Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr. 36/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 36/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2012 în dosarul nr. 36/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 36/A
Ședința publică din: 13.02.2012
Curtea constituită din:
Președinte: S. E.
Judecător: S. E. C.
Grefier: M. G.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul S. T. V., împotriva sentinței penale nr. 887 din data de 20 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns S. T. V. personal și asistat de avocat R. I. cu împuternicire avocațială ._/2012 depusă la fila 9 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care: s-a procedat la verificarea identității apelantului inculpatul cu C.I. . nr._ elib. de SPCEP/S6/2011, CNP_.7
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului inculpat critică hotărârea apelată atât sub aspectul laturii penale vizând individualizarea pedepsei aplicate sub aspectul cuantumului și al modalității de executare, cât și sub aspectul laturii civile vizând cuantumul cheltuielilor judiciare stabilite de către instanța de fond. Astfel, apreciază că în cauză, instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului înlăturând câteva criterii stabilite de către dispoz. art.72 Cod penal cu referire la persoana inculpatului, instanța nereținând în sarcina inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a și c Cod penal. Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, coborârea cuantumului pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege și cu reținerea dispoz. art. 320/1 Cod procedură penală, iar ca modalitate de executare aplicarea dispoz. art. 81 Cod penal. În continuarea susținerilor sale, apreciază că o sumă de 3500 RON la care a fost obligat inculpatul față de actele aflate la dosarul cauzei este foarte mare și solicită admiterea apelului și sub acest aspect, în sensul reducerii cuantumului cheltuielilor judiciare la care a fost obligat inculpatul.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului inculpatului, ca fiind nefondat și menținerea sentinței penale apelate ca fiind legală și temeinică pentru următoarele considerente: Cu privire la solicitarea de reindividualizare a pedepsei în sensul de a se coborî pedeapsa aplicată sub minimul special apreciază că aceasta nu se impune, pedeapsa în cuantum de 3 ani cu suspendare sub supraveghere fiind de natură să asigure scopul preventiv dar și educativ al pedepsei, inculpatul fiind condamnat pentru săvârșirea unei infracțiuni de luare de mită, acesta pretinzând și privind de la martorul denunțător L. C. suma de 1000 lei pentru a nu i se întocmi dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis. În raport de calitatea sa de agent de poliție, dar și față de contextul în care imaginea autorității polițienești este tot mai știrbită de faptele de corupție, apreciază că se impune o reacție fermă din partea autorităților. În ceea ce privește circumstanțele favorabile invocate de către apărare, arată că acestea au fost avute în vedere de către instanța de fond dispunându-se executarea pedepsei cu suspendare sub supraveghere, inculpatul fiind pus de îndată în libertate la momentul soluționării cauzei de către instanța de fond. Cu privire la solicitarea de reducere a cuantumului cheltuielilor judiciare apreciază că în raport de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale pentru care a și fost stabilit un cuantum al cheltuielilor în sumă de 3000 RON și față de împrejurarea că prezenta cauză s-a soluționat potrivit procedurii simplificate se justifică cuantumul de 3500 RON acordat de către instanța de fond. De asemenea, solicită a se constata și prevenția inculpatului, de la data de 18.11.2011 la data 20.12.2011 când a fost pus în libertate.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt achiesează concluziilor puse de apărătorul său.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.887 din 20.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în baza art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul S. T. – V., la o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b și c C.pen, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin. 1 C.pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 rap
Pe durata prev. de art. 71 C.pen, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b și c C.pen.
În baza art. 861 alin. 2 Cpen, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, care se va calcula de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se spună următoarelor măsuri de supraveghere:
a să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București
b să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Conform art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 Cpen relative la revocarea suspendării sub supraveghere.
În baza art. 350 alin. 3 lit. b Cpp s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului S. T. – V. dacă nu este arestat sau reținut în altă cauză, dispoziție executorie, conform art. 350 alin. 4 Cpp.
