 – 25.04.2012, învinuitul B. N. M. i-a sustras dintr-o magazie a locuinței pe care o deține în satul Bordușelu, 6 motoare electrice de 1,5 – 2,5 kw, un aparat de sudură, cabluri din cupru și diferite obiecte din fier, cauzându-i un prejudiciu în valoare de 8.000 lei.
În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că la sfârșitul lunii aprilie 2012, în jurul orelor 0100, cunoscând faptul că vecinul său I. G. deține bunuri depozitate atât în curtea locuinței, cât și în magazie, inculpatul a luat hotărârea de a le sustrage. Învinuitul a pătruns în curtea părții vătămate, pe poarta de acces, și, ajungând la magazie, a pătruns în interiorul acesteia printr-o fereastră care nu avea geam, după ce, în prealabil, a desfăcut o sârmă cu care era asigurat grilajul metalic al acesteia, cunoscând că ușa magaziei este asigurată prin interior cu o bară metalică. După ce a înlăturat bara metalică ce asigura ușa magaziei a sustras mai multe cabluri din cupru, diferite piese din cupru și aluminiu folosite la karturile electrice, pe care le-a pus într-o pungă, două motoare electrice de 1 sau 2 kw și o ladă în care se aflau papuci metalici, lucruri pe care le-a transportat la locuința sa, efectuând trei transporturi. La ultimul transport învinuitul a sustras din magazia părții vătămate un aparat de sudură care era fixat pe un șasiu metalic cu două roți. Întrucât acesta era mai mare și nu putea fi scos pe ușa magaziei, învinuitul l-a demontat, transportând la locuința sa aparatul de sudură, urmând ca ulterior să transporte și șasiul metalic, însă acesta a renunțat la activitatea infracțională întrucât afară începuse să se lumineze și i-a fost teamă să nu fie văzut de cineva. Înainte de a pleca de la locul săvârșirii faptei învinuitul a asigurat ușa magaziei prin interior cu bara metalică, iar grilajul metalic al ferestrei, prin care a pătruns în magazie, l-a legat cu sârmă așa cum fusese inițial.
În dimineața aceleași zile învinuitul a spart motoarele și aparatul de sudură și a ars cablurile sustrase pentru a rămâne doar firele din cupru. În jurul orelor 10: 00 învinuitul l-a contactat telefonic pe martorul A. M. din . acesta achiziționează deșeuri pe care ulterior le revinde. În jurul orelor 10,30 – 11,00 martorul A. M., însoțit de martorul N. M., a sosit la domiciliul învinuitului cu autoturismul Dacia cu nr. de înmatriculare_, după care, împreună cu învinuitul, au mers în . cântări cuprul, aluminiul și fierul pe care învinuitul dorea să le vândă. În urma cântăririi materialelor a rezultat o cantitate de 50 kg cupru și 200 kg fier pentru care martorul M. L. i-a plătit învinuitului suma de 1050 lei, din care acesta le-a înmânat martorilor N. M. și A. M. câte 10 lei.
Situația de fapt mai sus expusă a rezultat cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarația formulată de către inculpat în faza de urmărire penală la data de 07.06.2012 (f. 38, dos. u.p.) s-a coroborat cu constatările realizate în urma cercetării la fața locului (f. 9 – 20, dosar urmărire penală), declarațiile părții vătămate și ale martorilor A. M., N. M. și M. L. (f. 43 – 51, dosar urmărire penală).
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul B. N. M. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei. În ceea ce privește pretențiile civile formulate de părțile vătămate acesta a arătat că nu este de acord întrucât a obținut din vânzarea bunurilor sustrase suma de 1100 lei vechi.
Coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului B. N. M. care la sfârșitul lunii aprilie 2012, pe timpul nopții, în jurul orelor 01:00, prin escaladarea zidului și pătrunderea printr-o fereastră, a sustras dintr-o magazie aparținând părții vătămate I. G. mai multe obiecte ce conțineau cupru și fier, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. g și i din C. pen.
Din analiza probelor administrate în cauză și a împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, a rezultat că s-a adus o atingere gravă valorilor sociale apărate de legea penală.
Urmarea imediată a faptei de furt comisă de către inculpat a constat în încălcarea relațiilor sociale care ocrotesc posesia și detenția bunurilor. De asemenea, în speță există legătura de cauzalitate necesară pentru existența infracțiunii, respectiv între fapta comisă de inculpat și urmarea socialmente periculoasă produsă.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de furt, instanța a reținut că inculpatul B. N. M. a săvârșit fapta cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că fapta există, a fost săvârșită de către inculpat și constituie infracțiune în sensul art. 17 C. pen., în baza art. 345 alin. 2 C. pr. pen. urmând să îl condamne pe acesta pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat săvârșită în dauna părților vătămate I. G. și S.C. D. C. Agrement S.R.L.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale și obligatorii prev. de art. 72 Cod penal și anume: dispozițiile generale ale Codului penal cu privire la aplicarea pedepsei, limitele de pedeapsă fixate în textul de lege incriminator, circumstanțele concrete ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Astfel, instanța a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise încă din faza de urmărire penală, cu toate că în faza incipientă a anchetei acesta a avut o atitudine oscilantă, nerecunoscând fapta. În aceste condiții instanța a facut aplicabilitatea prevederilor art. 320 ind. 1 alin. 7 din Cod procedură penală („Instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii...”). Pe fondul aplicabilității prevederilor art. 320 ind. 1 din C. pr. pen. și având în vedere atitudinea inițială a inculpatului de nerecunoașterea faptei, instanța a constatat inoperabilitatea prevederilor art. 74 lit. c din Codul penal.
