Omorul. Art. 174 C.p.. Decizia nr. 200/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2013 în dosarul nr. 200/2013
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.200/A
Ședința publică din data de 20.08.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. G. JUDECĂTOR: R. M.
GREFIER: I. P.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
este reprezentat de procuror M. C..
Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul revizuent M. I. împotriva sentinței penale nr.422/23.05.2013 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-revizuent, personal, în stare de deținere și asistat juridic de apărătorul din oficiu C. V., în baza delegației nr._/12.07.2013, atașată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicită calificarea căii de atac exercitate de revizuent ca fiind apel, întrucât cererea de revizuire privește o sentință penală pronunțată de tribunal în primă instanță.
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuient solicită calificarea căii de atac exercitate de acesta ca fiind apel, iar nu recurs cum, în mod eronat, a fost înregistrată.
Curtea califică drept apel calea de atac exercitată de revizuient și, nemaifiind alte aspecte prealabile, în complet legal constituit, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul-revizuient, personal, declară că își retrage apelul formulat în cauză.
Apărătorul din oficiu al apelantului-revizuient solicită să se ia act de declarația acestuia, în sensul retragerii apelului formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public solicită, la rândul său, să se ia act de manifestarea de voință a revizuentului, în sensul retragerii apelului.
Apelantul-revizuent, personal, în ultimul cuvânt, arată că își menține declarația de retragere a apelului.
CURTEA
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.422F din data de 23 mai 2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a penală a respins, ca fiind inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către petentul condamnat M. I. - fiul lui B. și L., născut la 20.12.1991, în prezent deținut în Penitenciarul Rahova.
A obligat petentul condamnat revizuent la plata către stat a sumei de 200 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a constatat că prin adresa nr.444/III-6/2013 emisă de P. de pe lângă Tribunalul București a fost remisă, spre competență soluționar, cererea formulată de petentul revizuient M. I. zis „A.”, prin care a solicitat instanței, ca prin hotărâre să dispună revizuirea sentinței penale nr.261/F/15.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală.
În motivarea în fapt a cererii, petentul revizuient a invocat împrejurarea că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat și a solicitat reaudierea părților vătămate.
În drept, petentul revizuient nu și-a întemeiat cererea.
S-a reținut că prin referatul întocmit în cauză, P. de pe lângă Tribunalul București a solicitat respingerea cererii de revizuire formulată de petent, ca inadmisibilă, cu motivarea că motivele invocate de către petentul condamnat revizuient nu se regăsesc printre cele arătate la art.394 C.p.p.
În cauza a fost atașat dosarul de fond nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a II a Penala.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că, în fapt prin sentința penală nr.961/F/15.10.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a Penală, în baza art.20 C.p. rap.la art.174-176 cu aplic.art.74 lit.c C.p., art.211 C.p. cu aplic.art.33 – 34 lit.b C.p. petentul revizuient M. I. a fost condamnat la o pedeapsa privativă de libertate de 7 ani și 6 luni închisoare, reținându-se în esență că, în noaptea de 9/10.03.2010 împreună cu alți inculpați, printre care un minor, a pătruns în imobilul aparținând părților vătămate M. G. și R. E., pe care le-au înjunghiat și au sustras o sumă de bani.
Examinând motivele de revizuire invocate de către petentul revizuent M. I., instanța de fond a constatat că motivele arătate nu se regăsesc printre motivele de revizuire expres și limitativ prev.de art.394 al.1 C.p.p..
Pentru aceste considerente, conform art.394 C.p.p., cererea de revizuire poate fi introdusă în următoarele cazuri: „când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanța la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.”
Instanța de fond a apreciat că, în cauza dedusă judecății, petentul condamnat revizuient nu a invocat probe noi recunoscute de instanțele de fond la momentul condamnării, ci doar a arătat ca probatoriul deja administrat a fost greșit interpretat, ceea ce nu reprezintă un motiv de revizuire in accepțiunea art.394 C.p.p., mai sus prezentat.
A mai reținut instanța de fond că petentul condamnat revizuient a beneficiat de asistența juridică a unui apărător ales la momentul analizării fondului și a avut posibilitatea de a solicita în căile de atac readministrarea probatoriului.
Pentru aceste considerente, în baza art.394 al.1 C.p.p. rap.la art.403 al.3 C.p.p., instanța de fond a apreciat cererea de revizuire promovată ca fiind inadmisibilă și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel revizuentul M. I..
Apelul revizuentului (nemotivat în scris) a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 05.06.2013.
La termenul de judecată, stabilit în data de astăzi, 20 august 2013, apelantul-revizuent, fiind prezent personal în fața Curții și beneficiind de asistența juridică a unui apărător desemnat din oficiu, a declarat că își retrage apelul formulat în cauză.
Potrivit dispozițiilor art.369 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul formulat, printr-o declarație personală.
În raport cu dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere declarația apelantului-revizuent (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea apelului formulat de acesta.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, apelantul-revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.369 Cod procedură penală ia act de retragerea apelului formulat de apelantul revizuent M. I. împotriva sentinței penale nr. 422 din data de 23.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă apelantul la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 august 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
R. G. R. M.
GREFIER,
I. P.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
