Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1325/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1325/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2012 în dosarul nr. 1325/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(1679/2012)
DECIZIA PENALĂ nr. 1325/R
Ședința publică din: 25.06.2012
Curtea constituită din:
Președinte: S. C.
Judecător: F. D.
Judecător: A. A.
Grefier: S. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. L..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursul declarat de partea responsabilă civilmente Asociația „F. de Protecție a Victimelor străzii”, împotriva sentinței penale nr. 294/27.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul penal nr._/300/2011.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-inculpată D. S. N. G., asistată de apărător din oficiu, av. V. O., cu delegație avocațială nr._/24.05.2012, fila 8/dosar și intimata-parte civilă D. G., asistată de apărător ales, av. A. L., cu împuternicire avocațială nr._/19.06.2012, fila 9/dosar, lipsă fiind recurenta-parte responsabilă civilmente Asociația „F. de Protecție a Victimelor străzii” și intimatul-parte civilă S. C. de Urgență Sf. P..
Procedura legal îndeplinită.
Referatul cauzei a fost făcut de grefiera de ședință, după care,
Se procedează la legitimarea intimatei-inculpate D. S. N. G., fiica lui I. și D., ns. 06.06.1975, CNP_, identificată cu CI . nr._, eliberat de SPCEP Secția 2 Biroul nr. 3 la data de 13.02.2007 și a intimatei-parte civilă D. G., fiica lui S. și S., ns. 20.05.1943, CNP_, identificată cu CI . nr._, eliberat de Secția 9 Poliție la data de 17.09.2003.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al intimatei-inculpate D. S. N. G., având cuvântul, în temeiul disp. art. 38515 alin. 1 lit. b Cpp, solicită respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că, în mod corect, partea responsabilă civilmente a fost obligată la plata tuturor daunelor morale și materiale, ulterior având posibilitatea promovării unei acțiuni în regres împotriva inculpatei.
Apărătorul ales al intimatei-parte civilă D. G., având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței penale recurate, ca fiind legală și temeinică.
În altă ordine de idei, solicită obligarea inculpatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, sens în care depune la dosar dovada de achitare a onorariului de avocat.
Apărătorul din oficiu al intimatei-inculpate D. S. N. G., având cuvântul, apreciază că cererea de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor de judecată în recurs este inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de partea responsabilă civilmente, apreciind că, raportat la înscrisurile existente la dosar, în mod corect, a fost obligată la plata daunelor morale și materiale.
Intimata-inculpată D. S. N. G., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței soluția pe care o va pronunța.
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.294 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în temeiul art. 184 alin. 1 și 3 C.p. cu aplic. art. 74 lit. a și 76 alin. 1 lit. e C.p., a fost condamnată inculpata D. S.-N.-G. (fiica lui I. și D., născută la 06.06.1975 în București, cetățean român, necunoscută cu antecedente penale, domiciliată în București, Al. Avrig nr. 14, ., CNP_), la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În temeiul art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a C.p. și 76 alin. 1 lit. d C.p., a fost condamnată inculpata D. S.-N.-G. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În temeiul art. 33 lit. a și 34 lit. d C.p., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatei prin prezenta sentință pentru infracțiunile deduse judecății, urmând ca în final să-i aplice inculpatei D. S.-N.-G. pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., i s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 81 C.p., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen.
În temeiul art. 359 C.proc.pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și pedeapsa accesorie prev. de art. 71 alin. 1 rap. la art. 64 lit. a, teza a II-a și b C.p.
În temeiul art. 14 și art. 15 rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă D. G. și obligă partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii, la plata către partea civilă a sumei de 474 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 4253 reprezentând despăgubiri morale.
În temeiul art. 14 și art. 15 rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență Sf. P. și obligă partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii, la plata către partea civilă a sumei de 258,06 lei și a dobânzii legale calculate de la data consultului și până la stingerea debitului, cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligată inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul nr. 7670/P/2009 din 06.12.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 2 București, înregistrat la data de 15.12.2010 sub nr._/300/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatei D. S. N. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 C.p. și părăsirea locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 33 alin. 1 lit. a C.p.
