Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1734/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1734/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 1734/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1734/R
Ședința publică din data de 25 septembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. C.
JUDECĂTOR – L. C-T. C.
JUDECĂTOR - M. L.
GREFIER – M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol,soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI și inculpații I. C., P. G., P. Ș. și L. G., împotriva sentinței penale nr. 573 din data de 27 iunie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat I. C. în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație depusă la dosar, recurenții inculpați P. G. și P. Ș. în stare de arest și asistați de avocat ales cu împuternicire avocațială emisă de Baroul București – Cabinet individual depusă la dosar, recurentul inculpat L. G. în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind intimata parte vătămată D. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Recurentul inculpat L. G. arată că înțelege să-și retragă recursul declarat în cauză.
Curtea, ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public susține motivele de recurs aflate în scris la dosar. Astfel primul motiv de recurs vizează greșita schimbare a încadrare juridică dată situației de fapt cu privire la inculpatul I. C.. În raport de circumstanțele reale din data de 16.04.2013, apreciază că se realizează latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie atât din punct de vedere material cât și din punct de vedere subiectiv.
Cu privire la a doua critică, din datele menționate în fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul L. G. figurează cu mai multe condamnări instanța de fond omițând să facă aplicarea dispoz.art. 37, lit. a Cod penal, deși a procedat la revocarea suspendării sub supraveghere cu privire la pedepsele menționate, respectiv 2 ani stabilită prin sentința penală nr. 295/13.02.2012 definitivă prin decizia din 21.06.2012 și pedeapsa rezultantă de 3 ani aplicată prin sentința nr. 784/03.08.2011definitivă la 23.05.2012. Consideră, așa cum a arătat anterior, că instanța trebuia să rețină, și a omis, aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, să dispună contopirea pedepselor după regulile privind concursul de infracțiuni, având și prerogativa unui spor și ulterior să facă aplicarea dispoz. art. 39 Cod penal cu referire la art. 37 lit. a Cod penal.
Cu privire la motivul de recurs vizând omisiunea deducerii perioadelor în mod integral rezultă că instanța a menținut starea de arest și a dedus ca perioade executate 29.01.2011 – 03.08.2011 precum și de la 16.04.2013 la zi, consideră că deducerea este corectă.
O altă critică se referă la faptul că instanța trebuia să dispună, potrivit art. 118 lit. b Cod penal, confiscarea bancnotei false de 5 dolari.
Apărătorului recurentului inculpat I. C. solicită respingerea recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, considerând că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru a reține în sarcina inculpatului infracțiunea de tâlhărie,
În ceea ce privește recursul inculpatului, acesta vizează redozarea pedepsei aplicate pe care o consideră mult prea severă în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei precum și a circumstanțelor personale: inculpatul nu este recidivist, prejudiciul este modic, are familie, doi copii în întreținere, în plus este bolnav de hepatita C. Ca atare, solicită admiterea recursului,casarea hotărârii recurate și rejudecând în fond, redozarea pedepsei și aplicarea dispoz. art. 861 Cod penal cu stabilirea unui termen maxim de încercare.
Apărătorul recurenților inculpați P. G. și P. Ș. solicită respingerea recursului Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, ca fiind nefondat. Solicită a se avea în vedere că judecătorul fondului în urma audierii părții vătămate și a martorului a constatat că inculpații nu au săvârșit infracțiunea de tâlhărie ci infracțiunea de furt calificat. Totodată precizează că bancnota de 5 dolari nu a fost falsă, nu a ajuns niciodată în posesia părții vătămate, astfel că, apreciază că nu poate fi mijloc al infracțiunii.
În ceea ce privește recursurile inculpaților, precizează că acestea vizează doar modalitatea de executare a pedepselor și solicită aplicarea dispoz. art. 86/1 Cod penal, având în vedere că s-au prevalat de procedura simplificată prev. de art. 3201 Cod procedură penală, precum și faptul că la momentul săvârșirii infracțiunii din prezenta cauză erau reabilitați.
