Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1790/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1790/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 1790/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1790
Ședința publică de la 21 septembrie 2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – S. C. C.
JUDECĂTOR – P. P.
JUDECĂTOR – F. B. V.
GREFIER - A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. L..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul B. A. F. împotriva sentinței penale nr.547/22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat B. A. F. personal și asistat de apărător ales Cheti A., cu delegație la dosar și de avocat din oficiu N. A., cu delegație la dosar, reprezentantul legal al recurentului inculpat, B. N. F. personal, lipsind reprezentantul legal al recurentului inculpat, B. A. S. și intimatul S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs în baza art.3856 și art.38510 alin.1,2,3 C.p.p., considerând sentința penală atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
În ceea ce privește nelegalitatea, arată că unul dintre cele mai importante principii ale procesului penal este publicitatea ședinței de judecată, principiu care este prevăzut la art.290 alin.1 C.p.p. și care este reiterat și în Constituția României în art.127. Una dintre derogările de la acest principiu este prevăzut la art.145 alin.1,2 și 3 coroborat cu art.483 alin.3 C.p.p. În acest sens este și Decizia nr.31 pronunțată de ICCJ, care a dispus că dispozițiile art.483 alin.3 raportat la art.485 alin. 1 și 2 C.p.p. se interpretează în sensul că în cazul în care inculpatul, minor la data de săvârșirii faptei a devenit major, indiferent de data intervenirii majoratului judecata va avea loc în ședință nepublică. Pentru aceste considerente, întrucât inculpatul a săvârșit fapta în timpul minorității și având în vedere că judecata a avut loc în ședință publică, în opinia sa, în cauză sunt incidente dispozițiile art.197 alin.1 și 3 C.p.p., impunându-se admiterea recursului, desființarea sentinței penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare cu obligația instanței de a respecta aceste dispoziții procedurale.
În ceea ce privește netemeinicia sentinței recurate, consideră că în raport de toate probele aflate la dosarul cauzei și în raport cu declarația dată de inculpat în fața primei instanțe, în mod greșit s-a reținut și infracțiunea prevăzută de art.89 alin.1 din OUG 195/2002, deși îi lipsesc elementele constitutive pentru a se putea vorbi de existența unei asemenea infracțiuni. Consideră că lipsește elementul material al laturii obiective care consta în acea de părăsire, de plecare de la locul accidentului pentru a se sustrage de la orice fel de răspundere. Obligația de a nu părăsii locul accidentul există numai dacă sunt îndeplinite anumite criterii ale accidentului, și anume să fi fost vorba de un accident extrem de grav și să fi rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale a uneia sau mai multe persoane. Pe de altă parte, chiar ÎCCJ a stabilit prin Decizia nr.66/2007 că existența infracțiunii de părăsire a locului faptei este condiționată de vătămarea integrității corporale sau a sănătății uneia sau mai multor persoane. Un element extrem de important este acela de a ști când are loc consumarea acestei infracțiuni. Așa cum este redat de art.89, are loc în momentul în care echipajul de poliție care sosește și cercetează lucrările la fața locului nu-l găsește acolo pe autorul accidentului. Din acest punct de vedere, solicită a se avea în vedere procesul verbal de la fila 6 din dosarul de urmărire penală în care se arată că are loc așa numita prindere a autorului accidentului. În momentul impactului, în procesul verbal întocmit de către un echipaj al jandarmeriei se precizează că, auzind zgomotul impactului urmare accidentului imediat au venit la fața locului și au văzut un tânăr care se îndepărtase de mașină. De asemenea, se mai arată că ulterior, echipajul de jandarmerie a sunat la dispecerat pentru a cere să vină un echipaj al poliției rutiere. Așadar, în momentul în care a venit echipajul poliției rutiere pentru a cerceta incidentul respectiv inculpatul se afla la locul accidentului. În opinia sa, nu se poate reține decât cel mult o tentativă de a se sustrage.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, consideră că în mod greșit prima instanță a reținut că nu se poate aplica o măsură educativă. Referitor la regimul de sancționare al minorului, regula în toată literatura juridică este aceea că se aplică măsurile educative, iar în cazuri excepționale se va aplica o pedeapsă. Solicită a se avea în vedere probele în circumstanțiere, faptul că inculpatul este și a fost un elev excepțional, este la prima conflict cu legea penală, iar părinții au și luat măsurile care se impun.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat. Cu privire la publicitatea ședinței de judecată, chiar dacă inculpatul este minor și ședința s-a desfășurat în ședință publică nu este vorba de o nulitate absolută, ci de o nulitate relativă. În opinia sa, minorul nu a fost prejudiciat cu nimic pentru simplul fapt că a fost judecat în ședință publică.
În ceea ce privește netemeinicia sentinței penale invocate de apărătorul inculpatului, consideră că nu s-a avut în vedere toate criteriile și toate condițiile pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.89 din OUG 195/2002. Se are în vedere părăsirea locului accidentului nu numai dacă a avut loc vătămarea unei persoane, ci și dacă accidentul s-a produs ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni. Ori, aceasta era situația minorului. Acesta conducea fără permis, a produs un accident și a părăsit locul accidentului. De asemenea, părăsirea locului accidentului se consumă în momentul în care nu ai rămas la fața locului până la sosirea organelor de poliție.
Cu privire la cel de al treilea motiv de recurs, consideră că pedeapsa a fost corect individualizată și s-a ținut cont în mod special de circumstanțele în acre fapta a fost săvârșită.
