Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 468/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2013 în dosarul nr. 468/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.468
Ședința publică din data de 13 martie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: R. A. A.
JUDECĂTOR: C. V.
JUDECATOR: PICIARCA D.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul P. F. E. împotriva Sentinței penale nr.992 din data de 30.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit recurentul inculpat P. F. E., pentru care s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat G. M., în baza delegației nr._/2.01.2013 (fila 12 din dosar), precum și intimații-părți civile N. D. A., G. I. și D. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de propus sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat P. F. E. solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, în temeiul art.385 ind.9 pct.14 și pct.17 ind.2 Cpp, redozarea pedepsei aplicate inculpatului, prin reducerea acesteia și prin înlăturarea sporului, care a fost aplicat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni și recidivă. Apreciază că pedeapsa de 8 ani aplicată inculpatului este prea mare, raportat la fapta săvârșită și la prejudiciul cauzat, care este mic. Consideră că nu trebuie să existe o disproporție așa de mare între pedeapsa stabilită și urmările faptei comise. De asemenea, a se avea în vedere că sporul de 1 an a fost aplicat cu încălcarea dispozițiilor referitoare la stabilirea pedepsei în caz de concurs de infracțiuni și recidivă, respectiv dispozițiile art.34 alin.1 lit.b și art.39 Cp. Totodată, instanța de fond nu a reținut faptul că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret, colaborând cu organele de cercetare penală, în vederea aflării adevărului. Astfel, solicită a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art.72-74 lit.c Cp.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținea hotărârii atacate, ca fiind legală și temeinică. Apreciază că față de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de forma continuată de săvârșire a acesteia, de starea de recidivă - anterior având 10 condamnări la pedeapsa cu închisoare, dintre care două pentru infracțiuni similare - nu se impune redozarea pedepsei. Totodată, a se avea în vedere că chiar dacă inculpatul a avut o atitudine sinceră în etapa actelor premergătoare, ulterior acesta s-a sustras urmăririi penale și cercetării judecătorești. De asemenea, apreciază că sporul aplicat este corect, în raport de faptele reținute în sarcina inculpatului și de situația sa juridică, conform fișei de cazier.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.992 din data de 30.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art.215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 și art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P. F. E. [fiul lui D. și al lui E., născut la data de 24.12.1975, în Marghita, jud. Bihor, domiciliat în Oradea, .. 21, ., CNP_], la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în convenții.
În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate, privind restul de 934 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.296/7.03.2008 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr.325/R/6.06.2008 a Tribunalului Bihor, și a fost contopită pedeapsa aplicată în speță, cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.
În baza art.290 alin.1 din Codul penal, cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a din Codul penal, a fost condamnat inculpatul P. F. E. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate, privind restul de 934 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.296/7.03.2008 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr.325/R/6.06.2008 a Tribunalului Bihor, și a fost contopită pedeapsa aplicată în speță cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 934 de zile închisoare.
În baza art.33 lit.a din Codul penal, raportat la art.34 al.1 lit.b din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul urmând ca, în final, să execute pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.348 din Codul de procedură penală, s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpărare din 2.04.2007 încheiat între inculpatul P. F. E. și P. M. (f.88 - d.u.p.).
În temeiul art.14 și 346 din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul P. F. E. la plata sumei de 1520 lei către partea civilă N. D. A., domiciliat în Tulcea, ., .,. și ffl în București, Calea Călărașilor nr. 181, sector.3, 1900 lei către partea civilă D. M., domiciliat în com. Jilava, ., .. 21, județul I. și 320 Euro către partea civilă G. I., domiciliată în G., ., ..1, ., județul G..
În baza art.163 Cod de procedură penală, s-a instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor ridicate de la inculpatul P. F. E.: telefoanele mobile marca Nokia . și, respectiv, marca Nokia . și sumele de 800 lei și 570 de Euro, depuse la camera de corpuri delicte a DGPMB – SCJSEO, conform dovezii . nr._ din 14.08.2009 și a Secției 1 Poliție, conform dovezii . nr._ din 18.01.2010 (f.95-96 d.u.p.).