Apărătorul recurentului inculpat L. G. solicită a se lua act de retragerea recursului de către inculpat. În ceea ce privește recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, solicită respingerea ca fiind nefondat. Din întreg materialul probator de la dosarul cauzei reiese clar că nu a existat infracțiunea de tâlhărie, din declarația părții vătămate care se află la dosar rezultă că banii nu i-au fost smulși ci i-a dat de bună voie. Cu privire la nelegalitatea soluției sub aspectul greșitei aplicării privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor, în ceea ce îl privește pe inculpatul L. G. este foarte adevărat că instanța trebuia să dispună anularea suspendării sub supraveghere a pedepsei dispusă prin sentința nr. 295/2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București cât și a pedepsei dispusă prin sentința nr. 784/2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București. Consideră că prin anularea suspendării condiționate a executării pedepsei dispare și temeiul regimului sancționator special, respectiv cumulul aritmetic. Apreciază că trebuia aplicată o pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății în baza art. 37 lit. a Cod penal, apoi anularea suspendării sub supraveghere a celor două sentințe, contopirea pedepselor stabilite prin infracțiunile ce au dus la condamnare, însă, solicită să nu se aplice nici un spor la acest moment, și de asemenea, pedeapsa rezultantă fiind determinată urmează a fi contopită cu pedeapsa din prezenta cauză pentru care solicită nu fie aplicat nici un spor. Totodată, în baza art. 88 Cod procedură penală solicită deducerea întregii perioade de la 29.01.2011 la 03.08.2011 precum și perioada arestului preventiv de la 16.04.2013 până la pronunțarea sentinței de fond. Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs al parchetului se raliază concluziilor puse de către colegii săi, precizând că este adevărat că bancnota de 5 dolari nu a fost folosită decât pentru a fi arătată.
Având pe rând ultimul cuvânt recurentul inculpat L. G. se raliază la concluziile puse de către apărător, recurenții inculpați P. G. și P. Ș. achiesează la concluziile puse de apărătorul lor, iar recurentul inculpat I. C. lasă soluția la aprecierea instanței de recurs.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.573 din 27.06.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art.334 C.pr.penală, a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, alin 2 lit. c, 21 lit. a C.penal și respectiv complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 26 C.penal rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. c, 21 lit. a C.penal, în infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal, respectiv complicitate la furt calificat prev.de art.26 rap. la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal.
Au fost condamnați inculpații I. C., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal, la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție; P. Ș., pentru complicitate la comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.26 rap.la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal, cu aplicarea art.3201 C.pr.penală, la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în regim de detenție și P. G., pentru complicitate la comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.26 rap.la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal, cu aplicarea art.320 ind.1 C.pr.penală,la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
S-a făcut art.71, art.64 lit.a, teza a II-a, lit.b C.penal, privind pedeapsa accesorie, pentru toți inculpații.
În baza art.350 C.pr.penală, a fost menținută starea de arest a inculpaților și potrivit disp.art.88 C.penal, a fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestul preventiv în perioada 16.04.2013, la zi, pentru acești inculpați.
A fost condamnat inculpatul L. G. la pedeapsa de 1 an 6 luni închisoare pentru complicitate la comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.26 rap.la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal, cu aplicarea art.74 lit.c, art.76 lit.c C.penal,.
În temeiul art.864 C.penal, a fost revocată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin Sp.295/13.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1267/21.06.2012 a Curții de Apel București și respectiv a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.784/03.08.2011 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia penală nr.998/23.05.2012 a Curții de Apel București
A fost descontopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.784/03.08.2011, în componentele de 3 luni închisoare, 1 an 8 luni închisoare, 2 ani închisoare, 1 an 10 luni închisoare și 2 ani închisoare.
Conform disp. art.36 al.2 C.penal, a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.295/13.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, cu pedepsele componente de mai sus, rezultanta fiind de 3 ani închisoare.
În temeiul art.864 C.penal a fost cumulată pedeapsa rezultantă de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, în regim de detenție.
S-a făcut aplicarea art.71, art.64 lit.a, teza a II-a, lit.b C.penal, privind pedeapsa accesorie.
În baza art.350 C.pr.penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului și potrivit disp.art.88 C.penal, s-a dedus din pedeapsă perioada executată, respectiv 29.01._11, precum și reținerea și arestul preventiv din prezenta cauză în perioada 16.04.2013, la zi.
S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții vătămate D. C.. Conform disp.art.191 al.1, 2 C.pr.penală, inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului.
Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 16.04.2013, în jurul orelor 13:00, inculpații I. C., P. Ș., P. G. și Lătaru G. s-au deplasat cu autoturismul marca Audi A4, cu nr. de înmatriculare B_, condus de inculpatul P. Ș., până pe . 6 din București.Î n timp ce se deplasau cu autoturismul, au fost observați de membrii unui echipaj din cadrul Secției 22 Poliție, care se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona străzii Sibiu din București, aceștia observând că autoturismul se deplasa cu viteză redusă, iar ocupanții săi priveau insistent persoanele care se deplasau pe trotuar.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, inclusiv declarațiile inculpaților P. G., P. Ș. și I. C., cei patru s-au înțeles să acosteze persoane de la care să sustragă bani. În realizarea rezoluției infracționale, inculpații, după ce au observat-o pe partea vătămată D. C., în vârstă de 69 de ani, care se deplasa pe trotuar în apropierea unui gang din zona mediană a blocului nr.C5 de pe . din autoturism și, în timp ce inculpații P. Ș. și L. G. au rămas în apropierea locului unde era parcat autoturismul, ceilalți doi au abordat-o pe partea vătămată D. C..
Inculpatul I. C. a declarat că cei doi i-au spus părții vătămate că sunt cetățeni străini și doresc să schimbe o bancnotă de 5 dolari, dar nu cunosc bine bancnotele românești. În acest context au determinat-o pe partea vătămată să scoată din buzunar suma de 77 lei, pe care inculpatul I. C. i-a smuls-o din mână, cei doi fugind de la locul faptei.
Întrucât cei patru au fost supravegheați de organele de poliție, în momentul în care inculpatul I. C. a fugit cu banii părții vătămate, iar P. G. a fugit către autoturism, cei doi au fost somați de către polițiști să se oprească. Inculpatul P. G. s-a îndreptat spre mașină, unde a fost oprit și reținut împreună cu ceilalți doi, aflați lângă autoturism, iar inculpatul I. C., care a continuat să fugă, a fost urmărit și reținut de către polițiști în sediul Casei de Pensii a Sectorului 6 București, unde a încercat să se ascundă. Fiind efectuat un control în coșul de gunoi din interiorul toaletei, unde a fost depistat, au fost găsite geaca de care acesta se dezbrăcase în timp ce alerga, iar sub geacă și sub niște hârtii, suma de 77 lei (o bancnotă de 50 lei, două bancnote de 10 lei, o bancnotă de 5 lei și două bancnote de 1 leu), despre care inculpatul a afirmat că i-a sustras de la un bătrân.
Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: declarația părții vătămate, declarațiile martorilor F. I. G. și L. M., proces-verbal de efectuare a actelor premergătoare; proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și fotografiile judiciare anexe; fotografiile judiciare efectuate cu ocazia cercetării locului faptei și procesul-verbal de efectuare a cercetării locului faptei, împreună cu schița acestuia; proces-verbal de efectuare a percheziției corporale asupra inculpatului I. C. și fotografiile judiciare anexe; proces-verbal de efectuare a percheziției autoturismului marca „Audi A4", cu nr. de înmatriculare B_, având . WAUZZZ8DZSA096501 și fotografiile judiciare anexe; fișa de evidență din aplicația DEPABD pentru autoturismul marca „Audi A4", cu nr. de înmatriculare B_; dovada restituirii sumei de 77 lei către partea vătămată D. C.; procese-verbale și planșele foto anexe, întocmite cu prilejul recunoașterilor din grup a inculpatului loniță C. și a inculpatului P. G. de către partea vătămată D. C.; declarațiile inculpaților.
În raport cu starea de fapt descrisă mai sus, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, alin 2 lit. c, 21 lit. a C.penal, respectiv complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 26 C.penal rap la art. 211 alin 1, alin 2 lit. c, 21 lit. a C.penal, în infracțiunea de furt calificat prev.de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal, respectiv complicitate la furt calificat prev.de art.26 rap.la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul laturii obiective, ca expresie a caracterului de infracțiune complexă, elementul material al acestei infracțiuni este format din două acțiuni conjugate, și anume: acțiunea de furt, principală și acțiunea de constrângere, ca activitate adiacentă. O particularitate în cazul tâlhăriei este aceea că, presupune ca sustragerea să aibă loc prin violență care se exercită odată cu începerea actelor de executare ale furtului, ori consecutiv furtului.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de tâlhărie se săvârșește cu intenție directă, atât în ce privește acțiunea principală cât și cea adiacentă. Violența trebuie exercitată în mod real asupra persoanei vătămate, scopul exercitării actelor de violență, indiferent de forma de manifestare cât și momentul exercitării ei în raport cu comiterea acțiunii principale, fiind acela de deposedare a victimei de bun, respectiv de păstrare a bunului de care a fost deposedată, etc.
