Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 773/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 773/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 773/R
Ședința publică de la 22.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. A.
JUDECĂTOR - O. B.
JUDECĂTOR - S. C.
GREFIER - D. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul L. I. împotriva încheierii de ședință din 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul I. - Secția penală, în dosarul nr. _ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat L. I. personal, în stare de arest și asistat de avocat ales B. M. cu delegație nr._/2013 și de apărător desemnat din oficiu Haralambrie P. cu delegație la dosar nr._/2013.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se prezintă avocat din oficiu H. P. și solicita a se lua act de încetarea mandatului pentru recurentul inculpat L. I., prin prezentarea apărătorului ales, de asemenea solicită a se aprecia asupra onorariului parțial.
Curtea, dispune acordarea pentru avocatul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat L. I. a onorariului parțial în cuantum de 50 RON.
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătorul recurentului inculpat L. I. arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul I. - Secția penală, în dosarul nr. _, pe care o apreciază ca fiind netemeinică.
Solicită admiterea recursului și pe fond rejudecând a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării recurentului inculpat în stare de libertate, iar în subsidiar dacă instanța va considera ca se impune luarea unei măsuri preventive a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Precizează că nu se impune menținerea în continuare a măsurii arestării luate față de inculpat, apreciind că trebuie a se avea în vedere concluziile expertizei psihiatrice care a concluzionat că inculpatul are un comportament deviant, mai mult acesta are anumite afecțiuni psihice fiind de mult timp în evidențele Spitalului Bălăceanca.
Consideră că trebuie a se analiza circumstanțele în care au fost comise faptele, respectiv că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, că anterior între cei doi exista o stare conflictuală, deasemenea, că partea vătămată a avut o atitudine violentă față de inculpat.
În raport de vârsta recurentului inculpat, de împrejurarea că acesta și-a completat studiile liceale și de faptul că acesta într-adevăr a mai fost condamnat pentru o infracțiune de omor însă în urmă cu 30 de ani, faptă pentru care a fost reabilitat, apreciază că se poate dispune cercetarea recurentului inculpat în stare de libertate.
Mai mult precizează că între inculpat și partea vătămată a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru acel teren care a avut rolul de obiect al litigiului intervenit între cei doi.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat și a se menține încheierea de ședință din data de 11.04.2013 ca fiind temeinică și legală.
Consideră că în mod corect instanța Tribunalului I. - Secția penală, a dispus menținerea stării de arest în privința inculpatului, apreciind că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și față de urmările pe care fapta comisă le-a produs asupra sănătății părții vătămate.
Arată că există indicii în sensul art. 68 C.pr.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile ce i se rețin în sarcină.
Apreciază că trebuie a se avea în vedere că inculpatul a mai comis anterior o faptă similară, mai mult nu se pot reține susținerile apărării în sensul că acesta a fost reabilitat pentru această faptă.
Totodată consideră că termenul rezonabil al duratei arestării preventive nu a fost depășit măsura preventivă fiind luată în urmă cu doar 3 luni.
Deasemenea, lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică în raport de gravitatea infracțiunilor ce i se rețin în sarcină, așa încât, față de toate aceste considerente, apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susținute de apărătorul său ales și solicită a se avea în vedere că nu este o persoană agresivă și că nu prezintă pericol.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 11.04.2013, pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală în dosarul nr._ 13, s-a dispus în baza art. 3001 alin. 3) Cod proc. pen., menținerea arestării preventive a inculpatului L. I. - fiul lui A. și al lui E., născut la data de 10.07.1952 în comuna Dor Mărunt, ., cu domiciliul în orașul P., .. 33, J. I., posesor C.I. . nr._ CNP:_, cunoscut cu antecedente penale.
S-au respins ca neîntemeiate cererile inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu masurile preventive a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, motivat de faptul că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că, în cursul urmăririi penale s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. i) C.p., și art. 176 alin. 1 lit. c Cp. reținându-se că la data de 09 noiembrie 2012, în jurul orelor 08:00 - 08:30, inculpatul L. I., persoană condamnată anterior pentru comiterea unei alte infracțiuni de omor, în timp ce se afla în public, în dreptul imobilului situat pe .. 33 din Oraș P., Jud. I., i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul persoanei vătămate G. N. în zone vitale, respectiv zona capului și a mâinii drepte, victima prezentând leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp înțepător – tăietor pentru care a necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale si i-au pus în primejdie viața.