În fapt, prin rechizitoriu s-a reținut că la data de 28.04.2009, conducând autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_ pe . București sectorul 2, în dreptul stației RATB B. Obor, care nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni, a surprins și accidentat pe partea vătămată D. G. care se angajase în traversarea străzii din dreapta spre stânga în raport cu direcția de deplasare a autoturismului pentru a urca în tramvaiul oprit în stația respectivă, după producerea accidentului inculpata părăsind locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
În cursul cercetării judecătorești, în primul ciclu procesual, la termenul de judecată din 01.03.2011 partea vătămată D. G. s-a constituit parte civilă în cauză; la același termen instanța a procedat la audierea inculpatei, care a precizat că nu înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 3201 C.p.p., și la încuviințarea probelor cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și audierea martorilor indicați în actul de sesizare.
În ședința publică din data de 10.05.2011 instanța a audiat martorii încuviințați, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Prin sentința penală nr. 395/24.05.2001 a Judecătoriei sector 2 București s-a dispus “Condamnă pe inculpata D. S.-N.-G. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p. cu aplic. art. 74 lit. a C.p., la o pedeapsă de 300 lei amendă penală. Atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 631 C.p. privind sustragerea cu rea-credință de la executarea amenzii. Condamnă pe inculpata D. S.-N.-G., pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului prev. de art. 89 alin. 1 din OUG 195/2002 cu aplic. art. 74 lit. a C.p. și 76 alin. 1 lit. d C.p., la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Face aplicarea dispozițiilor art. 71, 64 lit. a) teza a –II a, și lit. b) C.pen. În baza art. 81 C.p. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, potrivit dispozițiilor art. 82 C.pen. În temeiul art. 71 alin. 5 C.p. suspendă executarea pedepselor accesorii, pe durata termenului de încercare. Potrivit art. 359 CPP atrage atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art. 83 și 84 C.pen. În temeiul art. 14 rap. la art. 346 C.p.p. coroborat cu art. 998-999 C.civ. admite acțiunea civilă formulată în prezenta cauză și obligă inculpata la plata sumei de 747 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 4253 lei reprezentând daune morale către partea civilă D. G. precum și a sumei de 258,06 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală de la data de 28.04.2009 (data acordării îngrijirilor medicale) până la achitarea integrală a debitului către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P.. În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. obligă pe inculpată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.”.
Împotriva acestei sentințe s-a promovat recurs de către P. de pe lângă judecătoria sector 2 București și de către inculpată, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția I penală, iar prin decizia penală nr. 1082/R/06.09.2011 a acestei instanțe, constatându-se că în raport de infracțiunile pentru care inculpate a fost trimisă în judecată și de prev. art. 281 pct. 3 C.p.p. competența aparține curților de apel, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a II-a Penală.
Prin decizia penală nr. 2041/14.10.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală după reanalizarea cauzei prin prisma motivelor de recurs invocate de către Ministerul Public și inculpată, s-a dispus admiterea ambelor recursuri promovate în cauză, casarea sentinței și a deciziei tribunalului București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a se dispune această soluție instanța de control judiciar a avut în vedere că, în raport de prev. art. 291 c.p.p., în baza rolului activ instanța de fond trebuia să stabilească calitatea procesuală a tuturor părților implicate în raport de obiectul procesului ce vizează și infracțiuni la legea circulației, în acest sens ar fi trebuit să se stabilească dacă autoturismul implicat în accident avea sau nu poliță RCA caz în care trebuia identificată și citată partea responsabilă civilmente.
În consecință, cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei sector 2 București la data de 05.12.2011, sub același nr._/300/2010.
Conformându-se dispozițiilor instanței de control judiciar, în vederea identificării părții responsabile civilmente, în cauză s-au făcut verificări în baza de date informatizată a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, iar în urma acestora s-a constatat că la data producerii accidentului, respectiv la data de 28.04.2009, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de către inculpată, nu avea încheiată poliță RCA.
În consecință, după primirea concluziilor apărătorilor părților și ale reprezentantului Ministerului Public, întrucât autoturismul implicat în accident nu era asigurat RCA, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a F. de protecție a victimelor străzii.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 28.04.2009, inculpata D. S. N. G. conducea autoturismul marca VW Golf, cu nr. de înmatriculare_, pe . București sectorul 2, având direcția de deplasare dinspre .. P.. În timp ce rula pe partea carosabilă, în partea stângă, în paralel, se deplasa un tramvai care circula în aceeași direcție de mers, ambele vehicule apropiindu-se de stația RATB „B. Obor” care nu era prevăzută cu refugiu pentru pietoni. În dreptul stației RATB “B. Obor”, cu toate că inculpatei îi revenea obligația de a opri pentru a acorda prioritate persoanelor ce doreau să se urce în tramvai, și-a continuat deplasarea moment în care a surprins-o și accidentat-o pe partea vătămată D. G., cu partea din dreapta a autoturismului, victima fiind angajată în traversarea străzii din dreapta spre stânga, în raport cu direcția de deplasare a autoturismului, cu scopul de a se urca în tramvaiul oprit în stație.