În cauza de față, din probele administrate nu a rezultat, fără echivoc, că asupra părții vătămate au fost exercitate violențe ori amenințări în scopul deposedării sale de suma de bani, respectiv pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca inculpații să-ți asigure scăparea.
Cu privire la modalitatea de operare a inculpaților, din declarațiile date de aceștia în fața instanței, rezultă că în momentul în care se deplasau cu autoturismul au purtat discuții asupra modului în care să procedeze pentru a deposeda de bani anumite persoane, respectiv inculpatul P. G. a declarat în fața instanței că s-au înțeles (la inițiativa inculpatului I.) să acosteze persoane pe care ,,să le păcălească,, pentru a le lua banii. Această discuție a fost confirmată de inculpatul L. G. și respectiv de I. C., cu ocazia audierii acestora în instanță. Din declarațiile inculpaților, date în cursul urmăririi penale, declarații care au fost nuanțate(inculpații nerecunoscând comiterea infracțiunii în această fază procedurală), rezultă suficiente indicii care să confirme acest modus operandi, așa cum inculpații l-au descris în fața judecătorului, respectiv că unul din inculpați avea asupra sa o bancnotă de 5 dolari(care s-a dovedit ulterior a fi falsă) pe care susținea că dorește să o schimbe în lei, afirmând că nu cunoaște banii românești, în acest mod inculpatul urmărind să convingă persoana acostată să scoată bani din portmoneu pentru a-i explica valoarea acestora, moment în care intervenea al doilea inculpat care la rândul său arăta bancnote românești pentru a distrage atenția persoanei acostate, astfel încât, profitând de neatenția acesteia, primul inculpat să-i sustragă banii.
Din declarațiile inculpaților a rezultat că aceștia cunoșteau modul de operare al inculpatului I., așa cum a fost descris mai sus și au acceptat ca acesta să comită astfel infracțiunea în momentul în care I. C. l-a indicat pe partea vătămată și a cerut inculpatului P. Ș. să oprească mașina. În realizarea rezoluției infracționale, inculpatul P. G. l-a însoțit pe inculpatul I. (ceilalți doi rămânând lângă mașină) și au convins pe partea vătămată să scoată banii din portmoneu, inculpatul P. G. susținând că este străin și dorește să schimbe 5 dolari dar nu cunoaște banii românești iar I. C. a cerut părții vătămate să-i arate lui P. banii pe care îi are asupra sa, moment în care i-a luat din mâna părții vătămate și au fugit.
În ce privește modul în care inculpatul I. ,,a luat banii din mâna părții vătămate,, acțiune ce interesează în cauza de față pentru o justă încadrare juridică, instanța a reținut că partea vătămată a declarat inițial (16.04.2013) în faza de urmărire penală că ,,…am fost acostat de către un individ care mi-a întors mâna la spate și mi-a smuls din mână suma de 77 lei după care a fugit prin gangul blocului C5.
În declarația dată în aceeași zi, respectiv 16.04.2013, partea vătămată a afirmat despre acest moment că ,,… individul cu urme de vărsat de vânt îmbrăcat cu geaca de culoare albastru deschis m-a prins de brațul drept și a smuls banii din mână, după care împreună cu celălalt au fugit prin gangul blocului C5”.
În declarația dată pe formular la aceeași dată, partea vătămată și-a menținut cea de-a doua afirmație, respectiv ,,…individul cu urme de vărsat de vânt îmbrăcat în geaca de culoare albastru deschis m-a prins de brațul drept și mi-a smuls banii din mână, după care împreună cu celălalt au fugit prin gangul blocului C5”.