Deasemenea, s-a avut în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum rezultă din fișa cazier judiciar aflată la fila 5 din dosarul instanței.
Totodată, instanța a avut în vedere și circumstanțele concrete în care fapta a fost săvârșită (pe timp de noapte, prin pătrunderea în curtea locuinței părții vătămate, iar apoi în magazia în care erau adăpostite bunurile prin forțarea unui geam).
Pentru aceste considerente, în baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. g și i din C. pen., cu aplic. art. 320 ind. 1 din C. pr. pen., cu aplic. art. 74 lit. a C. pen., a condamnat pe inculpatul B. N. M. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 81 din Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare 3 ani și 6 luni, potrivit art. 82 alin. 1 din Cod penal.
A făcut aplicarea disp. art. 359 C. pr. pen. și a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 din Cod penal.
A făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. 2 din Cod penal raportat la art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 din Cod penal a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei a luat act că în baza art. 320 ind. 1 alin. 5 din C. pr. pen. instanța a dispus disjungerea acțiunii civile formulată de părțile vătămate constituite părți civile I. G. și S.C. D. C. Agrement S.R.L..
Analizând declarația inculpatului formulată în fața instanței din care rezultă că din vânzarea bunurilor sustrase a obținut suma de 1100 lei, dar și declarațiile martorilor audiați în faza de urmărire penală care confirmă această împrejurare și având în vedere faptul că în ceea ce privește pretențiile civile formulate de către părțile vătămate instanța a dispus disjungerea cauzei, în baza art. 118 alin. 1 lit. e C. pen. cu referire la dispozițiile art. 118 alin. 5 C. pen. a confiscat de la inculpatul B. N. M., în folosul statului, suma de 1.100 lei obținută din vânzarea bunurilor sustrase.
În baza art. 191 alin. 1 din Cod procedură penală a obligat inculpatul B. N. M. să plătească în favoarea statului suma de 1100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Slobozia criticând-o pentru nelegalitate. În acest sens, P. a solicitat eliminarea din sentință a dispozițiilor privind confiscarea specială a sumei de 1100 lei, având în vedere că, în cauză, a fost disjunsă soluționarea laturii civile a cauzei, iar părțile vătămate s-au constituit părți civile.
În completarea motivului de recurs formulat în scris, în ședință publică, reprezentantul Ministerului Public a solicitat reținerea prevederilor art. 76 lit. d din Codul penal, apreciind că instanța de fond a omis să indice temeiul de drept în baza căruia a dispus reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3856 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată recursul ca fondat, în considerarea următoarelor argumente:
Instanța de fond a dispus, în temeiul art. 3201 alin. 5 din Codul de procedură penală, disjungerea acțiunilor civile formulate în cauză, în mod corect, față de împrejurarea că părțile vătămate s-au constituit părți civile, solicitând repararea pagubei pricinuite, iar instanța a apreciat că, pentru soluționarea acțiunii civile, se impune administrarea de probe.
Contrar acestei dispoziții, în baza art. 118 alin. 1 lit. e din Codul penal cu referire la dispozițiile art. 118 alin. 5 din Codul penal, s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B. N. M. a sumei de 1100 lei. Or, potrivit art. 118 alin. 1 lit. e din Codul penal, sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.
Prin urmare, confiscarea specială a bunurilor dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală va putea fi luată numai în măsura în care bunurile nu sunt restituite persoanei vătămate ori nu servesc la despăgubirea acesteia.
Când bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală au fost înstrăinate, sumele de bani obținute iau locul celor dobândite prin infracțiune, în condițiile art. 118 alin. 5 din Codul penal și confiscarea specială a acestora se poate dispune, deasemenea, numai când nu servesc la despăgubirea persoanei vătămate.
În concluzie, este necesară stabilirea temeiniciei pretențiilor civile formulate în cauză și a valorii prejudiciului și abia ulterior instanța de fond să aprecieze asupra oportunității luării măsurii confiscării speciale. Astfel, dacă inculpatul a realizat din vânzarea bunurilor sustrase o sumă de bani mai mare decât aceea pe care va fi obligat să o plătească părților civile, diferența trebuie să fie confiscată.
Față de aspectele reținute mai sus, Curtea constată că motivul de recurs invocat în scris de către P. este fondat.
În ceea ce privește motivul de recurs formulat oral, în ședință publică, Curtea constată că acest aspect nu poate constitui un caz de reformare a hotărârii atacate, în condițiile în care, deși instanța de fond nu a indicat, în mod expres, în considerentele și în dispozitivul sentinței, prevederile art. 76 alin. 1 lit. d din Codul penal, este evident că a avut în vedere aceste dispoziții, aplicând o pedeapsă legală, redusă sub minimul special prevăzut de lege.
Având în vedere considerentele expuse, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, Curtea va admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale nr. 340/29.04.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Va casa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Va înlătura dispoziția de confiscare specială de la inculpatul B. N. M. a sumei de 1100 lei.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva sentinței penale nr. 340/29.04.2013 a Judecătoriei Slobozia.
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Înlătură dispoziția de confiscare specială de la inculpatul B. N. M. a sumei de 1100 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O. B. S. C. A. A.
GREFIER,
D. P.
Red./Tehn. Red. A.A./2 ex./26.09.2013
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 245/2013.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1734/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
