Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1440/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1440/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-08-2013 în dosarul nr. 1440/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ nr. 1440/R
Ședința publică de la 09 august 2013
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE F. D.
JUDECĂTOR O. B.
JUDECĂTOR C. A. G.
GREFIER V. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: S. M..
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, S. C. I., împotriva încheierii de ședință din data de 02.08.2013, dată de Tribunalul București - Secția a I a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat, S. C. I., personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513 Cod Procedură Penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea soluției instanței de fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului și judecarea acestuia în stare de libertate, având în vedere că, temeiurile inițiale nu mai subzistă, acesta nu mai poate influența bunul mers al procesului penal și nici nu se va sustrage de la cercetarea judecătorească.
Reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, în raport de natura, gravitatea și modalitatea de comitere a infracțiunii și de pericolul deosebit de ridicat al acesteia, motive pentru care, solicită menținerea stării de arest a inculpatului.
Recurentul - inculpat având cuvântul, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.08.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în baza art. 3001 al. 1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului S. C. I..
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 2706/P/2013 emis la data de 01.08.2013 de P. de pe lângă Tribunalul București inculpatul S. C. I. a fost trimis în judecată la data de 01.08.2013, în stare de arest preventiv, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 C.p.
În fapt, s-a reținut că, la data de 08.06.2013, în jurul orei 17.30, în timp ce se afla în curtea imobilului situat în București, .. 62, sector 4, în urma unui conflict spontan, inculpatul S. C. I. i-a aplicat persoanei vătămate C. V. o lovitură cu un cuțit în zona latero-cervicală stângă, provocându-i astfel o plagă tăiată în regiunea venei jugulare.
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr._/3/2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, fiind emis M.A.P. nr. 175/UP din data de 09.06.2013 pentru o durată de 29 de zile, iar la data de 02.07.2013, prin încheierea nr._/3/2013, s–a prelungit durata măsurii arestării preventive a inculpatului pentru 30 de zile, până la data de 06.08.2013 inclusiv, în temeiul art. 155 și urm. C.p.p., constatându-se că se mențin temeiurile juridice avute în vedere la data arestării acestuia, respectiv dispozițiile art. 143 rap. la art. 68/1C.p.p. și art. 148 lit. f C.p.p.
Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
S-a reținut în concret că se mențin indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: procesul verbal de cercetare la fața locului, actele medicale eliberate de către Spitalul Clinic de Urgență B.-A., conținând diagnosticele părții vătămate C. V., declarațiile martorilor V. F., T. Fani, Ț. G. I., L. M., C. A. și S. R. G., declarațiile părții vătămate C. V. și ale inculpatului.
Pe de altă parte, s-a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cât privește ultima condiție cerută de dispozițiile art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final Cod procedură penală), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Or, în speță, s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune cu un grad de pericol social deosebit de ridicat, ce rezultă nu numai din limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, ci și din modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, lovirea părții vătămate cu cuțitul în zona gâtului, secționându-i vena jugulară.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a fost stabilit principiul potrivit căruia prin gravitateasau reacția publicului, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea preventivă, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp. Acest element nu ar putea fi apreciat ca fiind pertinent și suficient, decât dacă se bazează pe fapte de natură să arate că lăsarea în libertate a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică (cauza Lettelier c. Franței, paragraf 51).
Din hotărârea menționată rezultă că privarea de libertate nu poate fi întemeiată exclusiv pe gradul de pericol social abstract al faptei și limitele de pedeapsă prevăzute de lege.
Însă, gravitatea concretă poate justifica, prin ea însăși, detenția provizorie. Ca atare, instanța a avut în vedere gravitatea ridicată, în concret, a faptei de care este acuzat inculpatul, urmările grave produse, respectiv punerea în primejdie a vieții unei persoane, viața omului fiind, de altfel, valoarea supremă ocrotită de lege, precum și rezonanța socială actuală a faptei de care este acuzat inculpatul.
În acest context, lăsarea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate socială colectivă și ar creea temerea că, împotriva unor fapte grave ce aduc atingere vieții omului, organele statului nu acționează suficient.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, Tribunalul a reținut că acesta nu este la primul conflict cu legea penală, anterior aplicându-i-se o amendă administrativă pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală (furt calificat).
S-a apreciat că atingerea scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală și înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publică, cel puțin la acest moment, nu pot fi realizate doar prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, ci numai prin înlăturarea temporară a inculpatului din comunitatea afectată de ecoul presupusei fapte penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul S. C. I. criticând în esență faptul că în mod greșit s-a reținut că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând sentința recurată, față de motivele invocate și din oficiu, conform art.385 indice 6 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Tribunalul a analizat în mod temeinic și complet subzistența temeiurilor avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, probele administrate ulterior luării măsurii neavând aptitudinea de a infirma teza inițială privind existența indiciilor temeinice care să întemeieze presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, faptă pe care de altfel acesta o recunoaște, invocând că a fost provocat de victimă, iar pe de altă parte pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește această ultimă condiție, este indiscutabil că cercetarea în libertate a inculpatului dată fiind natura și gravitatea faptei presupus a fi săvârșită de acesta este de natură a genera o stare de indignare, neîncredere și insecuritate în rândul opiniei publice.
Curtea apreciază că nu se poate face abstracție de periculozitatea pe care o denotă comportamentul infracțional al inculpatului, iar luarea unei măsuri restrictive de libertate nu garantează realizarea scopului măsurii preventive, în principal, prezervarea ordinii publice, în contextul în care inculpatul, aparent provocat de partea vătămată, a înțeles să reacționeze în această modalitate, acceptând posibilitatea ca acțiunea sa să poată avea ca rezultat moartea victimei și în contextul în care inculpatul nu este la prima abatere de natură penală.
Sub aspectul duratei măsurii arestării preventive, Curtea apreciază că în raport de data la care a fost luată măsura preventivă și celeritatea cu care s-a desfășurat urmărirea penală, având în vedere și complexitatea cauzei, aceasta se circumscrie unui termen rezonabil.
În consecință, constatând că încheierea recurată este legală și temeinică, conform art. 38515 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul formulat de inculpat, ca nefondat, iar în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, urmează a-l obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat S. C. I., împotriva încheierii de ședință din data de 02.08.2013, dată de Tribunalul București - Secția a I a Penală .
Obligă pe recurent la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 august 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
F. D. O. B. C. A. G.
GREFIER,
V. B.
Red. B.O.
Dact. A.L. 2 ex./14.08.2013
Tb. B.. S.I/jud. V. V.
| ← Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Sentința nr.... | Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... → |
|---|