Conform art. 88 C.pen, s-a constatat prevenția inculpatului de la 18.11.2011 la data punerii efective în libertate.
În temeiul art. 254 alin. 3 C.pen, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300 lei.
În temeiul art. 20 al Legii nr. 78/2000 rap. la art. 163 alin. 1 Cpp s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului, în vederea confiscării speciale, până la concurența sumei de 300 de lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în luna septembrie 2011 inculpatul ar fi pretins suma totală de 1000 lei, din care a primit la momentul pretinderii suma de 300 lei, iar în ziua de 18.11.2011 a primit restul sumei, în cuantum de 700 lei, de la martorii denunțători L. C. și B. S. N. pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a nu-i întocmi dosar penal martorului denunțător L. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Din analiza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că la data de 17.11.2011 martorii denunțători L. C. și B. S. N. au formulat un denunț în care au arătat că un agent de poliție din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră București pe care îl cunosc sub numele de „V.”, identificat apoi în persoana agentului de poliție S. T. V., le-ar fi pretins suma totală de 1000 lei, din care în luna septembrie a primit suma de 300 de lei, cu scopul de a nu efectua actele necesare constatării săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis, prev. de art. 86 alin. 1 al OUG nr. 195/2002, de către martorul denunțător L. C..
Conform denunțurilor formulate, în ziua de 19.09.2011, în timp ce se deplasau din direcția Pasajul Mărășești spre Piața Timpuri Noi, în zona Splaiul Unirii, cu autoturismul marca Mercedes S220, cu număr de înmatriculare_, au fost opriți în trafic de un echipaj de poliție, recurgându-se la avertizarea luminoasă și la pornirea sirenelor autospecialei de poliție. Unul dintre lucrătorii poliției, care s-a recomandat cu numele de „V.”i-a cerut conducătorului auto, respectiv martorului denunțător L. C., actele la control, acesta din urmă prezentând cartea de identitate și documentele de identitate ale autoturismului, recunoscând totodată că nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Din declarațiile martorilor denunțători rezultă că agentul de poliție i-a spus că trebuie să-i facă dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis, iar dacă vrea să rezolve situația trebuie să-i dea suma de 1000 de lei. Martorul denunțător L. C. i-a relatat conținutul discuției purtate concubinei sale – martora B. S. N., iar aceasta a spus că nu are asupra ei decât 300 lei, sumă pe care i-a remis-o agentului de poliție. În aceste împrejurări, agentul de poliție și cei doi martori denunțători au convenit să se întâlnească pentru remiterea restului de bani, agentul de poliție reținând cartea de identitate martorului L., cu scopul de a se asigura că va primi restul de bani.
Astfel, având în vedere cele menționate mai sus, prin Ordonanța nr. 6835 din data de 17.11.2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul București s-a dispus interceptarea și înregistrarea cu titlu provizoriu a convorbirilor telefonice și a comunicărilor SMS purtate la și de la următoarele numere de apel:_, utilizat de către denunțătorul L. C. și_, utilizat de către inc. S. T. V., pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 17.11.2011, orele 18.00, până la data de 19.11.2011, orele 18.00, și efectuarea cu titlu provizoriu a interceptării și înregistrării convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțătorii L. C. și B. S. N., singuri și cu alte persoane, ce prezintă interes în cauză, pe o perioadă de 48 ore, începând cu data de 17.11.2011, orele 18.00, până la data de 19.11.2011, orele 18.00.