În urma analizei actelor dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 3001 alin. 1) C.p.p., după înregistrarea dosarului la instanță, în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datorare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
În cazul de față, măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat prin încheierea nr. 6 din data de 17.01.2013 a Tribunalului I. - Secția Penală pronunțată în dosarul nr._, pentru o perioadă de 29 de zile, de la 17.01.2013 până la 14.02.2013, fiind apoi prelungită până la 15.04.2013.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a avut în vedere că în cauză există date și indicii temeinice, potrivit art. 143 C.p.p., din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor pregătitoare; proces-verbal de cercetare la fața locului si planșe fotografice; certificat medico-legal nr. A2/J/22.11.2012 emis de SML I. (din care a rezultat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător – posibil cuțit sau similar, iar leziunile au pus in primejdie viata victimei); certificat medico-legal nr. A2/J/1049/12.11.2012; fișa de cazier judiciar; declarațiile inculpatului (care a recunoscut parțial săvârșirea faptei, arătând că în cauză este incidenta instituția legitimei apărări); declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor oculari M. D., C. Nicușor, C. G. și D. M., declarațiile acestora coroborându-se cu cele declarate de partea vătămată G. N., respectiv ca la data de 09.11.2012, partea vătămată G. N. a fost agresat de către inculpatul L. I., care l-a tăiat cu un cuțit la nivelul mâinii drepte si a ochiului drept, încercând să îi provoace si alte răni, fără a reuși acest lucru, deoarece a fost oprit de către martorul M. Ninel, care l-a dezarmat de cuțitul pe care îl avea asupra sa.
Deasemenea, la luarea măsurii arestării preventive instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p., având în vedere că pentru infracțiunea comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, dar și natura și gravitatea faptei, împrejurările, modalitatea în care s-a reținut că a fost comisă, rezultatul produs.
Tribunalul a apreciat că, în mod temeinic, s-a reținut la momentul soluționării propunerii de luare a măsurii arestării preventive că în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 143 C.p.p., ale săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și că, în privința acestuia sunt întrunite condițiile art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p., presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit această infracțiune întemeindu-se pe probele mai sus enunțate.
Deasemenea, Tribunalul a constatat că în mod corect s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p., respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale este închisoarea mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Concluzia existenței acestui pericol s-au întemeiat pe gravitatea concretă deosebită a infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat (acțiunea violentă a inculpatului a fost îndreptată împotriva celei mai importante valori sociale ocrotite de legea penală și anume viața, premeditarea de care inculpatul a dat dovada - faptul că acesta s-a înarmat cu un cuțit, intensitatea și repetabilitatea loviturilor aplicate – 4 lovituri de cuțit -, zona vizată – zona capului, gravitatea leziunilor produse, care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie părții vătămate dar și pe atitudinea procesuală a inculpatului, care e doar parțial sinceră, acesta încercând inițial să acrediteze ideea că a înjunghiat victima ,,în legitimă apărare”. Or, sub acest aspect, susținut de altfel și la acest termen de judecată atât de către inculpat cât și de către avocatul ales al acestuia, instanță fără a face o analiză exhaustivă și detaliată a probatoriului administrat până în prezent (o astfel de analiză va fi făcută doar când se va da o soluție de fond în dosar…), a constatat că sunt indicii temeinice în sensul că apărarea inculpatului conform căreia ar fi săvârșit fapta în legitimă apărare pare a fi netemeinică întrucât a fost infirmată de restul probatoriului administrat în cauză. Astfel atât din declarațiile martorilor și ale părții vătămate G. N., precum și din procesul verbal de cercetare la fața locului a rezultat că inculpatul a fost îndepărtat de partea vătămată și de martorul M. în timp ce inculpatul se afla deasupra victimei în stradă, având în mână un cuțit îndreptat către fața victimei. E discutabil la acest moment dacă inițial inculpatul se afla în situația prevăzută de art. 73 lit. b) C.pen, dar, față de cele mai sus arătate, pare puțin probabil ca inculpatul să se fi aflat ,,în legitimă apărare” atunci când a fost îndepărtat de partea vătămata și de martorul M. în timp ce se afla deasupra victimei în stradă, având în mână un cuțit îndreptat către fața victimei.
Aceste împrejurări, relevând pericolul social concret al faptei și făptuitorului, nu au fost infirmate până în prezent. În acest sens, s-a avut în vedere și împrejurarea că asemenea fapte deosebit de violente sunt de natură să genereze indignare publică, dar și un puternic sentiment de temere, de insecuritate in rândul populației.
Instanța a apreciat că la luarea măsurii arestării preventive au fost respectate garanțiile dreptului la apărare, atât inculpatul cât și apărătorul ales al acestuia având acces la actele dosarului de urmărire penală, în vederea pregătirii apărării.
Potrivit art. 300/1 alin. 3) C.p.p., dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța a dispus, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive. În cazul de față, Tribunalul a apreciat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat până la acest moment și, în raport de stadiul procesual al cauzei, justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, între timp nu au fost administrate probe care să contureze o situație de fapt diferită de cea avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Dimpotrivă, concluziile raportului medico-legal efectuat au confirmat ipoteza ca loviturile repetate de cuțit aplicată de către inculpat i-au pus viața în primejdie părții vătămate.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt în continuare întrunite condițiile cazului de arestare preventivă reglementat de art. 148 alin. 1) lit. f) C.p.p., intervalul de timp trecut de la data luării măsurii arestării preventive fiind insuficient pentru schimbarea radicală a modului de raportare a inculpatului la normele de conviețuire socială și pentru atenuarea sentimentului de temere și indignare produs în rândul opiniei publice de fapta pe care, potrivit indiciilor temeinice existente în cauză, a comis-o inculpatul. In privința duratei măsurii arestării preventive deja dispuse față de inculpat, se observă faptul că verificarea respectării exigențelor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO se realizează în concret, prin raportare la circumstanțele cauzei (principiu stipulat prin jurisprudența CEDO în cauzele V. der Tang c Espagne, 13.07.1995; Pantano c Italiei, 06.11.2003).
Pentru a decide in sensul menținerii arestării preventive în speță, judecătorul a înlăturat ca nefondate argumentele privind circumstanțele personale ale inculpatului (acesta poate fi considerat ca reabilitat față de ,,vechimea” condamnării – în acest sens relevantă fiind copia fișei de cazier, vârsta sa, încercarea de a-și perfecționa pregătirea profesională, acesta candidând la admiterea la Facultatea de drept, având în vedere faptul că, atunci când decide asupra necesității menținerii duratei măsurii arestării preventive, judecătorul are obligația de a cumpăni între aceste circumstanțe și interesele sociale, generale, iar în cauză gravitatea deosebită a faptei pentru care este cercetat inculpatul relevă un pericol social concret sporit ce reclama cercetarea inculpatului, în continuare, în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L. I. solicitând revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării sale în stare de libertate, iar în subsidiar dacă instanța va considera că se impune luarea unei măsuri preventive a se lua măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-a precizat că nu se impune menținerea în continuare a măsurii arestării luate față de inculpat, apreciind că trebuie a se avea în vedere concluziile expertizei psihiatrice care a concluzionat că inculpatul are un comportament deviant, mai mult acesta are anumite afecțiuni psihice fiind de mult timp în evidențele Spitalului Bălăceanca.
S-a considerat că trebuie a se analiza circumstanțele în care au fost comise faptele, respectiv că inculpatul a fost provocat de partea vătămată, că anterior între cei doi exista o stare conflictuală, deasemenea, că partea vătămată a avut o atitudine violentă față de inculpat.
În raport de vârsta recurentului inculpat, de împrejurarea că acesta și-a completat studiile liceale și de faptul că acesta într-adevăr a mai fost condamnat pentru o infracțiune de omor însă în urmă cu 30 de ani, faptă pentru care a fost reabilitat, s-a apreciat că se poate dispune cercetarea recurentului inculpat în stare de libertate. Mai mult s-a precizat că între inculpat și partea vătămată a fost încheiat un contract de vânzare cumpărare pentru acel teren care a avut rolul de obiect al litigiului intervenit între cei doi.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 385/6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 din Codul de procedură penală, raportat la art. 68/1 din Codul de procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că recurentul inculpat a săvârșit fapta reținută în sarcina acestuia prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul urmăririi penale, relevante, în acest sens, fiind: procesul-verbal de consemnare a actelor pregătitoare întocmite în cauză; procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente; concluziile certificatului medico-legal nr. A2/J/22.11.2012 emis de SML I. din care a rezultat că partea vătămată prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor înțepător – posibil cuțit sau similar, iar leziunile au pus în primejdie viața victimei; concluziile certificatului medico-legal nr. A2/J/1049/12.11.2012; fișa de cazier judiciar, precum și declarațiile inculpatului ale părții vătămate și ale martorilor oculari M. D., C. Nicușor, C. G. și D. M..
Deasemenea, Curtea constată întrunite, în cauză și cerințele art. 148 alin. 1 lit. f din Codul de procedură penală.
În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținută în sarcina acestuia, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei – premeditarea de care inculpatul a dat dovadă prin faptul că acesta s-a înarmat cu un cuțit, intensitatea și repetabilitatea loviturilor aplicate (4 lovituri de cuțit aplicate în zona capului), gravitatea leziunilor produse, care au necesitat 90 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie părții vătămate –, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, dar și persoana inculpatului care a mai fost condamnat, anterior, pentru o infracțiune de omor.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, având în vedere și stadiul incipient al procesului penal, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L. I. împotriva încheierii de ședință din 11.04.2013 pronunțată de Tribunalul I. - Secția penală.
Obligă recurentul-inculpat la 250 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. A. O. B. S. C.
GREFIER,
D. P.
Red. AA
Dact. EA-2ex/30.04.2013
T.I. – jud.R.M.R.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 731/2013.... → |
|---|
