Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 1103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1103/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 1103/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1103/A
Ședința din camera de consiliu din data de 01.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. V.
JUDECĂTOR: C. C. L.
GREFIER: S. V.-V.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror A. D..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul formulat de inculpatul M. G., împotriva deciziei penale nr. 888/08.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2012**.
Fără citarea părților, conform art. 431 alin. 1 Noul Cod de procedură penală.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează atașarea dosarului nr._/3/2012** al Curții de Apel București, Secția a II-a Penală.
Curtea pune în discuție admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, formulată de inculpatul M. G..
Reprezentantul Ministerului Public, în temeiul art. 431 Noul Cod de procedură penală, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă a contestației în anulare declarată, solicitând să se observe faptul că motivul invocat nu este unul dintre cele prevăzute de art. 426 Noul Cod de procedură penală. Contestatorul invocă dispozițiile art. 426 lit. d Noul Cod de procedură penală, învederând faptul că aceasta este o încadrare formală. Art. 426 lit. d Noul Cod de procedură penală se referă la compunerea instanței și la existența unui caz de incompatibilitate. Analizând aceste prevederi, învederează faptul că nu este niciuna dintre aceste situații.
Componența instanței se referă strict la numărul judecătorilor care intră în componența completului de judecată. Compunerea potrivit legii, rap. la disp. art. Legii nr. 304/2004, se referă la judecarea apelului de către doi judecători, astfel cum s-a și întâmplat în dosarul respectiv. Această compunere din doi judecători este prevăzută de art. 54 alin. 2 din legea sus-menționată. Un alt aspect care ar viza compunerea instanței este componența acesteia la dezbaterile în fond, solicitând să se constate că, raportat la art. 354 Noul Cod de procedură penală, s-a respectat principiul continuității, completul schimbându-se înainte de începerea dezbaterilor pe fond.
Solicită să se aibă în vedere faptul că, în cauză, nu există nici un caz de incompatibilitate, prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a-f Noul Cod de procedură penală.
Curtea reține cauza spre deliberare și soluționare.
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, deliberând constată următoarele cu privire la admisibilitatea sa în principiu.
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.08.2014, condamnatul M. G., aflat în executarea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr.888 din 8 august 2014, definitivă, a Curții de Apel București – Secția a II-a penală a solicitat, în temeiul prevederilor art.426 lit.d C. pr. pen.:
- admiterea în principiu a cererii și citarea celor în cauză;
- desființarea deciziei atacate prin contestația în anulare și rejudecarea apelului pe care l-a declarat împotriva sentinței penale nr.701/29.08.2013, pronunțate în fond de Tribunalul București – Secția a II-a penală;
- desființarea sentinței menționate și, în rejudecare, să fie pronunțată o nouă hotărâre, prin care să se dispună achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art.396 alin.5, raportat la art.16 alin.1 lit.a C. pr. pen.
Invocând prevederile art.426 lit.d C. pr. pen., pe care le-a citat „… când instanța nu a fost compusă potrivit legii sau a existat un caz de incompatibilitate”, contestatorul a susținut că în speță sunt incidente ambele ipoteze avute în vedere de legiuitor.
Astfel, cu privire la nelegala compunere a instanței, s-a arătat că au fost încălcate mai multe prevederi imperative, și anume:
- art.1 din noul Cod de procedură penală, potrivit căruia desfășurarea procesului penal este reglementată de normele de procedură penală și de celelalte proceduri judiciare în materie, urmărindu-se garantarea drepturilor părților în raport de dispozițiile din Constituție, tratatele constitutive și celelalte reglementări ale Uniunii Europene, precum și cu pactele și tratatele privitoare la drepturile Omului la care România este parte;
- art.351 alin.1 teza I, care statuează că „judecata cauzei se face în fața instanței constituite potrivit legii …”;
- art.354 alin.1, ce reglementează compunerea instanței, dispunând că „instanța judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege”.
Contestatorul a mai invocat, în același context, prevederi din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, referitoare la stabilirea compunerii completelor de judecată, asigurarea continuității acestora, schimbarea, în mod excepțional, a componenței lor și repartizarea aleatorie a cauzelor.