În declarația dată în fața instanței la data de 10.06.2013, partea vătămată a afirmat că ,,…eu am scos portmoneul pe care l-am ținut în mâna stângă și cu ,mâna dreaptă am scos pe rând bancnote…pe care le-am arătat celor doi, iar în momentul în care am ajuns la suma de 77 lei, I. mi i-a luat din mână și a fugit urmat de P.…,, și ,,În momentul în care I. mi-a luat banii din mână îi țineam între cele 4 degete și degetul mare, moment în care acesta i-a tras, dar mâna nu mi-a fost răsucită și nici nu mi-a fost lovită. Nu-mi amintesc exact dacă m-a prins de mână așa cum am declarat la urmărire penală.,,
În procesul-verbal întocmit de organele de poliție la data de 16.04.2013, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaților, se consemnează cu privire la acest moment, că ,,…individul ce purta geaca de culoare albastru închis l-a apucat pe bătrân de mâna în care ținea hârtiile i-a tras din aceasta ceva și a fugit împreună cu ceilalți trei către autoturism.,,
Martorul F. I.-G., care a fost la fața locului, a declarat în cursul urmăririi penale că a observat momentul în care partea vătămată a fost deposedată de bani, afirmând că ,,…ceilalți doi s-au năpustit asupra lui, i-au smuls din mână ceva și au luat-o la fugă…”. Cu ocazia audierii de către instanță martorul a declarat: ,,Când i-am văzut pe partea vătămată și ceilalți bărbați, am văzut doar că stăteau de vorbă. Când i-am văzut prima dată mă aflam la o distanță de circa 10 m și aveam vizibilitate bună, n-am observat ca între aceștia să aibă loc o altercație. Atât cât m-am uitat la cei 5 (martorul a declarat că toți cei 4 inculpați l-au abordat pe partea vătămată), n-am observat să îi smulgă părții vătămate ceva din mână. În ce privește cele scrise în declarația de la fila 50 verso dosar de urmărire penală cu privire la momentul în care partea vătămată a fost deposedată de bani, arăt că nu corespund realității, eu nu am văzut acel moment, așa cum am declarat astăzi. Declarația este scrisă de mine și cred că am trecut acele amănunte din exaltarea creată de momentul rspectiv și din faptul că eram și sub influența băuturilor alcoolice”.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că poziția părții vătămate cu privire la acest moment este nesigură. Este cert că inculpatul I., în momentul în care l-a deposedat de bani, nu i-a întors mâna la spate, așa cum partea vătămată a afirmat inițial, pentru că, dacă acest eveniment ar fi avut loc, în primul rând ar fi atras atenția atât polițiștilor, martori la incident, cât și martorului, iar în al doilea rând acțiunea exercitată cu o asemenea violență asupra părții vătămate, ar fi fost de natură a se imprima în memoria victimei cu suficientă forță ca partea vătămată să o poată rememora fără dificultate (datorită suferinței care i-ar fi fost provocată). Or partea vătămată, chiar în aceeași zi, la cea de-a doua declarație, nu a mai descris astfel momentul deposedării, afirmând că doar a fost ținut de braț. Cu ocazia audierii în instanță, deși s-a insistat asupra acestui aspect și s-a încercat detalierea modului în care inculpatul I. a acționat în momentul când a luat banii din mâna părții vătămate, aceasta, deși a descris modul în care ținea banii în mână, nu și-a amintit dacă a fost ținut de braț, afirmând doar că banii i-au fost luați ,,din mână și (inculpatul) a fugit,,.
În ce privește apărarea inculpatului L. G., în sensul că nu a participat în nici un fel la comiterea faptei, el rămânând în interiorul autoturismului în momentul în care partea vătămată a fost acostată și deposedată de bani, instanța a înlăturat-o, date fiind probele administrate în cauză, reținând că inculpatul a cunoscut faptul că partea vătămată va fi acostată și deposedată de bani, întrucât aceste amănunte au fost discutate pe timpul deplasării inculpaților cu autoturismul. De asemenea, instanța a reținut că toți inculpații au coborât din autoturism, așa cum rezultă din procesul-verbal al constatării infracțiunii flagrante și declarațiile părții vătămate și ale martorului F., care confirmă prezența la fața locului a patru bărbați, doi care purtau discuții cu partea vătămată și doi aflați în imediata apropriere a autoturismului. Prin urmare, inculpatul L., cunoscând ce urmăreau ceilalți inculpați, a ales să rămână la fața locului, în apropierea autoturismului cu inculpatul P. Ș., acceptând că prin aceasta va sprijini realizarea rezoluției infracționale, asigurând celorlalți inculpați cel puțin sprijinul moral în desfășurarea acțiunii ilicite, cu atât mai mult cu cât acesta mai fusese condamnat anterior și cunoștea care sunt procedurile judiciare și respectiv care sunt consecințele unor fapte ilicite ce se înscriu în câmpul infracțional.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților și a modului de executare, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 C.penal., și anume gradul de pericol social al acesteia, apreciat în raport cu modalitatea concretă în care a fost comisă și cu participația fiecăruia la comiterea infracțiunii.