Reprezentantul legal a recurentului inculpat, B. N. F., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei și solicită admiterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită a se lua act că delegația sa a încetat prin prezentarea apărătorului ales al inculpatului, urmând ca instanța să se pronunțe cu privire la onorariul parțial.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.547 din data de 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, față de inculpatul B. A. F. s-a pronunțat următoarea sentință penală:
În temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art.3201 Cod pr. penală, art. 99 și urm. Cod penal a condamnat pe inculpatul B. A.-F., 1a o pedeapsă de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a ll-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art.3201 Cod pr. penală, art. 99 și urm. Cod penal a condamnat pe inculpatul B. A.-F. la o pedeapsă de 8(opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza art. 71 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a ll-a și lit. b din Codul penal.
În baza art. 33 lit.a Cod penal raportat la art. 34 lit.b Cod penal s-a dispus contopirea celor două pedepse în pedeapsa cea mai grea inculpatul executând pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 110 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani .
În baza art. 71 alin.5 Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod pr. penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art. 83 Cod penal.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință penală, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut următoarele:
La data de 03.08.2011, în jurul orei 00,15 martorul U. I. conducea autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, aflat în staționare pe C.. V., la culoarea roșie a semaforului. În aceste condiții a fost acroșat de autoturismul cu numărul de înmatriculare_ care și-a continuat deplasarea virând la stânga pe . semaforul arăta culoarea roșie. Martorul U. A. a plecat în urmărirea acestui autoturism, văzând pe . trei autoturisme avariate, ajungând pe . văzut cum conducătorul autoturismului a coborât și a fugit, fiind adus la fața locului la scurt timp de către organele de poliție.
Din verificările efectuate organele de poliție au stabilit că persoana care a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ este inculpatul B. A.-F. fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Totodată organele de poliție au procedat la testarea conducătorului auto cu aparatul alcooltest care a indicat la ora 00.40 o concentrație de 0.32 mg/l alcool pur în aerul expirat.
Fiind audiat inculpatul a declarat că în noaptea de 03.08.2011 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe C.. V. fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule. Totodată, inculpatul a arătat că după acroșarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și-a continuat deplasarea și la intersecția cu . virat stânga lovind alte trei autoturisme staționate în fața hotelului Continental.. După avarierea acestor autoturisme a continuat să se deplaseze pe . a coborât din autoturism și a plecat de la fața locului fiind imobilizat de organele de poliție. Inculpatul a declarat că deplasarea de la fața locului s-a făcut în scopul contactării telefonice a tatălui său, neavând intenția de a părăsi locul accidentului.
Declarațiile de recunoaștere ale inculpatului s-au coroborat cu declarațiile martorului ocular N. C. M. care i-a încredințat inculpatului autoturismul și care l-a însoțit ca pasager. Martorul a arătat că la intersecția cu . a acroșat autoturismul taxi după care și-a continuat deplasarea lovind și mașinile staționate în fața hotelului Continental. Inculpatul a continuat deplasarea aproximativ 50 de metri după care a oprit și a părăsit locul, martorul rămânând lângă mașină până la sosirea organelor de poliție.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs inculpatul B. A.-F. pe care o critică sub trei aspecte și anume:
Ședința la instanța de fond a avut un caracter public, în condițiile în care inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de minorat, astfel că ședința de judecată trebuia să aibă un caracter nepublic.
Nu se poate reține infracțiunea de părăsire a locului accidentului întrucât îi lipsește elementul material al laturii obiective al acestei infracțiuni.
A fost greșit individualizată pedeapsa întrucât regula este ca la minori să se aplice o măsură educativă.
Curtea luând spre examinare sentința penală pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București sub aspectul motivelor de recurs invocate, constată că prima instanță a stabilit bine situația de fapt și a reținut vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni aflate în concurs real, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere și părăsirea locului accidentului și pentru care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 luni închisoare cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.94 și urm. Cod penal și art.110 Cod penal.
Considerăm că sentința penală nu este lovită de nulitate conform dispozițiilor art.197 Cod penal, în cauza de față publicitatea ședinței de judecată nu poate fi sancționată cu nulitate absolută, eventual cu nulitate relativă, atâta vreme cât nu au fost afectate interesele minorului.
Cu privire la inexistența infracțiunii de părăsire a locului accidentului, susținerea că lipsește elementul material al laturii obiective nu poate fi primită atâta vreme cât infracțiunea s-a săvârșit cu intenție.
Inculpatul trebuia să rămână la locul accidentului până la sosirea organelor de poliție, ori inculpatul a părăsit locul accidentului anterior acestui moment.
În opinia noastră s-a făcut o corectă individualizare a pedepsei conform criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal. Pedeapsa aplicată inculpatului minor este aptă să satisfacă și cerințele dispozițiilor art.52 Cod penal.
Față de aceste împrejurării, recursul inculpatului este nefondat și se respinge ca atare conform dispozițiilor art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. A. F. împotriva sentinței penale nr.547 din data de 22.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Obligă recurentul la plata către stat a sumei de 250 lei cheltuieli de judecată din care onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 50 lei se va avansa din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. C. C. P. P. F. B. V.
GREFIER,
A. M.
Red.PP
Dact.EA-07.11.2012/2ex
J.S.1.B..- jud E.V.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 528/2013.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
