Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 34/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 34/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR.34/A

Ședința publică din data de 07 februarie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: V. B. F.

JUDECĂTOR: C. I.

GREFIER: B. C.

Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de doamna procuror C. L..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul B. F. împotriva sentinței penale nr.743/30.10.2012, pronunțată de Secția a II-a penală a Tribunalului București în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul inculpat B. F. personal și asistat de avocat ales D. D. cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul București (fila 25 dosar de fond) și avocat din oficiu B. E. cu împuternicire avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Referatul cauzei a fost făcut de grefierul de ședință, după care se procedează la verificare identității inculpatului B. F. care prezintă C.I. . nr._, CNP_;

Se prezintă apărătorul din oficiu B. E. cu împuternicire avocațială nr._/2013 emisă de Baroul București, desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat B. F., care solicită instanței să ia act de încetarea mandatului său prin prezentarea apărătorului ales.

Curtea acordă onorariu parțial apărătorului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat B. F. in cuantum de 50 lei, acesta urmând a fi suportat in fondurile Ministerului Justiției.

La interpelarea instanței, apelantul inculpat B. F. declară că menține apelul declarat.

Apărătorul ales al apelantului inculpat B. F. solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar un set de documente emise anterior începerii anchetei penale și care justifică toată activitatea inculpatului cu privire la deplasarea, împreună cu martorul denunțător la Primăria comunei Găneasa. Solicită instanței emiterea unei adrese la locul de muncă al inculpatului pentru a se înainta cererea depusă de denunțător și răspunsul dat de inculpat, corespondență care, în opinia apărării, justifică desfășurarea evenimentelor, în sensul că inițiativa a aparținut martorului-denunțător și nu inculpatului B..

Mai arată că, în cererea sa, martorul denunțător a indicat și numărul de telefon la care să fie contactat pentru soluționarea cererii.

Curtea, pune în discuție proba cu înscrisuri solicitată, pe care apărătorul apelantului inculpat le are asupra sa, precum și emiterea unei adrese la locul de muncă al inculpatului, pentru comunicarea cererii denunțătorului și răspunsului inculpatului.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, nu se opune, însă consideră că probele solicitate nu sunt utile, aspectele arătate vizează formalități privind punerea în executare a unei hotărâri irevocabile a martorului denunțător și nu interesează cauza de față sub aspectul acuzației ce se reține în sarcina inculpatului și nici a modalității în care acesta își desfășura atribuțiile de serviciu.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile pe care apărătorul apelantului inculpat le depune la dosar la acest termen și xerocopia adresei prin care inculpatul răspunde solicitării denunțătorului, prin care se încearcă a se demonstra că inițiativa întâlnirilor între cei doi i-a aparținut denunțătorului. Respinge ca nefondată și neutilă soluționării cauzei, solicitarea privind emiterea unei adrese la locul de muncă al inculpatului pentru a se înainta cererea depusă de denunțător și răspunsul dat de inculpat întrucât, din una dintre înscrisurile depuse la acest termen rezultă aspectele ce se doresc a fi lămurite.

Apărătorul apelantului inculpat arată că denunțătorul a infirmat în declarația dată în fața instanței de fond, în sensul că ar fi depus vreo cerere la instituția la care funcționează inculpatul.

Curtea, după deliberare, apreciază că din înscrisurile depuse la dosar la acest termen rezultă toate aspectele necesare soluționării cauzei, astfel că nu este necesar a se mai solicita relații suplimentare.

Întrebat fiind, apelantul inculpat B. F. personal declară că nu dorește să dea alte declarații în fața instanței de recurs.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor declarate.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, critică soluția instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicată inculpatului B., considerând că prin suspendarea executării acesteia nu poate fi atins scopul pedepsei și nici exigențele prev.de art.861 al.1 lit.c C.p., apreciind că, în mod greșit, s-au reținut doar circumstanțele personale anterioare săvârșirii infracțiunii, nu și gradul de pericol social al acesteia și importanța valorilor sociale lezate prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate, iar pe fond condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenție, apreciind că numai astfel se poate atinge scopul educativ, coercitiv al pedepsei aplicate.

Apărătorul ales al apelantului inculpat B. F., având cuvântul, solicită respingerea apelului Parchetului ca nefondat, arătând că probele administrate nu dovedesc vinovăția inculpatului.

Cu privire la apelul inculpatului, solicită a se constata că inițiativa dialogului a aparținut exclusiv martorului denunțător prin cererea adresată, pe care nu a recunoscut-o. Urmează a se observa că denunțătorul a formulat acuzații generice, indicând „un lucrător aflat în prag de pensionare”, ori inculpatul nu are vârsta pensionării. Mai mult, trebuie avută în vedere eventuala credibilitate a martorului-denunțător, având în vedere că soția acestuia afirmă că este grav bolnav de nervi.

Expune pe scurt situația de fapt, arătând că inculpatul și-a desfășurat atribuțiile conform fișei postului, nu a dat nici o clipă impresia că are vreun interes sau că poate să exercite vreo influență, astfel că, apreciază apărarea, lipsește cu desăvârșire un element constitutiv al infracțiunii, respectiv intenția, iar înregistrările audio, a căror transcriere se află la dosar, dovedesc cu certitudine că inițiativele de ofertă provin exclusiv din partea denunțătorului, pe care apelantul inculpat le refuză de fiecare dată.

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului inculpatului, iar pe fond achitarea acestuia în temeiul prevederilor art.10 lit.d rap.la art.11 al.2 lit.a C.p.p. apreciind că acesta este nevinovat.

În subsidiar, în cazul în care s-ar aprecia că faptele astfel cum s-au petrecut constituie fapte penale, solicită a se avea în vedere că persoana inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, acesta a recunoscut toate documentele existente la dosar, solicitând aplicarea disp.art.3201 C.p.p., iar în ce privește modalitatea de executare a pedepsei, solicită suspendarea executării pedepsei.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului inculpatului ca nefondat, considerând că instanța de fond, făcând o corectă analiză a probatoriului administrat, a stabilit corect vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Consideră că nu se justifică aplicarea procedurii simplificate în faza procesuală apel, arătând că inculpatul are propria sa interpretare asupra modalității în care s-a implicat în demersul presupus de punerea în aplicare a unei hotărâri definitive.

Apelantul inculpat B. F., având ultimul cuvântul, arată că a lucrat 14 ani în zona retrocedată prin hotărâre judecătorească, cunoștea bine zona, însă nu a făcut demersuri speciale pentru a obține ceva. Mai mult, în dialogul cu denunțătorul, acesta în mod repetat oferă sume de bani, la care a răspuns negativ de fiecare dată. Deplasarea la Primăria Găneasa a fost justificată de Anexa 3, care reprezintă analiza Comisiei locale realizată cu 1,5 ani în urmă, era deja trimisă la prefectură, deci concluziile acesteia nu mai puteau fi influențate. Mai arată că denunțătorul a dorit, tot timpul, să vândă, a cerut ajutorul în acest sens, însă i-a spus că nu poate să facă nimic în acest sens, decât, eventual, cu date tehnice.

CURTEA,

Deliberând asupra apelului de față:

Prin sentința penală nr. 743 din data de 30.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II –a Penală, în dosarul nr._/3/2012, s-au hotărât următoarele:

În temeiul disp. art. 257 alin.1 din C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea 78/2000 a fost condamnat inculpatul B. F. (fiul lui P. și P., născut la data de 11.11.1957 în ., dom. în ., ., Jud. I., posesor CI . nr._, având CNP_), la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul disp. art 71 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit.a teza a-II-a și lit.b și lit.c din C. pen. (dreptul de a ocupa funcțiile de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare și pe cea de consilier superior în cadrul aceleași instituții).

În temeiul disp. art.65 din C. pen. i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit.a teza a-II-a și lit.b și lit.c din C. pen. (dreptul de a ocupa funcțiile de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare și pe cea de consilier superior) pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art 861 din C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe un termen de încercare de 5 ani, calculat conform art. 862 din C. pen.

În temeiul disp. art.71 alin.5 din C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.

În temeiul disp. art.863 din C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la datele fixate de către consilierii de probațiune la Serviciul de Protecție a Victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de subzistență;

În temeiul disp art.86 alin.3 din C. pe pe s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să respecte și următoarele obligații:

a) să desfășoare o activitate legală;

b) să nu intre în legătură cu denunțătorul N. A. și familia acestuia.

În temeiul disp. art.864 din C. pen. i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de neîndeplinire a obligațiilor stabilite de instanță sau a măsurilor de supraveghere.

În temeiul disp. art.350 alin.3 lit.b din C. pr. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul disp. art.88 din C. pen. a fost computată prevenția pentru inculpatul B. F. de la 6.07.2012 și până la efectiva punere în libertate.

În temeiul disp. art.191 din C. pr. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - nr. 79/P/2012 din data de 19.07.2012, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul B. F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 al. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reținut în actul de inculpare că, în perioada cuprinsă între primăvara anului 2011 – 04.07.2012, inculpatul B. F. a pretins lui N. A., pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, solicitând inițial 6 ha de teren cu vegetație forestieră, pretenție redusă pe parcurs la 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care o parte cu vegetație forestieră tânără și o parte cu vegetație forestieră bătrână, în schimbul promisiunilor sale că va interveni la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite.

Situația de fapt reținută în actul de inculpare a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal din 04.07.2012, de constatare acte premergătoare urmăririi penale, f.3-4; denunțul formulat la data de 26.09.2011 de N. A., înregistrat la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, înaintat la prezenta unitate de parchet prin ordonanța de declinare nr._/P/2011 din 24.02.2012, f. 30; fotocopii sentința civilă nr. 3850 din 13.07.2009 a Judecătoriei B., jud. I. și decizia civilă nr. 1995 R/26.11.2009 a Tribunalului București, f. 32-37; înscris datat 15.12.2009, denumit „notificare – somație” formulat de N. A. către Direcția Silvică București, f. 38; cerere din 28.02.2011, formulată de N. A. către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București, f. 39; înscris datat 26.03.2010, denumit „notificare – somație” formulat de N. A. către Comisia Județeană I. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din cadrul Prefecturii Județului I., f. 40; cerere din data de 28.02.2011, formulată de N. A. către Comisia Locală Fond Funciar a ., f. 41; contestație din data de 22.04.2008, formulată de N. A. către Comisia Județeană I. de Aplicare a Legii Fondului Funciar, f. 42; declarații olografe date de N. A. la data de 20.01.2012, f. 43; și la data de 19.03.2012, f. 76; fotocopii de pe actele depuse de denunțător la dosar cu ocazia audierii la data de 19.03.2012: adresa nr._ din 17.02.2007 emisă de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul civil nr._ /RJ al Judecătoriei B. și anexele acestei expertize, f. 47-60; extrase de pe internet din datele de 13.03.2012 și 16.03.2012 de pe site-ul oficial al Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București cu privire la funcția numitului B. F. și din data de 22.06.2012, de pe site-ul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, relativ la valoarea terenurilor din Jud. I., f. 61-63 și 219-220; Proces-verbal din data de 04.04.2012 de redare a convorbirii din 21.03.2012, ora 11.06.08; proces-verbal din data de 07.06.2012 de redare a convorbirii din 21.03.2012, ora 15.56.36; proces-verbal din data de 07.06.2012 de redare a convorbirii din data de 23.03.2012, ora 09.59.35; proces-verbal din 07.06.2012 de redare a convorbirii din 28.03.2012, ora 09.41.26; proces-verbal din 14.05.2012 de redare a convorbirii din 20.04.2012, ora 16.56.37; proces-verbal din 11.05.2012 de redare a convorbirii din 07.05.2012, ora 15.12.04; proces-verbal din 15.05.2012 de redare a convorbirii din 09.05.2012, ora 08.04.41; proces-verbal din 16.05.2012 de redare a convorbirii din 09.05.2012, ora 08.28.36; proces-verbal din 16.05.2012 de redare a convorbirii din 10.05.2012, ora 11.19.57; proces-verbal din 28.05.2012 de redare a convorbirii din 24.05.2012, ora 17.40.45; proces-verbal din 19.06.2012 de redare a convorbirii din 15.06.2012, ora 19.31.08; proces-verbal din 27.06.2012 de redare a convorbirii din 19.06.2012, ora 09.04.45 și proces-verbal din 29.06.2012 de redare a convorbirilor telefonice din 21.06.2012, ora 08.07.56; din 21.06.2012, ora 08.10.05; din 22.06.2012, ora 08.45.47; din 22.06.2012, ora 09.25.43 și a convorbirii din data de 29.06.2012, ora 09.00.48., proces-verbal de imprimare pe CD, filele 121-166; Adresa din 08.06.2012 prin care s-au solicitat informații relativ la titulari posturi telefonice și răspunsul primit prin adresa din 11.06.2012, f. 224-225; Proces-verbal întocmit de DNA- Serviciul Tehnic, la data de 09.05.2012, de redare a convorbirii ambientale purtată de N. A. și B. F. la data de 09.05.2012 și procesul-verbal de imprimare pe cd, f.74-87; Proces-verbal întocmit de DNA- Serviciul Tehnic, la data de 05.07.2012, de redare a convorbirii ambientale purtată de N. A. și B. F. la data de 04.07.2012 și procesul-verbal de imprimare pe cd, f. 91-119; Declarație inculpat B. F., f. 8-9; Adresa nr. 3501/06.07.2012 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București și ordinul atașat, f.226; Declarații martori S. C.-Lody, f.231-232; N. Orstansa, f. 233; și N. A., f.67-69 ; Adresa nr. 2427 din 12.07.2012 emisă de Ocolul Silvic Brănești și actele atașate, f.262-284; Adresa nr._/PC din 12.07.2012 emisă de Prefectura Jud. I. și actele atașate, f. 286-318; Adresa nr.2981 din 13.07.2012 emisă de Primăria . atașate, f. 320-404, toate cu privire la actele efectuate în legătură cu cererile de împosedare formulate de N. A.; Suport optic ce conține înregistrarea ambientală audio-video din data de 04.07.2012, suport optic ce conține înregistrarea ambientală audio-video din data de 09.05.2012 și suport optic ce conține convorbirile telefonice redate în procese-verbale, toate trei atașate la dosarul cauzei.

