Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 147/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 147/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 147/2013
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.147/R
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. G.
JUDECĂTOR: C. V. G.
JUDECĂTOR: N. S.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul T. A. împotriva Sentinței penale nr.1021/F din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit atât recurentul inculpat, cât și intimatul parte vătămată ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că a fost emisă adresă către Baroul București, în vederea desemnării unui avocat din oficiu.
Curtea, față de lipsa părților și pentru a se prezenta avocatul desemnat din oficiu, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat, personal (legitimat cu C.I. . nr._, CNP_), aflat în stare de libertate și asistat juridic de apărătorul ales, avocat N. H., în baza împuternicirii . nr._/2012 (atașată la fila 5 din dosar) și de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. P., în baza delegației nr._/2013 emisă de Baroul București (atașată la fila 7 din dosar), lipsind intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat solicită să se ia act de încetarea delegației sale, ca urmare a prezentării avocatului ales al acestuia și să se dispună plata onorariului parțial cuvenit.
Apărătorul ales al recurentului inculpat depune la dosar motivele scrise de recurs.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, invocând cuantumul mic al prejudiciului cauzat, împrejurarea că acesta are în întreținere 3 copii minori, cu vârste foarte mici (de 2 luni, 2 ani și respectiv 3 ani), precum și conduita sa, anterioară și ulterioară comiterii faptei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și, pe fondul cauzei, în principal, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.b1 din Codul de procedură penală, pronunțarea unei soluții de achitare și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, potrivit art.181 din Codul penal, cu menținerea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.40/2007 a Judecătoriei B.-V.. În susținerea acestei cereri, arată că starea de recidivă a inculpatului nu poate fi analizată distinct de celelalte elemente ce caracterizează persoana sa și învederează că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul cauzat acesteia fiind integral recuperat. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special, față de situația familială deosebită a inculpatului, care este singurul întreținător al unei familii numeroase, de atitudinea procesuală a acestuia, care a colaborat cu organele judiciare și a recunoscut fapta săvârșită, pe care o regretă cu sinceritate, dar și de scopul comiterii acelei fapte, respectiv acela de a le asigura hrană copiilor săi. Învederează și vârsta tânără a inculpatului, care, în situația în care ar beneficia de clemență din partea instanței, ar avea șansa să se îndrepte și să le asigure copiilor săi condiții materiale și morale de creștere și pregătire profesională. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public susține că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, în raport cu gravitatea sa, precum și cu împrejurarea că acesta a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, de furt calificat. Arată că recuperarea prejudiciului cauzat s-a datorat exclusiv depistării inculpatului, la ieșirea din complexul comercial, de către agenții de pază. De asemenea, apreciază că pedeapsa stabilită de prima instanță a fost corect individualizată, inclusiv în raport cu atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, căruia i-a aplicat minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime conform art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală, astfel că nu se justifică reducerea acelei pedepse. În consecință, solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat în cauză.
Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă enorm fapta comisă.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.1021/F din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală a hotărât astfel:
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal în ref. la art.3201 din Codul de procedură penală, a condamnat pe inculpatul T. A. (fiul lui C. și T., născut la data de 29 noiembrie 1984 în localitatea Lupeni, județul Hunedoara, CNP_, domiciliat în localitatea Voluntari, ..16F, județul I.) la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art.83 din Codul penal, a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.40/2007 a Judecătoriei B.-V. și executarea în întregime a acelei pedepse alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare.
În temeiul art.71 din Codul penal rap. la art.3 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
În temeiul art.14, art.15, art.24 alin.2, art.76 și art.346 alin.1 din Codul de procedură penală, a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.191 alin.1 rap. la art.189 din Codul de procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată, prin Rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 10 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă instanța respectivă, sub acuzația săvârșirii infracțiunii anterior menționate, în raport cu următoarea situație de fapt:
La data de 03 septembrie 2011, în jurul orei 2100, inculpatul a sustras din magazinul C. C. mai multe bunuri (Dero Ariel, Dero 2 în 1, Vanish, jachetă piele, geacă bărbați, pantaloni, trei sticle cu vin „Dealurile Hușilor” și un parizer de porc), în vederea însușirii lor pe nedrept, fiind depistat cu bunurile respective asupra sa de către agenții de pază care efectuau controlul la ieșirea din complexul comercial. Prejudiciul cauzat, în valoare de 464,41 lei, a fost recuperat în totalitate, prin predarea bunurilor sustrase de inculpat către reprezentantul părții vătămate.
După sesizarea instanței, la termenul din data de 21 noiembrie 2012, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei și a solicitat ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate prevăzute de art.3201 din Codul de procedură penală.