După impact, partea vătămată s-a prăbușit pe carosabil, iar inculpata a coborât din autoturism și a purtat o discuție cu victima accidentului, iar ulterior a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Partea vătămată D. G. a fost transportată la S. de Urgență „Sf. P.”, unde a primit diagnosticul la prezentare „TCC minor grad 0, contuzie toracică, contuzie bazin, contuzie genunchi și picior stâng”, iar pentru vindecarea leziunilor ce i-au fost cauzate acesta a necesitat un nr. de 30-35 zile îngrijiri medicale, leziunile suferite nefiind de natură a-i pune viața în pericol.
Pentru a reține această situație de fapt instanța a avut în vedere următoarele mijloace de probă: procesul – verbal de depistare a victimei accidentului rutier, întocmit de lucrătorii BPR; schița locului accidentului; planșe foto privind aspectele fixate cu ocazia cercetării autoturismului cu nr. de înmatriculare_ condus de inculpată; proces-verbal de cercetare la fața locului; fișă diagnostic privind leziunile cauzate părții vătămată; raport de expertiză medico-legală nr.A_ ; raport de expertiză tehnică-auto; declarațiile martorului M. G.; declarațiile martorului V. M.; declarațiile părții vătămate D. G., declarațiile inculpatei D. S. N. G..
Astfel, potrivit procesului verbal de sesizare a lucrătorilor BPR, la data de 28.04.2009, în jurul orelor 1633, lucrători din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră au fost sesizați cu privire la faptul că pe . avut loc un accident de circulație, în urma căruia a rezultat vătămarea corporală a unei persoane.
În data de 28.04.2009, în jurul orelor 1530, în timp ce se afla în stația RATB „B. Obor” care nu era prevăzută cu refugiu pentru pietoni, partea vătămată D. G. s-a angajat în traversarea părții carosabile de la dreapta la stânga, către tramvaiul oprit în stație, moment în care a fost acroșată cu partea dreaptă de un autoturism. După accidentarea sa, șoferița autoturismului a coborât din acesta, s-a apropiat de partea vătămată și și-a declinat identitatea, după care i-a dat nr. său de telefon.
Astfel așa cum a rezultat din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.A_, în urma accidentului, partea vătămată a necesitat un 30-35 de zile de îngrijire medicală iar leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața acesteia și nu au determinat infirmitate posttraumatică.
Autoarea accidentului rutier a fost identificată în persoana inculpatei D. S. N. G..
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică-judiciară întocmită în cauză, s-a stabilit că în momentele premergătoare producerii accidentului, autoturismul condus de inculpată se deplasa pe . o viteză de cca. 40-50 km/h, în depășirea tramvaiului oprit în stația fără refugiu, iar partea vătămată se deplasa pe o traiectorie de la dreapta la stânga în raport cu direcția de înaintare a autoturismului cu intenția de a se urca în tramvai. Impactul dintre autoturism și victimă a avut loc pe partea carosabilă a . stația de tramvai fără refugiu, la o distanță de cca. 2 m înainte de marcajul pietonal și la o distanță de cca. 5 m față de bordura trotuarului din dreapta, starea de pericol fiind creată de inculpată prin faptul că s-a angajat în depășirea tramvaiului oprit în stația fără refugiu și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor aflați pe partea carosabilă și care urmau să se urce în tramvai.
Totodată, declarațiile martorilor M. G. și V. M. confirmă susținerile părții vătămate și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, aceștia declarând că partea vătămată s-a angajat în traversarea părții carosabile a străzii Ziduri Moși pentru a se urca în tramvaiul oprit în stație, moment în care a fost lovită de inculpată cu aripa dreaptă a autoturismului acesteia. Totodată martorii au mai confirmat că inculpata a coborât din mașină, s-a apropiat de partea vătămată, a purtat o discuție cu aceasta și a plecat. Au mai declarat că imediat după aceea au însoțit-o pe partea vătămată la S. „Sf. P.” cu tramvaiul.