Din punerea în executare a autorizației menționate mai sus a rezultat faptul că în seara zilei de 17.11.2011 martorul denunțător și agentul de poliție au luat legătura telefonic și au stabilit să se întâlnească în ziua de 18.11.2011, în jurul orei 12.30, pentru remiterea restul de 700 de lei. Cu această ocazie, între cei doi s-a purtat următorul dialog:
L. C.: Jmi cer scuze că nu ne-am văzut astăzi ... hai, ne vedem mâine, ai înțeles? Că aia mâine mi-a zis că îmi dă ăia să ... că vin cu ea să-ți dau ăia"
S. V.: ,JPăi atunci bine, hai, ne vedem pe la 12 jumate9, unde? "
L. C.: 9J... în față la M., la Unirii?"
S. V.: La Unirii, acolo, la Unirii, în față, da ... vii sau ...
sau iar mă cardești?
L. C.: „ ... vin cu nebuna asta a mea, că nu mă crede
pe mine și d-asta, știi ce zic, ai înțeles? Că nu are rost să vorbim, știi tu"
De asemenea, în ziua de 18.11.2011 între martorul denunțător L. C. și inc. S. T. V. au avut loc mai multe discuții telefonice în care cei doi au stabilit locul întâlnirii, inculpatul solicitându-i martorului denunțător să nu îl mai mintă atunci când spune că se vor întâlni.L. C.: Alo, ce faci, V.? Ce faci, fratele meu?
S. T. V.: Ia zi, frate! Băi, ce faci, mă nebunule? Ai promis și tu ceva. Am crezut că am încredere în tine.
L. C.: Da, mă, da. Uite, sunt puțin cu nevastă-mea pe la Mall, ai înțeles? Și pe urmă, vin la Unirii. Sau vrei să vii la Mall?
S. T. V.: Nu la Mall, frate, că sunt cu radarul. Lucrez ... sunt pe B. V..
L. C.: A, ești cu radarul pe B. V.?
S. T. V.: Da. Da. Zi unde vin, băi, L., că dacă nu m-ai omorât. Mă minți și tu ca un birjar!
L. C.: Bossule, să mor eu, acum sunt cu nevastă-mea ... S. T. V.: Bine. Astăzi vreau să-ți văd adevărata ta valoare, dacă ai valoare.
L. C.: {neinteligibil) ... Ce, Doamne iartă-mă, dacă nu ... rămânem frați !
S. T. V.: Păi frați pe viață vreau să rămân cu tine, dar vreau să văd că ai caracter și ești băiat de-al nostru!
L. C.: Uite, o să vezi. Ne vedem la 12:30 acolo, în fată la M.?
În continuare, la data de 18.11.2011 a fost organizat flagrantul, în acest scop denunțătorii punând la dispoziție suma de 700 de lei compusă din 14 bancnote a câte 50 de lei fiecare și ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal.
Din procesul verbal de prindere în flagrant rezultă că pe data de 18.11.2011, la orele 12.25, pe ., din direcția . Unirii a fost observată autospeciala de poliție marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, condusă de o persoană ce purta uniformă de poliție, identificată ulterior ca fiind agentul de poliție S. T. V.. La scurt timp în zonă și-au făcut apariția și martorii denunțători L. C. și B. S. N., aceștia urcându-se în autospeciala condusă de inculpat. Cele trei persoane au rămas în interior discutând aproximativ 10 minute, iar la orele 12.40, B. S. N. a coborât din autoturism, în acel moment intervenind organele de urmărire penală.
S-a procedat la imobilizarea și legitimarea lucrătorului de poliție aflat pe scaunul din stânga față a autospecialei poliției aparținând D.G.P.M.B. - Brigada Rutieră, după ce în prealabil organele de urmărire penală și-au declinat calitatea, orele fiind 12:42.
In prezența martorului asistent, persoana aflată în autospecială a declarat verbal că se numește S. T. V..
Asupra sus-numitului s-au găsit mai multe bunuri printre care și suma de 650 de lei și 150 de euro, sumă ce a fost ridicată în vederea continuării cercetărilor în cauză.