În temeiul art.191 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata a 1500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
La datele de: 29.07.2009, 01.08.2009 și, respectiv, 03.08.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul P. F. E. le-a indus în eroare pe părțile vătămate G. I., D. M. și N. D. A., cu care a încheiat contracte de închiriere a garsonierei situate în .. 14, ., Sector 1, București, deși nu era proprietarul acelei garsoniere și nici nu avea dreptul să o închirieze, cauzându-le câte un prejudiciu de 320 Euro, 1900 lei și, respectiv, 1520 lei. Cu ocazia inducerii în eroare a părții vătămate D. M., pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra garsonierei, inculpatul a falsificat și a prezentat un contract de vânzare-cumpărare a imobilului menționat anterior.
Astfel, la data de 29.07.2009, în urma publicării unui anunț pe internet, cu privire la faptul că dorește să închirieze o garsonieră, partea vătămată G. I. a fost contactată de inculpatul P. F. E., care i-a oferit spre închiriere o garsonieră situată în .. 14, ., Sector 1, București. Între cei doi s-a încheiat un contract de închiriere, chiria fiind de 160 euro lunar. Partea vătămată a achitat suma de 320 Euro, ce reprezenta valoarea chiriei pe două luni. La data de 03.08.2009, partea vătămată s-a mutat în garsonieră, iar în data de 04.08.2009, când a revenit de la cumpărături, a găsit o persoană de sex masculin care susținea că i-a fost închiriată garsoniera. În aceeași zi, a mai venit o persoană care susținea același lucru. De asemenea, la garsonieră s-a prezentat un agent imobiliar care voia să verifice dacă aceasta s-a eliberat. Cu această ocazie, partea vătămată a aflat că acea locuință aparține unui cetățean italian și se închiriază în regim hotelier. De asemenea, a aflat că și inculpatul închiriase garsoniera în regim hotelier pentru o durată de 4 zile.
La data de 01.08.2009, în urma publicării unui anunț pe internet cu privire la faptul că dorește să închirieze o garsonieră, partea vătămată D. M. a fost contactată de inculpatul P. F. E.. Inculpatul i-a oferit spre închiriere o garsonieră situată în .. 14, ., Sector 1, București. Ulterior, partea vătămată împreună cu prietena sa s-a întâlnit cu inculpatul, care era însoțit de o altă persoană. De asemenea, inculpatul împreună cu cea de-a două persoană i-au prezentat și înmânat părții vătămate un contract de vânzare – cumpărare al imobilului respectiv. Inculpatul a încheiat contractul de închiriere. Partea vătămată a achitat suma de 1900 lei, ce reprezenta valoarea chiriei pe două luni, iar inculpatul și persoana necunoscută i-au înmânat două chei. Aceștia au stabilit ca chiria să fie de 160 euro pe lună și ca la data de 04.08.2009 să se mute în garsonieră, deși inițial stabiliseră ca data mutării să fie 01.08.2009. Cu ocazia deplasării la adresa respectivă, la data de 04.08.2009, partea vătămată a constatat că acea garsonieră mai fusese închiriată și altor două persoane, respectiv părților vătămate G. I. și N. D. A..
La data de 03.08.2009, ora 13,05, în urma publicării unui anunț pe internet cu privire la faptul că dorește să închirieze o garsonieră, partea vătămată N. D. A. a fost contactată de inculpatul P. F. E., care i-a oferit spre închiriere o garsonieră situată în .. 14, ., Sector 1, București. Între cei doi s-a încheiat un contract de închiriere având ca obiect garsoniera, chiria fiind de 180 euro lunar. Partea vătămată a achitat suma de 1520 lei, ce reprezenta valoarea chiriei pe două luni. De asemenea, inculpatul i-a înmânat două chei, una de la garsonieră și alta de la ușa scării. La data de 04.08.2009, partea vătămată cu ocazia deplasării la adresa respectivă pentru a se muta, conform înțelegerii, a constatat că acea garsonieră mai fusese închiriată și altor două persoane.
Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost temeinic dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea și declarațiile părților vătămate, coroborate cu înscrisurile depuse de părțile vătămate, procesele-verbale de recunoaștere a inculpatului din planșă fotografică de către părțile vătămate, declarațiile martorului P. E. M., administrator la S.C. Trieste International S.R.L., care a arătat că la sfârșitul lunii iulie 2009 a închiriat în regim hotelier pe o perioadă de 4 zile apartamentul nr. 12 situat în .. 14, ., Sector 1, București, inculpatului P. F. E., iar la data de 04.08.2009, în jurul orei 17,00, când martorul s-a deplasat împreună cu alte două persoane la apartamentul sus-menționat, a găsit mai multe persoane care susțineau că au închiriat apartamentul în cauză de la inculpatul P. F. E., precum și cu declarațiile inculpatului, care a recunoscut faptele, confirmând cele susținute de către părțile vătămate.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului P. F. E. - care, la data de 29.07.2009, 01.08.2009 și 03.08.2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, le-a indus în eroare pe părțile vătămate G. I., D. M. și N. D. A., cu care a încheiat contracte de închiriere a garsonierei situate în .. 14, ., nr. 12, Sector 1, București, deși nu era proprietarul acelei garsoniere și nici nu avea dreptul să o închirieze, cauzându-le câte un prejudiciu de 320 Euro, 1900 lei și, respectiv, 1520 lei, cu ocazia inducerii în eroare a părții vătămate D. M., pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra garsonierei, inculpatul falsificând și prezentând un contract de vânzare-cumpărare a imobilului - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în convenții, în formă continuată, prevăzută de art. 215 alin.1, 2 și 3 din Codul penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Cu privire la reținerea formei continuate a infracțiunii de înșelăciune săvârșită de inculpat, instanța a avut în vedere, pe lângă îndeplinirea condițiilor privind unitatea de subiect activ, pluralitatea actelor de executare și unitatea de calificare juridică, intervalul scurt de timp și modul similar de săvârșire a actelor materiale, precum și însăși declarația inculpatului, care au arătat faptul că „a venit în București cu intenția de a înșela, motiv pentru care a închiriat garsoniera menționată anterior în regim hotelier pentru 3 zile contra sumei de 150 lei pe zi, prelungindu-și în fiecare zi șederea”, aspecte ce denotă o aceeași rezoluție infracțională.
Fapta aceluiași inculpat - care, cu ocazia inducerii în eroare a părții vătămate D. M., la data de 1 august 2009 pentru a face dovada dreptului de proprietate asupra garsonierei situate în .. 14, ., nr. 12, Sector 1, București, pe care a închiriat-o, a falsificat și a prezentat un contract de vânzare-cumpărare a imobilului menționat anterior - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. 1 din Codul penal.
A reținut instanța de fond că fiecare infracțiune a fost săvârșită în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 alin.1 lit.a Cod penal, respectiv înainte de considerarea ca executată a pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.296/7.03.2008 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr.325/R/6.06.2008 a Tribunalului Bihor, din executarea căreia inculpatul a fost liberat condiționat la data de 9.10.2008, cu un rest de 934 de zile rămas neexecutat.
Împrejurările privind săvârșirea faptei și datele referitoare la persoana inculpatului, cum sunt recidiva, provocarea, minoritatea și altele, nu pot fi considerate însă ca privind încadrarea juridică, ci corecta aplicare a legii, prin încadrarea juridică trebuind să se înțeleagă aplicarea acelor dispoziții legale ce caracterizează infracțiunea sub aspectul elementelor sale constitutive, așa cum acestea se regăsesc în partea specială a Codului penal, în legi penale speciale, ori aplicarea unor prevederi referitoare la trăsături caracteristice ale infracțiunii, menționate în partea generală a Codului. Prin urmare, instanța a pus în discuție și a reținut dispozițiile art.37 alin.1 lit.a Cod penal, fără a face însă aplicarea art.334 C.p.p.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a aplicat inculpatului, pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa, pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.
