Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 349/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 349/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.349/R
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: C.-V. G.
Judecător: N. S.
Grefier: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea contestației în anulare împotriva Deciziei penale nr.870/4.V.2012 a Curții de Apel București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ (1019/2012), formulată de contestatorul Vâscu C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, răspunde contestatorul, prin apărătorul din oficiu B. R., în baza delegației nr._/1.II.2013, atașată la fila 12 din dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul nr._ (1019/2012) al Curții de Apel București – Secția I-a penală, împreună cu dosarele componente.
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Contestatorul, prin apărătorul din oficiu, solicită admiterea în principiu a contestației în anulare, întrucât a fost formulată în termenul prevăzut de lege.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, deoarece a fost formulată după împlinirea termenului prevăzut de lege, iar motivele invocate nu se încadrează în nici unul dintre cazurile de contestație în anulare, prevăzute, în mod expres și limitativ, art.386, Cod procedură penală.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare, constată următoarele:
Pe data de 28.I.2013, pe rolul acestei instanțe de judecată a fost înregistrată contestația în anulare, trimisă prin serviciul poștal pe data de 25.I.2013, formulată de contestatorul Vâscu C. împotriva Deciziei penale nr.870/4.V.2012 a Curții de Apel București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ (1019/2012).
În motivare, a arătat că este nevinovat, astfel că a fost condamnat pe nedrept pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, după cum poate confirma V. M.-I., depus într-un loc de detenție pe care nu-l cunoaște.
La solicitarea Curții, a fost atașat Dosarul nr._ al Judecătoriei Roșiorii-de-Vede, județul Teleorman, care conține, printre altele, Dosarul nr._ (1019/2012) al Curții de Apel București – Secția I-a penală.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a pus în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor, Curtea constată că nu este admisibilă contestația în anulare.
Astfel, potrivit art.391, alin.2, Cod procedură penală, admisibilitatea în principiu presupune îndeplinirea, în mod cumulativ, a două cerințe, și anume contestația în anulare să fie introdusă înlăuntrul termenului de 10 zile, care curge de la data începerii executării, prevăzut de art.388, alin.1, Cod procedură penală, și să se sprijine pe unul dintre motivele prevăzute de art.386, Cod procedură penală.
În acest caz, Sentința penală de condamnare nr.60/7.III.2012 a Judecătoriei Roșiorii-de-Vede, județul Teleorman, din Dosarul nr._, a rămas definitivă prin Decizia penală nr.870/4.V.2012 a Curții de Apel București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ (1019/2012), prin care recursul declarat de recurentul-inculpat Vâscu C. a fost respins, ca nefondat, cu deducerea reținerii și arestării preventive la zi, ulterior fiind emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.67/10.V.2012. Ca atare, termenul procedural de 10 zile, de la începerea executării pedepsei închisorii, prevăzut de art.388, alin.1, Cod procedură penală, a început să curgă de la data de 4.V.2012, când hotărârea judecătorească a devenit executorie, iar contestația în anulare a fost depusă la data de 25.I.2013, cu mult peste termenul legal.
Totodată, Curtea constată că motivul invocat de contestator, care-și susține, în continuare, nevinovăția, a constituit caz de recurs, examinat de instanța ordinară, astfel că nu se încadrează în nici unul dintre motivele de contestație în anulare, reglementate, în mod expres și limitativ, de disp. art.386, literele a-e, Cod procedură penală.
În consecință, Curtea, în temeiul art.391, alin.2, Cod procedură penală, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr.870/4.V.2012 a Curții de Apel București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ (1019/2012), formulată de contestatorul Vâscu C., pe care, în temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.391, alin.2, Cod procedură penală, respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare împotriva Deciziei penale nr.870/4.V.2012 a Curții de Apel București – Secția a I-a penală, din Dosarul nr._ (1019/2012), formulată de contestatorul Vâscu C..
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-contestator la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.II.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. P. C.-V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. și dact.: jud.D.P.
6.III.2013/2ex.
| ← Infracţiuni la normele de convieţuire socială. Legea 61/1991... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1325/2012.... → |
|---|