Fiind audiată, inculpata a recunoscut că a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . paralel cu tramvaiul care urma să oprească în stația care nu era prevăzută cu refugiu pentru pietoni și că a accidentat-o pe partea vătămată. Totodată aceasta a mai declarat că a coborât din autoturism și s-a deplasat spre partea vătămată cu care a purtat o discuție și i-a dictat numele și numărul de telefon la care poate fi găsită în cazul în care intervin schimbări în starea de sănătate a acesteia ca urmare a accidentului rutier produs, pe care partea vătămată le-a notat pe o bucată de hârtie. A mai susținut totodată că a plecat fiindcă însăși partea vătămată a asigurat-o că nu a pățit nimic în urma căzăturii și i-a spus să plece. De asemenea, inculpata a declarat în mod constant că tramvaiul nu era încă oprit în stație la momentul în care partea vătămată s-a angajat în traversarea părții carosabile.
Declarațiile inculpatei date în acest sens au fost înlăturate întrucât nu se coroborează cu declarațiile părții vătămate și ale martorilor M. G. care au susținut deopotrivă că tramvaiul se afla deja oprit în stație la momentul producerii accidentului.
Însăși inculpata a declarat că înainte de a avea loc impactul cu partea vătămată, în timp ce se apropia de stația de tramvai, a observat o mare de oameni deplasându-se dinspre trotuar spre tramvaiul în mers, moment în care a scos mașina din viteză, a redus la minim viteza însă nu a oprit autoturismul, în acest timp deplasându-se în paralel cu tramvaiul. De asemenea, inculpata a declarat că impactul dintre autoturismul pe care îl conducea și partea vătămată a avut loc la aprox. 5 m înainte de trecerea pentru pietoni, în dreptul primei uși din față a tramvaiului, ceea ce duce la concluzia că inculpata a continuat să se deplaseze în paralel cu tramvaiul deși se apropia de stația de tramvai fără refugiu, în loc să oprească.
Susținerile inculpatei în sensul că a plecat de la locul faptei fără încuviințarea organelor de poliție deoarece nu a observat că partea vătămată a suferit vătămări corporale nu poate fi reținută având în vedere că în urma impactului cu autoturismul partea vătămată a fost proiectată pe carosabil, apoi a fost ajutată de alte două persoane, martorii M. G. și V. M. care au ridicat-o și au transportat-o pe trotuar, iar ulterior la spital, aspecte care indică existența unor vătămări a integrității fizice a părții vătămate chiar în absența unor leziuni vizibile. De asemenea, nici susținerea inculpatei în sensul că a plecat de la locul accidentului întrucât chiar partea vătămată i-ar fi spus să plece nu poate fi reținută întrucât conducătorului auto implicat într-un accident cu victime îi revine obligația de a nu părăsi locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, indiferent de atitudinea victimei, pentru a nu împiedica constatarea imediată și completă a încălcării regulilor de circulație, identificarea făptuitorilor și stabilirea circumstanțelor concrete ale producerii accidentului.
Prin urmare, s-a constatat că prin conduita sa inculpata a întârziat efectiv aflarea adevărului privind circumstanțele producerii accidentului, și privind identitatea făptuitorului, aspect care rezultă din activitatea desfășurată de organele de poliție în vederea identificării autorului accidentului rutier.
Faptul că inculpata și-a lăsat datele de contact părții vătămate nu este în măsură a o exonera de răspundere penală, aceasta având obligația de a anunța poliția și de a-și dezvălui identitatea organelor de cercetare și de a colabora cu acestea în vederea stabilirii circumstanțelor concrete ale producerii accidentului.