Din procesul-verbal de redare rezumativă din data de 18.11.2011 rezultă că în aceeași zi martorii denunțători L. C. și B. S.-N. s-au deplasat la autoturismul marca Dacia L., de culoare albă, inscripționat POLIȚIA, la volanul căruia se afla inc. Stări că T.-V., după care cei trei au purtat următorul dialog:
S. T.-V.: Haide, bă, vino-ncoace, frate! Sărut mâna!
B. S.-N.: Bună!
L. C.: Bă, ce faci, mă?
S. T.-V.: Urcă-te aici! Urcă-te sus că dacă nu îti dau o bătaie soră cu moartea, să știi!
L. C.:. Ce faci mă, băiatule?
S. T.-V.: Bă, de ce n-ai mă grijă de nevas...tu în loc să îți vezi de, de...tu joci...
S. T.-V.: Bă, ești nebun! L. C.:. Să moară familia mea!
B. S.-N.:. Adică sigur nu are nicio problemă și face...
S. T.-V.: Nu mă, hai mă, ce, adică nu ești frate? Ești prietenul meu, mânca-ți-aș, tu nu ești sănătos?
L. C.: Știu, dar mi-e d-asta mi-e, știi? Adică nu că diferența...ăia ... ți-am dat atunci ăia așa...
S. T.-V.: Băi, fratele meu, ești prietenul meu.
L. C.: Și mai ți-am adus șapte milioane.
S. T.-V.: Ești prietenul meu, tu n-auzi?
B. S.-N.: Adică mă trezesc acasă cu vreo citație că are dosar, că e școală...și dacă nu, nu mai face nimic...să-și ia permisul o dată!
L. C.: Ce școală...(neinteligibil) ...
S. T.-V.:. Băi, adică eu ți-am dat numărul de telefon...ești prietenul meu, nu ești terchea-berchea, da? Nu faci d-astea cu...
L. C.:. Trăiască familia ta! Nu, adică ca să nu...
S. T.-V.:. Dă-o-n morții mă-sii de treabă! Noi am vorbit o treabă, nu mai stă...
L. C.: Hai, fă, numără-i la om banii, șapte milioane...E bine, ți-am adus...(neinteligibil)...
S. T.-V.: ...{neinteligibil)...
L. C.:. ...(neinteligibil)...m caz de ceva, ceva, mai pot să mai te sun?
B. S.-N.:. Stai așa să vedem cât e...
S. T.-V.: (Se uită la banii pe care îi scoate B. S.-N.) Dar ce ați făcut? Unde ați fost?
L. C.:. Am fost până ia Mc și...
B. S.-N.: (Numără banii) Unu, două, trei...
L. C.:. M-ai înțeles? Am fost la mall.. .bă... (neinteligibil)...
B. S.-N.:. ...patru, cinci, șase, șapte... Uite, ia! Șapte milioane! Ia!
S. T.-V.: Lasă-i aici!
B. S.-N.: Ă?
S. T.-V.: Lasă-i aici!
In cauză, în cursul urmăririi penale a fost audiat cu privire la săvârșirea faptei și martorul C. F., ofițer de poliție, despre care inculpatul a arătat că a făcut parte, împreună cu el, din echipajul de poliție, în ziua în care 1-a oprit în trafic pe martorul denunțător L. C.. Acesta a arătat că nu participă la aceleași activități împreună cu agenții de poliție cu care face parte din echipajul de poliție, astfel încât nu își amintește pe cine a oprit în trafic inc. S. T. V.. De asemenea, a arătat că intervine numai atunci când agenții de poliție îi cer sprijinul, însă acest lucru nu a fost făcut de către inculpat. Martorul a precizat și faptul că nu știe dacă inculpatul a reținut cartea de identitate a vreunei persoane oprite de către acesta în trafic.
Din procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe planșă fotografică din data de 18.11.2011 rezultă că martorii denunțători B. S. N. și L. C., după ce au privit cu atenție fotografiile prezentate,
1-au recunoscut pe inc. S. T. V. ca fiind agentul de poliție pe care îl cunoșteau sub numele de „V." și care le-a pretins suma de 1000 de lei.