În aceste condiții, analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală, Judecătoria a stabilit următoarea situație de fapt:
Potrivit procesului verbal de depistare în flagrant, la data de 03 septembrie 2011, lucrători de poliție din cadrul D.G.P.M.B. (Poliția Sectorului 2, Secția 7 Poliție), aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au fost sesizați cu privire la faptul că inculpatul a sustras mai multe bunuri din incinta magazinului C. C.. La aceeași dată, reprezentantul magazinului, M. V., a formulat plângere penală împotriva inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, constând în aceea că a sustras mai multe produse, fără a le achita, prejudiciul fiind estimat la suma de 464,41 lei. În acest sens, acel reprezentant a arătat că, la data de 03 septembrie 2011, în jurul orei 2100, a fost anunțat de către șeful de tură despre faptul că o persoană de sex masculin a sustras mai multe bunuri din magazin, persoana respectivă fiind identificată ulterior a fi inculpatul T. A.. Declarația reprezentantului magazinului se coroborează cu declarația martorului N. I., care a arătat că, la data anterior menționată, în timp ce își efectua serviciul de pază, l-a observat pe inculpat ieșind din magazin pe la punctul de acces clienți, având asupra sa un cărucior în care se aflau mai multe produse alimentare (parizer), textile (pantaloni și geci), băuturi alcoolice și detergenți, pentru care nu a putut prezenta bonul de casă. Fiind audiat, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, în modalitatea anterior menționată.
Cu privire la încadrarea juridică, Judecătoria a constatat că fapta inculpatului care, la data de 03 septembrie 2011, în jurul orei 2100, a sustras din supermarketul C. C. bunuri în valoare de 464,41 lei, în vederea însușirii lor pe nedrept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.208 alin.1 - art.209 alin.1 lit.e din Codul penal, în sarcina acestuia fiind reținută și starea de recidivă postcondamnatorie, reglementată de art.37 alin.1 lit.a din același cod, în raport cu pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin Sentința penală nr.40/2007 a Judecătoriei B.-V..
La individualizarea pedepsei, Judecătoria a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal și scopul reglementat de art.52 din același cod, reținând gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările concrete de comitere a acesteia, conduita procesuală sinceră a inculpatului și existența antecedentelor penale.
Constatând că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare al suspendării condiționate dispuse cu privire la pedeapsa anterioară, Judecătoria a revocat acel beneficiu, potrivit art.83 din Codul penal, hotărând executarea efectivă a pedepsei respective, alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Raportat la natura faptei și la pericolul social al acesteia, Judecătoria a apreciat că se impune a fi interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, numai drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termenul legal (la data de 06 decembrie 2012) inculpatul T. A. (printr-o cerere formulată personal).
Cererea de recurs a inculpatului (nemotivată în scris) a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 18 decembrie 2012.
Prin motivele scrise de recurs depuse la termenul de astăzi (atașate la filele 12-14 din dosar), susținute întocmai cu ocazia dezbaterilor orale (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a avocatului ales, a solicitat, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 alin.1 lit.b1 din Codul penal, pe motivul lipsei de pericol social al faptei săvârșite, cu consecința aplicării unei sancțiuni administrative și menținerii beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei anterioare, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei sub minimul special, în considerarea circumstanțelor personale.
În susținerea recursului, inculpatul a prezentat înscrisuri în circumstanțiere, constând în copii de pe certificatele de naștere ale celor trei copii minori ai săi (atașate la filele 15-17 din dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate și cu argumentele invocate în susținerea acestora, precum și din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei deduse judecății, Curtea constată că recursul cu care a fost sesizată este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Prima instanță a stabilit o situație de fapt conformă probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pe care l-a evaluat în mod just, inclusiv prin raportare la declarațiile constante ale inculpatului, care a optat pentru desfășurarea judecății potrivit procedurii simplificate, bazată pe recunoașterea vinovăției, în condițiile reglementate de art.3201 din Codul de procedură penală.
Astfel, s-a reținut în mod corect că, în seara zilei de 03 septembrie 2011, inculpatul a sustras din supermarketul C. C. produse alimentare și textile, băuturi alcoolice și detergenți, în valoare totală de 464,41 lei, pe care și le-a însușit pe nedrept, părăsind incinta spațiului comercial fără a le plăti.
Raportat la această situație de fapt (care nu a fost contestată prin recursul declarat în cauză) și la împrejurarea săvârșirea faptei în termenul de încercare (de 5 ani), al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată pentru o infracțiune de furt calificat prin Sentința penală nr.40/2007 a Judecătoriei B.-V. (rămasă definitivă la data de 27 februarie 2007), prima instanță a stabilit o încadrare juridică legală (de asemenea, necontestată), fapta respectivă, comisă într-un loc public, întrunind, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal.