Cu privire la persoana inculpaților, instanța de fond a reținut că au mai fost condamnați anterior, astfel: inculpații I. C., P. Ș. și P. G. au suferit o condamnare anterioară cu privire la care a intervenit reabilitarea de drept, aspect ce vine să înlăture orice consecințe și decăderi ce ar rezulta din condamnare, potrivit art.133 C. penal.
Cu privire la inculpatul I. C. instanța a avut în vedere faptul că ulterior acestei condamnări a mai suferit și altele, pentru infracțiuni comise în străinătate, hotărârile nefiind suspuse recunoașterii pe teritoriul României, astfel că în cauză nu produc efecte din punct de vedere al recidivei, ele constituind însă circumstanțe personale ce relevă o periculozitate sporită a inculpatului.
În ceea ce-l privește pe inculpatul L. G., instanța de fond a avut în vedere faptul că a comis infracțiunea în stare de recidivă, acesta fiind condamnat anterior prin Sp.295/13.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, rămasă definitivă prin Dp.1267/21.06.2012 a C., la pedeapsa de 2 ani închisoare și respectiv prin Sp.784/03.08.2011 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin Dp.998/23.05.2012 a C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.
Întrucât prin sentințele de mai sus s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, iar fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul în prezenta cauză a fost comisă în termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a ambelor pedepse, în temeiul art.86 ind.4 C.penal, s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor.
D. fiind faptul că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentințele de mai sus sunt concurente, s-a făcut aplicarea disp.art.36 al.2 C.penal și au fost contopite pedepsele componente repuse în individualitatea lor, rezultanta fiind pedeapsa de 3 ani închisoare.
Văzând disp.art.86 ind.4 C.penal, s-a cumulat pedeapsa rezultantă de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Pentru a stabili astfel pedeapsa, în ceea ce îl privește pe inculpatul L. G., prima instanță a avut în vedere că în cauză inculpatul a comis fapta în stare de recidivă, în forma sa specială prev.de art. 86 ind.4 C.penal, rap.la art.83 C.penal, sancțiunea în acest caz fiind reglementată distinct de codul penal, respectiv prin cumularea pedepselor și nu contopire cum se procedează în cazul recidivei reglementate de art. 39 C.penal. Astfel, chiar dacă practica judiciară s-a cristalizat în această situație în sensul reținerii, la încadrarea juridică a faptei, a recidivei prev.de art.37 lit. a, C. penal, ca reglementare de drept comun în materia recidivei, legiuitorul a înțeles să reglementeze distinct sancționarea recidivei speciale reglementate de art.83, respectiv art 86 ind.4 C. penal, prin aceea a cumulării pedepsei cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea comisă în termenul de încercare. Prin aceasta, s-a considerat necesară sancționarea mai grav a comiterii unei fapte, după ce persoana în cauză a beneficiat de clemență și nu a înțeles să se comporte în consecință.
Prin urmare, dată fiind reglementarea distinctă a sancțiunii, așa cum rezultă din cele de mai sus, ținând seama de faptul că primul termen al recidivei, în acest caz unul multiplu, respectiv două condamnări cu suspendarea supraveghere a executării pedepsei, comise în concurs real, judecătorul fondului a considerat că se impune contopirea pedepselor după regulile prev. de art.36 al.2 C. penal, rezultanta fiind pedeapsa cea mai grea care se cumulează cu pedeapsa aplicată prin prezenta.
În această situație, s-a apreciat că nu își găsesc aplicabilitate în cauză disp.art.447 C.pr.penală cu privire la condamnările anterioare, care ar impune anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepselor(faptele fiind concurente), dispozițiile invocate reglementând situația în care s-ar constata, în faza de executare, existența celor două condamnări, distinct de existența faptei comisă în termenul de încercare al celor două suspendări. Or, în cauză, nu poate fi făcută această distincție întrucât s-ar crea o situație discriminatorie, respectiv ar fi favorizați inculpații care au suferit mai multe condamnări anterioare cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată, sau sub supraveghere a executării pedepselor (dacă ar fi anulată suspendarea și aplicate dispozițiile art.39 C. penal privind recidiva, caz în care pedepsele ar fi contopite) și defavorizați cei care au suferit doar o singură condamnare anterioară cu privire la care s-a dispus suspendarea executării(în oricare din modalități) și în raport de care ar opera disp.art.83 C.penal, respectiv cumularea pedepselor.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, respectiv inculpații I. C., P. G., P. Ș. și L. G..