În cursul cercetării judecătorești, a fost audiat inculpatul, martorii din acte și s-au depus în apărarea acestuia acte în circumstanțiere și totodată, a fost audiat martorul în circumstanțiere N. G..

Din declarația inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a solicitat aplicarea dispoz. art. 3201 C. pr. pen. învederând instanței că recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis in judecată, cerere ce a fost respinsă de instanță prin încheierea din 16. 08. 2012, ca urmare a constatării recunoașterii săvârșirii faptei într-o modalitate diferită de cea expusă în rechizitoriu.

Referitor la situația de fapt, inculpatul a declarat că în anul 2011, deținea funcția de inspector șef adjunct al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București și în febr. 2011, denunțătorul a depus o notificare prin care cerea punerea în executare a sentinței civile prin care i se retrocedase suprafața de 78 ha pădure. Inculpatul a declarat în continuare că, în momentul în care i s-a adus la cunoștință această notificare, în baza atribuțiilor de serviciu, stabilite în fișa postului a hotărât să-l contacteze telefonic pe denunțător, în vederea soluționării acestei notificări, prin care se solicita punerea în posesie cu suprafața de 78 ha pădure ce-i fusese restituită. Prin urmare, l-a contactat telefonic pe denunțător și i-a transmis să vină cu toate actele pe care le deține, lucru pe care acesta din urmă l-a și făcut, prezentându-i inculpatului mai multe acte, printre care și sentința civilă, fără a fi legalizată și investită cu formulă executorie.

În urma analizei actelor depuse de denunțător, inculpatul a observat că în sentința civilă respectivă era menționată întinderea dreptului de proprietate în . era specificat amplasamentul celor 78 ha. Astfel, inculpatul i-a comunicat denunțătorului că s-ar putea să aibă probleme în demersul său de punere în posesie și i-a atras atenția că poate să-și rezolve problema mai repede, „în stil românesc”, așa cum au procedat și alte persoane care se aflau în această situație, și pentru a nu aștepta 3-4 ani, pentru punerea în posesie, „ au oferit ceva” comisiilor care se ocupau de caz, de obicei, în natură.

Inculpatul a mai declarat că nu i-a pretins denunțătorului în mod direct, 6 ha teren cu vegetație forestieră și denunțătorul este persoana care a inițiat convorbirile din care rezultă această propunere.

Referitor la convorbirile telefonice în care se face referire la suprafața de pădure ce urma a fi dată de către denunțător în vederea punerii sale în posesie, inculpatul a declarat că, de fapt, nu este vorba de a o acceptare a promisiunii pentru sine, ci de fapt, îi aducea la cunoștință denunțătorului că „ așa trebuie să dea comisiei”, aspect ce constituia o practică, un obicei în cadrul instituției ce se ocupa cu punerea efectivă în posesie și emiterea titlului de proprietate.

A mai subliniat inculpatul în declarația sa că, de fapt denunțătorul l-a abordat în mod emoțional, aducându-i la cunoștință că are o vârstă înaintată, iar inculpatul a acceptat să-l ajute întrucât îi cunoștea și familia, dar fără vreo pretenție materială de la acesta.

Tot din declarația inculpatului a mai rezultat că, toate convorbirile cu denunțătorul au avut loc la sediul instituției, ultima fiind din 04.07.2012, iar referitor la cele 3 ha de pădure tânără și 1 ha pădure bătrână, inculpatul a precizat că nu le-a acceptat pentru sine, ci a făcut aceste afirmații pentru a-i aduce la cunoștința denunțătorului că „ trebuie să dea ceva membrilor comisiei” care se ocupau efectiv de punerea în posesie. Inculpatul a mai precizat că nu a promis denunțătorului că va lua legătura cu membrii comisiei în vederea soluționării favorabile a solicitării de punere în posesie și nu a pretins pentru sine, astfel cum se reține în rechizitoriu, o parte din pădurea retrocedată lui N. A., și nici că va interveni pe lângă un funcționar în vederea întocmirii actelor necesare punerii în posesie.

Inculpatul a mai învederat că în discuțiile pe care le-a avut cu denunțătorul nu a făcut referire la funcționarii ce făceau parte din comisia ce avea în atribuții punerea în aplicare a hotărârilor judecătorești referitoare la retrocedarea terenurilor.

În finalul declarației, inculpatul a precizat că, de fapt, nu avea cum să intervină pe lângă funcționarii abilitați de către primărie pentru că anexa nr. 37 conform HG 890/2005, Regulamentul de aplicare a Lg. Nr. 247/2005 (în baza căreia se dă hotărârea de validare și se întocmește procesul verbal de punere în posesie) era întocmită din toamna anului 2011 și era înaintată la Prefectură.

Instanța de fond a reținut că din declarația martorului-denunțător N. A. rezultă că a formulat mai multe cererii la Primăria . ca obiect punerea în posesie cu o suprafață de 79,5 ha pădure, așa cum rezulta din actele pe care le deținea dinainte de anul 1948.

În urma cererilor pe care le-a depus la Primărie, a fost chemat de inc. B., care deținuse funcția de șef al Ocolului Silvic în raza căreia se afla și pădurea în speță și i-a prezentat acestuia hotărârea definitivă și irevocabilă, prin care era îndreptățit să fie pus în posesie cu suprafața de pădure menționată. Ulterior, a mai purtat cu inc. B. discuții telefonice și au stabilit să se întâlnească cu acesta la Biroul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București. Denunțătorul a precizat că inculpatul i-a spus în mod direct că, pentru a fi pus în posesie trebuie să dea 6 ha, fără a face referire la vreo persoană căreia ar fi trebuit să-i revină aceste 6 ha, cu precizarea că și în alte situații s-a procedat în mod asemănător, în sensul că și alte persoane au dat 10 % din suprafață, tot fără a preciza persoanele care ar fi trebuit să intre în posesia acestor suprafețe.

Ulterior, formulării denunțului la DNA, martorul N. A. a mai purtat discuții cu inculpatul, la sediul instituției la care acesta lucra și la sediul Primăriei . i-a comunicat că dorește 4 ha pentru sine, în vederea punerii în posesie cu suprafața de pădure ce urma să-i fie retrocedată, conform hotărârii judecătorești. Martorul denunțător a precizat că toate întâlnirile pe care le-a avut cu inculpatul au avut loc în urma contactului telefonic, acesta din urmă fiind cel care a avut inițiativa să-l contacteze.

Denunțătorul a mai precizat că nu a fost niciodată de acord să cedeze cele 6 ha pădure din suprafața ce urma să-i fie retrocedată și așa cum a arătat, inculpatul nu a precizat cui ar fi trebuit să-i revină cele 6 ha ce-i fuseseră solicitate, în vederea punerii sale în posesie, dar, ulterior când a fost vorba de cele 4 ha, inculpatul a precizat că sunt pentru sine, spunându-i că actele referitoare la aceste 4 ha ce urmau să-i revină vor fi întocmite mai târziu, după ce martorul va intra în posesia suprafeței de pădure.

S-a reținut că tot din declarația martorului rezultă că acesta nu a formulat niciodată cerere la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București pentru punerea sa în posesie, ci doar la Primărie, dar a formulat mai multe reclamații ce vizau aspectul punerii sale în posesie, la mai multe instituții. În cererile pe care le-a formulat la diferite instituții ce aveau ca obiect retrocedarea pădurii, nu a menționat și numărul său de telefon și nu a primit răspuns de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București.

Denunțătorul a declarat că l-a cunoscut pe inculpat înainte cu un an de la perioada la care se referă obiectul dosarului iar inculpatul i-a comunicat că l-a cunoscut pe fratele său cu care obișnuia să meargă la vânătoare și, totodată, i-a adus la cunoștință că prezintă încredere, de fapt, încrederea în opinia martorului, se referea la faptul că trebuia să îi dea cele 4 ha de pădure.

În ceea ce privește cele 6 ha de pădure solicitate inițial de inculpat, atitudinea martorului a fost de refuz pe care l-a manifestat în mod expres, iar ulterior, în legătură cu cele 4 ha, întrucât deja formulase și denunțul la DNA, a mers pe ideea acceptării în scopul dovedirii faptelor săvârșite de inculpat.

De asemenea, s-a mai reținut că tot din declarația denunțătorului, rezultă că împreună cu inculpatul s-a deplasat la Primăria . asistat la discuțiile ce au avut loc între acesta și persoana care se ocupa de cadastru și a auzit când inculpatul i-a solicitat, în mod repetat, să nu măsoare șanțul ce reprezenta suprafața de protecție a pădurii și totodată, i-a comunicat că, în urmă cu 3 ani, s-ar fi tăiat și suprafața de 15 ha din pădurea cu care martorul trebuia să fie pus în posesie.

În finalul declarației, denunțătorul a precizat că inculpatul a făcut apel la încrederea pe care ar prezenta-o persoana sa și familia sa, deoarece, în trecut, îl cunoscuse pe fratele denunțătorului.

Instanța de fond a reținut că din declarația martorei N. Ortansa rezultă că în urmă cu aprox. 2-3 ani a primit un telefon de la o persoană de sex masculin, care inițial nu s-a prezentat, dar în urma insistențelor martorei, și-a declinat numele precum și calitatea pe care o avea și locul de muncă, respectiv, Direcția Silvică.

Martora a precizat că această persoană dorea să vorbească cu soțul său, martorul N. A., care în acel moment nu se afla acasă și, ulterior, i-a comunicat soțului că a fost căutat de acea persoană și își amintește că au mai primit încă 2-3 telefoane de la aceeași persoană.

