Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1520/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1520/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-08-2013 în dosarul nr. 1520/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1520
Ședința publică din data de 28 august 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: B. L.
JUDECĂTOR: DUMITRIȚA P.
JUDECĂTOR: A. A. R.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror Reyhan M..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul P. F. împotriva sentinței penale nr. 651 din data de 30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal a răspuns recurentul-inculpat P. F. personal, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu S. I. în baza delegației nr._/2013, depuse la dosar, și intimatul parte vătămată I. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat P. F. solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 651 din data de 30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București și, rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat fapta, are 22 ani și nu și-a dat seama de consecințele faptei, însă acum a înțeles gravitatea acesteia.
Intimatul-parte vătămată I. P. apreciază că infracțiunea săvârșită de inculpat este foarte gravă, săvârșită pe timp de noapte cu atât mai mult cu cât a pătruns în locuință, iar în cazul în care acasă s-ar fi aflat mama sa în vârstă de 82 ani, inculpatul ar fi lovit-o cu siguranță.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat, menținerea sentinței penale a Judecătoriei Sectorului 2 București ca fiind legală și temeinică, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, față de natura și gravitatea faptei, și de modalitatea concretă în care a acționat, prin perseverență infracțională pentru atingerea scopului, în sensul că, pe timp de noapte, a pătruns în locuința părții vătămate prin escaladare și spargerea unei ferestre.
Recurentul-inculpat P. F. solicită reducerea pedepsei aplicate și precizează că regretă fapta săvârșită.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 651 din data de 30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit.i C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. și art. 3201 alin. 7 C.p.p., a fost condamnat inculpatul P. F. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie.
În baza art. 192 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b C.p. și art.3201 alin. 7 C.p.p., a mai fost condamnat inculpatul P. F. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în stare de recidivă postexecutorie.
În temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.p., au fost contopite cele două pedepse rezultante aplicate inculpatului pentru comiterea faptelor deduse judecății, de 3 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul P. F. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 71 C.p., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și b C.p., pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 88 C.p., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului de la data de 19.06.2013 la zi, iar în temeiul art. 350 alin. 1 C.p.p., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului P. F..
S-a luat act că partea vătămată I. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 118 lit. e Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei obținută din vânzarea bunurilor aparținând părții vătămate.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În intervalul 02-03.05.2013, inculpatul P. F., prin escaladarea și spargerea geamului unei ferestre, a pătruns fără drept și fără consimțământ în locuința părții vătămate I. P., situată în București, Bld. F. I, ., sector 2, din interiorul căreia a sustras mai multe bunuri, respectiv un monitor de calculator marca Philips, două ceasuri de buzunar - unul marca Sputnik, și altul „Swiss Made”, trei flacoane gel de duș marca Adidas, 8 bucăți aparate de ras marca Gillette, o periuță de dinți marca Oral B împreună cu suportul de păstrare de culoare albastră, două flacoane gel de duș de 1 litru, trei mojare din alamă de mărimi diferite.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită, pe baza declarațiilor date de către inculpat, atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în faza judecării cauzei, prin care a recunoscut comiterea faptei și toate celelalte mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, mijloace de probă pe care inculpatul și le-a însușit integral.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele reținute în sarcina inculpatului P. F. întrunesc, atât obiectiv, cât și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. i C.pen. și violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 1 C.pen, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
De asemenea, analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a săvârșit fapta dedusă judecății în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 alin. 1 lit. b C.pen., în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.53/27.01.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr. 133/2010 a Tribunalului București – Secția II-a Penală, pedeapsă din cărei executare a fost liberat la termen la data de 03.11.2011.
Având în vedere că fapta dedusă judecății a fost comisă după executarea pedepsei aplicate anterior, însă, înainte de împlinirea termenului de reabilitare, judecătorul fondului a reținut incidența în cauză a prev. art. 37 alin. 1 lit. b C.pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C.p., scopurile pedepsei prevăzute de art. 52 C.p., prevederile art. 3201 alin. 7 C.p.p., privind reducerea cu 1/3 a limitelor pedepselor stabilite de lege pentru infracțiunile deduse judecății, reținând în acest sens gradul ridicat de pericol social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, conduita inculpatului înainte de săvârșirea faptei caracterizată prin existența unor condamnări pentru săvârșirea unor fapte penale de același gen, starea de recidivă, dar și atitudinea sinceră a acestuia de recunoaștere și de regret a faptei comise, manifestată pe parcursul procesului penal.
Constatând existența concursului real de infracțiuni, în temeiul art. 33 lit. a și art. 34 lit. b C.p., au fost contopite cele două pedepse rezultante aplicate inculpatului pentru comiterea faptelor deduse judecății, dispunând ca – în final - inculpatul P. F. să execute pedeapsa cea mai grea, instanța de fond apreciind că pedeapsa astfel stabilită și aplicată este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei, prevăzute de art. 52 din C.pen.
Constatând că subzistă deplin temeiurile ce au impus luarea măsurii arestării preventive, în temeiul art. 350 alin. 1 C.p.p., instanța de fond a menținut arestarea preventivă a inculpatului, iar în baza art. 88 C.p., a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive a inculpatului, la zi.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a luat act că partea vătămată I. P. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar în temeiul art. 118 lit. e Cod penal, a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei, obținută din vânzarea bunurilor aparținând părții vătămate.
Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul P. F., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 651 din data de 30.07.2013 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București și, rejudecând pe fond, reindividualizarea pedepselor aplicate având în vedere circumstanțele sale personale.
Examinând sentința penală recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut corect situația de fapt, dând o încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului P. F. cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Referitor la critica formulată de recurentul-inculpat, Curtea reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În raport de gradul de pericol social concret al faptelor, de împrejurările și modalitatea de comitere, de persoana inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 320 ind.1 al.7 Cpp, de săvârșirea faptelor deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie, Curtea apreciază că prima instanță a procedat la o justă individualizare a pedepselor aplicate, acestea fiind de natură să asigure atingerea scopului pedepsei prevăzut de art.52 C.p, nefiind justificată reducerea acestora, atitudinii sincere a inculpatului dându-i-se eficiență de către instanța de fond .
Față de cele expuse, în baza art. 385 ind.15 pct.1 lit.b Cpp, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F. împotriva sentinței penale nr. 651/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Va deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din data de 19 iunie 2013 la zi.
În baza art. 192 alin.2 Cpp va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din ofici, în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F. împotriva sentinței penale nr. 651/30.07.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ .
Deduce din pedeapsa aplicată reținerea și arestarea preventivă din data de 19 iunie 2013 la zi.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 august 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. L. DUMITRIȚA P. A. A. R.
GREFIER
A. L. P.
red.A.A.R.
dact.L.G.
ex.2/16.09.2013
jud.T.F.C.-Jud.Sect.2
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1493/2013.... → |
|---|