Prin motivele de recurs depuse la dosar( pag. 24-33) și susținute de reprezentantul Parchetului cu ocazia dezbaterilor, în esență, s-a criticat soluția primei instanțe, sub următoarele aspecte de nelegalitate și netemeinicie:
- greșita încadrare juridică a faptei în ceea ce îl privește pe inculpatul I. C., considerând că aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2 lit.c, alin.21 lit.a C. pen.;
- în privința inculpatului L. G., în mod greșit s-a făcut aplicarea dispozițiile care vizau revocarea suspendărilor sub supraveghere a pedepselor aplicate prin două sentințe anterioare, situația juridică a inculpatului intrând în sfera de aplicabilitate a Deciziei nr.42/2008 pronunțată de Secțiile Unite ale ICCJ;
- omisiunea instanței de fond de a dispune confiscarea bancnotei de 5 dolari .
Inculpații P. G. și P. Ș. au criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul individualizării judiciare a executării pedepselor aplicate, iar inculpatul I. C. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei, toți trei considerând că îndeplinesc condițiile prav. de art.861 din Codul penal pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor.
În ședința publică din 25.09.2013, inculpatul L. G. a declarat că își retrage recursul; așadar, în baza art.385/4 al.2 Cod procedură penală, raportat la art.369 Cod procedură penală, se va lua act de manifestarea de voință a recurentului.
Curtea, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele de netemeinicie și nelegalitate invocate de recurenți, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. art.385/6 C. proc. pen. – constată următoarele:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, din materialul probator administrat în cauză rezultând că, în ziua de 16.04.2013, după o înțelegere prealabilă cu inculpații P. Ș., P. G. și L. G., ajutat de inculpatul P. G., în timp ce ceilalți doi inculpați au asigurat paza locului faptei, inculpatul I. C. a deposedat pe partea vătămată D. C., în vârstă de 69 ani, aflată în loc public, de suma de 77 lei.
Curtea reține ca pertinentă concluzia judecătorului fondului în sensul că din probele administrate nu a rezultat, fără echivoc, că asupra părții vătămate au fost exercitate violențe ori amenințări în scopul deposedării sale de suma de bani, respectiv pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca inculpații să-și asigure scăparea.
Așadar, dându-se relevanță principiului in dubio pro reo, în mod just a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, din infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin 1, alin 2 lit. c, 21 lit. a C.penal, respectiv complicitate la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 26 C.penal rap. la art. 211 alin 1, alin 2 lit. c, 21 lit. a C. penal, în infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C. penal, respectiv complicitate la furt calificat prev. de art.26 rap. la art.208 al.1, art.209 al.1, lit.a, e C.penal.
În privința regimului sancționator aplicat inculpatului L. G., Curtea consideră că prin tehnica folosită de prima instanță au fost respectate dispozițiile art. 864 raportat la art. 83 din Codul penal, problema de drept asupra căreia s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 42/2008 și la care s-a făcut trimitere în motivele de recurs ale parchetului fiind diferită de cea din prezenta cauză; prin urmare, și această critică este neîntemeiată.
Din verificările efectuate în sistemul ECRIS rezultă însă că, prin sentința penală nr.784/03.08.2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București, inculpatul L. G. a fost condamnat la 3 pedepse de 3 luni închisoare, o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 3 ani închisoare, o parte din datele menționate în cazierul judiciar, preluate de prima instanță, fiind eronate. De asemenea, în cauza în care s-a pronunțat sentința penală nr.295/13.02.2012 a Judecătoriei Sectorului 1 București, inculpatul L. G. a fost reținut și arestat preventiv, de la 27.07.2006 la 15.08.2006, perioadă ce nu a fost dedusă de către instanța fondului. Așadar, doar din această perspectivă, urmează să fie admis recursul declarat de parchet.
Instanța de recurs consideră că nu sunt incidente dispozițiile prev. de art. 118 lit. b din Codul penal pentru a se dispune confiscarea bancnotei de 5 USD ridicată de către organele de poliție de la inculpatul I. C., iar nerestituirea acesteia reprezintă o omisiune vădită ce poate fi înlăturată de prima instanță conform art. 196 din Codul de procedură penală.