S-a mai reținut că tot din declarația martorei rezultă că soțul său nu i-a comunicat ce a discutat cu inculpatul și nici nu i-a relatat problemele pe care le-a întâmpinat cu privire la punerea sa în posesie, și nu cunoaște dacă acesta a făcut alte sesizări la organele statului cu privire la punerea în posesie, în baza hotărârii judecătorești civile.

Instanța de fond a reținut că din declarația martorului S. C.- Lody rezultă că din anul 2002, a lucrat în Primăria . de cadastru, și, totodată, a făcut parte din Comisia de fond funciar care funcționează în cadrul primăriei și care are ca atribuții retrocedarea terenurilor cu vegetație forestieră.

Martorul S. C.-Lody și-a amintit că a existat o cerere formulată de martorul N. A. referitoare la retrocedarea suprafeței de 78 ha de pădure pădure, cerere formulată și înregistrată în anul 2005, conform Legii nr. 247.

Martorul a învederat că își amintește că această cerere a fost discutată în Comisie în anul 2007, dar nu poate preciza ce soluție s-a luat cu privire la obiectul cererii.

Martorul a mai învederat că îl cunoaște pe inculpatul B. din anul 2007, și își amintește că, în luna aprilie 2012, acesta a venit la Primărie însoțit de denunțător și au solicitat să vorbească cu secretarul primăriei și cu primarul.

S-a mai reținut că tot din declarația martorului rezultă că acesta a purtat discuții cu inculpatul B. F. și martorul denunțător referitoare la stadiul dosarului de punere în posesie, iar el i-a comunicat că acesta a fost trimis la Prefectură, iar Prefectura l-a returnat la primărie, pentru completare, în sensul depunerii unor adrese de la mai multe instituții printre care și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București.

Martorul a precizat că nu a primit solicitări din partea inculpatului pentru a interveni în vreun fel în scopul urgentării rezolvării situației, nici nu avea astfel de atribuții, fiind un simplu membru al comisiei, alături de ceilalți 13 membri. Tot în legătură cu discuția ce a avut loc la sediul primăriei, martorul a mai precizat că denunțătorul și-a luat angajamentul să depună un nou rând de acte, copii ale celor existente la dosar și, în acel moment, inculpatul nu a mai făcut nicio precizare.

Martorul a mai precizat că a fost sunat de mai multe ori de către inculpat, care l-a întrebat despre stadiul dosarului și a discutat în mod generic cu acesta. În ceea ce privește punerea efectivă în posesie, martorul a declarat că a auzit o discuție referitoare la un șanț de protecție al pădurii, ce fusese săpat în afara acesteia, astfel că denunțătorul nu avea cum să piardă vreo suprafață de teren pentru că în dosarul civil se efectuase o expertiză topografică care stabilise deja suprafețele.

Instanța de fond a reținut că din declarația martorului în circumstanțiere N. G. rezultă că-l cunoaște pe inculpat de mult timp, din anul 1975, și că a lucrat din anul 1988 până în 2005 la Ocolul Silvic Brănești, în calitate de șef de ocol. A realizat o activitate conformă cu legea, iar din anul 2005 și până în momentul arestării a ocupat funcțiile de inspector șef, consilier, și inspector șef-adjunct. A mai declarat că cunoaște că inculpatul era bun profesionist și coleg, iar în familie avea un comportament bun, care putea constitui un model pentru alte persoane. Martorul a mai declarat că s-a ocupat permanent de integritatea fondului forestier, întocmind mai multe plângeri penale persoanelor care încălcau legea.

Analizând prin coroborare întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 26.09.2011, denunțătorul N. A. (CNP_), a invocat comiterea de fapte de corupție în legătură cu refuzul autorităților competente (Ocolul Silvic Brănești, Jud. I.; Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate din cadrul Instituției Prefectului, Jud. I. și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, a .) de punere în aplicare a sentinței civile nr. 3850 din 13.07.2009 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia nr. 1995R/26.11.2009 a Tribunalului București, prin care el și fratele său, N. N., au obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra a 14, 0667 ha teren forestier și 64, 294 ha teren forestier, ambele suprafețe situate pe raza Comunei Găneasa, Jud. I..

În primăvara anului 2011, B. F., adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare l-a chemat, pentru discuții la biroul său, pe denunțătorul N. A., context în care i-a pretins acestuia 6 ha de pădure din totalul suprafețelor pentru care trebuia pus în posesie, în schimbul intervențiilor sale la funcționarii competenți în întocmirea actelor necesare împosedării denunțătorului cu imobilele menționate în hotărârea judecătorească prin care a obținut recunoașterea dreptului de proprietate. O a doua discuție între cei doi a avut loc tot în biroul lui B. F., la sediul autorității în care ocupa funcție de conducere, la circa 2 săptămâni de la prima pretindere de pădure. La această a două discuție din biroul său, B. F. a reiterat pretenția sa ca denunțătorul să-i dea 6 ha de pădure în schimbul intervențiilor sale la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie.

La aceste două discuții din 2011 purtate în biroul lui B. F., acesta a afirmat denunțătorului că dacă nu este de acord să-i dea o parte din pădure nu va reuși niciodată să fie pus în posesie întrucât funcționarii competenți în întocmirea actelor necesare împosedării pot găsi diverse pretexte pentru ocolirea legii. B. F. a afirmat în aceste două discuții că, dacă denunțătorul îi va de cele 6 ha pretinse, el garantează pentru punerea în posesie, făcând și mențiunea că a cerut mai puțin decât procentul de 10% care se practică în mod normal în astfel de situații, cei doi cunoscând că împosedarea viza două terenuri cu suprafața totală de circa 80 ha.

În cadrul aceleiași infracțiuni de traficare de influență prin pretindere de bunuri în modalitatea infracțiunii naturale cu pluralitate de acte materiale de executare, B. F., în discuție purtată cu N. A. la data de 09.05.2012 în biroul său de la sediul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, a solicitat acestuia 3 ha de pădure bătrână sau 4 ha din care 2 ha pădure tânără și 2 ha pădure bătrână, în schimbul intervențiilor sale la funcționarii competenți din cadrul Prefecturii jud. I., pentru întocmirea actelor necesare punerii denunțătorului în posesie.

Tot în conținutul aceleiași infracțiuni de trafic de influență, la data de 04.07.2012, B. F., în schimbul intervențiilor la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului, a pretins acestuia 3 ha de pădure cu vegetație tânără și 1 ha de pădure bătrână. Pretinderea din data de 04.07.2012, în parte diferită de cea din data de 09.05.2012, fiind micșorată cu 1 ha solicitarea de pădure bătrână și majorată cu 1 ha cererea de pădure tânără, s-a realizat în contextul în care N. A. s-a întâlnit cu B. F. în ., ulterior l-a dus pe denunțător cu autoturismul la sediul Primăriei Găneasa, Jud. I., unde în mod efectiv a realizat intervenții la funcționarii cu atribuții în emiterea actelor necesare punerii în posesie, după care l-a adus în Brănești în apropiere de stația de microbuz. Discuțiile în cadrul cărora B. F. a formulat pretinderea a 4 ha de pădure s-au derulat în autoturismul condus de el și la sediul Primăriei ., în intervalul orar 08.23-10.09.

B. F. a comis infracțiunea de trafic de influență în modalitatea unității naturale de infracțiune, prevăzută de art. 257 al. 1 din Codul penal cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000, realizată în perioada cuprinsă între primăvara anului_12, prin pretinderea de bunuri imobile pentru sine, în vederea intervenției la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite prin hotărâre judecătorească.

1. Sesizarea din dosar (f.30), formulată la data de 26.09.2011, este pe o pagină ce cuprinde o primă parte cu afirmații ce au caracter general și o a doua parte în care se menționează fapte concrete de trafic de influență prin pretinderea unei părți din pădure de către șeful Ocolului Silvic Brănești. Anterior declinării dispuse de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București prin ordonanța nr._/P/2011, din 24.02.2012, denunțătorul a fost audiat de organele de poliție și a precizat în detaliu date concrete cu privire la traficul de influență început de B. F. în primăvara anului 2011, prin pretinderea a 6 ha de pădure din cele 80 de ha atribuie prin hotărâre judecătorească, în schimbul intervențiilor sale pentru punerea în posesie. În ce privește funcția deținută de B. F., denunțătorul a fost în confuzie în plângerea formulată, însă prin precizările făcute în prima declarație olografă dată în cauză (f.43-45), s-a clarificat că sesizarea penală a fost formulată împotriva acestei persoane.

Din denunțul și declarațiile date în cauză de martorul N. A. a rezultă că în primăvara anului 2011, B. F. l-a chemat la biroul său și i-a pretins 6 ha de pădure din totalul suprafețelor pentru care trebuia pus în posesie, pentru a determina funcționarii competenți să efectueze activitățile necesare primirii de către denunțător a imobilelor menționate în hotărârea judecătorească prin care a obținut retrocedarea în natură.

N. A. a mai relatat că o a doua discuție a avut loc tot în biroul lui B. F., la circa 2 săptămâni de la prima pretindere de pădure. La această a două discuție din biroul său, B. F. a reiterat pretenția sa ca denunțătorul să-i dea 6 ha de pădure în schimbul intervențiilor sale la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie.

La aceste două discuții din 2011 purtate în biroul lui B. F., acesta a afirmat denunțătorului că dacă nu este de acord să-i dea o parte din pădure nu va reuși niciodată să fie pus în posesie, întrucât funcționarii competenți în întocmirea actelor necesare împosedării pot găsi diverse pretexte pentru ocolirea legii. N. A. a declarat că B. F. a precizat, în aceste două discuții, că dacă îi va de cele 6 ha pretinse, el garantează pentru punerea în posesie, făcând și mențiunea că a cerut mai puțin decât procentul de 10% care se practică în mod normal în astfel de situații, în condițiile în care împosedarea viza două terenuri cu suprafața totală de circa 80 ha.

Instanța de fond a mai reținut că important în stabilirea rolului activ al inculpatului și insistențelor acestuia pentru obținerea de foloase necuvenite, este că martorul a mai declarat că în anul 2011, B. F. a sunat la telefonul fix de la domiciliul său și a vorbit cu soția sa în momentul în care el nu era acasă. Denunțătorul a susținut că inculpatul i-a transmis soției sale, N. Ortansa, că trebuie să-l caute, însă nu l-a mai contactat întrucât nu era de acord să-i dea o parte din pădure. N. A. a precizat că nu știe de unde inculpatul a aflat numărul său de telefon mobil și nici numărul telefonului fix de la domiciliu.

2. La dosar N. A. a atașat acte ce atestă afirmațiile sale că instanțele civile au dispus retrocedarea în natură a unei păduri din Jud. I. și că a efectuat, fără succes, demersurile necesare punerii în executare a hotărârii judecătorești.

Astfel, prin sentința civilă nr. 3850 din 13.07.2009 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia nr. 1995R/26.11.2009 a Tribunalului București, N. A. și fratele său, N. N. ( în prezent decedat, cu succesor soția supraviețuitoare, cumnată a denunțătorului din dosar), au obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra 14, 0667 ha teren arabil și 64, 294 ha teren forestier pe raza comunei Găneasa, jud. I..

Celelalte acte atașate (înscris datat 11.12.2009, denumit „notificare – somație” formulat de N. A. către Direcția Silvică București; cerere din 28.02.2011, formulată de N. A. către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București; înscris datat 26.03.2010, denumit „notificare – somație” formulat de N. A. către Comisia Județeană I. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din cadrul Prefecturii Județului I.; cerere din data de 28.02.2011, formulată de N. A. către Comisia Locală Fond Funciar a .; contestație din data de 22.04.2008, formulată de N. A. către Comisia Județeană I. de Aplicare a Legii Fondului Funciar; adresa nr._ din 17.02.2007 emisă de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților) dovedesc activitățile făcute de denunțător pentru punerea efectivă în posesie. Referitor la aceste înscrisuri instanța de fond a reținut că prin conținutul lor acestea relevă că N. A. a efectuat toate diligențele necesare punerii sale în posesie, interesant în acest sens fiind și răspunsul ce l-a primit de la Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților prin adresa din 17.02.2007, în sensul că, în acea perioadă, „Comisia comunală Găneasa pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor întâmpină probleme cu Ocolul Silvic Brănești”.