De asemenea, în urma verificărilor efectuate în cauză a rezultat faptul că numitul L. C. nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Din adresa nr._ din 18.11.2011 rezultă că agentul de poliție S. T. V. se afla la data de 18.11.2011 în exercitarea atribuțiilor de serviciu la schimbul I (intervalul orar 06.00-14.00) și a fost repartizat conform buletinului. postului auto_, în postul ..C. B., pentru asigurarea fluenței traficului rutier. De la ora 10.00 la ora 13.00 a acționat cu aparatul de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a vehiculelor, montat pe autospeciala de poliție cu nr._ pe .>
Avându-se în vedere faptul ca asupra inculpatului a fost găsită o sumă de bani mai mare decât cea declarată la . cauză au fost efectuate investigații suplimentare.
Din procesele-verbale încheiate la data de 09.12.2011 rezultă că s-a procedat la vizualizarea imaginilor înregistrate de aparatul radar montat pe autospeciala de poliție marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_, în data de 18.11.2011, constatându-se că au fost aplicate sancțiuni tuturor șoferilor opriți în trafic, înregistrați de aparatul radar.
Din fișa postului inculpatului S. T. V. rezultă faptul că acesta avea printre sarcinile de serviciu și luarea măsurilor sancționatorii prevăzute de lege pentru respectarea normelor rutiere, a ordinii și liniștii publice, identificarea martorilor, depistarea autorilor, conservarea urmelor și a mijloacelor de probă în cazul producerii unui eveniment rutier sau al comiterii unei infracțiuni. De asemenea, se precizează faptul că inculpatul era obligat să aplice cu discernământ și fermitate măsurile legale în toate cazurile în care se sesiza de încălcarea normelor rutiere sau alte încălcări ale legii, având ca atribuții și depistarea infracțiunilor la regimul circulației.
Fiind audiat, inițial inculpatul nu a recunoscut faptul că a pretins și a luat vreo sumă de bani de la denunțător, însă ulterior și-a schimbat declarațiile și a arătat că recunoaște și regretă săvârșirea infracțiunii, în fața instanței de judecată solicitând să fie judecat conform procedurii simplificate de recunoaștere a vinovăției.
Cu ocazia audierii sale în fața instanței de judecată, inculpatul a adoptat o conduită procesuală sinceră și cooperantă, recunoscând învinuirea reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței. Astfel inculpatul a arătat: „este adevărat că am pretins suma de 1000 de lei cu scopul de a nu întocmi un dosar penal în calitate de agent principal în cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră. Am primit inițial suma de 300 de lei de la martorul denunțător L. C. iar ulterior când am stabilit o întâlnire pentru a primi și restul de 700 de lei am fost prins în flagrant având suma de bani asupra mea”. (…) „Recunosc săvârșirea faptei și consider că a fost o prostie din partea mea pe care o voi regreta cu siguranță toată viața mea”.
În cauză mijloacele de probă administrate de la data începerii urmăririi penale (18.11.2011 ora 14.30 conform rezoluției de la fila 16 dosar de urmărire penală) și până la data sesizării instanței demonstrează că inculpatul S. T. V. a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat.
Potrivit art. 254 C.pen, infracțiunea de luare de mită constă în fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin sau acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.
Art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 arată că fapta de luare de mită prevăzută la art. 254 C.pen, dacă a fost săvârșită de o persoană care, potrivit legii are atribuții de constatare sau sancționare a contravențiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracțiunilor, se sancționează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 c.pen privind săvârșirea infracțiunii de către un funcționar cu atribuții de control.