Cu privire la recursul declarat de inculpatul I. C., Curtea apreciază că pedeapsa aplicată acestui inculpat nu satisface cerințele unei juste individualizări, conform criteriilor prevăzute de art. 72 din Codul penal. Astfel, ansamblul împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită, atitudinea inculpatului în cursul procesului, justifică reducerea cuantumului pedepsei la 4 ani închisoare.
Având în vedere gradul concret de pericol social al faptei, nu se impune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor în condițiile art. 861 din Codul penal, această măsură nefiind suficientă pentru atenționarea și responsabilizarea inculpaților, în scopul evitării săvârșirii unor noi fapte similare; prin urmare, motivele de recurs invocate de cei trei inculpați în privința acestui aspect, sunt nefondate.
Față de considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., Curtea va admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și inculpatul I. C., va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând, în fond, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a, e C.pen., de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. C. reținerea și arestul preventiv de la 16.04.2013 la zi.
Va menține dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L. G. prin sentința penală nr.295/13.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1267/21.06.2012 a Curții de Apel București și respectiv a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L. G. prin sentința penală nr.784/03.08.2011 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia penală nr.998/23.05.2012 a Curții de Apel București.
Va fi descontopită pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.784/03.08.2011, în pedepsele componente: 3 pedepse de 3 luni închisoare, o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform disp. art.36 al.2 C.penal, va contopi pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.295/13.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, cu pedepsele componente de mai sus, rezultanta fiind de 3 ani închisoare.
În temeiul art.86 ind.4 C. penal va cumula pedeapsa rezultantă de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. G. reținerea și arestul preventiv de la 27.07.2006 la 15.08.2006, de la 29.01.2011 la 03.08.2011 și de la 16.04.2013 la zi.
Va menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
În baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. Ș. și P. G..
Conform art. 38517 alin.4 rap. laart.383 Cod pr.pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților P. Ș. și P. G. reținerea și arestul preventiv, de la 16.04.2013 la zi.
În temeiul dispozițiilor art.192 alin.2 C. pr. pen., vor fi obligați inculpații P. Ș., L. G. și P. G. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1. Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul L. G..
2.Admite recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și inculpatul I. C..
Casează în parte sentința penală nr. 573/27.06.2013 a Judecătoriei Sectorului 6 București și, rejudecând, în fond:
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului I. C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 -209 alin. 1 lit. a, e C.pen. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului I. C. reținerea și arestul preventiv de la 16.04.2013 la zi.
Menține dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor de 2 ani închisoare aplicată inculpatului L. G. prin sentința penală nr.295/13.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1267/21.06.2012 a Curții de Apel București și respectiv a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului L. G. prin sentința penală nr.784/03.08.2011 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin decizia penală nr.998/23.05.2012 a Curții de Apel București.
Descontopește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.784/03.08.2011, în pedepsele componente: 3 pedepse de 3 luni închisoare, o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare, o pedeapsă de 1 an și 10 luni închisoare și o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Conform disp. art.36 al.2 C.penal, contopește pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.295/13.02.2012 a Judecătoriei sector 1 București, cu pedepsele componente de mai sus, rezultanta fiind de 3 ani închisoare.
În temeiul art.86 ind.4 C.penal cumulează pedeapsa rezultantă de mai sus cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, în regim de detenție.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului L. G. reținerea și arestul preventiv de la 27.07.2006 la 15.08.2006, de la 29.01.2011 la 03.08.2011 și de la 16.04.2013 la zi.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale recurate.
3.Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații P. Ș. și P. G..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților P. Ș. și P. G. reținerea și arestul preventiv de la 16.04.2013 la zi.
Obligă inculpații P. Ș. și P. G. la plata sumei de 275 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
Obligă inculpatul L. G. la plata sumei de 500 de lei cheltuieli judiciare.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpatul L. G., în cuantum de 200 de lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariile parțiale ale apărătorilor din oficiu pentru inculpații I. C., P. Ș. și P. G., în cuantum de 75 de lei fiecare, se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. C. L. C-tin C. M. L. Proces-verbal
pentru jud. M. L., detașată la MAE,
semnează, PREȘEDINTE COMPLET,
GREFIER,
M. G.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Sect. 6 București – jud.: G.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1708/2013. Curtea... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