3. În baza autorizațiilor emise de Tribunalul București, în cauză au fost interceptate și înregistrate convorbiri telefonice și discuții purtate în mediul ambiental.

- La data de 09.05.2012, la inițiativa lui B. F. și în urma discuțiilor telefonice purtate între cei doi în zilele anterioare, N. A. a fost invitat în biroul inculpatului la sediul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București, din ., Sector 2. În prima parte a convorbirii (fila 78), B. F., după alegații cu privire la obstacolele punerii denunțătorului în posesie asupra pădurii, a formulat o modalitate diplomată de pretindere, reieșind totodată că între cei doi au mai existat în trecut astfel de discuții, anterior formulării sesizării din dosar. B. F. a afirmat denunțătorului că el poate să spună dacă lucrurile se rezolvă (subiectul clar este dorința lui N. A. de a fi împosedat cu terenurile atribuite de instanță) și la momentul în care are titlul în mână ( este evident că este vizat actul de proprietate), poate să fie „atent” cu el. B. F. i-a precizat denunțătorului că el trebuie să spună că-i va da ceva după finalizarea punerii în posesie, în schimbul intervențiilor promise. Astfel, s-a constatat că aceste afirmații ale inculpatului au deschis practic discuția cu denunțătorul, având rolul de introducere directă pe scopul întâlnirii – pretinderea de pădure, înlăturându-se, totodată, și temeinicia unor eventuale alegații pe tema provocării în realizarea elementului material al traficului de influență.

După această deschidere de subiect realizată de către B. F., denunțătorul l-a întrebat, în mod firesc, dat fiind pretinderea realizată de inculpat și solicitarea ca N. A. să spună că-i va da ceva dacă „lucrurile se rezolvă”, care este obiectului pretenție sale, dacă vrea bani sau dacă e vorba tot de 6 ha cum i-a pretins în primăvara anului 2011. Răspunsul lui B. F. a fost că nu vrea bani. Denunțătorul l-a întrebat ce suprafață de teren trebuie să-i dea și dacă vrea tot 6 ha cum a pretins la discuțiile purtate în 2011. B. F. a răspuns că în raport de condițiile actuale e mult 6 ha și că sunt suficiente 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care 2 tânără și 2 bătrână. Din cele arătate mai sus a rezultat că pretinderea a fost formulată de inculpat într-un mod clar, direct și fără echivoc, acesta nuanțând solicitarea prin stabilirea suprafeței de pădure și a categoriei, reieșind totodată că cererea s-a realizat pentru sine, aceste precizări fiind specifice unei persoane cu experiență și cunoștințe în domeniul silvic, care prefigurează avantaje patrimoniale în favoarea sa. De subliniat că inculpatul a început discuțiile pe tema avantajelor patrimoniale ce i se cuvin în schimbul intervențiilor sale, a stabilit clar că nu vrea bani și a formulat solicitarea de a primi, după punerea în posesie a denunțătorului, 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care 2 tânără și 2 bătrână.

Instanța de fond a reținut că aceste afirmații ale inculpatului se coroborează cu declarațiile denunțătorului că în primăvara anului 2011, B. F. i-a pretins 6 ha de pădure pentru a interveni pentru punerea sa în posesie. Chiar B. F., prin argumentele sale de micșorare a pretenției formulate în 2011, a atestat pretinderile anterioare a 6 ha de pădure: „ Nu, e mult în condițiile astea șase. V-o spun cinstit!...Deci șase e mult în condițiile astea”. Din afirmațiile lui B. F. a reieșit că au avut loc pretinderi anterioare și raportarea insistentă la prezent a solicitării de foloase necuvenite, afirmațiile fiind clare și apte să confirme susținerile denunțătorului cu privire la traficul de influență început în primăvara anului 2011.

De asemenea, s-a reținut că, după actualizarea în raport cu solicitările din 2011, a pretenției sale în sensul cererii clare a 3 ha de teren pădure bătrână ori 4 ha ( 2 ha tânără și 2 ha bătrână), prin afirmații explicite cu privire la natura pădurii și suprafața dorită, B. F. a precizat că el va interveni la Prefectura Jud. I. în vederea punerii în posesie a denunțătorului, date ce prima instanță a constatat că probează elementele constitutive ale traficului de influență reținut în sarcina acestuia.

- Pretinderea unei părți din pădurea ce trebuia atribuită denunțătorului, formulată de B. F. față de N. A., în schimbul intervențiilor sale la funcționarii competenți în întocmirea actelor necesare punerii în posesie, reiese și din convorbirile telefonice purtate între cei doi.

Astfel, în convorbirea telefonică din data de 10.05.2012, ora 11.19 (f. 143-145) denunțătorul, conform discuției ambientale din ziua precedentă și solicitării exprese a inculpatului de a primi un răspuns, a spus acestuia că poate să înceapă demersurile de intervenție la funcționarii publici. B. F. a precizat că e bine că a primit un răspuns afirmativ ca să treacă la punerea în aplicare a influențărilor promise, confirmând și pretinderea anterioară de 4 ha de pădure din care 2 ha bătrână și 2 ha tânără.

În discuția telefonică din data de 24.05.2012, ora 17.40 (f.146-150) inculpatul l-a informat pe N. A. cu privire la actele efectuate în legătură cu cererea sa de punere în posesie și intervenții făcute în acest sens. La întrebarea denunțătorului unde să-i oprească cele 4 ha de pădure pretinse anterior, inculpatul a precizat că nu are nicio obligație față de el „la momentul ăsta”, după care și-a expus temerea că este posibil ca telefoanele să fie ascultate, reiterând afirmația „ nu aveți nicio obligație la momentul ăsta”. S-a observat că aceste date, deși la prima vedere par a fi favorabile inculpatului, atestă în fond prefigurarea de către B. F. a primirii unei părți din pădurea lui N. A., în viitor, după punerea acestuia în posesie.

Instanța de fond a mai reținut că la data de 15.06.2012, ora 19.31 (f. 151-154), inculpatul l-a pus la curent pe N. A. cu privire la intervențiile realizate de la ultima discuție și i-a expus motivele pentru care împosedarea întârzie. B. F. a afirmat denunțătorului că a primit promisiuni de la un funcționar cu atribuții la punerea în posesie că va face demersurile necesare și-l invită pe N. A. să vadă împreună pădurea și să mai discute cu privire la împărțirea acesteia.

În ce privește discuțiile telefonice purtate de inculpat cu terțe persoane, s-a reținut că la data de 21.06.2012, ora 08.10 (f. 161), acesta s-a interesat dacă au fost întocmite actele necesare punerii în posesie a lui N. A.. B. F. a spus interlocutorului că vrea să grăbească această împosedare întrucât în trecut, cu privire la altă persoană în vârstă a făcut aceleași diligențe (pretinderi de teren în schimbul intervențiilor), dar aceasta a decedat și nu a mai beneficiat de nimic, cei doi amuzându-se de posibilitatea decesului lui N. A. înainte de primirea pădurii pretinse. De precizat că N. A. are vârsta de 84 de ani, iar inculpatul cunoaște vârsta înaintată a denunțătorului din convorbirile purtate între cei doi, redate în procesele-verbale din dosar.

Au mai reieșit intervenții realizate de B. F. și din discuțiile purtate cu terțe persoane cu atribuții relativ la împosedare, la 21.06.2012, ora 08.07 (f. 160); 22.06.2012, ora 08.45 (f. 162) și 29.06.2012, ora 09.00 (f.164), din această din urmă convorbire rezultând clar cum inculpatul, la exprimarea de către interlocutor a intenției de a suna proprietarul îndreptățit la restituirea în natură, a cerut ca el să rămână persoana de legătură între N. A. și organul ce trebuie se realizeze punerea în posesie.

- Din înregistrarea ambientală realizată la data de 04.07.2012 a reieșit cum B. F., în schimbul intervențiilor la funcționari cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului, a pretins acestuia 3 ha de pădure cu vegetație tânără și 1 ha de pădure bătrână. Pretinderea din data de 04.07.2012, în parte diferită de cea din data de 09.05.2012, fiind micșorată cu 1 ha solicitarea de pădure bătrână și majorată cu 1 ha cererea de pădure tânără, s-a realizat în contextul în care N. A. s-a întâlnit cu B. F. în . și l-a dus pe denunțător cu autoturismul la sediul Primăriei Găneasa, Jud. I., unde în mod efectiv a realizat intervenții la funcționarii cu atribuții în emiterea actelor necesare punerii în posesie (solicitările îndeplinirii actelor pentru împosedare s-au realizat, în prezența denunțătorului, față de inginerul topograf și primarul comunei), după care l-a adus în Brănești în apropiere de stația de microbuz. Din această înregistrare ambientală redată în dosar în procesul-verbal din data de 05.07.2012 (f.93-119), mai reiese cum B. F. a afirmat denunțătorului că a făcut intervenții și la Prefectura Jud. I. și că are trecere la persoane cu funcții de decizie din cadrul acestei instituții și Primăriei Comunei Găneasa, Jud. I., autorități publice cu atribuții la punerea în posesie a lui N. A. cu terenuri ce i-au fost retrocedate, în mod irevocabil, prin hotărâri judecătorești din anul 2009.

S-a reținut că discuția ambientală din data de 04.07.2012 este structurată în trei părți. Prima parte cuprinde convorbirea purtată în autoturismul condus de inculpat din . Primăriei . subiecte fără legătură cu prezenta cauza. Partea a doua conține discuțiile purtate de inculpat în sediul Primăriei . A., inginerul topograf și primarul comunei, rezultând intervenții categorice și argumentate realizate de B. F. față de funcționarii cu atribuții în punerea în posesie a denunțătorului.

În partea a doua, convorbirile ambientale sunt axate pe subiectul pădurii ce trebuie atribuită lui N. A., starea acestora, locul unde sunt situate și vecinătăți. După aceste discuții din partea a doua a înregistrării ambientale, relevante pentru stabilirea infracțiunii reținute în cauză prin probarea unora dintre intervențiile realizate și interesului pentru obiectul material al pretenției, urmează a treia parte, ce cuprinde convorbirea purtată între denunțător și inculpat pe drumul de întoarcere la stația de microbuz din .> În partea a treia a convorbirilor, denunțătorul amintește inculpatului că la ultima discuție purtată în biroul lui i-a cerut 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care 2 cu vegetație forestieră tânără și 2 ha bătrână. B. F. a confirmat clar această pretindere anterioară și a precizat că, dat fiind că în realitate suprafața ce trebuie atribuită denunțătorului are o pondere redusă de pădure bătrână, acesta trebuie să dea 1 ha de pădure bătrână și 3 ha de pădure tânără. Această modificare de pretenție a inculpatului a avut la bază și studierea, cu câteva minute în urmă, a hărților și actelor cu pădurea, realizată în biroul inginerului topograf din cadrul Primăriei .> S-a observat că realizarea pretinderii din data de 04.07.2012, se relevă chiar dacă inculpatul a afirmat (f.115) „vom da un hectar de aia bătrână și restul de-astalaltă care este acolo”, având în vedere ansamblul discuției și în special afirmațiile de confirmare clară a pretinderii anterioare, precizarea lui B. F. că nu negustorește pe acest domeniu lăsând denunțătorului posibilitatea de opțiune pentru categoriile de pădure din cele 4 ha și concluzionarea celor doi că inculpatul va primi pe o latură a pădurii un lot compact și nu hectare ce nu se învecinează, respectiv 1 ha de pădure bătrână și 3 ha de pădure tânără.

După aceste clarificări, inculpatul a epatat cu trecerea ce o are la Prefectura Jud. I. și Primăria . cu privire la persoanele cu funcții de conducere din aceste autorități publice și influența ce o are asupra lor, relevantă fiind și afirmația: „ Păi, avem intrare și la actuala prefectă!”