În fine, au fost invocate prevederile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora „Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege …”.
În ceea ce privește cea de-a doua ipoteză, privind existența unui caz de incompatibilitate, contestatorul a invocat următoarele dispoziții din Codul de procedură penală:
- art.64 alin.1 lit.f referitor la existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorului este afectată;
- art.355 alin.1 privind definirea noțiunii de „judecată de urgență și cu precădere”;
- art.361 alin.2 și 3, ce reglementează atribuțiile președintelui completului de judecată.
În ceea ce privește Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, s-a apreciat că nu au fost avute în vedere dispozițiile capitolului III, art.98 alin.1 și 2, referitoare la incidentele procedurale în materia compunerii completelor de judecată, ceea ce, prin coroborare cu celelalte aspecte invocate, conduce la concluzia că și în acest caz au fost încălcate dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Contestatorul a susținut că neregulile procedurale menționate conduc la sancțiunea nulității deciziei astfel pronunțate, în condițiile art.280 și urm. C. pr. pen.
În cuprinsul contestației a fost prezentat pe larg un istoric al componenței succesive pe care a avut-o completul de judecată ce, în final, a pronunțat decizia atacată, al schimbărilor intervenite în compunerea sa, apreciindu-se că judecătorii ce au preluat soluționarea cauzei începând cu termenul de la 1.07.2014 au fost desemnați în mod nelegal.
Nu au existat motive obiective pentru modificarea componenței completului, s-a creat suspiciunea rezonabilă că aceștia, foarte recent promovați la Curtea de Apel București, nu au avut posibilitatea obiectivă de a studia actele și lucrările dosarului, iar modul în care a fost pronunțată decizia întărește aceste bănuieli legitime.
În dovedirea contestației s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La termenul de judecată de la 1.10.2014, potrivit prevederilor art.431 alin.1 C. pr. pen., în Camera de consiliu și fără citarea părților, Curtea a examinat problema admiterii în principiu a contestației în anulare.
Astfel, din cuprinsul prevederilor art.431 alin.2 C. pr. pen., contestația în anulare este admisibilă în principiu doar dacă cererea este făcută în termenul prevăzut de lege, motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute la art.426 și în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
În această etapă prealabilă, examinarea admisibilității în principiu a contestației în anulare înseamnă că instanța învestită cu o asemenea cerere trebuie să verifice existența unei concordanțe aparente între cazul de contestație invocat (dintre cele prevăzute la art.426 C. pr. pen.), motivul pe care se sprijină și dovada temeiniciei susținerilor.
Or, din această triplă perspectivă, Curtea va constata că, în privința motivului invocat (ambele ipoteze menționate de art.426 lit.d C. pr. pen.), această concordanță formală nu este îndeplinită.
Noțiunea de „compunere a instanței” este prevăzută de art.354 C pp, care are următorul conținut: „Instanța judecă în complet de judecată, a cărui compunere este cea prevăzută de lege.
Completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei., Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.
După începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea dezbaterilor”.
Or, sub acest aspect, Curtea constată că:
- în apel, cauza s-a judecat în compunerea de: 2 judecători, prevăzută de lege;
- schimbarea componenței completului de judecată a fost determinată de împrejurări obiective (inclusiv pensionare) și până la începerea dezbaterilor.
În ceea ce privește „incompatibilitatea” judecătorilor (a doua teză din art.426 lit.d, invocată de contestator), cazurile de incompatibilitate sunt expres și limitativ prevăzute de art.64 C. pr. pen., motivele arătate în sensul unei eventuale incidențe a alin.1 lit.f al textului nefiind nici măcar formal întrunite.
În consecință, constatând că nu sunt în mod cumulativ incidente condițiile prevăzute de art.431 alin.2 C. pr. pen., Curtea va respinge ca inadmisibilă contestația formulată de condamnatul M. G..
Văzând și dispozițiile art.272 și urm. C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de persoana condamnată M. G., împotriva deciziei penale nr. 888/08.08.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._/3/2012**.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.10.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
V. CostiniuLuchian C. C.
GREFIER,
S. V. V.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./12.11.2014
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1097/2014. Curtea... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1134/2014. Curtea de... → |
|---|