Pentru existența acestei infracțiuni, sub aspectul laturii obiective și subiective este necesar ca banii sau celelalte foloase la care se referă acțiunea sau inacțiunea făptuitorului trebuie să fie necuvenite, adică cel care le solicită să nu fie îndreptățit a le pretinde sau primi, să fie primiți sau pretinși cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care se angajează să o aibă, adică pentru îndeplinire unui act referitor la îndatoririle sale de serviciu, iar fapta să fie săvârșită cu intenție directă, adică cel în cauză să realizeze în momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii că banii pretinși sau primiți nu i se cuvin și cu toate acestea urmărește realizarea scopului special, respectiv îndeplinirea sau neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Raportând aceste cerințe la cazul în speță, pentru reținerea infracțiunii de luare de mită în sarcina inculpatului s-a constatat că din probele administrate în cauză, așa cum au fost analizate, inculpatul a primit acea sumă de bani cu titlu necuvenit și cu scopul de a nu întocmi un dosar penal martorului denunțător L. C., depistat în trafic conducând un autoturism fără a poseda permis de conducere.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. T. V., constând în aceea că în luna septembrie 2011 a pretins suma totală de 1000 de lei din care a primit la momentul pretinderii suma de 300 de lei, iar ulterior în data de 18.11.2011 suma de 700 de lei, pentru a face un act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv pentru a nu-i întocmi dosar penal martorului denunțător L. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere fără permis prev. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 Cp. rap. la art. 6 și art. 7 al. 1 din Legea nr. 78/2000.
Vinovăția inculpatului îmbrăcând forma intenției directe prev. de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pen este dovedită de următoarele mijloace de probă: denunțul și declarațiile martorilor denunțători B. S. N. și L. C.; declarațiile inculpatului; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice și a celor purtate în mediul ambiental înregistrate, încheiate de către organele de urmărire penală împreună cu suporții optici ce conțin înregistrarea convorbirilor efectuate în cauză; înscrisuri; proces-verbal de înseriere a bancnotelor avute asupra sa de către denunțătoarea B. S. N. la data de 18.11.2011 împreună cu planșele foto; proces-verbal de prindere în flagrant împreună cu planșele foto; procese-verbale încheiate de către organele de urmărire penală; fișa postului inc. S. T. V..
Cu referire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicabile, instanța de fond a ținut seama de natura infracțiunii comise, de circumstanțele reale în care aceasta a fost săvârșită, de suma de bani pretinsă de la denunțător, de calitatea de agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu a inculpatului iar, pe de altă parte, de circumstanțele personale ale inculpatului care are o vârstă relativ tânără și perspective relativ ridicate de reintegrare în societate. De asemenea tot în procesul de individualizare judiciară a pedepselor aplicabile, instanța a mai reținut că inculpatul a solicitat judecarea sa în baza dispozițiilor art. 3201 Cpp relative la procedura de judecată în cazul recunoașterii vinovăției, astfel încât acesta urmează a benefica de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
În consecință, instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre limita minimă prevăzută de lege. Cu referire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate în cauză, la dosar există suficiente probe (vârsta tânără a inculpatului și perspectivele de reintegrare, studiile și situația socială și familială, conduita adoptată anterior comiterii faptei), care să formeze convingerea că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, dar prin respectarea unor măsuri de supraveghere menite să asigure atât reintegrarea socială dar și să evite un risc de recidivă.