4. Martora N. Ortansa, soția denunțătorului, a declarat (f. 233) că o singură dată, în vara anului 2010, când N. A. nu era acasă, a fost contactată la telefonul fix de la domiciliu de un bărbat care s-a recomandat ca fiind B. de la Direcția Silvică. Martora a preiczat că această persoană a cerut să vorbească cu N. A. și aflând că nu era acasă, i-a spus să-i transmită soțului să-l caute.

N. Ortansa a mai relatat că, în anul 2011, nu și-a amintit perioada exactă, a mai avut o discuție la telefonul fix de la domiciliu cu aceeași persoană de sex masculin care s-a recomandat ca fiind B. și care s-a interesat iar de N. A. cu care vroia să vorbească. Martora a arătat că și de această dată soțul ei nu era acasă și interlocutorul i-a precizat că N. A. trebuie să-l caute.

S-a observat că aceste date se coroborează cu afirmațiile denunțătorului că, după pretinderile de pădure din primăvara anului 2011, B. F. l-a căutat la telefon, însă el a refuzat să intre cu acesta în discuții deoarece nu era de acord să-i dea o parte din teren.

După . la PÎCCJ - DNA și audierea olografă a denunțătorului, în mod firesc, pentru a verifica veridicitatea afirmațiilor sale, după obținerea autorizațiilor emise de instanță, N. A. a reluat discuțiile cu B. F. așa cum rămăseseră din primăvara anului 2011, scopul fiind administrarea probelor pentru stabilirea faptului dacă s-au comis sau nu infracțiuni. Ulterior, discuțiile purtate și întâlnirile derulate între denunțător și inculpat au avut ca principale cauze inițiativa și dorința lui B. F. de a primi o parte din pădure după punerea în posesie a lui N. A..

5. Martorul S. C.-Lody, inginer topograf în cadrul Primăriei ., a precizat (f.232) că-l cunoaște pe B. F. de circa 4-5 ani și că acesta, în ultimele săptămâni, l-a contactat telefonic de mai multe ori, interesându-se de stadiul dosarului de punere în posesie a lui N. A..

Martorul a arătat că inculpatul a întrebat ce acte mai sunt necesare pentru împosedarea efectivă a denunțătorului și că acesta a venit cu N. A. la biroul său din cadrul primăriei unde s-a discutat mai mult cu privire la pădurea retrocedată prin hotărâre judecătorească, localizarea și structura acesteia.

S. C.-Lody a declarat, în legătura cu discuția din biroul său din data de 04.07.2012, că le-a explicat celor doi ce acte le-au fost cerute de Prefectura Jud. I. și că acestea se aflau și în sediul primăriei încuiate în biroul secretarului care se afla în concediu medical, neexistând la acel moment posibilitatea de luare a lor. Martorul i-a solicitat denunțătorului să mai trimită o dată actele respective întrucât nu puteau fi preluate de la secretarul primăriei.

Martorul a detaliat în ce constă procedura de punere în posesie în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, reieșind că mai multe autorități publice (primăria, prefectura, ocolul silvic, direcția silvica, oficiul de cadastru) trebuia să emită diverse înscrisuri și aprobări pentru cazuri în care, de fapt, clarificările s-au făcut în proces civil, relevându-se etape administrative lente și stufoase, ce implică acte cu utilitate, menire și relevanță discutabile.

6. Inculpatul B. F. a confirmat discuțiile purtate cu N. A. în legătură cu pădurea ce trebuie să fie atribuită acestuia, însă a negat că ar fi pretins bunuri imobile în schimbul intervențiilor sale.

B. F. a declarat (f.8-9), la data de 06.07.2012, că a spus denunțătorului, în urmă cu 1 an și 6 luni, că „uneori se practică ca persoanei îndreptățite la restituirea în natură de pădure să i se ceară 10% din pădure”, făcând precizarea că se referea la drepturi litigioase. Inculpatul a reiterat afirmația că procentul arătat mai sus, despre care a făcut mențiune în discuțiile purtate cu N. A., viza partea ce se cuvine celor ce se ocupă de drepturi litigioase.

S-a observat că aceste afirmații ale inculpatului întăresc relatările denunțătorului că cei doi au discutat în primăvara anului 2011 în legătură cu pădurea ce i-a fost atribuită prin hotărâre judecătorească și se coroborează cu discuția ambientală din data de 09.05.2012 în care B. F. recunoaște pretinderile de pădure formulate față de N. A. în 2011, reducând obiectul foloaselor vizate în raport de „situația actuală”.

Instanța de fond a constatat că, în general, inculpatul a negat comiterea infracțiunii prezentând o versiune prin care a încercat disimularea realității. Denunțătorul a obținut din anul 2009 hotărâre judecătorească irevocabilă de retrocedare în natură de terenuri cu vegetație forestieră. S-a observat că din conținutul actelor trimise de acesta către diverse autorități (atașate la prezentul dosar, precizate la pct. 2), toate fiind anterioare traficului de influență început de inculpat în primăvara anului 2011, reiese lipsa cu desăvârșire a vreunei referiri la drepturi litigioase, fiind vizate drepturi consacrate irevocabil de instanțele civile. Totodată, s-a mai observat că din niciuna din convorbirile purtate de B. F. cu denunțătorul ori cu terțe persoane, nu reiese vreo referire la drepturi litigioase. Mai mult, intervențiile clare făcute de inculpat la funcționarii cu atribuții în emiterea actelor necesare împosedării denunțătorului și argumentele folosite că se impune finalizarea acestei proceduri, exclud ipoteza că B. F. ar fi avut convingerea că demersurile sale vizau de fapt drepturi litigioase.

Mai mult, instanța de fond a arătat că este de notorietate că autoritățile administrative nu pot proceda la puneri în posesie în baza unor drepturi litigioase, adică a unor pretenții civile ce fac obiectul unor procese în curs de soluționare, fiind imposibilă emiterea de acte prealabile împosedării cu privire la terenuri ai căror proprietari nu au fost recunoscuți în mod oficial.

Deși inculpatul B. F. a declarat în fața instanței că recunoaște faptele pentru care a fost trimis în judecată, Tribunalul a constatat că declarația acestuia de recunoaștere a fost parțială, în sensul că a existat o pretindere a suprafeței de 4 ha teren, respectiv 2 ha de pădure bătrână și 2 ha pădure tânără, pretindere care nu a fost făcută pentru sine ci doar pentru a încunoștința martorul denunțător că numai în acest mod ( prin oferirea suprafeței menționate) va putea intra efectiv în posesia suprafeței de 78 ha de pădure.

Prima instanță a constatat că din probatoriul administrat în cauză, rezultă întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, în sensul că în perioada cuprinsă în primăvara anului_12, a pretins lui N. A., pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, solicitând inițial 6 ha de teren cu vegetație forestieră, pretenție redusă pe parcurs la 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care o parte cu vegetație forestieră tânără și o parte cu vegetație forestieră bătrână, în schimbul promisiunilor sale că va interveni la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite.

Astfel, s-a constatat că din declarațiile date de martorul denunțător atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, rezultă pretinderea inițială a suprafeței de 6 ha pădure pentru punerea în posesie a martorului denunțător, și totodată, aspectul că inițiativa de a solicita această suprafață în scopul punerii în posesie a aparținut inculpatului.

Astfel, martorul- denunțător a declarat că la inițiativa inculpatului și în urma apelurilor telefonice pe care le-a primit de la acesta, a acceptat să se întâlnească cu inculpatul la sediul ITRSV, unde au avut loc discuții cu privire la dificultatea pe care o întâmpina denunțătorul în demersul său de punere în posesie cu suprafața de 78 ha pădure stabilită prin hotărârea judecătorească, inculpatul fiind acela care a formulat, într-o modalitate diplomată, pretinderea unei suprafețe de pădure.

De asemenea, s-a constatat C. pen. din discuțiile ce au avut loc între inculpat și denunțător, ce au fost interceptate, rezultă că inc. B. i-a precizat denunțătorului că el trebuie să-i spună că îi va da ceva după finalizarea punerii în posesie în schimbul intervențiilor promise.

S-a mai constatat că tot din aceleași convorbiri rezultă că afirmațiile inițiale ale inculpatului și modalitatea în care a condus discuția au creat cadrul propice pentru ca denunțătorul N. A. să afirme că-i va da ceva dacă „ lucrurile se rezolvă”, acesta, întrebându-l care este obiectul pretențiilor sale, adică dacă solicită o sumă de bani sau dacă solicită cele 6 ha pădure cum a pretins în primăvara anului 2011. Astfel, denunțătorul l-a întrebat ce suprafață de teren trebuie să-i dea pentru a fi pus în posesie și dacă trebuie să-i dea tot 6 ha, așa cum discutaseră, iar inc. B. i-a răspuns că, în condițiile actuale este mult 6 ha, și că sunt suficiente 3 ha de pădure bătrână, ori 4 ha, din care 2 ha pădure tânără si 2 ha bătrână.

S-a arătat că aspectul că pretinderea a fost formulată de inculpat, în mod cert pentru sine, rezultă atât din declarația denunțătorului cât și din discuțiile purtate în mediul ambiental între cele două persoane.

Astfel inculpatul a început discuțiile pe tema avantajelor patrimoniale și a stabilit clar că nu vrea nicio sumă de bani formulând solicitarea de a primi, după punerea în posesie a denunțătorului, 3 ha de pădure bătrână, ori 4 ha, din care 2 ha pădure tânără și 2 ha bătrână.

Aceste aspecte au fost confirmate de declarația martorului denunțător, care a învederat în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești că inculpatul i-a pretins în mod direct, inițial, suprafața de 6 Ha și ulterior i-a precizat că dorește 4 ha pentru sine în scopul punerii sale în posesie.

Astfel, în declarația dată în cursul cercetării judecătorești, martorul denunțător a precizat că, în urma cererilor pe care le-a depus la Primărie, a fost chemat de inc. B., care deținuse funcția de șef al Ocolului Silvic în raza căreia se afla și pădurea în speță și i-a prezentat acestuia hotărârea definitivă și irevocabilă, prin care era îndreptățit să fie pus în posesie cu suprafața de pădure menționată. Ulterior, a mai purtat cu inculpatul B. discuții telefonice și au stabilit să se întâlnească, iar întâlnirea cu acesta a avut loc la Biroul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București. Denunțătorul a precizat că inculpatul i-a spus în mod direct că, pentru a fi pus în posesie trebuie să dea 6 ha, fără a face referire la vreo persoană căreia ar fi trebuit să-i revină aceste 6 ha, cu precizarea că și în alte situații s-a procedat în mod asemănător, în sensul că și alte persoane au dat 10 % din suprafață, tot fără a preciza persoanele care ar fi trebuit să intre în posesia acestor suprafețe.

Ulterior formulării denunțului la DNA, martorul N. A. a mai purtat discuții cu inculpatul, la sediul instituției la care acesta lucra și la Primăria . i-a comunicat că dorește 4 ha pentru sine, în vederea punerii în posesie cu suprafața de pădure ce urma să-i fie retrocedată, conform hotărârii judecătorești. Martorul denunțător a precizat că toate întâlnirile pe care le-a avut cu inculpatul au avut loc în urma contactului telefonic, acesta din urmă fiind cel care a avut inițiativa să-l contacteze.

Denunțătorul a mai precizat că nu a fost niciodată de acord să cedeze cele 6 ha de pădure din suprafața ce urma să-i fie retrocedată și așa cum a arătat, inculpatul nu a precizat cui ar fi trebuit să-i revină cele 6 ha ce-i fuseseră solicitate, în vederea punerii sale în posesie, dar, ulterior, când a fost vorba de cele 4 ha, inculpatul a precizat că sunt pentru sine, spunându-i că actele referitoare la aceste 4 ha ce urmau să-i revină vor fi întocmite mai târziu, după ce martorul va intra în posesia suprafeței de pădure.