În drept, faptele inculpatei D. S.-N.-G. constând în aceea că la data de 28.04.2009, în jurul orei 1530, în timp ce conducea autoturismul marca VW Golf cu nr. de înmatriculare_, pe . București, sectorul 2, în dreptul stației RATB “B. Obor”, care nu este prevăzută cu refugiu pentru pietoni, a surprins și accidentat, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale, pe partea vătămată D. G., care se angajase în traversarea străzii din dreapta spre stânga în raport cu direcția de deplasare a autoturismului pentru a urca în tramvaiul oprit în stația respectivă, iar după producerea accidentului a părăsind locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție, întrunesc atât obiectiv cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. 1 și 3 C.p și de părăsire a locului accidentului prev și pedepsită de art. 89 alin. 1 OUG 195/2002.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatei pentru infracțiunile deduse judecății, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de împrejurările concrete în care a avut loc accidentul rutier, respectiv faptul că acesta s-a produs din culpa exclusivă a inculpatei care nu a respectat dispozițiile legale reglementate pentru desfășurarea în siguranță a circulației pe drumurile publice menționate anterior, de persoana inculpatei care a recunoscut parțial săvârșirea faptei, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și anume faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, față de aceste din urmă aspecte, instanța urmând a reține în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C.p.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, față de persoana condamnatei – astfel cum s-a reținut la individualizarea pedepsei, de conduita bună avută anterior în societate, văzând și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 81 alin.1 și 2 C.pen. (în sensul că, pe de o parte, pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză este de până La 2 ani închisoare, iar pe de altă parte, inculpata nu are antecedente penale), instanța de fond a apreciat că prezenta condamnare constituie un avertisment suficient pentru aceasta, astfel încât în temeiul art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni calculat în condițiile art. 82 C.pen. de la data rămânerii definitive a sentinței.
Sub aspectul laturii civile, constatând întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale și având în vedere probele administrate (înscrisurile aflate la dosar) în dovedirea pretențiilor civile formulate de către părțile civile D. G. și S. C. de Urgență Sf. P., pe cale de consecință, în temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ., a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă D. G. și a obligat partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii, la plata către partea civilă a sumei de 474 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 4253 reprezentând despăgubiri morale.
Pentru aceleași considerente, în temeiul art. 14 și art. 15 C.p.p. rap. la art. 346 alin. 1 C.p.p. cu aplic art. 998-999 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă S. C. de Urgență “Sf. P.” și a obligat partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii, la plata către partea civilă a sumei de 258,06 lei și a dobânzii legale calculate de la data consultului și până la stingerea debitului, cu titlu de despăgubiri materiale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs partea responsabilă civilmente Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii care a motivat că a fost obligată în mod nelegal la plata cheltuielilor de spitalizare dar și în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile către partea civilă D. G..
Curtea examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art.3856 alin.3 C. pr. pen. constată fondat recursul.
În raport de dispozițiile art.251 din Legea nr.32/2000 se constată că partea responsabilă civilmente nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare, având în vedere că tratamentul administrat părții civile pe perioada spitalizării este suportat de Sistemul Asigurărilor Sociale de sănătate.
În raport și de Decizia nr.3/15.06.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se constată că în mod legal s-a reținut în cauză calitatea de parte responsabilă civilmente și a Asociației Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, parte care însă, conform normelor legale mai sus arătate nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de spitalizare.
Pentru aceste considerente se va admite recursul părții responsabile civilmente în baza art.38515 pct.2 lit.d C. pr. pen., se va casa în parte sentința penală și rejudecând în fond:
Se va înlătura obligarea părții responsabile civilmente la plata daunelor materiale către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P., cheltuieli la care va fi obligată inculpata.
Se va obliga în solidar inculpata cu partea responsabilă civilmente la plata daunelor materiale și morale către partea civilă D. G..
Se vor menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În raport de aceste dispoziții în sensul că s-a admis recursul declarat de partea responsabilă civilmente, iar inculpata nu a declarat recurs în cauză urmează a se respinge ca inadmisibilă cererea părții civile de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente Asociația F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr.294 din 27.03.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Casează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând în fond:
Înlătură obligarea părții responsabile civilmente la plata de daune materiale către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P..
Obligă inculpata D. S. N. G. la plata cheltuielilor de spitalizare, dispuse prin hotărârea atacat, către partea civilă S. C. de Urgență Sf. P..
Obligă inculpata, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata, către partea civilă D. G., a sumelor de 474 lei, daune materiale și 4253 lei, daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Respinge, ca neîntemeiată cererea formulată de partea civilă D. G. de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
S. CîrnaruFlorică D. A. A.
GREFIER,
S. D.
red. D.F.
dact. A.L. 2 ex./23.07.2012
Jud. Sect. 2 București – jud.: C. T.F.
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 349/2013. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 528/2013.... → |
|---|