Sub acest aspect, judecătorul fondului a reținut pericolul social al infracțiunii, reflectat în limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor, atitudinea sinceră de care a dat dovadă inculpatul în cursul actelor premergătoare, recunoscând și regretând faptele, dar care s-a sustras ulterior urmăririi penale și judecății, forma continuată a infracțiunii de înșelăciune, faptul că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârșind infracțiunile în stare de recidivă mare postcondamnatorie, anterior mai având zece condamnări la pedeapsa cu închisoarea, din care două – pentru infracțiuni similare.
S-a arătat de către judecătorul fondului că nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, în ceea ce îl privește pe inculpat, față de atitudinea sa de recunoaștere a faptei, și s-a avut în vedere, sub acest aspect, și jurisprudența I.C.C.J., care a statuat că: recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei. Astfel:
- „conduita bună”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale;
- „stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. b) C. pen., în raport cu specificul infracțiunilor, nu are în vedere situația în care prejudiciul este recuperat datorită surprinderii inculpatului în flagrant delict sau vigilenței părții vătămate sau a organelor de poliție;
- „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului, înlesnirea descoperirii ori arestării participanților”, în sensul art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., nu se reduce la recunoașterea săvârșirii infracțiunii, pe fondul existenței, la dispoziția organelor judiciare, a probelor care dovedesc săvârșirea faptelor. (I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 2974 din 8 septembrie 2011).
În baza art.61 al.1 din Codul penal, s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 934 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.296/7.03.2008 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr.325/R/6.06.2008 a Tribunalului Bihor, și a dispus contopirea fiecărei pedepse aplicate în speță cu acest rest, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Analizând fișa de cazier judiciar a inculpatului (f.106-107 dosar instanță), instanța de fond a reținut că faptele din cauza dedusă judecății sunt în concurs cu fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr.1533/27.10.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr.427/R/14.06.2010 a C.A. B., aceasta din urmă, la rândul său, fiind în concurs cu faptele pentru care a fost condamnat inculpatul la pedepse contopite prin sentința penală nr.296/7.03.2008 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr.325/R/6.06.2008 a Tribunalului Bihor, față de care însă faptele din speță sunt în stare de recidivă mare postcondamnatorie.
În aceste condiții, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.61 al.1 Cod penal, revocând liberarea condiționată privind restul de 934 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.296/7.03.2008 a Judecătoriei Oradea, definitivă prin Decizia penală nr.325/R/6.06.2008 a Tribunalului Bihor, și nu a mai aplicat regulile referitoare la concursul de infracțiuni, cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului prin sentința penală nr.1533/27.10.2009 a Judecătoriei B., definitivă prin Decizia penală nr.427/R/14.06.2010 a C.A. B., față de împrejurarea că această din urmă pedeapsă a fost deja contopită cu cele contopite prin sentința penală nr.296/7.03.2008 a Judecătoriei Oradea, dispunându-se totodată menținerea liberării condiționate dispusă prin decizia penală nr.494/R/9.10.2008 a Tribunalului Bihor.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C.p., au fost contopite cele două pedepse rezultante, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1 an închisoare.
S-a arătat de către judecătorul fondului că aplicarea sporului este imperios necesară, având în vedere periculozitatea de care a dat dovadă inculpatul, intrând în mod repetat în conflict cu legea penală, dar și numărul și cuantumul pedepselor ce au fost contopite, o orientare către sistemul absorbției creând inculpatului impresia impunității, pentru celelalte fapte la care a fost condamnat.
În baza art.348 din Codul de procedură penală, a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare din 2.04.2007 încheiat între inculpatul P. F. E. și P. M. (f.88 - d.u.p.), întrucât acesta a fost falsificat.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a constatat că: părțile vătămate N. D. A., D. M. și G. I. s-au constituit părți civile în cauză cu suma de 1520 lei, 1900 lei și, respectiv, 320 Euro, reprezentând prejudiciul material suferit ca urmare a inducerii în eroare din partea inculpatului P. F. E. – sumele de bani plătite cu titlu de chirie, în avans, pentru imobilul închiriat.