Instanța de fond a mai reținut că tot din declarația martorului rezultă că acesta nu a formulat niciodată cerere la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București pentru punerea sa în posesie, ci doar la Primărie, dar a formulat mai multe reclamații ce vizau aspectul punerii sale în posesie, la mai multe instituții. În cererile pe care le-a formulat la diferite instituții ce aveau ca obiect retrocedarea pădurii, nu a menționat numărul său de telefon și nu a primit răspuns de la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare București.

Denunțătorul a declarat că l-a cunoscut pe inculpat înainte cu un an de la perioada la care se referă obiectul dosarului, iar inculpatul i-a comunicat că l-a cunoscut pe fratele denunțătorului cu care obișnuia să meargă la vânătoare și totodată, i-a adus la cunoștință că prezintă încredere, de fapt, încrederea în opinia martorului, se referea la faptul că trebuia să îi dea cele 4 ha de pădure.

În ceea ce privește cele 6 ha de pădure solicitate inițial de inculpat, atitudinea martorului a fost de refuz, pe care l-a manifestat în mod expres, iar ulterior în legătură cu cele 4 ha, întrucât deja formulase și denunțul la DNA, a mers pe ideea acceptării în scopul dovedirii faptelor săvârșite de inculpat.

Tribunalul a mai reținut că tot din declarația denunțătorului, rezultă că împreună cu inculpatul s-a deplasat la Primăria . asistat la discuțiile ce au avut loc între acesta și persoana care se ocupa de cadastru și a auzit când inculpatul i-a solicitat în mod repetat, să nu măsoare șanțul ce reprezenta suprafața de protecție a pădurii și totodată, i-a comunicat că, în urmă cu 3 ani, s-ar fi tăiat și suprafața de 15 ha din pădurea cu care martorul trebuia să fie pus în posesie.

În finalul declarației, denunțătorul a precizat că inculpatul a făcut apel la încrederea pe care ar prezenta-o persoana sa și familia sa, deoarece în trecut, îl cunoscuse pe fratele denunțătorului.

Instanța de fond a constatat că afirmațiile martorului, în sensul că cel care l-a contactat pe denunțător a fost inculpatul, sunt susținute și de către martora N. Ortansa care confirmă că a primit 2-3 telefoane de la inculpat, care inițial nu și-a declinat identitatea dar, la insistențele sale și-a precizat ocupația și locul de muncă - Direcția Silvică.

S-a mai constatat că aspectul întâlnirii ce a avut loc la Primăria . și martorul denunțător și preocuparea manifestată de inculpat în ceea ce privește soluționarea favorabilă a dosarului martorului-denunțător rezultă și din declarația martorului S. C.- Lody, care a confirmat întâlnirea dintre inculpat și denunțător ce a avut loc la sediul Primăriei . care martorul S. i-a adus la cunoștință denunțătorului că dosarul său, ce avea ca obiect punerea în posesie fusese returnat de la Prefectură la Primărie în vederea completării cu mai multe acte de la diferite instituții. Totodată, martorul S. a confirmat că în ultima perioadă ce interesează cauza, inculpatul l-a contactat telefonic de mai multe ori, interesându-se de stadiul dosarului ce avea ca obiect punerea în posesie a martorului-denunțător N. A..

S-a observat că aceste aspecte rezultă și din înregistrările ambientale a discuțiilor purtate intre inculpat și martorul denunțător, care pot fi structurate în trei părți.

Prima parte cuprinde convorbirea purtată în autoturismul condus de inculpat din . Primăriei . subiecte fără legătură cu prezenta cauza.

Partea a doua conține discuțiile purtate de inculpat în sediul Primăriei . A., inginerul topograf și primarul comunei, rezultând intervenții categorice și argumentate realizate de B. F. față de funcționarii cu atribuții în punerea în posesie a denunțătorului. În partea a doua, convorbirile ambientale sunt axate pe subiectul pădurii ce trebuie atribuită lui N. A., starea acestora, locul unde sunt situate și vecinătăți. După aceste discuții din partea a doua a înregistrării ambientale, relevante pentru stabilirea infracțiunii reținute în cauză prin probarea unora dintre intervențiile realizate și interesului pentru obiectul material al pretenției, urmează a treia parte, ce cuprinde convorbirea purtată între denunțător și inculpat pe drumul de întoarcere la stația de microbuz din .> În partea a treia a convorbirilor, denunțătorul amintește inculpatului că la ultima discuție purtată în biroul lui i-a cerut 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care 2 cu vegetație forestieră tânără și 2 ha bătrână. Inculpatul B. F. a confirmat clar această pretindere anterioară și a pșrecizat că, dat fiind că în realitate suprafața ce trebuie atribuită denunțătorului are o pondere redusă de pădure bătrână, acesta trebuie să dea 1 ha de pădure bătrână și 3 ha de pădure tânără. Această modificare de pretenție a inculpatului a avut la bază și studierea, cu câteva minute în urmă, a hărților și actelor cu pădurea, realizată în biroul inginerului topograf din cadrul Primăriei .> S-a constatat că realizarea pretinderii din data de 04.07.2012 se relevă chiar dacă inculpatul a afirmat (f.115) „vom da un hectar de aia bătrână și restul de-astalaltă care este acolo”, având în vedere ansamblul discuției și în special afirmațiile de confirmare clară a pretinderii anterioare, precizarea lui B. F. că nu negustorește pe acest domeniu lăsând denunțătorului posibilitatea de opțiune pentru categoriile de pădure din cele 4 ha și concluzionarea celor doi că inculpatul va primi pe o latură a pădurii un lot compact și nu hectare ce nu se învecinează, respectiv 1 ha de pădure bătrână și 3 ha de pădure tânără

Prin urmare, instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză și mai sus-analizate confirmă aspectul că, în perioada cuprinsă între primăvara anului_12, inculpatul a pretins lui N. A., pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, solicitând inițial 6 ha de teren cu vegetație forestieră, pretenție redusă ulterior, la 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care o parte cu vegetație forestieră tânără și o parte cu vegetație forestieră bătrână, în schimbul promisiunilor sale că va interveni la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite.

Deși inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunii arătând că, în discuțiile sale a făcut referire la suprafața de 4 ha pădure ( 2 ha pădure tânără și 2 ha pădure bătrână) precizând că a intenționat doar să aducă la cunoștința denunțătorului că numai în acest mod va putea intra în posesia efectivă a suprafeței retrocedate, învederând totodată, că nu a făcut referire la funcționari din cadrul primăriei și nu a promis cadouri sau alte foloase nici unui angajat al acestei instituții pentru a-l influența, Tribunalul a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență.

Astfel, referitor la latura obiectivă, instanța de fond a arătat că, pentru întregirea acesteia, este necesară a fi îndeplinite mai multe cerințe printre care aceea „de a avea influență pe lângă un funcționar” sau a se lăsa să se creadă existența influenței. A lăsa să se creadă că are influență asupra unui funcționar înseamnă a crea cumpărătorului de influență falsa impresie că se bucură de trecere în fața acelui funcționar, cerința fiind îndeplinită dacă funcționarul există în realitate, cumpărătorul de influență cunoaște acest lucru și, în plus, crede că subiectul activ are trecere față de acel funcționar public sau funcționar.

O a doua cerință este ca făptuitorul să promită intervenția sa pe lângă un funcționar public, fiind lipsit de importanță pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, dacă intervenția s-a realizat sau nu în realitate.

Tribunalul a constatat că aceste cerințe sunt îndeplinite în speță, întrucât inculpatul, prin atitudinea sa de inițiere a discuțiilor și întâlnirilor ce au avut loc cu denunțătorul, în care afirmă că se bazează exclusiv pe „încrederea” ce o prezintă denunțătorul ca persoană și familia acestuia, prin prezentarea modalității, în opinia sa, în care denunțătorul putea să intre efectiv în posesia suprafeței de pădure retrocedată ( prin cedarea a 4 ha de pădure din care 2 ha de pădure tânără și 2 ha de pădure bătrână) și solicitarea expresă de oferire a acestei suprafețe pentru sine, conduc la concluzia că inculpatul a creat denunțătorului impresia că are influență asupra funcționarilor comisiei ce funcționau pe lângă Primăria Găneasa în vederea punerii în posesie a denunțătorului. Mai mult, s-a constatat că acest aspect rezultă chiar din apărarea formulată de inculpat, în sensul că în discuțiile telefonice pe care le-a avut cu denunțătorul în care face referire la cele 4 ha de pădure nu a intenționat decât să aducă la cunoștință acestuia practica ce funcționa la Primărie, în sensul că trebuia ,,oferit ceva’’, pentru a se obține punerea efectivă în posesie.

S-a mai constatat că aceste aspecte sunt confirmate de declarația martorului denunțător care a învederat că inculpatul, în discuțiile telefonice, dar și în cele ambientale ce au fost înregistrate, a cerut pentru sine suprafața de 4 ha pădure și de declarația martorului S. C.-Lody care relevă existența întâlnirii și a discuțiilor telefonice pe care le-a avut cu inculpatul, în cadrul cărora inculpatul s-a interesat în mod repetat, chiar și în prezența denunțătorului, de situația dosarului ce avea ca obiect punerea în posesie a martorului-denunțător N. A., care în coroborare cu procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice înregistrate conduc la concluzia că inculpatul a lăsat denunțătorului impresia că are influență și că se bucură de trecere în fața funcționarilor din cadrul Primăriei în scopul de a urgenta punerea în posesie a denunțătorului, care nu reușea de mai mulți ani, să fie pus în posesie cu suprafața de pădure ce i se atribuise în pofida hotărârii judecătorești, definitive și irevocabile. S-a mai constatat că aceleași probe demonstrează că, deși inculpatul nu a făcut denunțătorului o promisiune directă,în sensul că va interveni pe lângă funcționari din cadrul Primăriei, existența acesteia a rezultat, în mod cert, din modalitatea de desfășurare a activității infracționale ce a fost mai sus expusă .

În drept, faptele inculpatului B. F. care, în perioada cuprinsă între primăvara anului_12, a pretins lui N. A., pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, solicitând inițial 6 ha de teren cu vegetație forestieră, pretenție redusă pe parcurs la 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care o parte cu vegetație forestieră tânără și o parte cu vegetație forestieră bătrână, în schimbul promisiunilor sale că va interveni la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în modalitatea unității naturale de infracțiune, prevăzută de art. 257 al. 1 din Codul penal cu apl. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea având în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. respectiv, pericolul social concret al faptei săvârșite, modalitatea de comitere (prin pretinderea suprafeței de 4 ha de pădure în vederea punerii în posesie a martorului-denunțător N. A.), dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană cu studii superioare și a avut un comportament onorabil în familie și în societate. Instanța de fond a reținut că aceste aspecte rezultă din caracterizarea depusă la dosar precum și din declarația martorului în circumstanțiere, care atestă că inculpatul s-a evidențiat pe linie profesională, și în funcția de inginer a fost preocupat în mod continuu, de cunoașterea și perfecționarea pe diferite profiluri silvo-tehnice, precum și ca un bun organizator al activității desfășurate de personalul silvic.

Față de toate circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și cele personale ale inculpatului, ce se află la primul conflict cu legea penală, din actele în circumstanțiere depuse la dosar, rezultând că a avut un comportament onorabil în familie, la locul de muncă și societate, Tribunalul a apreciat că scopul educativ –preventiv al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare.

Împotriva sentinței penale nr. 743 din data de 30.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II –a Penală, în dosarul nr._/3/2012 a declarat apel P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și inculpatul B. F..

Ministerul Public prin Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința atacată considerând-o netemeinică, urmare a individualizării greșite a modului de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului B. F., considerând că prin suspendarea executării acesteia nu poate fi atins scopul pedepsei și nici exigențele prev. de art. 861 alin.1 lit. c C. pen., apreciind că, în mod greșits-au reținut numai acele elemente subiective favorabile inculpatului, nu și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite și importanța valorilor sociale lezate prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat.