Contrar primei critici a inculpatului, Curtea constată că fapta acestuia prezintă pericol social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, conform art.17 alin.1 și art.18 din Codul penal, reclamând, pentru sancționarea sa, aplicarea unei pedepse.
În acest sens, Curtea reține că obiectul material al acțiunii de furt a constat nu doar în bunuri (alimente și detergenți) destinate hrănirii sau menținerii igienei celor doi copii minori ai inculpatului, cu vârste de 7 luni și respectiv 1 an și 10 luni (cel de-al treilea copil este născut ulterior faptei), astfel cum a susținut apărarea, ci și produse total străine acelor scopuri (băuturi alcoolice și obiecte de îmbrăcăminte pentru adulți). De asemenea, Curtea reține că inculpatul (în vârstă de aproximativ 27 de ani la data faptei), având capacitate de muncă, putea asigura pe căi licite veniturile necesare întreținerii familiei sale, fără a apela la săvârșirea unei fapte penale, cu atât mai mult cu cât știa că se află în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării unei pedepse anterioare. Nu în ultimul rând, Curtea reține că pedeapsa respectivă i-a fost aplicată inculpatului tot pentru o infracțiune de furt calificat (constând în sustragerea de bunuri dintr-o magazie a unei locuințe), astfel că repetarea aceluiași comportament, în pofida clemenței acordate, dovedește că îndreptarea sa nu se poate realiza doar prin aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, ci necesită stabilirea unei pedepse privative de libertate.
În schimb, apreciind fondată cea de-a doua critică a inculpatului, Curtea constată că pedeapsa aplicată acestuia prin sentința penală recurată este excesivă, în raport cu valoarea moderată a prejudiciului cauzat (464,41 lei), care se impune a fi reținută, în favoarea sa, drept circumstanță atenuantă judiciară, conform art.74 alin.2 din Codul penal.
Inculpatului nu îi pot fi acordate și alte asemenea circumstanțe, potrivit art.74 alin.1 lit.a-c din același cod, întrucât conduita sa anterioară este marcată de existența unui antecedent penal (deja evidențiat), recuperarea prejudiciului nu este urmarea unui demers propriu, ci exclusiv a intervenției prompte a unui agent de pază, iar atitudinea procesuală sinceră nu a făcut decât să confirme evidența, în condițiile în care prinderea lui s-a realizat în flagrant, fiind depistat în posesia bunurilor sustrase.
D. urmare, acordând inculpatului numai circumstanța atenuantă judiciară anterior menționată, Curtea va proceda, conform art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, la coborârea corespunzătoare a pedepsei stabilite pentru infracțiunea dedusă judecății sub minimul special, deja redus cu o treime ca efect al acordării beneficiului prevăzut de art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală (2 ani închisoare), aplicându-i, în considerarea valorii prejudiciului cauzat, pedeapsa de 6 luni închisoare.
Referitor la pedeapsa anterioară, de 3 ani închisoare, Curtea constată că revocarea suspendării ei condiționate și executarea efectivă, în întregime, a acesteia, alături de noua pedeapsă, sunt obligatorii, potrivit dispozițiilor imperative ale art.83 alin.1 din Codul penal, de la care nu se poate deroga (sens în care a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.1/2011, pronunțată într-un recurs în interesul legii), situație în care inculpatul urmează să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, va admite recursul declarat de inculpatul T. A., va casa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, rejudecând cauza în fond, după repunerea pedepsei aplicate prin acea sentință în pedepsele componente, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate, în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de casare.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului admis vor rămâne în sarcina statului.
În temeiul art.189 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală rap. la art.3 alin.1 din Protocolul nr._/2008, încheiat între Ministerul Justiției și U.N.B.R., onorariul parțial al avocatului din oficiu (desemnat de Baroul București, la cererea instanței, să asigure asistența juridică obligatorie a recurentului inculpat, în condițiile în care, la sesizarea Curții, nu existau informații privind angajarea de către acesta a unui apărător ales), în cuantum de 25% din suma de 200 lei menționată în delegația nr._/2013, va fi suportat din fondul ministerului respectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.38515 pct.2 lit.d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul T. A. împotriva Sentinței penale nr.1021/F din data de 28 noiembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
Repune pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală recurată, în pedepsele componente.
În temeiul art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 alin.1 lit.a din Codul penal în ref. la art.3201 alin.7 din Codul de procedură penală și art.74 alin.2 rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În temeiul art.83 alin.1 din Codul penal, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.40/2007 a Judecătoriei B.-V. (rămasă definitivă la data de 27 februarie 2007) și dispune executarea în întregime a pedepsei respective alături de pedeapsa aplicată prin această decizie penală, inculpatul urmând să execute astfel pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. G. C. V. G. N. S.
GREFIER,
I. P.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 12 februarie 2013
F.R. - J.S.2.B.
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