Având în vedere că faptele ilicite ale inculpatului, comise cu intenție, de a le induce în eroare pe părțile vătămate N. D. A., D. M. și G. I., în scopul obținerii de foloase materiale injuste – de 1520 lei, 1900 lei și, respectiv, 320 Euro, au produs părților vătămate câte un prejudiciu, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art.14 și 346 din Codul de procedură penală, raportat la art.1.349, 1.357, 1.381 și 1.385-1.386 din Codul civil, instanța de fond a obligat pe inculpat la plata sumelor de: 1520 lei către partea civilă N. D. A., 1900 lei către partea civilă D. M. și 320 Euro către partea civilă G. I..
Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la 14.XI.2012), a declarat recurs inculpatul P. F., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate.
În dezbaterile orale, inculpatul, prin apărător, a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă.
Analizând hotărârea pronunțată de către instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate, precum și din oficiu, cu luarea în considerare și a celorlalte cazuri de casare prevăzute în art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, potrivit considerentelor ce vor expuse în continuare:
Criticile avansate de inculpat, prin apărător vizează, exclusiv, modul de individualizare a pedepsei.
Curtea, însă, nu va primi aceste critici, întrucât, în operațiunea complexă de adaptare a pedepsei la nevoile de apărare ale societății, în raport cu gravitatea concretă a faptei și cu periculozitatea infractorului, instanța de fond a avut în vedere toate acele criterii consacrate de art.72 Cod penal, prin sancțiunea aleasă – atât din punct de vedere al cuantumului, cât și al modalității de executare – fiind aptă să asigure îndeplinirea funcțiilor și scopurilor pedepsei, așa cum acestea au fost consacrate de disp.art.52 Cod penal.
Astfel, în mod corect, judecătorul fondului a constatat că, în speță, nu își pot afla incidența dispozițiile art.74 alin.1, lit.c Cod penal, întrucât atitudinea sinceră a inculpatului la începutul cercetărilor nu justifică reținerea de circumstanțe atenuante, care presupun un regret profund, or sinceritatea inculpatului P. F. a fost consecința obligatorie a probelor evidente, incontestabile, ce i-au fost opuse.
Oricum, instanța de fond a manifestat clemență, câtă vreme pedeapsa aplicată este orientată spre nivelul mediul prevăzut de lege - infracțiunea cea mai grea fiind prevăzută de lege cu o pedeapsă de la 3 ani la 15 ani închisoare - cu toate că inculpatul P. F. a comis fapta din speță în stare de recidivă mare postcondamnatorie, prevăzută de art.37 alin.1 lit.a Cod penal, acesta suferind anterior 10 condamnări la pedeapsa cu închisoare, dintre care două pentru infracțiuni similare.
Și sporul de pedeapsă a fost corect aplicat, iar acesta nu este deloc unul excesiv, instanța având posibilitatea – potrivit legii - să aplice un astfel de spor de până la 5 ani.
D. urmare, sporirea pedepsei rezultante cu 1 an de zile este - de asemenea – justificată, ea datorându-se acelorași multiple antecedente penale – cu toate condamnările primite – nu a reușit să renunțe la conduita infracțională.
Pentru toate aceste considerente și, cum din oficiu nu sunt motive de nelegalitate a hotărârii atacate, urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului P. F., în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Constatând culpa procesuală a inculpatului, Curtea va face aplicarea art.192 alin.2 Cod procedură penală și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul P. F. E. împotriva Sentinței penale nr.992 din data de 30.10.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în Dosarul nr._ .
Obligă pe recurent la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. A. A. C. V. PICIARCA DUMITRIȚA
GREFIER,
D. T.
red.C. V.
dact.L.G.
ex.2
red.G.T.-Jud.Sect.1
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 451/2013.... | Infracţiuni de corupţie. Legea nr. 78/2000. Decizia nr.... → |
|---|