Astfel, în dezvoltarea motivelor de apel, s-a arătat că din actele existente la dosar se desprind o . stări și împrejurări care impun executarea pedepsei închisorii în regim de detenție de către inculpat:

- faptul că inculpatul, inginer silvicultor cu vechime și experiență în domeniu, ce a îndeplinit anterior funcția de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, a folosit informațiile și cunoștințele sale pentru a trafica influența în scopul dobândirii unui bun cu o valoare economică deosebită (hectare de păduri) de la o persoană în vârstă ce deținea un titlu executoriu privind reconstituirea dreptului de proprietate;

- gradul de pericol social care se justifică și prin modul de operare, respectiv inițierea contactului cu denunțătorul, insistența inculpatului de a-l căuta la domiciliu pe acesta din urmă în scopul de a-l convinge să accepte această modalitate imorală, ilegală, dar rapidă și eficientă de a fi reîmproprietărit cu suprafața de vegetație forestieră ce i se cuvenea lui N. A., în baza hotărârii judecătorești irevocabile;

- îndrăzneala infracțională a inculpatului concretizată în negocierile inculpatului cu denunțătorul, privind bunul cu valoare economică deosebită ce urma să-i revină ca urmare a intervenției sale pe lângă funcționarii din cadrul Comisiei de aplicare a legii fondului funciar de la Primăria Comunei Găneasa.

Conchizând, apelantul P. de pe lângă ICCJ – DNA a arătat că având în vedere funcția deținută de inculpat, valoarea mare a foloaselor patrimoniale pretinse, modul de comitere a infracțiunii, tangența traficului comis de inculpat cu fenomenul tăierilor ilegale de păduri, tergiversarea autorităților de punere în posesie a persoanelor îndreptățite – stare de fapt de care a profitat inculpatul – ambele fenomene cu ecou în rândul comunității, poziția nesinceră a inculpatului, toate aceste elemente justifică executarea pedepsei cu închisoarea în regim de detenție.

Prin apelul declarat, inculpatul B. F., cu privire la motivele invocate de PÎCCJ – DNA, a solicitat respingerea acestora ca nefondate, considerând că nici una din probele existente la dosar nu dovedesc în nici un fel, pretinsa și inexistenta sa intenție de „primire ori pretindere de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul,… având sau lăsându-l să creadă că ar a avea influență asupra unui funcționar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu…”. În dezvoltarea propriilor motive de apel, a solicitat, în principal, să se constate deplina sa nevinovăție în ceea ce privește acuzația de trafic de influență ce i se aduce și, în consecință, să se dispună achitarea sa în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. d) C. pr. pen., considerând că lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii – latura subiectivă – respectiv intenția de a comite vreo faptă cu caracter penal în relația cu „martorul denunțător” N. I. A., având în vedere că nici una din probele existente la dosar nu dovedește această intenție.

În subsidiar, în ipoteza respingerii cererii de casare a sentinței apelate, apelantul a solicitat menținerea acesteia sub aspectul executării pedepselor principale și accesorii.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de criticile formulate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.371 alin.2 Cod procedură penală, apreciază apelul formulat de Ministerul Public ca fiind întemeiat, iar apelul inculpatului ca neîntemeiat, pentru considerentele următoare:

I. SITUAȚIA DE FAPT

a) În fapt, în perioada cuprinsă între primăvara anului 2011 – 04.07.2012, inculpatul B. F. a pretins lui N. A., pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, solicitând inițial 6 ha de teren cu vegetație forestieră, pretenție redusă pe parcurs la 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care o parte cu vegetație forestieră tânără și o parte cu vegetație forestieră bătrână, în schimbul promisiunilor sale că va interveni la funcționarii cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite.

b) Analiza mijloacelor de probă:

Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, inculpatul și-a susținut constant nevinovăția. Astfel, acesta a arătat în esență că de fapt nu a pretins pentru sine suprafața de teren, ci că dorind să facă un serviciu denunțătorului, pe al cărui frate îl cunoștea, i-a adus acestuia la cunoștință că situația sa se poate rezolva mai ușor, cedând o parte din pădure persoanelor care se ocupau cu punerea în posesie asupra terenului în cauză. A mai arătat inculpatul că de fapt aceasta era o practică la nivelul comisiilor de punere în posesie; în faza urmăririi penale, inculpatul a declarat că exista un procent cutumiar, de 10% din terenul la care persoanele interesate erau îndreptățite, în cazul în care în discuție erau drepturi litigioase, astfel încât această împrejurare a adus-o la cunoștința denunțătorului N. A.; în fața primei instanțe, inculpatul nu a mai învederat întocmai aceste aspecte, în condițiile în care era evident că N. A. nu avea drepturi litigioase asupra terenului forestier, ci era în posesia unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care i-a fost retrocedată o suprafață de 78 ha acoperite cu pădure.

Curtea apreciază că declarațiile inculpatului nu exprimă adevărul, deoarece nu se coroborează cu nicio împrejurare ce rezultă din celelalte mijloace de probă administrate în cauză.

Astfel, pentru a reține situația de fapt sus-menționată, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, respectiv proces-verbal din 04.07.2012, de constatare acte premergătoare urmăririi penale; fotocopii sentința civilă nr. 3850 din 13.07.2009 a Judecătoriei B., jud. I. și decizia civilă nr. 1995 R/26.11.2009 a Tribunalului București; înscris datat 15.12.2009, denumit „notificare – somație” formulat de N. A. către Direcția Silvică București; cerere din 28.02.2011, formulată de N. A. către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București; înscris datat 26.03.2010, denumit „notificare – somație” formulat de N. A. către Comisia Județeană I. de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor din cadrul Prefecturii Județului I.; cerere din data de 28.02.2011, formulată de N. A. către Comisia Locală Fond Funciar a .; contestație din data de 22.04.2008, formulată de N. A. către Comisia Județeană I. de Aplicare a Legii Fondului Funciar; declarații olografe date de N. A. la data de 20.01.2012; și la data de 19.03.2012; fotocopii de pe actele depuse de denunțător la dosar cu ocazia audierii la data de 19.03.2012: adresa nr._ din 17.02.2007 emisă de Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, raport de expertiză tehnică judiciară întocmit în dosarul civil nr._ /RJ al Judecătoriei B. și anexele acestei expertize; extrase de pe internet din datele de 13.03.2012 și 16.03.2012 de pe site-ul oficial al Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București cu privire la funcția numitului B. F. și din data de 22.06.2012, de pe site-ul Uniunii Naționale a Notarilor Publici, relativ la valoarea terenurilor din Jud. I.; proces-verbal din data de 04.04.2012 de redare a convorbirii din 21.03.2012, ora 11.06.08; proces-verbal din data de 07.06.2012 de redare a convorbirii din 21.03.2012, ora 15.56.36; proces-verbal din data de 07.06.2012 de redare a convorbirii din data de 23.03.2012, ora 09.59.35; proces-verbal din 07.06.2012 de redare a convorbirii din 28.03.2012, ora 09.41.26; proces-verbal din 14.05.2012 de redare a convorbirii din 20.04.2012, ora 16.56.37; proces-verbal din 11.05.2012 de redare a convorbirii din 07.05.2012, ora 15.12.04; proces-verbal din 15.05.2012 de redare a convorbirii din 09.05.2012, ora 08.04.41; proces-verbal din 16.05.2012 de redare a convorbirii din 09.05.2012, ora 08.28.36; proces-verbal din 16.05.2012 de redare a convorbirii din 10.05.2012, ora 11.19.57; proces-verbal din 28.05.2012 de redare a convorbirii din 24.05.2012, ora 17.40.45; proces-verbal din 19.06.2012 de redare a convorbirii din 15.06.2012, ora 19.31.08; proces-verbal din 27.06.2012 de redare a convorbirii din 19.06.2012, ora 09.04.45 și proces-verbal din 29.06.2012 de redare a convorbirilor telefonice din 21.06.2012, ora 08.07.56; din 21.06.2012, ora 08.10.05; din 22.06.2012, ora 08.45.47; din 22.06.2012, ora 09.25.43 și a convorbirii din data de 29.06.2012, ora 09.00.48., proces-verbal de imprimare pe CD; adresa din 08.06.2012 prin care s-au solicitat informații relativ la titulari posturi telefonice și răspunsul primit prin adresa din 11.06.2012; proces-verbal întocmit de DNA- Serviciul Tehnic, la data de 09.05.2012, de redare a convorbirii ambientale purtată de N. A. și B. F. la data de 09.05.2012 și procesul-verbal de imprimare pe cd; proces-verbal întocmit de DNA- Serviciul Tehnic, la data de 05.07.2012, de redare a convorbirii ambientale purtată de N. A. și B. F. la data de 04.07.2012 și procesul-verbal de imprimare pe cd; declarații inculpat B. F.; adresa nr. 3501/06.07.2012 emisă de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare București și ordinul atașat; declarații martori S. C.-Lody; N. Orstansa; și N. A. ; Adresa nr. 2427 din 12.07.2012 emisă de Ocolul Silvic Brănești și actele atașate; adresa nr._/PC din 12.07.2012 emisă de Prefectura Jud. I. și actele atașate; adresa nr.2981 din 13.07.2012 emisă de Primăria . atașate, toate cu privire la actele efectuate în legătură cu cererile de împosedare formulate de N. A.; suport optic ce conține înregistrarea ambientală audio-video din data de 04.07.2012, suport optic ce conține înregistrarea ambientală audio-video din data de 09.05.2012 și suport optic ce conține convorbirile telefonice redate în procese-verbale, toate trei atașate la dosarul cauzei.

Astfel, sub un prim aspect, Curtea reține că interesul inculpatului B. F. în privința rezolvării situației martorului N. A. nu este explicabil prin pretinsa prietenie între inculpat și fratele martorului, ori prin alte împrejurări, spre exemplu un exces de zel în desfășurarea atribuțiilor de serviciu, în calitate de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare. Astfel, este evident că până în anul 2011 inculpatul nu îl cunoscuse pe martor, iar din nici un act al dosarului nu rezultă că inculpatul ar mai fi dat dovadă de exces de zel și în alte împrejurări; de altfel, nici chiar inculpatul nu a învederat o asemenea împrejurare nici în cursul urmăririi penale, nici în cursul judecății.

Dimpotrivă, inculpatul nu cunoștea martorul înainte de anul 2011 și nici nu avea de fapt atribuții de serviciu în legătură cu activitatea de punere în posesie asupra terenurilor.

Martorul N. A. era beneficiarul sentinței civile nr. 3850 din 13.07.2009 a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin decizia nr. 1995R/26.11.2009 a Tribunalului București, prin care el și fratele său, N. N., au obținut recunoașterea dreptului de proprietate asupra a 14, 0667 ha teren forestier și 64, 294 ha teren forestier, ambele suprafețe situate pe raza Comunei Găneasa, Jud. I..

Pentru a obține punerea în posesie asupra terenului forestier, martorul s-a adresat mai multor instituții, între care și Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare (la data de 28.01.2011), unde inculpatul B. F. avea funcția de adjunct al inspectorului șef.

În aceste condiții, inculpatul a avut inițiativa, contactându-l în primăvara anului 2011, în calitate de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, pe denunțător; această împrejurare rezultă din declarația martorului N. A. și a soției acestuia, martora N. Ortansa; de asemenea, și inculpatul a arătat că el este cel care l-a contactat pe denunțător, pretinzând că de fapt dorea să-i soluționeze cererea, deși în mod evident nu avea atribuții de serviciu în legătură cu activitatea de punere în posesie.

După cum rezultă din declarația martorului, în cursul a două discuții purtate în primăvara anului 2011, inculpat i-a cerut acestuia 6 ha din terenul la care era îndreptățit, pentru a interveni în favoarea denunțătorului la funcționarii ce avea atribuții legate de activitatea de punere în posesie pe terenul sus-menționat; chiar inculpatul arată (în declarația dată la instanță) că i-a adus la cunoștință denunțătorului că trebuie să cedeze 6 ha din terenul retrocedat, menționând că nu a cerut terenul pentru sine, ci pentru funcționarii ce avea atribuții legate de punerea în posesie. Declarația inculpatului este nesinceră, pentru motive ce vor fi expuse în continuare; de asemenea, inculpatul a învederat aspecte diferite în declarația din cursul urmăririi penale, arătând că i-ar fi comunicat denunțătorului că procentul de 10% era luat de funcționari în cazul unor drepturi litigioase, împrejurare ce nu avea legătură cu situația martorului, ulterior schimbându-și declarația în sensul celor arătate mai sus, fără a motiva în vreun mod această atitudine oscilantă.