Starea de pericol social al infracțiunii în acest caz presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale în cadrul căreia inculpatul și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea autorităților polițienești este afectată de acuzațiile de corupție tot mai frecvente, în legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor judiciare. Astfel în cauză săvârșirea infracțiunii de corupție, implicând un reprezentant al Poliției Rutiere aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cu precădere prin natura relațiilor sociale afectate, face ca aplicarea unei pedepse orientate sub limita minimă prin reținerea de circumstanțe atenuante și în regim de suspendare a executării, așa cum s-a solicitat în apărare, să nu reprezinte altceva decât conferirea unei senzații de impunitate, lipsa unor măsuri eficiente de supraveghere făcând că inculpatul nici să nu realizeze gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată
De aceea în situația de față, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse corespunzătoare pentru a nu crea și mai mult neîncrederea în capacitatea autorităților polițienești de lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publică, pentru crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Măsurile luate împotriva persoanelor care au comis infracțiuni de corupție trebuie să reflecte nu doar din punct de vedere penal măsura/sancțiunea, dar trebuie să reflecte și mesajul social transmis prin intermediul sistemului judiciar. Sub aspectul criminologic, faptele de corupție trebuie sancționate în regim privativ de libertate, sancțiuni pecuniare, confiscarea produselor obținute din infracțiune, deoarece corupția necesită și un mesaj de descurajare. De aceea unul din criteriile de apreciere a periculozității pe care o reprezintă trebuie raportate la justețea măsurii aplicate, prin prisma corupției într-o instituție publică, a cărei menire este apărarea ordinii sociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S. T. V. care a solicitat reducerea pedepsei aplicate de către instanța de fond și aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, precum și reducerea cheltuielilor judiciare la care a fost obligat către stat.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu conform art. 371 alin. 2 C. pr. pen., Curtea apreciază că acesta este nefondat.
Referitor la primul motiv de apel al inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare.
Astfel, prin aplicarea unei pedepse apropiate de minimul special prevăzut de lege, neprivativă de libertate, cu privire la care instanța de fond a stabilit un termen minim de încercare, inculpatul a beneficiat de o dublă clemență din partea instanței.
Natura infracțiunii săvârșite și calitatea pe care o avea inculpatul la data comiterii faptei, în contextul rezonanței sociale negative în rândul comunității a corupției din cadrul autorităților statului, sunt elemente care nu justifică reducerea pedepsei aplicate în cauză.
De altfel, împrejurările menționate de inculpat care s-ar circumscrie prevederilor art. 74 lit. a și c C. pen., sunt elemente care au condus instanța de fond la stabilirea unei pedepse apropiate de minimul special, în limitele prevăzute de art. 3201 C. pr. pen., recunoașterea comiterii faptei fiind un element esențial în lipsă căruia inculpatul nu poate beneficia de prevederile procedurii simplificate.
Totodata, reținerea unor elemente personale favorabile inculpatului nu presupune automat și reținerea acestora ca și circumstanțe atenuante judiciare cărora să li se dea efect conform art. 76 C. pen.
Or, chiar calitatea inculpatului de agent de poliție îl indrituia pe acesta să aibă o conduită bună, așa încât nu poate fi reținută ca și o circumstanță atenuantă.
Față de cele arătate, Curtea apreciază că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
În ceea ce privește înlăturarea măsurilor de supraveghere prin aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., Curtea apreciază, de asemenea, că nu se impune, respectarea de către inculpat o obligațiilor impuse de către tribunal având ca efect conștientizarea urmărilor faptei comise.
Mai mult, prin verificarea situației inculpatului de către instanța de executare, prin prisma obligațiilor pe care acesta trebuie să le respecte, se asigură cu eficacitate scopul educativ și preventiv al pedepsei.
De asemenea, în ceea ce privește solicitarea de reducere a cheltuielilor judiciare, Curtea apreciază că nu se impune. Cuantumul cheltuielilor stabilite sunt justificate de măsurile dispuse în faza cercetării judecătorești și de actele procedurale întocmite în faza urmăririi penale, în acest din urmă caz fiind generate și de cheltuielile aferente interceptării convorbirilor telefonice și ambientale dispuse în cauză.
Față de cele arătate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C. pr. pen., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul S. T. V..
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat S. T. V., împotriva sentinței penale nr. 887 din data de 20 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală.
Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 18.11.2011 până la data de 20.12.2011.
Obligă apelantul inculpat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 13 februarie 2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
S. E. S. E. C.
GREFIER,
M. G.
Red. E.S.2 ex/08.03.2012
Tribunalul București – S.II. – jud.: N. R.A.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 468/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