La data de 09.05.2012, după mai multe convorbiri telefonice, martorul N. A. s-a întâlnit cu inculpatul, în biroul acestuia din urmă Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, discuția purtată în mediu ambiental fiind înregistrată. După cum rezultă cu claritate, inculpatul a deschis discuția despre terenul la care era îndreptățit martorul, arătându-i acestuia că funcționarii ce avea atribuții legate de punerea în posesie a denunțătorului invocau diferite probleme juridice. În acest context, denunțătorul l-a întrebat pe inculpat dacă în prezent este vorba despre bani, iar inculpatul i-a dat replica în sensul că nu este vorba de bani. În continuare, martorul întreabă dacă este vorba tot despre 6 ha, ca și înainte, inculpatul replicând că suprafața este prea mare în condițiile date, arătând că sunt suficiente 3 ha de pădure bătrână ori 4 ha din care 2 pădure tânără și 2 bătrână.

Această discuție este concludentă sub aspectul dovedirii vinovăției inculpatului, întrucât pe de o parte dovedește afirmațiile denunțătorului legate de faptul că inculpatul pretinsese anterior 6 ha pădure pentru rezolvarea situației martorului, dar și faptul că inculpatul a pretins suprafața de teren pentru sine, având în vedere că acesta formulează pretenții în mod direct, refuză suma de bani propusă și nuanțează pretențiile inițiale, pretinzând o suprafață mai mică, dând detalii nuanțate despre calitatea pădurii, cum să fie aceasta, bătrână ori tânără (suprafețele de teren cu pădure bătrână fiind mai valoroase, după cum se poate observa). Această modalitate de a purta discuțiile indică fără dubiu că inculpatul viza obținerea unor beneficii materiale pentru sine, negociind direct aceste beneficii, iar nu ca reprezentant al funcționarilor cu atribuții privind punerea în posesie; mai mult, inculpatul a pretextat că a purta discuții cu martorul deoarece exista o cutumă de a da un procent de 10% din suprafața terenului către funcționarii ce efectuau punerea în posesie, în timp ce în discuțiile înregistrate acesta reduce pretențiile inițiale, apreciază că 6 ha este o suprafață prea mare, astfel încât este evident că pretinderea unei suprafețe de teren s-a făcut în nume propriu, pentru sine, fiind expresia voinței inculpatului, iar nu pentru alte persoane.

Inculpatul a mai purta și alte discuții telefonice cu martorul, dar și cu diferiți funcționari cu atribuții în activitatea de punere în posesie asupra terenului la care era îndreptățit martorul.

Relevantă pentru activitatea infracțională a inculpatului este și discuția înregistrată în mediu ambiental din data de 04.07.2012. Astfel, inculpatul B. F. s-a întâlnit din nou cu martorul N. A., iar împreună s-au deplasat la sediul Primăriei Găneasa. Aici s-au desfășurat mai discuții între cei doi și inginerul topograf dar și cu primarul comunei, inculpatul intervenind în fața funcționarilor publici în favoarea denunțătorului, pentru ca acesta să fie pus în posesie. De o importanță deosebită sunt discuțiile purtate după părăsirea sediului primăriei, în condițiile în care inculpatul a confirmat că denunțătorul trebuie să dea o suprafață de pădure pentru serviciul făcut, nuanțând încă o dată pretențiile, în sensul că denunțătorul trebuia să dea 3 ha pădure tânără și 1 ha pădure bătrână, împrejurare din care rezultă de asemenea că inculpatul urmărea obținerea suprafeței forestiere pentru sine, iar nu pentru alții.

Față de toate aceste considerente, Curtea reține situația de fapt expusă anterior, apreciind că declarațiile inculpatului B. F. nu exprimă adevărul în cauză. Inculpatul a depus și înscrisuri în fața Curții de Apel, încercând să dovedească împrejurarea că ar fi acționat în limitele legii. Înscrisurile depuse nu sunt relevante cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpat, demonstrând doar că acesta a acționat legal doar formal, neavând oricum el însuși atribuții legate de punerea în posesie, în toată această perioadă pretinzând însă suprafețe de teren pentru rezolvarea situației denunțătorului. Totodată, Curtea constată că inculpatul, în cursul discuțiilor telefonice cu martorul denunțător, a evitat constant să vorbească despre terenul pretins, la un moment dat chiar comunicându-i denunțătorului că dacă i se va rezolva problema nu datorează nimic, acționând în acest mod întrucât îi era teamă să nu fie interceptat, discuțiile purtate în mediu ambiental fiind pe deplin relevante cu privire la intenția reală a inculpatului.

În același sens, Curtea reține că în mod corect prima instanță a respins cererea inculpatului de a fi judecat conform procedurii prevăzute de art.3201 Cpp, în condițiile în care acesta nu a recunoscut în nici un moment că a săvârșit infracțiunea de care este acuzat.

II.ÎNCADRARE JURIDICĂ:

În drept, faptele inculpatului B. F. care, în perioada cuprinsă între primăvara anului_12, a pretins lui N. A., pentru sine, o parte din pădurea retrocedată acestuia prin hotărâre judecătorească irevocabilă, lăsând să se creadă că are influență asupra funcționarilor cu atribuții în întocmirea actelor necesare punerii în posesie a denunțătorului cu suprafețele de teren atribuite prin hotărâre judecătorească irevocabilă, pentru a-i determina pe aceștia să pună în posesie pe martor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 al. 1 din Codul penal cu apl. art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii constă în acțiunile inculpatului B. F. de a pretinde suprafețe de teren forestier de la martorul N. A., pretinzând că are influență asupra funcționarilor de la Primăria Găneasa ce avea atribuții în activitatea de punere în posesie, pentru a-i determina pe aceștia să facă acte ce intrau în atribuțiile lor de serviciu, respectiv să pună în posesie pe martor cu suprafețe de teren retrocedate prin hotărâre judecătorească.

Curtea apreciază că inculpatul a pretins că avea influență, iar nu că avea o influență reală, întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul avea posibilitatea reală să influențeze funcționarii respectivi, pentru ca aceștia să pună în posesie pe martor.

Curtea mai reține că inculpatul a executat acțiuni ce reprezintă aceeași modalitate de săvârșire a infracțiunii, pretindere de bunuri, cu privire la aceeași împrejurare, și referitor la aceeași funcționari, prin urmare a săvârșit o infracțiune unică de trafic de influență.

Întrucât inculpatul avea calitatea la momentul respectiv de funcționar public, fiind adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare, în cauză sunt aplicabile prevederile art.6 din Legea nr.78/2000, având în vedere și dispozițiile art.1 al.1 lit.a din aceeași lege.

Urmarea imediată o constituie atingerea adusă relațiilor sociale referitoare la normala desfășurare a raporturilor de serviciu, în special corectitudinea funcționarului public cu atribuții privind punerea în posesie asupra unor terenuri, între acțiunile inculpatului și urmarea imediată existând legătură de cauzalitate.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a intenției indirecte, prevăzând producerea rezultatului socialmente periculos, pe care chiar dacă nu l-a urmărit (în condițiile în care s-a reținut că a pretins că are influență asupra funcționarilor în cauză, influența nefiind reală), a acceptat posibilitatea producerii acestuia, respectiv atingerea adusă normalei desfășurări a relațiilor de serviciu.

III.INDIVIDUALIZAREA JUDICIARĂ A PEDEPSEI ȘI MODALITATEA DE EXECUTARE:

Curtea apreciază că prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art.72 Cp. Astfel, infracțiunea săvârșită de către inculpat are un grad de pericol social ridicat, având în vedere și calitatea inculpatului, de funcționar public, săvârșirea unei astfel de infracțiuni de către o asemenea persoană apărând ca gravă. Curtea mai constată că inculpatul B. F. nu are antecedente penale, iar anterior a avut o conduită bună la locul de muncă, după cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar, precum și din depoziția martorului în circumstanțiere.

Față de aceste aspecte, aplicarea față de inculpat a unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 3 ani, orientată deci spre minimul special, pentru infracțiunea săvârșită apare ca fiind pe deplin justificată.

Cu privire la modalitatea de executare, Curtea constată că în cauză se impune ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie executată în regim privativ de libertate, criticile Ministerului Public în acest sens fiind întemeiate.

Astfel, inculpatul a dat dovadă de perseverență, activitatea sa infracțională întinzându-se pe o perioadă lungă de timp. De asemenea, inculpatul a vizat în comiterea infracțiunii o persoană cu o vârstă înaintată, prin urmare vulnerabilă, șansele sale de reușită fiind astfel sporite, împrejurare ce subliniază periculozitatea inculpatului.

Curtea are în vedere și circumstanțele în care s-a săvârșit infracțiunea, mai cu seamă faptul că, practic, inculpatul a pretins bunuri pentru a interveni în favoarea martorului denunțător ce urmărea executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care i se retrocedase o suprafață de teren, afirmând în fața martorului că aceasta era calea sigură pentru punerea sa în posesie, fiind o adevărată cutumă în acest sens, aspecte din care rezultă că inculpatului îi lipsește un set minimal de reguli etice privind conduita într-o societate democratică.

Mai mult, față de împrejurarea că inculpatul nici până la acest moment nu-și asumă săvârșirea faptei, în ciuda existenței unor probe clare de vinovăție, pretinzând în mod cinic că a acționat din dorința de a-l ajuta pe denunțător, insistând asupra ideii că martorul ar fi bolnav psihic, Curtea apreciază că scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii altor infracțiuni, nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia, fiind oportun ca inculpatul să execute pedeapsa într-o instituție specializată, pentru ca acesta să-și formeze în condiții optime o atitudine corectă față de muncă, ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

IV.ALTE ASPECTE:

Curtea apreciază ca fiind pe deplin justificate aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare prevăzute de art 64 lit.a teza a-II-a și lit.b și lit.c din C. pen., în sensul interzicerii dreptului de a ocupa funcțiile de adjunct al inspectorului șef al Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare și pe cea de consilier superior în cadrul aceleași instituții, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, față de împrejurarea că inculpatul este nedemn să mai exercite drepturile menționate, în comiterea infracțiunii folosindu-se și de calitatea sa de funcționar public.

Curtea apreciază că prima instanță a stabilit justificat cuantumul cheltuielilor judiciare, în temeiul art.191 al.1 Cpp, ca fiind 5000 lei, față de împrejurarea că în cursul urmăririi penale au fost efectuate cheltuieli ridicate pentru întocmirea actelor de urmărire penală, presupunând efectuarea de interceptări telefonice, înregistrări în mediu ambiental și altele, la care se adaugă cheltuielile din faza de judecată.

Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 379 alin. 2 lit. a C. pr. pen. va admite apelul declarat de Ministerul Public – Direcția Națională Anticorupție, va desființa, în parte, sentința atacată și, rejudecând, va înlătura aplicarea art.861 - 863. C. pen. Va aplica dispozițiile art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Față de aceleași considerente Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul B. F..

Va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpat și-l va obliga la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de MINISTERUL PUBLIC – DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, desființează, în parte, sentința atacată nr. 743 din data de 30.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II –a Penală, în dosarul nr._/3/2012 și, rejudecând, înlătură aplicarea art.861 - 863C. pen.

Aplică dispozițiile art.71 - 64 lit.a teza a II-a și lit.b C. pr. pen.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul B. F.și-l obligă la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.02.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

F. B. V. I. C.

GREFIER,

C. B.

Red. V.B.F./Tehnr. V.BF/P.A.M.. – ex.2/06.03.2013

T. București S aIIa– jud.: C. G.

← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr....  Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 34/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI